Iubirea unei sirene

[Lye]

Intalnirea

Soarele isi facea aparitia din ocean,spargand intunecimea cerului.O mingie uriasa de foc se ridica pe cer,luminand totul in jurul ei.In mareata vila situata pe tarm,cativa servitori pregateau micul dejun.Stapanul adora punctualitatea,iar cei ce intarziau chiar si cu un mic amanunt erau aspru pedepsiti.Era asemenea unui tiran,iar Elliot detesta acest lucru.Intr-o camera mare si spatioasa,intr-un baldachin,blndul deschidea ochii.In fata sa,era Samantha ce parea ca se pregatea pentru o noua zi.Cand l-a vazut,acesta a zambit spunand fericita:
-Buna dimineata iubitule.Mai e o luna si ne casatorim.
-Neata si tie.Mda...cum zici tu.Spune Elliot punandu-si palmele pe genunchi.
-Parca nici nu te bucuri.Vine replica fetei deranjata de atitudinea viitorului sot.
-M-as bucura daca nunta asta nu ar fi aranjata.Obsesia lu tata de a pastra averea il face sa ma insoare de la oprisprezece ani,cu cine vrea el.Nu ma intelege gresit,te plac dar ar fi mai bine daca acel domn m-ar lasa pe mine sa traiesc.Acum sa ne pregatim pentru micul-dejun.Nu vreau sa intarzii.
Blondul s-a ridicat plictisit din pat,indreptandu-se spre sala de baie.Incaperea era foarte mare,iar marmura alba predomina peste tot.Baiatul a intrat in jacuzzi-ul,pregatit in urma cu cateva minute de una din servitoare.Dupa aproximativ un sfert de ora,Elliot s-a reintors in camera pentru a se imbraca.Acesta isi lua din dulap o pereche de pantaloni negri si o camasa alba pe care o lasa deschisa la nasturii de sus.Cand au coborat in salonul principal,cuplul a fost intampinat de strigatele stapanului.
-Elliot,ce e cu tinuta aia?Ti-am spus sa nu te mai imbraci asa?
-Tata,acum ma inveti ce sa port si ce nu?Nu sunt o marioneta,sunt fiul tau si iti place sau nu,eu asa ma imbrac.
Christopher,cum il chema pe stapan,a renuntat la ideea de a mai tipa la fiul sau.Stia ca nu o va scoate la capat.Insa era multumit cu faptul ca acesta face ce spune el,chiar daca in alte privinte.
Afara,oceanul era foarte linistit,iar vantul inca nu isi facuse aparitia.Razele soarelui cadeau pe suprafata plana,facand-o sa straluceasca.Curioasa din fire,Coral inota spre suprafata,pentru a vedea cum arata lumea de sus pe timp de zi.Usor,s-a ascuns dupa stancile ce ieseau din apa,incercand sa scape de surorile ei.Razand,fata a inceput sa inoate spre tarm.Pe nisipul fierbinte,se plimba Elliot care vroia sa se relaxeze putin.Deodata,a auzit un clipocit in apa.Cand si-a intors privirea,a vazut pe cineva cum se cufund ain adancuri.
-Deci e cineva aici.Ei bine,de data asta nu imi mai scapa.
Blondul a intrat in ocean,incercand sa vada cine sau ce ii da tarcoale casei.A inotat putin,insa fara nici un rezultat.Cand a vrut sa renunte,s-a uitat la stancile din fata sa si a avut impresia ca vede un par lung si albastru cum se intindea pe apa.Precaut,blondul a inceput sa inoate pana la stanci,in speranta ca nu il va vedea nimeni.Deodata,a prins-o de mana pe fata ce se rasfata sub atingerea razelor soarelui.
-Ce esti tu?Striga Elliot speriat.
Fata s-a smucit din mana lui,intorcandu-se in adancuri.Insa era prea tarziu,Blondul deja ii vazuse coada.Stia ca daca tatal ei va afla acest lucru,se va infuria teribil.Intors la tarm,baiatul a stat catvea minute pe mal,incercand sa inteleaga ce vazuse.Oare imaginatia ii juca feste?Sau undeva,in adancuri exista o creatura mitologica.Deodata,o voce blanda l-a trezit din visare.
-Domnisorule Elliot,tatal dumneavoastra va cauta.
-Walter,ti-am spus sa imi zici pe nume.M-ai crescut de cand mama mea a plecat.Ai avut grija de mine cand tatal meu era mult prea ocupat cu intalnirile lui de afaceri atat de importante.Renunta la apelativul "domnisorule".
-In regula,Elliot.Dar in fata domnului va trebui sa iti spun asa.Spune barbatul ce parea sa aiba cinzeci si cinci de ani.
-Cum spui tu.Ia loc langa minte,te rog.
Majordomul,s-au mai bine spus "dadaca" baiatului,s-a conformat poruncii venite din partea blondului.Relatia dintre cei doi era foarte buna,asemanatoare cu cea dintre un bunic si nepotul sau.
-Ce s-a intamplat?Intreaba batranul bland.
-Walter,tu crezi ca exista sirene?Stiu ca vei crede ca sunt nebun,sau ca am inceput sa delirez,insa chiar ma intereseaza raspunsul tau.Intreaba baiatul serios.
-Tanare Elliot,aerul nu il vedem,dar totusi el exista.Il simtit prin vant si alte lucrui.Daca nimeni nu a vazut aceste creaturi,insa nu inseamna ca ele nu exista.Dar de ce ma intrebi acest lucru?
-Din pura curiozitate.Spune tanarul continuand sa priveasca intinderea de apa.
In ocean,Coral se indrepta speriata spre palat.Insa in fata ei au iesit Karen si Crina,ce purtau un zambet siret pe chip.
-Ai iesit la suprafata,nu?Intreaba sirena roz pe un ton sarcastic.
-Nu..sigur ca nu.Raspunde fata incercand sa minta,chair daca nu ii iesea bine deloc.
-Nu ne mintii.Te-am vazut cand te-ai apropiat de tarm.Tata nu va fi bucuros sa auda asta.
Cele doua sirene au inceput sa inoate in fata surorii mai mici,cu gandul sa o parasca la imparat.Coral stia ca de data asta nu va scapa nepedepsita.Kazejin,cum se numea tatal fetelor nu ii placea ca fetele lui sau oricare supus din castel sa ii incalce ordiinele.Era speriata dar intr-un fel si placut impresionata de ce vazuse la lumina Soarelui.Si mai ales de chipul minunat al acelui baiat,pe care nu si-l putea scoate din minte.