Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Iubire intr-un nou oras

#1
Acesta este primul meu fic... ^.^ Sper sa va placa ... avand in vedere ca sunt incepatoare... and astept parerile voatre despre primul capitol ^^.. Spor la citit!



* Capitolul unu *


Evelina este o fata plina de viata , dornica sa invete foarte multe lucruri noi si foarte ambitioasa. Daca nu reusea sa obtina un lucru din prima incerca din al doilea , dar nu dadea dovada de forte mult curaj. Are parul lung , roscat si nu-i placea sa si-l prinda in coada , doar daca erau cazuri extreme facea acest lucru. Intodeuna trebuia sa poarte un trandafir rosu dupa ureche , pentru ca dupa parerea ei asa ii statea mai bine.
In fata mamei ei fata parea cuminte si ascultatoare , dar nu era asa tot timpul , mai ales cand era in preajma prietenelor sale. Ochii Evelinei erau albastrii, iar in lumina lunii straluceau ca doua diamante. Buzele ei erau mici si roz , iar obrajii rosii ca focul. Pentru barbati era atragatoare si sexy dar, ei nu ii pasa de nimic din ceea ce credeau acei barbati. Cu alte cuvinte era o fata frumoasa.
Seara, pe deal, Evelina statea si se uita la cerul instelat, deloc umbrit de nori. Ii placea sa stea afara in iarba moale si sa tina in ea suferinta de care avea parte. Insa stia ca trebuia sa se indrepte incet spre casa pentru a-si face bagajul. A doua zi urma sa plece in Tokio pentru a-si petrece vacanta de vara. Asadar, acestea fiind spuse incepu sa mearga agale pe deal depanand amintiri. Oare de ce trebuia sa fie mereu singura? Ii avea doar pe parintii ei , dar in dragoste dadea mereu gres. Si-ar fi dorit ca macar o data sa intalneasca un barbat dragut , care sa o iubeasca pentru ceea ce este , nu care vrea sa o schimbe. Chiar daca multi baietii o placeau credeau doar ca este sexy , si aveau doar un scop pe care Evelina il cunostea la perfectie. Barbatii sunt in mod special , idioti dupa parerea ei personala. Ajunse acasa. Mama ei o intampina cu multa dragoste si o imbratisare calda. De pe obrazul Evelinei a curs o lacrima. Ii era dor de acele clipe frumoase petrecute in familie , mai ales ca parintii ei se despartisera , in urma unui divort pe care ea inca nu la acceptat asa cum se cuvine. Apoi s-a indreptat spre camera ei. A inceput sa-si impacheteze hainele , machiajele si tot ce mai avea nevoie. Valiza era plina. In sfarsit dupa doua ore a terminat " munca" obosita si ingandurata. A baut repede un pahar cu lapte si a adormit bustean.
A doua zi, tatal ei a condus-o la aeroport. S-a imbarcat , cat ai zice peste , si asa a inceput calatoria lunga spre Tokio , care va dura maxim patru sau chiar cinci ore.
Cele cateva ore s-au scurs cu greu , dar iat-o, a ajuns in marea si vestita capitala a Japoniei , Tokio. Tokio , este cel mai mare oras din Japonia. Locuitorii sunt primitori si iubitori. Are o academie japoneza renumita , foarte multe biblioteci , cinematografe, dar si atractii turistice care incanta , nou veniti cum ar fi templele. Tot aici se afla si cel mai mare port din Japonia si anume Yokohama.
Se pare ca Evelina s-a obisnuit sa manance in fiecare zi shusi , nigiri sau oshi. Ii placeau la nebunie. A luat un taxi si s-a indreptat spre hotel. Odata ajunsa aici a luat telefonul in mana si a sunat-o pe mama sa pentru a o anunta ca a ajuns pentru a nu-si face griji :
- Buna, mama ! Te informez ca am ajuns in hotelul propus de tine, iar maine ma voi duce spre casa noatra de pe plaja, asa ca nu-ti face griji din pricina mea.
- Buna, draga mea . Multumesc ca m-ai anuntat. Evelina inainte de a inchide vreau sa-ti spun ca baiatul ala . . . a fost din nou aici . . . sa te caute.
- Robert?! a spus Evelina pe un ton destul de ciudat.
- Da . . . exact acela .
- Mama sper ca nu i-ai spus unde sunt, nu? Daca ai facut asta . . . voi pleca de aici pentru ca el este in stare sa ma urmareasca.
- I-am spus ca esti plecata de acasa , in capitala Japoniei. Dar nu pleca de acolo si asa nu te va gasi . Tokio e mare asa ca nu este cazul sa dramatizam. Nu crezi?
- Ba este cazul sa dramatizam. Tu nu-ti dai seama ca el poate ajunge aici? Si daca ma va gasi ma vei avea pe constiinta cine stie ce mi se va intampla . . . Cum ai putut face asta? Tu nu-l cunosti.. Este un excroc . . . Tatal lui este politist. Cat crezi ca ii va lua sa puna politia pe urmele mele si sa ma gaseasca ? Bravo, mama, te felcit!
Zicand acestea Evelina ii tranti telefonul in nas mamei sale , gandindu-se ca se afla in primejdie. Pentru a mai scapa de tensiunea ce o avea pe cap si pentru a se mai relaxa putin , s-a bagat in cada. Aceasta era plina cu apa calduta si multe ierburi ciudate... dar cu miros placut de iasomie si trandafiri.
Dupa baia bine meritata Evelina s-a infasurat intr-un prosop de culoarea sangelui. Apoi s-a imbracat in ceva comod si a inceput sa citeasca o carte de Sandra Brown - Eden Pass. Nici nu stia ce grozavie o asteapta. Ceasul a batut ora douasprezece noaptea , iar Evelina nu aveam somn.
Se aude un ciocanit , dar nu-i dadu prea multa importanta. Se aude din nou , dar de data asta mai tare si mai insistent. Intreptandu-se spre usa s-a gandit daca nu cumva era Robert, dar . . . nu nici gand. A deschis usa , inspaimantata. In spatele acesteia se ascundea un tanar chipes , elegant si foarte parfumat:
- Te-ai parfumat foarte mult . Mirosi de la o posta!
- Imi pare rau , madame. Daca aveti nasul asa de fin de ce nu mi-ati spus inainte sa vin ?
- Nu eu te-am chemat aici. Cred ca ai gresit casa.
- Nu am gresit casa. Am venit sa va vad pe dumneavoastra. Sunteti incantatoare in seara asta.
- Poftim?! Sunt in pijamale . Ce poate fi atat de palpitant si de incantator?
- A da?! Acestea sunt pijamale? Nu mi-am dat seama . . . am crezut ca este o rochie . . .de seara poate .
- Uitati-va mai bine , sau cumparati-va ochelari, cred ca aveti nevoie.
- Eu nu cred , splendida doamna. Ati dori sa iesiti cu mine in oras?
- Si sa-mi pierd eu noaptea cu unul ca tine ? Si chior si neinteligent, ce mai barbat. Nu mersi. La revedere!
- Stati asa . . .
- Nu-mi mai rapiti cu prostii timpul meu pretios . . . Va rog . . . La revedere! O seara placuta si bateti-va joc de alta persoana , eu nu am chef de acest lucru.
Si asa ii trantii usa in nas. Pe la spatele ei insa , era un baiat destul de inalt si umbra lui se reflecta pe perete. Era Robert. Oare ce simtea Evelina ? Ce simtea nu se stie . . . dar ce gandea da :
- Aceasta a fost o disimulare nu? Cu cat l-ai platit pe tipul ala ca sa ma intretina si tu sa intri in camera mea de hotel? Nesimtitule! si il plezni.
- Stai cuminte. Si sincer da a fost o disimulare , si l-am platit destul de mult. Cat timp credeai ca vei fugi? La nesfarsit? Nu aveai cum . Te crezi inteligenta, dar nu esti. Uite-te la tine cum tremuri. Te domin.
- Ce imi vei face?
[center][Imagine: 2isxfr.jpg][/center]
Mulţumesc, Abbeh. Ly <3.

