Iubire la suprapreţ

[Cherie]

Mulţumim Biush. , Neith pentru comentarii şi pentru că aţi rămas alături de noi. Sper să vă mai vedem pe aici. Now, next chapter. True story :>.
Sper să vă placă şi lectură plăcută !


[center]Capitolul 19[/center]


-Mişcă-te! am strigat sărind peste Nate care mă privea îngrozit şi am intrat vijelios în baie.
Nimic nu era clar, totul se mişca în jurul meu, iar ceaţa era constantă. Nici nu ştiam dacă am nimerit bine closetul când m-am aplecat să vomit. Nate ajunsese odată cu mine şi venise să-mi ţină părul oftând, ba chiar suspinând din când în când. Când am simţit că nu mai am ce să dau afară, nu că până acum aveam ceva – deabia m-am trezit, am ridicat privirea şi am spus cu o voce atât de răguşită încât mi-a luat ceva timp să-mi dau seama că era a mea şi nu a altcuiva:
-Nate, mai bine nu. Du-te înapoi. Pe bune, mă simt...
Dar n-am mai apucat să termin pentru că picioarele mele au cedat, iar eu m-am prăbuşit pe gresia rece din baie. Nici măcar două secunde nu i-a luat fratelui meu să mă ia în braţe şi să mă ducă în dormitor, după care să-mi dea cu nişte apă pe faţă, să mă înfofolească în patul meu moale şi să iasă pe uşă strigându-mi că ştie el o metodă foarte bună pentru înlăturarea mahmurelii.
Cam aşa mi-am petrecut eu ziua de sâmbătă; stând toată ziua în pat, cu Nate lângă mine răsfăţându-mă de parcă aş fi pe moarte, nu de parcă m-am trezit dintr-o beţie cruntă.
Îl iubeam pe fratele meu mai mult decât orice, nu puteam respira fără el, totul în viaţa mea se învârtea în jurul lui... şi al lui Eric, dar câteodată era enervant de exagerat. Stătuse toată ziua în pat lângă mine, povestind şi sufocându-mă cu dragostea lui. Într-un fel îmi făcea bine prezenţa şi răsfăţul lui, dar de la un timp începuse să mă plictisească şi începusem să fiu din ce în ce mai ţâfnoasă. Până când adormise.
În timp ce eu ţineam un discurs despre cum s-o lase mai moale, capul îi căzuse pur şi simplu pe pieptul meu. Şi un sentiment matern ( OK, nu sunt genul care-şi protejează foarte bine persoanele dragi ) m-a cuprins dintr-o dată şi am început să-l mângâi fredonând un cântec de leagăn pe care i-l fredonam deobicei lui Eric când eram copii şi dormea la mine. La un moment dat, Nate îşi pusese braţele în jurul trupului meu şoptindu-i numele Alessiei.
Mi-am ignorat lacrimile ce-mi şiroiau pe obraji şi am continuat să-l mângăi şi să fredonez, cu un surâs chinuit în colţul gurii.

[center]*[/center]

Am deschis ochii leneşă, căscând, după care am aruncat o privire în dreptul ceasului şi am observat că mă trezisem la timp, adică la şapte fără douăzeci. Destul ca să mă pregătesc pentru şcoală şi să mănânc.
În timp ce-mi luam uniforma de pe umeraş şi tot ce mai aveam nevoie ca să mă duc cu ele în baie, l-am strigat pe Nate ca să mă asigur că era acolo. Nu-mi aduceam aminte să fi zis că pleacă devreme la teatru, dar voiam să verific.
-În bucătărie, iubire, mi-a răspuns pe un ton cald.
Am mai aruncat o privire prin camera mea, aceasta oprindu-se asupra unei poze de pe peretele lateral al încăperii. Era o poză cu mine şi cu Eric, la una din aniversările mele. Cred că împlineam şapte ani. Nu mi-am permis să mă las furată de amintiri aşa că doar am zâmbit amar şi am ieşit din cameră, târându-mi picioarele până-n baie.
