20-06-2010, 09:58 AM
Bine...Pentru inceput vreau sa va aduc la cunostinta ca's incepatoare. Ok'z? Asaa...iar in al2-lea rand m-am decis si eu sa scriu acest fic pentru a primi critici severe ca sa ma pot corecta cat mai bine.
Sper sa va laca fic-ul, si mai ales subiectul..Primele capitole nu sunt cine stie ce ( inca lucrez la ele) dar pe viitor ideea o sa se dezvolte si o sa apara o intreaga rasturnare de situatie.
Bye!
Capitolul 1: Inceputul unei noi vietii
Stăteam fix atintita cu privirea asupra geamului, asteptand parca din orice clipa sa fiu stransa de gat. Simtisem brusc cum cineva imi puse mana pe umar, incercand sa-mi atraga atentia, insa am preferat s-o ignor ridicand pur si simplu mana in aer, facandui semn sa ma lase in pace.
-Adina! A cata oara trebuie sa-ti spun sa nu mai fi imbufnata? Trebuie sa avem aceeasi discutie ca de fiecare data!
Aceleasi vorbe le auzeam intr-una de cateva zile incoace, iar si iar. Chiar imi era sila de ele. Insa cine altcineva putea sa le rosteasca decat mama?
Mi-am indreptat privirile spre ea, examinand'o atent. Era o femeie cam in jur de treizeci si sase de ani cu parul blond, drept, si cu ochii de-un albastru foarte deschis, glaciar daca as putea spune. Arata bine, ce'i drept, de ce sa nu recunosc? Nu'i de mirare de ce dorea sa se mute. Pana acum doua saptamani traiam linistite la Iasi, cu o casa destul de frumoasa, aveam eu un tata iubitor si grijuliu cu mine, ea un sot mereu atent la detalii. Din pacate, in urma cu o saptamana tata avusese parte de un soc, ceea ce la facut sa adoarma pe veci. Plansesem ore intregi fara oprire in timp ce mamei parca nici nu ii pasa. Nu stiam ce era cu ea. In fond...era tatal meu, sotul ei..Era de datoria ei sa ma incurajeze, sa ma ajute intr-un fel sa trec peste asta insa ea mai mult rau imi starnea. Asadar, am plecat de la Iasi sub pretextul mamei " La Bucuresti o sa avem mai multe beneficii si ai sa intri la un liceu bun." De parca imi pasa la ce liceu intram. Tot ce stiam era ca nu o sa-l uit pe tata prea curand.
La un moment dat tresar speriata. Masina se oprise brusc, iar mama puse incet capul surorii mele, Alina, pe umarul ei, atragandu-mi din nou atentia.
-Ma asculti, Adina? Cu tine vorbesc! urca putin tonul, incruntanduse urat la mine de parca as fi aruncat u pietre dupa ea.
-Da, mama! Cum spui tu asa sa fie.
I-am intors spatele iesind repede din masina, trantind apoi tare portiera in urma mea, luand'o apoi pe Alina de mana, care dabia acum se trezise.Avea cam unsprezece ani, parul lung pana la fund, blond de aceeasi noanta ca cel al mamei, insa spre deosebire de ea, Alina avea ochii caprui de la tata. Uneori chiar ma intrebam daca o sa aiba acelasi comportament ca al mamei.
-Mergem, sau preferi sa dormi in curte in seara aceasta? intreba Alina cu usoare fite, privindu-ma ironic.
-Prefer mai degraba sa te arunc pe tine de la etaj! am marait spre ea, fulgerand'o din priviri.
Enervanta de mica, asta era stilul Alinei. Chiar stau bine si ma gandesc cateodata si-ncepe sa mi se faca mila de baiatul care o sa se casatoreasca cu ea. Sau poate, cine stie? Va ramane nemaritata pana la optzeci de ani, in timp ce eu as trece pe langa ea facandui cu mana dintr-un Ferrari galben. Ahhh...frumoase vise mai am si eu! Asa era stilul meu, tare-mi placea sa o tachinez uneori, chiar daca ea incepea "razboiul".
Ca de fiecare data, fuseseram iar intrerupte de mama care afisa un zambet putin fortat, punandu-ne cate-o mana pe umarul fiecareia.
-Haide-ti mai bine in casa, incepe sa se lase frigul.
Mi-am dat ochii peste cap punandu-mi mainile in san, indreptandu-mi la urma privirea spre casa din fata mea. Era defapt o vila cu doua etaje si o mansarda, vopsita toata intr-un rosu sangeriu, fiind imprejmuita cu un gard negru de fier, care lasa privirile curiosilor sa patrunda doar de la etaj in sus, fiind astfel parterul si gradina. Destul de frumoasa, dar ce puteam zice? Orice lucru frumos nu poate fi neaparat bun.
I-am zambit apoi unchiului meu, care fusese in tot acest timp soferul. Nu stiu de ce se oferise sa ne ajute sa ne mutam, insa nu'i dadeam prea mare importanta. Cu grija, am intrat mai apoi in sfarsit in vila. Peretii erau vopsiti intr-un crem deschis, foarte placut la prima vedere iar pe jos era pur un linoleu mai pentru prima vedere, care scartaia incontinuu sub greutatea mea.
