Eu şi Candilay [ Venox ] ne-am gândit că facem un fic. Ficul este din perspectiva a două persoane, şi replicile sunt delimitate prin steluţe [ * ].
Ficul este genul yuri, ÅŸi avem o avertizare de 16+.
Sperăm să vă placă acest fic, şi să puteţi înţelege ideea noastră.
Lectură plăcută !
____________________________________________________________
Iubire sau popularitate?
Capitolul I - Întâlnirea.
Mergeam printre picăturile acide de ploaie. Le simţeam răsfirându-se pe trupul meu firebinte, era ciudat, mereu ardeam. Faţa îmi era roşie, cum îmi era la fiecare sentiment sau situatie puternică, pielea îmi era roşiatică, se putea vedea clar pe lângă bretelele maieului meu albastru. Purtam şi o pereche de pantaloni de trening, albi şi o pereche de adidaşi.
În faţa mea se aşeză un parc, fiind acolo de mult timp, acum îll zărisem. Părul meu scurt până la umeri, şaten, era ud şi întins, întunericul se aşezase peste acel oraş macabru şi parcul părea înfiorător, dar nu era singur. Am putut zări o fata cu părul lung, atât de frumoasă, părul ei şaten închis putea fi zărit la lumina becului, aproape ca fiind şaten. Privirea şi era minunată, mă simţeam atrasă de ea, cum nu eram de nimeni. Adesea o puteam vedea într-un colţ al liceului, părăsită de toţi, iar eu fiind ca întotdeauna centrul, oare de ce o doream?
*
Stăteam sub un felinar,aşteptându-l. Stăteam acolo de o oră în acea ploaie. Părul si hainele imi erau ude, începusem să tremur,dar nu vroiam să renunţ la aşteptare. Începusem să îmi plimb ochii dintr-o parte în alta, sperând că îl voi vedea, dar în întunericul pătrunzător am zărit o silueta ce stătea la intrarea în parc.
Un sentiment de curiozitate mă cuprinse, vroiam să vad cine e. Mă îndreptam uşor spre acea siluetă, cu cât mă apropiam mai mult am văzut ca era o fată. Mă privea si eu făceam acelaşi lucru, vroiam să o ating, dar nu îndrăzneam. Deodata o imagine îmi apare în minte,era una dintre cele mai populare fete din liceul meu.
*
Inima începuse să imi accelereze în timp ce privirea îmi era aţintită asupra ochilor săi negri, atât de strălucitori; mă priveau şi ei, şi mi-am dat seama cât de fascinanţi îmi găsea căpruiul ochilor. Nu m-am putut abţine, şi am afişat un zâmbet ştrengar, nu ştiu dacă acesta a fost cel ce a ieşit, însă eu am vrut să pară. Eram captivată de frumuseţea acestei creaturi, mă întrebam ce făcusem până în acel moment. Era mai îmbrăcată ca mine, eu eram doar în acel simlu maieu. Îngheţasem, şi mi-am simţit trupul tremurând. Privirea cred că îmi era pierdută peste faţa sa; oare îşi dăduse seama?
Mi-am dat seama, mă recunoscuse. Toată lumea îmi ştia numele, era imposibil ca ea să nu mi-l ştie, doar dacă nu o interesam, iar eu... interesam pe toată lumea. Oare care era numele său? Doream să aflu, mai mult ca orice. I-am privit blugii ce veneau perfecţi pe ea, avea forme apetisante, nu era la fel de slabă ca mine, sânii ei erau bine conturaţi şi puteau fi zăriţi uşor prin bluza udă, datorită luminii. Am făcut un pas spre ea, am dorit să întind mâna însă m-am oprit, şi am început să vorbesc. I-am văzut privirea, am ştiut că vocea mea o îmbăta.
- Hei, care este numele tău?
*
Eram pierdută în acei ochi căprui care parcă erau fermecaţi, sub acea lumină de la acel felinar, păreau doua stele.Priveam in gol,dar văzusem că işi mişcase buzele,spunea ceva,dar eu nu puteam înţelege, eram prea cuprinsă de magia ei.O admiram încet şi subtil,nu vroiam să scap nici o parte din corpul ei,iar mă cuprinsese acel sentiment, mă atrăgea şi nu ştiam cum să şi fac faţă.
