Iubirea este bazata pe vicii

[Andrei.]

Scuzati intarzierea, dar sunt ocupat cu scoala de soferi si nu imi mai da timp sa fac nimic. Am capitolul 4 din "Iubirea este bazata pe vicii" . Maine revin cu celalalt fic.

~Capitolul 4~
~La asta nu ma asteptam~


Intuneric total. Mintea imi era complet ravasita ,iar ochii mei nu se puteau deschide. Mai degraba eu nu vroiam sa ii deschid, imi era frica de socul de care urma sa am parte daca faceam asta. Am stat cateva momente nemiscat, dar am decis sa imi iau inima in dinti si sa fac marea miscare. Cu un efort inimaginabil am reusit sa imi departez ploapele, iar primele raze de lumina m-au lovit intr-atat de brusc incat capul a inceput sa ma doara, facandu-ma sa imi duc instinctiv mana in zona ochilor.
Dupa ce m-am obisnuit cu lumina, am izbutit sa ma ridic si sa stau cat de cat confortabil pe marginea patului pe care aseara s-au intamplat lucruri ciudate. Tocmai atunci gandul m-a dus catre Mia ,nu asteptam cu nerabdare sa o vad, avand in vedere ce s-a intamplat aseara. Mi-am ridicat privirea si am vazut camera goala, doar eu in pat si biroul frumos aranjat. In momentul in care am vrut sa ma ridic, privirea mi-a fost atrasa de catre o silueta din tocul usii. Mia ma privea atent in timp ce isi fuma tigarea de dimineata. Nu am bagat-o in seama si am incercat sa ma ridic in picioare cu gandul de a pleca, fara a mai creea alte certuri.
Am reusit sa ma ridic si sa stau drept, dar bucuria mea a fost de scurt moment deoarece am cazut iarasi in pat si spre nefericirea mea, pozitia in care aterizasem era de-a dreptul caraghioasa. Ma gaseam iarasi asezat pe marginea patului, cu capul intre genunchi si cu mainile atarnand. Corpul meu nu mai reactiona asa cum trebuia, iar ameteala provocata de durerea de cap facea lucrurile mai grele. Mia se apropie de mine pentru a ma ajuta.
-Ar trebui sa o iei mai incet, cred ca dupa ce s-a intamplat aseara , nu esti in cea mai buna conditie fizica. Mai bine stai in pat.
In vocea ei se citea amuzamentul. Cred ca se abtinea sa nu rada si nu aveam de ce sa o invinovatesc si eu as fi ras daca as fi in situatia ei. Gandul mi-a revenit insa la cele intamplate cu cateva ore in urma.
-Ei bine, nu e vina mea ca ma aflu in aceasta situatie. Am incercat sa imit sarcasmul, dar remarca mea se pare ca a fost inteleasa gresit.
-Ok. Imi cer scuze ca ti-am dat marijuana, dar este pentru binele tau oricum.
M-am uitat ciudat la ea. Tonul din vocea ei m-a convins ca vorbea serios, ma intreb am daca nu cumva a uitat tot ce se intamplase aseara.
M-a ajutat sa ma intind in pat si abia cand ma aflam in pozitia asta am observat ca eu eram gol de la brau in sus. M-am uitat iarasi prin camera dupa tricou, dar nu era nici urma de el. Mia iesi din camera, lasandu-ma pentru un moment singur. Era o liniste mormantala, care insa nu a durat mult deoarece Mia s-a intors in camera tinand tricoul meu in mana stanga.
-Poftim, la intrarea in bloc s-a murdarit , probabil te-ai atins de vre-o usa sau ceva, mi-am luat libertatea sa il spal. Oricum nu mai erai in apele tale. Spuse toate acestea cu un ambet in coltul gurii.
-Merci...Mia, iti mai amintesti ceva de aseara?
Intrebarea mi se parea chiar si mie stupida, dar avand in vedere cat de confuz eram, trebuia sa abordez problema in mod direct.
-Aa, de asta erai asa serios? Nu s-au intamplat prea multe de cand am plecat din parc.Dupa ce am fumat...tigarile, ne-am facut drum pana in apartament si te-am asezat aici in pat. Apoi am observat ca tricoul tau era murdar si l-am scos, dupa care ai adormit instant, dar nu inainte sa indrugi niste cuvinte pe care nu le-am inteles si sa reactionezi ciudat. Mi s-a parut normal avand in vedere ca era pentru prima oara cand ai fumat asa ceva. Daca ai cumva dubii in legatura cu ideea de a se fi intamplat ceva intre noi, ar trebui sa stai linistit.Nu aveam intentia asta. Tu ce credeai ca s-a intamplat?
Singurul lucru care m-a facut sa cred povestea ei a fost faptul ca in reflectia mea din fereastra nu parea sa am vreo rana la cap.
-Nimic. Nu imi amintesc nimic din cele intamplate. Am mintit pentru a proteja prietenia, nu cred ca ar fi picat bine daca as fi povestit varianta mea.
Au mai trecut cateva momente in care singurul lucru observabil a fost linistea. Apoi , dupa ce mi-am revenit am decis sa mergem in parc si sa ne intalnim cu Cristi.
Am luat autobuzul si ne-am asezat pe scaunele din dreapta asa incat eram asezati unul in fata celuilalt. Mia se uita insistent la mine, iar eu incercam sa ii evit privirile taioase. Isi facuse parul in doua codite si purta o fusta scurta astfel ca arata ca o scolarita.
Dupa cateva statii in care privirea ei nu se mutase deloc, am renuntat sa evit discutia si am intrebat-o de ce se uita astfel la mine. Raspunsul ei a fost simplu.
-Incerc sa imi dau seama ce credeai tu ca s-a intamplat si dupa reactiile tale imi dau seama ca a fost spre binele meu faptul ca ai tacut.
Deductia ei m-a surprins si nu pentru faptul ca si-a dat seama doar dupa reactiile mele, ci pentru ca a reactionat bine atunci cand a realizat cele crezute de mine.
-Cristi a spus ca ne asteapa si ca are ceva sa ne spuna. Ai vreo idee ce vrea? Am intrebat-o acest lucru mai mult pentru a schimba subiectul
-Da!
-Deci? Ce vrea sa ne zica? Incepusem sa devin nerebdator si vocea mea suna putin ciudat, astfel ca am incercat sa ma calmez.
-Nu iti zic, e o surpriza. Spuse acestea scotand limba si chicotind intr-un mod foarte imatur.
Am renuntat sa ma mai cert pentru a nu ma face de ras in autobuz.
Ajunsi in parc l-am gasit repede pe Cristi , care savura linistit o cutie de bere. Ne-a invitat si pe noi sa bem deoarece cumparase cate una pentru fiecare. Eu am baut numai pentru ca aveam convingerea ca numai cu alcool pot stinge cumplita durere de cap pe care o aveam.
-Hei, Cristi, ce vroiai sa ne spui. te rog nu ma mai fierbe. A sunat de parca l-as fi implorat, dar a functionat.
-Ok, dar nu o sa iti placa. Mai bine nu iti spun inca.
-O haide! Spune-mi!
-Andreea ne asteapta la o terasa in apropiere.
Raspunsul a fost scurt, dar nu vazuzem sa fi venit de la Cristi, ci de la Mia. Oricum in acel moment nu mai eram atent la cine a zis vestea, pentru ca acele cuvinte m-au ametit complet.
-Uau, la asta nu ma asteptam.