"Trebuie facute modificari serioase." Insa nici nu-mi trecu bine ideea aceasta prin minte caci mama ma trezi imediat la realitate, punand in fata mea geamantanul meu, apoi si cel al Alinei.
-Esti draguta sa duci si bagajul surorii tale? Sti ca e mica si nu poate sa-l care. spunand aceasta mama o lua in brate pe sora-mea.
-Si poseta mea, te rog? Mersi! adauga repede Alina punandu-mi fara voie si asa zisa "poseta" a ei Barbie, roz cu diferite pietricele care mai de care mai sclipitoare, in fata mea, afisand un zambet ca de ingeras, insa cu un zambet usor diabolic arcuit pe buzele ei.
In clipa aceea chiar mi se facuse rau. Imi venea pur si simplu sa o incui afara, insa cum mama era de fata, am agatat "poseta" surora-mii de gat, insa nu m-am putut abtine sa-i zic si ei ceva pe acelasi ton cu care mi se adresa.
-Cu cea mai mare placere, surioara. Maine-poimaine urmeaza sa-ti car si capul de frica mamei ca sa nu-l pierzi!
M-am strambat la ea scotandu'i limba, insa cand mama fu pe punctul sa intervina pentru a nu stiu cata oara, eu eram deja pe scari carand bagajele, satula de alte vorbe ale sale. Repede m-am si oprit si-am lasat bagajul surora-mii in mijlocul holului de la primul etaj, apoi eu am continuat sa urc pana la cel de-al-doi-lea rupand in acest timp poseta Alinei si aruncand'o in urma mea. Uram rozul cat se putea de mult, iar ea stia acest lucru, fapt pentru care ma si pusese sa'i car "pretioasa" geanta. Plictisita cum eram, am deschis la intamplare o usa care mi se parea mai mare, si am lasat bagajele in prag. Tocmai avusesem un soc: Peretii erau vopsiti intr-un verde deschis, iar tavanul intr-un albastru pal exact cum imi placea mie.
Extenuata, m-am trantit in pat si am ramas acolo toata ziua. Pana si mama zbierase la mine de nu stiu cate ori sa vin la masa, insa nici macar nu o auzeam. Il visam pe tata, vedeam din nou intreaga mea familie reunita. Plangeam de bucurie, in timp ce tata ma strangea la pieptul lui spunandu-mi ca acum nimic nu o sa ne mai desparta...
Sper sa va laca fic-ul, si mai ales subiectul..Primele capitole nu sunt cine stie ce ( inca lucrez la ele) dar pe viitor ideea o sa se dezvolte si o sa apara o intreaga rasturnare de situatie.
Bye!
Capitolul 1: Inceputul unei noi vietii
Stăteam fix atintita cu privirea asupra geamului, asteptand parca din orice clipa sa fiu stransa de gat. Simtisem brusc cum cineva imi puse mana pe umar, incercand sa-mi atraga atentia, insa am preferat s-o ignor ridicand pur si simplu mana in aer, facandui semn sa ma lase in pace.
-Adina! A cata oara trebuie sa-ti spun sa nu mai fi imbufnata? Trebuie sa avem aceeasi discutie ca de fiecare data!
Aceleasi vorbe le auzeam intr-una de cateva zile incoace, iar si iar. Chiar imi era sila de ele. Insa cine altcineva putea sa le rosteasca decat mama?
Mi-am indreptat privirile spre ea, examinand'o atent. Era o femeie cam in jur de treizeci si sase de ani cu parul blond, drept, si cu ochii de-un albastru foarte deschis, glaciar daca as putea spune. Arata bine, ce'i drept, de ce sa nu recunosc? Nu'i de mirare de ce dorea sa se mute. Pana acum doua saptamani traiam linistite la Iasi, cu o casa destul de frumoasa, aveam eu un tata iubitor si grijuliu cu mine, ea un sot mereu atent la detalii. Din pacate, in urma cu o saptamana tata avusese parte de un soc, ceea ce la facut sa adoarma pe veci. Plansesem ore intregi fara oprire in timp ce mamei parca nici nu ii pasa. Nu stiam ce era cu ea. In fond...era tatal meu, sotul ei..Era de datoria ei sa ma incurajeze, sa ma ajute intr-un fel sa trec peste asta insa ea mai mult rau imi starnea. Asadar, am plecat de la Iasi sub pretextul mamei " La Bucuresti o sa avem mai multe beneficii si ai sa intri la un liceu bun." De parca imi pasa la ce liceu intram. Tot ce stiam era ca nu o sa-l uit pe tata prea curand.
La un moment dat tresar speriata. Masina se oprise brusc, iar mama puse incet capul surorii mele, Alina, pe umarul ei, atragandu-mi din nou atentia.