Brusc, m-am trezit din visare şi am întrebat-o cu o voce tremurând? ce m-a întrebat.
- Uhm...scuză-mă,nu eram atentă..poţi repeta ce m-ai întrebat?
*
Am râs la întrebarea ei, cu glasul cristalin. Era mai prinsă de vocea mea decât credeam. Oare era la fel şi pentru trupul meu? Eram mai înaltă ca ea, dar nu puteam spune cu cât. Am privit-o în ochi, fără a schiţa vreo mişcare, clipi rapid la vederea acestei mişcări ale mele. Am început să vorbesc, încercând să nu par atât de fermecată de ea, nu ştiam pe cât o reuşisem. Era atât de frumoasă, şi atât de strălucitoare în noapte. Acum că o văzusem mai aproape ştiam, părul său nu era chiar şaten, era mai degrabă negru asemenea ochilor săi magnifici. Am început să vorbesc, ameţitor.
Am întrebat, care este numele tău? Am clipit mai rar, pentru a o privi cât mai mult. Faţa sa era albă, udată de ploaie, însă roşiatică în obraji. Voiam să o pot lua în braţe, pentru ca picăturile agresive de ploaie să nu-mi ia atingerea sa scumpă. Ele de ce aveau voie să se arunce pe trupul ei? Iar eu nu găseam permisiunea de a-i atinge pielea? Începeam să urăsc ploaia când nu era lângă mine.
*
-Uhm..îmi poţi spune Yuu.Tu trebuie să fii Teh, ii spusesem tremurând.
Nu îmi venea să cred ca vorbesc cu una dintre cele mai populare fete de la mine din liceu,pana la urmă,cine ar fi băgat în seamă o fată timidă ca mine? Simţeam cum obrajii mei ţncepuseră să ardă, nici nu mai simţeam răceala ploii.Vroiam să o imbraţişez, să şi dau geaca mea să numai tremure.
-Cred că ţi-e frig,uite...ia geaca mea,şi m-am indreptat usor spre ea şi am acoperit-o cu geaca mea.Nu îmi păsa că voi răci sau că voi face ceva mai grav,cum ar fi pneumonia,vroiam doar să şi fie ei bine.
*
Râsul de dinainte dispăru când acea geacă, deşi udă, îmi acoperi umeri. Simţeam căldura din aceasta şi îmi dădeam seama cât de importantă trebuia să fie prezenţa mea pentru ea. Probabil datorită popularităţii mele, însă nu îmi păsa atâta vreme cât dorea să fie alături de mine. În mod normal aş fi lăsat geaca să mă acopere, fără să fac vreun gest, m? credeam cea mai important?. însă am dat-o jos, şi am trecut-o peste umerii săi. Nu voiam ca ea să răcească. Oare de ce? Doar nu eram eu? Nu îmi puteam explica, nici măcar mie.
- Aş vrea, sincer îmi este foartre frig. Dar nu te pot lipsi de ea, ar fi nasol ca tu să răceşti. Iată, spunând asta am pus-o să îmbrace geacă,şi am aşteptat să şi văd mâinile intrate cum trebuie în aceasta. Acum realizam cât de aproape eram de ea, şi cum feţele noastre erau aproape lipite. Mi-am permis să îmi trec mâna printre firele sale de păr, ce erau ude. Simţeam ploaia căzând dar nu mă mai deranja, pentru că şi eu o atingeam. Am luat-o în braţe, fără să îmi dau seama de ceea ce făceam, am strâns-o şi am continuat să vorbesc, glasul nu îmi tremura de frig sau de emoţie, era ferm.
- Uite, am să te încălzesc!
*
Am rămas şocată la reacţia ei.Nu ştiam ce să-i spun,ce să-i răspund.Braţele ei începeau să ma strângă uşor,era aşa de aproape de mine încât si puteam simţi bătaile inimii care erau accelerate.Oare şi ea simţea acelaşi lucru ca şi mine? Oare aceleaşi sentimente o cuprinseseră si pe ea?
Fără să îmi dau seama făcusem ceva ce nu îmi stătea în fire,am sărutat-o.
____________________________________________________________
Mulţumim celor ce au citit.
Personajul Teh Mikami şi tot ceea ce gândeşte / spune -- este din perspectiva mea [ Ninno]
Personajul Yuu şi tot ceea ce gândeşte / spune -- este din perspectiva lu' Dia [ Candilay]
Pozele personajelor
Yuu
Teh Mikami
Ficul este genul yuri, ÅŸi avem o avertizare de 16+.