[center][Imagine: lh4lc.gif][/center]

#2
Am trecut si eu pe aici si m-am gandit sa las un comentariu daca nu te superi ;;) .
Ai avut cateva greseli de tastare:
''forte'' - foarte
''Intodeuna'' - Intotdeauna sau in cel mai rau caz 'Intodeauna'
Parca am mai vazut una, sau doua, dar nu mai stiu pe unde si nu mai stau sa le caut ^_^.

Titlul imi place, de fapt imi place numele ficului, dar nu-mi place faptul ca l-ai pus intre ''* . . . *'' , parca nu arata prea bine dupa parerea mea ^^ . Am vazut ca primul capitol este mare, sper ca fiecare capitol sa aiba lungimea acestuia. Ai descris placut la persoana a III-a, dar dupa parerea mea e mai bine sa descri la persoana intai, asa ne putem da seama mai bine cum se simte personajul in acel moment sau ce vrea sa faca. Intotdeauna inainte de 'dar' se pune virgula, tu nu ai pus peste tot vrigula inainte de 'dar'. Imi place personajul Evelina, apropo, frumos nume, nu l-am mai intalnit in vreun fic.
Deci, astept urmatorul capitol ^_^. Spor la scris. *hugs*
[Imagine: 2uihshu.gif]

[Imagine: TheDream.png?t=1276345103][Imagine: EunHye22.png?t=1284281440][Imagine: 04.png?t=1304468354]
You’ve Fallen For Me.