-Ma asculti, Adina? Cu tine vorbesc! urca putin tonul, incruntanduse urat la mine de parca as fi aruncat u pietre dupa ea.
-Da, mama! Cum spui tu asa sa fie.
I-am intors spatele iesind repede din masina, trantind apoi tare portiera in urma mea, luand'o apoi pe Alina de mana, care dabia acum se trezise.Avea cam unsprezece ani, parul lung pana la fund, blond de aceeasi noanta ca cel al mamei, insa spre deosebire de ea, Alina avea ochii caprui de la tata. Uneori chiar ma intrebam daca o sa aiba acelasi comportament ca al mamei.
-Mergem, sau preferi sa dormi in curte in seara aceasta? intreba Alina cu usoare fite, privindu-ma ironic.
-Prefer mai degraba sa te arunc pe tine de la etaj! am marait spre ea, fulgerand'o din priviri.
Enervanta de mica, asta era stilul Alinei. Chiar stau bine si ma gandesc cateodata si-ncepe sa mi se faca mila de baiatul care o sa se casatoreasca cu ea. Sau poate, cine stie? Va ramane nemaritata pana la optzeci de ani, in timp ce eu as trece pe langa ea facandui cu mana dintr-un Ferrari galben. Ahhh...frumoase vise mai am si eu! Asa era stilul meu, tare-mi placea sa o tachinez uneori, chiar daca ea incepea "razboiul".
Ca de fiecare data, fuseseram iar intrerupte de mama care afisa un zambet putin fortat, punandu-ne cate-o mana pe umarul fiecareia.
-Haide-ti mai bine in casa, incepe sa se lase frigul.
Mi-am dat ochii peste cap punandu-mi mainile in san, indreptandu-mi la urma privirea spre casa din fata mea. Era defapt o vila cu doua etaje si o mansarda, vopsita toata intr-un rosu sangeriu, fiind imprejmuita cu un gard negru de fier, care lasa privirile curiosilor sa patrunda doar de la etaj in sus, fiind astfel parterul si gradina. Destul de frumoasa, dar ce puteam zice? Orice lucru frumos nu poate fi neaparat bun.
I-am zambit apoi unchiului meu, care fusese in tot acest timp soferul. Nu stiu de ce se oferise sa ne ajute sa ne mutam, insa nu'i dadeam prea mare importanta. Cu grija, am intrat mai apoi in sfarsit in vila. Peretii erau vopsiti intr-un crem deschis, foarte placut la prima vedere iar pe jos era pur un linoleu mai pentru prima vedere, care scartaia incontinuu sub greutatea mea.
"Trebuie facute modificari serioase." Insa nici nu-mi trecu bine ideea aceasta prin minte caci mama ma trezi imediat la realitate, punand in fata mea geamantanul meu, apoi si cel al Alinei.
-Esti draguta sa duci si bagajul surorii tale? Sti ca e mica si nu poate sa-l care. spunand aceasta mama o lua in brate pe sora-mea.
-Si poseta mea, te rog? Mersi! adauga repede Alina punandu-mi fara voie si asa zisa "poseta" a ei Barbie, roz cu diferite pietricele care mai de care mai sclipitoare, in fata mea, afisand un zambet ca de ingeras, insa cu un zambet usor diabolic arcuit pe buzele ei.
In clipa aceea chiar mi se facuse rau. Imi venea pur si simplu sa o incui afara, insa cum mama era de fata, am agatat "poseta" surora-mii de gat, insa nu m-am putut abtine sa-i zic si ei ceva pe acelasi ton cu care mi se adresa.
-Cu cea mai mare placere, surioara. Maine-poimaine urmeaza sa-ti car si capul de frica mamei ca sa nu-l pierzi!
M-am strambat la ea scotandu'i limba, insa cand mama fu pe punctul sa intervina pentru a nu stiu cata oara, eu eram deja pe scari carand bagajele, satula de alte vorbe ale sale. Repede m-am si oprit si-am lasat bagajul surora-mii in mijlocul holului de la primul etaj, apoi eu am continuat sa urc pana la cel de-al-doi-lea rupand in acest timp poseta Alinei si aruncand'o in urma mea. Uram rozul cat se putea de mult, iar ea stia acest lucru, fapt pentru care ma si pusese sa'i car "pretioasa" geanta. Plictisita cum eram, am deschis la intamplare o usa care mi se parea mai mare, si am lasat bagajele in prag. Tocmai avusesem un soc: Peretii erau vopsiti intr-un verde deschis, iar tavanul intr-un albastru pal exact cum imi placea mie.
Extenuata, m-am trantit in pat si am ramas acolo toata ziua. Pana si mama zbierase la mine de nu stiu cate ori sa vin la masa, insa nici macar nu o auzeam. Il visam pe tata, vedeam din nou intreaga mea familie reunita. Plangeam de bucurie, in timp ce tata ma strangea la pieptul lui spunandu-mi ca acum nimic nu o sa ne mai desparta...
![[Imagine: button.png]](http://a.wattpad.net/image/49/widget/button.png)