Sperăm să vă placă acest fic, şi să puteţi înţelege ideea noastră.
Lectură plăcută !
____________________________________________________________
Iubire sau popularitate?
Capitolul I - Întâlnirea.
Mergeam printre picăturile acide de ploaie. Le simţeam răsfirându-se pe trupul meu firebinte, era ciudat, mereu ardeam. Faţa îmi era roşie, cum îmi era la fiecare sentiment sau situatie puternică, pielea îmi era roşiatică, se putea vedea clar pe lângă bretelele maieului meu albastru. Purtam şi o pereche de pantaloni de trening, albi şi o pereche de adidaşi.
În faţa mea se aşeză un parc, fiind acolo de mult timp, acum îll zărisem. Părul meu scurt până la umeri, şaten, era ud şi întins, întunericul se aşezase peste acel oraş macabru şi parcul părea înfiorător, dar nu era singur. Am putut zări o fata cu părul lung, atât de frumoasă, părul ei şaten închis putea fi zărit la lumina becului, aproape ca fiind şaten. Privirea şi era minunată, mă simţeam atrasă de ea, cum nu eram de nimeni. Adesea o puteam vedea într-un colţ al liceului, părăsită de toţi, iar eu fiind ca întotdeauna centrul, oare de ce o doream?
*
Stăteam sub un felinar,aşteptându-l. Stăteam acolo de o oră în acea ploaie. Părul si hainele imi erau ude, începusem să tremur,dar nu vroiam să renunţ la aşteptare. Începusem să îmi plimb ochii dintr-o parte în alta, sperând că îl voi vedea, dar în întunericul pătrunzător am zărit o silueta ce stătea la intrarea în parc.
Un sentiment de curiozitate mă cuprinse, vroiam să vad cine e. Mă îndreptam uşor spre acea siluetă, cu cât mă apropiam mai mult am văzut ca era o fată. Mă privea si eu făceam acelaşi lucru, vroiam să o ating, dar nu îndrăzneam. Deodata o imagine îmi apare în minte,era una dintre cele mai populare fete din liceul meu.
*
Inima începuse să imi accelereze în timp ce privirea îmi era aţintită asupra ochilor săi negri, atât de strălucitori; mă priveau şi ei, şi mi-am dat seama cât de fascinanţi îmi găsea căpruiul ochilor. Nu m-am putut abţine, şi am afişat un zâmbet ştrengar, nu ştiu dacă acesta a fost cel ce a ieşit, însă eu am vrut să pară. Eram captivată de frumuseţea acestei creaturi, mă întrebam ce făcusem până în acel moment. Era mai îmbrăcată ca mine, eu eram doar în acel simlu maieu. Îngheţasem, şi mi-am simţit trupul tremurând. Privirea cred că îmi era pierdută peste faţa sa; oare îşi dăduse seama?
Mi-am dat seama, mă recunoscuse. Toată lumea îmi ştia numele, era imposibil ca ea să nu mi-l ştie, doar dacă nu o interesam, iar eu... interesam pe toată lumea. Oare care era numele său? Doream să aflu, mai mult ca orice. I-am privit blugii ce veneau perfecţi pe ea, avea forme apetisante, nu era la fel de slabă ca mine, sânii ei erau bine conturaţi şi puteau fi zăriţi uşor prin bluza udă, datorită luminii. Am făcut un pas spre ea, am dorit să întind mâna însă m-am oprit, şi am început să vorbesc. I-am văzut privirea, am ştiut că vocea mea o îmbăta.
- Hei, care este numele tău?
*
Eram pierdută în acei ochi căprui care parcă erau fermecaţi, sub acea lumină de la acel felinar, păreau doua stele.Priveam in gol,dar văzusem că işi mişcase buzele,spunea ceva,dar eu nu puteam înţelege, eram prea cuprinsă de magia ei.O admiram încet şi subtil,nu vroiam să scap nici o parte din corpul ei,iar mă cuprinsese acel sentiment, mă atrăgea şi nu ştiam cum să şi fac faţă.
Brusc, m-am trezit din visare şi am întrebat-o cu o voce tremurând? ce m-a întrebat.