Fiind înfometată – asta e ceva nou, trebuie notat în calendar – m-am îndreptat către bucătărie gata să-l uimesc pe Nate cu apetitul meu. Dar când să deschid uşa, am auzit câteva râsete. Unul era sigur al fratelui meu, celălalt... Speram să nu fie Eric! Am deschis uşa. Nate stătea sprijinit de bufet, îmbrăcat în haine de casă, iar în capul mesei se afla iubitul meu, ţinând în mână o cană cu cafea.
-Victor, am strigat surprinsă şi i-am sărit în braţe.
-Uşor, mi-a spus în timp ce-mi mângâia părul ciufulit. Mi-a sărutat fruntea, obrajii şi gura, în timp ce eu îl strângeam mai tare în braţe şi îi spuneam cât de dor mi-a fost de el.
-Hm, tuşi Nate în spatele nostru, nu-ţi strica pofta de mâncare cu dulciuri.
Ştiam că zâmbea. Se simţea împăcat când mă vedea atât de fericită.
L-am privit în ochi pe Victor şi am chicotit amândoi. Nate puse pe masă un bol cu lapte şi cereale şi mă invită să mănânc, poftindu-l pe Victor să continue discuţia grosolan înteruptă de către mine. M-am strâmbat la el şi am început să mă delectez cu micul meu dejun, lâsându-l pe Victor să-mi încânte auzul cu glasul său melodios şi să mă copleşească cu zâmbetul dulce pe care mi-l arunca din când în când în timp ce-i povestea lui Nate despre licitaţie.
-Victor, iubitule, am spus când a terminat de povestit, te duci să-mi iei geanta, te rog? E în camera mea, în pat. Ăh şi dacă tot eşti acolo, poţi să-ţi cauţi şi CD-ul pe care mi l-ai împrumutat.
-Sigur, mi-a spus sărutându-mi fruntea, după care a ieşit din bucătărie, închizând uşa în urma lui. De parcă ştia că de fapt vroiam să vorbesc ceva în particular cu fratele meu.
-E băiat bun, murmură Nate nostalgic. Te iubeşte prea mult. Văd asta în ochii lui, cum te priveşte, cum vorbeşte despre tine... E aceeaşi sclipire pe care o avea Eric până acum doi ani, doar că nu e la fel de puternică că a lui. Practic, Eric parcă se hrănea cu existenţa ta...
-Termină, îmi faci rău, am spus muşcându-mi buza inferioară. Ştii, Nate, m-am hotărât: îi voi spune lui Victor despre droguri. Tocmai fiindcă mă iubeşte atât de mult, m-am gândit foarte bine şi am decis că merită să ştie cu cine umblă.
-Foarte înţelept din partea ta, îţi apreciez curajul. Dar chiar crezi că vei putea să-i spui? Gândeşte-te bine la ce s-ar putea întâmpla atunci când va afla că i-ai ascuns asta în tot acest timp. Nu toţi băieţii sunt ca Eric sau ca mine, să ştii!
-De ce trebuie să-l aduci mereu în discuţie pe el? Da, ştiu. Fiindcă m-a iubit şi eu i-am dat cu piciorul. Crezi că eu nu regret asta? Dar ce pot să fac acum? Asta e, s-a întâmplat. Ce vrei mai mult? Lasă asta. O să am eu grijă să nu se întâmple nimic rău şi să nu fie vorba de mai mult de o supărare sau ceva de genul fiindcă i-am ascuns. Victor mă iubeşte îndeajuns de mult încât să-şi seama cât de rău îmi poate face o reacţie nepotrivită.
-Nu ştie însă şi cât eşti de egoistă, a spus dând dezaprobator din cap. Roselyn, tu-l iubeşti pe băiatul ăsta?
-Bineînţeles că-l iubesc, am zis cu octavă mai sus decât deobicei.
-Nu se vede.
Am deschis gura ca să ripostez, dar fix atunci a intrat Victor pe uşă arborând zâmbetul său şmecheresc. Dar dispăru imediat când văzu tensiunea din încăpere.
-Ce se întâmplă aici? întrebă pe un ton neutru.
-Mă certam cu Nate, am zis ridicându-mă de la masă.
-Nu ne certam, purtam o discuţie contradictorie.
-Asta înseamnă că ne certam!