#3
Capitolul 2

-Ce iti voi face? Cat cinism.. Iti voi face ce am rabdat atata timp. Cat credeai ca voi mai rezista? Era evident ca nu foarte mult timp. Nu crezi? Cred ca ti-ai dat seama despre ce e vorba.
Zicand acestea , Robert o ia pe Evelina de maini si o tranteste in pat. Gandindu-se ca va fi foarte greu sa faca ce si-a propus , a venit pregatit si echipat cu catusele mamei lui. O puse pe Evelina intr-o situatie proasta.. Acum era neputincioasa.. Ce mai putea face? Zacea intr-un pat legata la maini cu catuse si pe jumatate dezbracata. Robert deschizandu-si pantalonii ia spus:
- Hai la tata , puisor .. In seara asta vrei, nu vrei , te voi face a mea.
- Nuuuuuu ... Nu va fi din dragoste. Daca faci asta vei castiga doar ura mea , nimic altceva.
- Nu mai minti .. Si mai bine tacati fleanca. Stiu ca ma iubesti si ma doresti doar ca nu vrei sa accepti.
- Nu, nu te vreau! Si niciodata nu te voi vrea! Esti un nesimtit si un idiot. Nu te vreau in preajma mea.
Chiar daca nu vroia sa adminta il iubea , si inca foarte mult. Robert se dezbraca complet , si ii rupse hainele Evelinei ca un lup infometat dupa corpul acesteia. O trase spre el si o saruta pe gat. Apoi a parcurs intregul ei corp , pana la lacasul ei umed. Cand a ajuns aici , Evelina a gemut. Ii placea dar chiar nu vroia sa-l aiba de-a sila. Vroia sa fie ceva mai special.
- Asa va place voua femeilor sa va tinem... Ca pe niste animale!
- Inceteaza ! Chiar nu te vreau de-a sila. Daca nu-mi dai drumul voi tipa !
- Ha ha! Fetita mica tipa dupa ajutor! Ei bine , tipa cat vrei. Nimeni nu te va auzi! Suntem doar noi doi si pot sa-ti fac ce vreau. Virginitatea ta se va duce pe apa sambetei , chiar in aceasta noapte.
Baiatul a inceput sa o penetreze cu putere , iar ea tipa dupa ajutor. Numai era nimic de facut. Deja era a lui. Ii venea sa zbiere , sa-l loveasca , dar nu putea face nimic era legata la maini foarte strans. Robert se va bucura de ea toata noaptea si cand se va satura o va arunca la gunoi , la fel ca ceilalti barbati. Toti erau niste fiinte pline de dispret. Putea macar sa o ia usor si poate s-ar fi daruit din proprie initiativa .. nu asa.
S-a facut dimineata , cat ai zice peste. Evelina se trezi in patul sau plin de sange. Si-a dat seama imediat , ce se intamplase. Iar acum era singura , Robert plecase .. insa i-a lasat o scrisoare si un numar de telefon:
" Ai fost nemaipomenita. Te-am avut o noapte intreaga. Iarta-ma ca te-am facut a mea cu forta , dar chiar numai rezistam. Suna-ma pentru a-ti comunica ce am de gand, dar inainte uitete in plic." In plicul acela era un test de sarcina. Inspaimantata s-a dus in baie si a facut acel test. Lumea parca se prabusea asupra ei. Da este exact ce nu si-ar fi dorit. A iesit pozitiv.
- Nu se poate sa fiu insarcinata cu tine! Nu pot avea acel copil cu tine! Te urasc atat de mult pentru ceea ce mi-ai facut, dar te si iubesc, spuse Evelina invaluita de lacrimi.
Dupa cateva minute , isi aduce aminte de ultima fraza din biletel , si anume : " Suna-ma". Se indreapta spre telefon si marcheaza numarul care era scris acolo. Suna , suna si iar suna.. Nu raspunde. Nici urma de el. Mai hotarata ca niciodata si nervoasa isi impacheta toate hainele , se urca in masina si a condus pana la casa ei de pe plaja. Aici aerul era curat. Briza marii ii aducea liniste in sufletul ei chinuit de amintirile neplacute intamplate in seara ce tocmai a trecut. Incerca sa gaseasca o solutie ,dar in zadar.. Nimic nu-i mai trecea prin minte , decat violul. Se gandea sa-l denunte la politie , insa stia ca daca o facea nimeni nu o va crede , deoarece fiul " sefului " nu poate fi acuzat asa de grav , el nu poate comite nici un delict.
S-a pus in pat si a adormit in nestire , insa telefonul a trezit-o...:
- Parca trebuia sa ma suni , mai stii?
- Te-am sunat .. idiotule ! Dar nu ai raspuns.. Cred ca ar trebui sa-ti inchid.
- Atat iti trebuie.. Spune-mi imediat care a fost rezultatul violului?
- Oare care poate fi? Ei , bine esti tatal copilului meu .. in urma unui.. Stii ce vreau sa spun. Nu e frumos asa! Sper macar ca vei avea demnitatea sa ai grija de propriul tau copil , chiar daca la cat de bine te cunosc stiu ca tu nu vrei sa fii legat de o femeie .. prin niciun legamant , cum ar fi un copil sau chiar si casatoria. Vrei sa fii liber ca pasarea cerului ,sa faci ce vrei , cand vrei , unde vrei , dar de data asta imi pare rau va trebui macar sa-mi dai o pensie lunara daca nu cumva decizi sa te casatoresti cu mine.
- Casatorie?!?!? Femeie nu ai pic de creier. Eu nu vreau sa ma leg de tine. Tu ma iubesti pe mine nu eu pe tine. Cat despre copil mai vedem , acum trebuie sa plec. La revedere!
Zicand acestea telefonul s-a inchis. Evelina s-a indreptat spre bagajul ei pentru a-si lua pijamalele. Maine va fi o zi grea asa ca .. s-a bagat in pat.
Cat ai clipi s-a facut dimineata. Si-a luat poseta si s-a indreptat spre restaurantul ei preferat.
Cand sa tranverseze strada , fiind neatenta , o masina se indrepta exact spre ea.
- Nuuuuuuuuuuuuuu!
[center][Imagine: 2isxfr.jpg][/center]
Mulţumesc, Abbeh. Ly <3.