- Uhm...scuză-mă,nu eram atentă..poţi repeta ce m-ai întrebat?
*
Am râs la întrebarea ei, cu glasul cristalin. Era mai prinsă de vocea mea decât credeam. Oare era la fel şi pentru trupul meu? Eram mai înaltă ca ea, dar nu puteam spune cu cât. Am privit-o în ochi, fără a schiţa vreo mişcare, clipi rapid la vederea acestei mişcări ale mele. Am început să vorbesc, încercând să nu par atât de fermecată de ea, nu ştiam pe cât o reuşisem. Era atât de frumoasă, şi atât de strălucitoare în noapte. Acum că o văzusem mai aproape ştiam, părul său nu era chiar şaten, era mai degrabă negru asemenea ochilor săi magnifici. Am început să vorbesc, ameţitor.
Am întrebat, care este numele tău? Am clipit mai rar, pentru a o privi cât mai mult. Faţa sa era albă, udată de ploaie, însă roşiatică în obraji. Voiam să o pot lua în braţe, pentru ca picăturile agresive de ploaie să nu-mi ia atingerea sa scumpă. Ele de ce aveau voie să se arunce pe trupul ei? Iar eu nu găseam permisiunea de a-i atinge pielea? Începeam să urăsc ploaia când nu era lângă mine.
*
-Uhm..îmi poţi spune Yuu.Tu trebuie să fii Teh, ii spusesem tremurând.
Nu îmi venea să cred ca vorbesc cu una dintre cele mai populare fete de la mine din liceu,pana la urmă,cine ar fi băgat în seamă o fată timidă ca mine? Simţeam cum obrajii mei ţncepuseră să ardă, nici nu mai simţeam răceala ploii.Vroiam să o imbraţişez, să şi dau geaca mea să numai tremure.
-Cred că ţi-e frig,uite...ia geaca mea,şi m-am indreptat usor spre ea şi am acoperit-o cu geaca mea.Nu îmi păsa că voi răci sau că voi face ceva mai grav,cum ar fi pneumonia,vroiam doar să şi fie ei bine.
*
Râsul de dinainte dispăru când acea geacă, deşi udă, îmi acoperi umeri. Simţeam căldura din aceasta şi îmi dădeam seama cât de importantă trebuia să fie prezenţa mea pentru ea. Probabil datorită popularităţii mele, însă nu îmi păsa atâta vreme cât dorea să fie alături de mine. În mod normal aş fi lăsat geaca să mă acopere, fără să fac vreun gest, m? credeam cea mai important?. însă am dat-o jos, şi am trecut-o peste umerii săi. Nu voiam ca ea să răcească. Oare de ce? Doar nu eram eu? Nu îmi puteam explica, nici măcar mie.
- Aş vrea, sincer îmi este foartre frig. Dar nu te pot lipsi de ea, ar fi nasol ca tu să răceşti. Iată, spunând asta am pus-o să îmbrace geacă,şi am aşteptat să şi văd mâinile intrate cum trebuie în aceasta. Acum realizam cât de aproape eram de ea, şi cum feţele noastre erau aproape lipite. Mi-am permis să îmi trec mâna printre firele sale de păr, ce erau ude. Simţeam ploaia căzând dar nu mă mai deranja, pentru că şi eu o atingeam. Am luat-o în braţe, fără să îmi dau seama de ceea ce făceam, am strâns-o şi am continuat să vorbesc, glasul nu îmi tremura de frig sau de emoţie, era ferm.
- Uite, am să te încălzesc!
*
Am rămas şocată la reacţia ei.Nu ştiam ce să-i spun,ce să-i răspund.Braţele ei începeau să ma strângă uşor,era aşa de aproape de mine încât si puteam simţi bătaile inimii care erau accelerate.Oare şi ea simţea acelaşi lucru ca şi mine? Oare aceleaşi sentimente o cuprinseseră si pe ea?
Fără să îmi dau seama făcusem ceva ce nu îmi stătea în fire,am sărutat-o.
____________________________________________________________
Mulţumim celor ce au citit.
Personajul Teh Mikami şi tot ceea ce gândeşte / spune -- este din perspectiva mea [ Ninno]
Personajul Yuu şi tot ceea ce gândeşte / spune -- este din perspectiva lu' Dia [ Candilay]
Pozele personajelor
Yuu
Teh Mikami