-Tu te certai, eu eram cât se poate de calm cu tine.
L-am ignorat şi am ieşit în hol să mă încalţ. În spatele meu l-am auzit pe Nate zicându-i lui Victor să nu mă bage în seamă pentru că o să-mi revin repede, apoi apa de la robinet curgând. Începuse să-mi spele vasul în care am mâncat. Ia să-şi vadă de treabă şi să nu se mai bage în viaţa ta, aud o voce undeva în cap şi aproape că-i dau dreptate. Vai ce moale eşti, vocea persista în continuare, nu moare nimeni dacă faci de capul tău să ştii. Până la urmă m-am enervat şi mi-am dat o palmă în cap. Victor se holba la mine, iar Nate râdea în bucătărie.
La liceu a fost şi mai rău. Trei teste neanunţate la cele mai tâmpite materii ( matematică, geografie şi biologie ), un scandal între colegii mei din care eu am ieşit ţap ispăşitor – dacă mai fac vreun pariu pe tema Roselyn Hope le rup gâturile –, trupa de teatru nu a vrut să asculte ideea mea pentru balul din decembrie şi Victor nu a fost acolo lângă mine ca să le convingă pe aiuritele alea cu farmecul lui – prostuţele alea false erau înnebunite după iubitul meu şi mă urau din toată inima pentru că eu eram iubita lui – şi multe alte probleme de genul. Să nu mai spun de ăia doi care umblau toată ziua împreună. Sunt doar veri, Roselyn! Dar o aveam pe Brid cu care mă prosteam gândindu-ne la tot felul de torturi pentru Kristin; nu sunt chiar atât de rea, doar ne amuzam şi noi.
În drum spre casă mi-am tot impus să-i plătesc lui Eric cu aceeaşi metodă. Mereu am ştiut că indiferenţa doare, dar nu mă aşteptam să mă doară atât de tare pe mine. Să mă înnebunească şi să mă facă să cad iarăşi în patima drogurilor – deşi, slavă Domnului, n-am făcut-o – sau să mă îndemne la băutură. Îmi amintesc şi acum cu exactitate tot ceea ce i-am spus lui Nate şi îmi vine să-mi scot inima din piept şi s-o măcelăresc fără milă. Nu că n-ar fi deja, dar dacă e opera mea, parcă e mai relaxant.
Eram oricum prea indispusă ca să-mi mai ardă să zâmbesc ca să-i fac în ciudă, aşa că nu mi-a fost foarte greu să maschez ceea ce simţeam în momentul când am trecut pe lângă ei. Pur şi simplu nu aveam nicio expresie pe faţă, întocmai ca o statuie. Rece şi fără viaţă. Nu că ceea ce trăiam eu ar putea fi numită viaţă. Mai degrabă tortură sau ceva de genul. Iar ei nu însemnau nimic pentru mine, erau nişte oameni obişnuiţi, banali, care treceau pe lângă persoana mea.
Următoarele zile parcă fusese mai bine. La teste mă descurcasem acceptabil ( opt la matematică, nouă la geografie şi zece la biologie ), colegii mei mi-au dovedit nevinovăţia, iar pe fetele de la teatru le-am convins – Victor de fapt – să-mi asculte ideea pentru bal, aşa că, având o săptămână atât de bună, m-am hotărât să-i spun atunci iubitului meu despre problema mea cu drogurile.
Desigur, înainte de a o face am tatonat puţin terenul câteva zile ca să mă asigur că va reacţiona cât de cât acceptabil. Nu-mi păsa că Nate mă considera o egoistă manipulatoare. Vroiam să-mi fie bine. Nu mai aveam de gând să mă autodistrug şi să dărâm tot ceea ce am construit până acum. Am suferit destul. Şi apoi, sunt sigură că Victor va aprecia sinceritatea şi curajul meu şi va trece repede cu vederea peste incidentul ăsta. N-a spus el de atâtea ori că făcându-mă pe mine nefericită se apropia din ce în ce mai mult de moarte ? Şi cum el nu voia să moară pentru că astfel va fi despărţit de mine pentru tot restul vieţii, nu avea de gând să mă facă nefericită. Am dreptate? Sau e chiar aşa cum spune Nate şi eu chiar sunt o manipulatoare egoistă ?