[Bullet]

Deci, BioBoy, dupa fiecare capitol nu am ce comenta, fa si tu altele mai proaste ca sa am ce critica si eu. E imprevizibil si totodata inteligent facut, intr-adevar marijuana iti afecteaza creierul, nu cred ca mi-as putea imagina ce era in capul lui Alex cand si-a dat seama ca totul a fost din cauza marijuanei. Ai si niste ,,chestii" ca sa le zic asa care mi-au placut mult:,,a fost faptul ca in reflectia mea din fereastra nu parea sa am vreo rana la cap.",,Spuse acestea scotand limba si chicotind intr-un mod foarte imatur.". La faza cu scosul limbii as fi vrut sa fiu si eu in autobuz :-)). Si se vede ca nu prea le aicu bautura :)), nu suna prea bine ,,savura linistit o cutie de bere" :)).Glumesc man, singurul lucru care nu mi-a placut e acela ca a fost cam scurt, damn, de ce i-o fi chemat oare la terasa Andreea? Poate vrea sa se impace cu Alex. Descrio mai mult pe Andreea si-i spun eu lui Alex daca trebuie sa se impace neaparat cu ea sau nu :))! Insa finalul imprevizibil ca intotdeauna. ;). Spor la postat si sa postezi mai des omule! A...si bafta si la scoala de soferi!