Totuşi, cu o zi înainte de-ai spune, Bridget îmi spusese ceva înainte de a intra în apartamentul lor. Ceva care m-a lăsat puţin nedumerită şi m-a făcut să-mi pun din ce în ce mai mult întrebări în legătură cu felul de a fi a lui Eric şi dacă nu cumva toată şarada aia era ca să-şi ascundă frustrarea. Dar le-am ignorat pentru că obiectivul meu în săptămâna aceea era să-i spun lui Victor despre problema mea.
În ziua aia am avut grijă să-l fac pe Victor cât mai fericit. Nu i s-a părut nimic ciudat în felul meu de a mă purta, deci era de bine. Planul meu mergea cum trebuie. Ne-am petrecut timpul chiulind de la ore în părculeţul din apropierea liceului pe care îl frecventam mai des decât orice altceva şi apoi, după ce ne-am întors la ultima oră, am mers la mine acasă unde am văzut un film împreună, apoi am vorbit despre vrute şi nevrute până când a sunat Nate şi a zis că întârzie din nou şi că îl roagă foarte mult pe Victor să mai stea cu mine în seara asta sau, dacă nu poate, măcar să-mi facă ceva de mâncare.
Perfect, mi-am spus rânjind, va fi mult mai uşor să-i spun.
Cât timp mi-a a robotit el prin bucătărie şi mi-a pregătit cel mai delicios lucru mâncat vreodată – Cordon Bleu, după reţeta specială a bunicii sale – eu am stat în camera mea, în pat şi în timp ce priveam tavanul alb, am întors situaţia pe toate părţile şi mi-am pregătit discursul, alegând cuvintele cu grijă. Când va pleca să se întâlnească cu tatăl său, îl voi opri şi îi voi spune tot. O să mă înţeleagă, n-are cum să n-o facă, mi-am spus în gând în timp ce mâncam. Trebuie să mă înţeleagă. Mă iubeşte, continuam să mă încurajez.
Victor a văzut că nu eram în apele mele şi că devenisem agitată. Îşi arcui sprânceană spre mine, dar nu i-am spus ce aveam. Atunci s-a ridicat de la masă, s-a dus la frigider, s-a uitat în congelator după care, aparent amuzat, a spus:
-Ai rămas fără provizii. Mă duc să-ţi mai iau o îngheţată şi după o să plec. Ştii că Jacob urăşte oamenii care întârzie şi tocmai ce i-am intrat în graţii, aşa că o să-ţi dau eu un bip să cobori jos.
-Sigur, am încuviinţat pe un ton şters.
Am terminat de mâncat, mi-am spălat farfuria şi m-am dus să mă schimb. Mi-am luat o rochie tricotată cu un guler amplu şi cu mâneci scurte, paltonul în carouri alb-negre şi botinele negre cu cataramă şi m-am dus în hol să-mi mai aranjez puţin părul. Între timp sunase şi Victor şi am ieşit din apartament cu inima cât un purice şi uitând din când să mai respir.
Jos, Victor mă aştepta nerăbdător – îmi puteam da seama după cum bâţâia din picior. La naiba, fix de asta aveam nevoie, să plouă cu găleata! Părul meu o va lua razna în curând, iar eu voi fi udată până la piele.
Am înaintat în ploaie, picăturile mari şi reci lovindu-se de faţa mea şi cu un zâmbet şters în colţul gurii m-am apropiat de el şi l-am îmbrăţisat. Apoi m-am ridicat pe vârfuri, i-am luat chipul ud şi dezorientat în mâini şi mi-am lipit buzele de-ale lui într-un sărut lung şi pasional.
Când am întrerupt brusc sărutul nu ştia cum să reacţioneze. În sfârşit şi-a dat seama că era ceva ciudat cu mine. Mi-am pus capul pe umărul lui şi am murmurat:
-Am ceva să-ţi spun! E ceva important aşa că ai face bine să fii cât mai calm şi să asculţi tot ce am de spus. După ce voi termina poţi să-mi spui ceea ce crezi. Totul, fără menajamente. Sunt tare, îţi aduci aminte?