[center][Imagine: lh4lc.gif][/center]

#4
Salut^^
Am trecut si pe la ficul tau:P si m-am gandit ca poate nu strica sa iti las un com.
Pai actiunea ta e cam grabita si nu prea imi place. Eu inteleg ca este primul tau fic si nu vreau sa te supar, sunt greseli pe care daca tu chiar vrei le poti remedia. Voi comenta un pic si primul capitol, caci l-am citit doar ca nu m-am putut loga:P
Eu sincer nu am inteles mare lucru... Adica fata asta fuge de un baiat si mama ei ii spune lui Robert unde se afla ea sau ceva de genu :-? si pe cand ii inchide el apare la ea acasa si o violeaza si ea ramane insarcinata si e lovita de o masina sau ceva de genu si STOP prea multe in doar doua capitole.
Lipseste descrierea sentimentelor. Aceste capitole m-au dat peste cap:]] parerea mea este ca ar trebui sa incerci sa le refaci si sa mai adaugi putina descriere. Ia-o un pic mai incet pentru ca tu mi-ai dat in doar doua capitole prea multe informatii.
Sper ca nu te-am suparat prea tare:P
Astept continuarea
Cius
:bye:
To live is the rarest thing in the world. Most people exist, that is all.

#5
* Capitolul 3 *

Masina a lovit-o din plin. Era pe jos plina de sange. Soferul se uita disperat la ea. Nu stia ce sa faca.. Sa sune la salvare sau sa o duca el la spital. In cele din urma suna la salvare , iar Evelina a ajuns la spital , la terapie intensiva. Sa speram ca nu are nimic grav. Dupa cateva minute de consult , s-a trezit si a inceput sa zbiere asa ca medicii i-au administrat un calmat pentru a mai dormi putin. Risca sa-si piarda copilasul. Intr-un final analizele erau gata si Evelina treaza.
- Buna ziua ! Cum va simtiti ? intreba doctorul imediat ce intra in cabinet.
Evelina confuza si pe jumatate adormita , nu-si amintea ce se intampla si nu stia unde se afla. A incercat sa se ridica , dar a ametit si a cazut inapoi pe perna. Se simtea prizoniera in acea camera cu patru pereti si o durea vena destul de tare , era si normal deoarece avea perfuzia in ea. Dorea sa fuga cat mai departe , nepasandu-i de nimic. Dupa cateva minute , a inceput sa gandeasca lucid si i-a raspuns doctorului cu o voce aproape neauzita.
- Un.. unde sunt?!` Da cred ca sunt bine.. Cine sunteti dumneavoastra? Cum am ajuns aici?
-Va rog! Calmati-va ! Sunteti intr-un spital , pentru ca ati suferit un accident..
Nu termina fraza doctorul Clarson si Evelina tipa:
- Copilul meu!!! Nu se poate sa-l fi pierdut ..!
- Nu, din fericite accidentul nu a avut urmari grave pentru ca masina va lovit din spate , iar copilul este in siguranta. Ma scuzati , ma intorc imediat trebuie sa verific si alt pacient.
Ramasa singura, Evelina izbucni in plans. Simtea nevoia sa dea afara tot ce simtea in acel moment. Frica si neputinta.
Robert a aflat din intamplare ce i s-a intamplat Evelinei si in cateva secunde se afla in fata spitalului. Nu stia de ce , dar vroia ca acel copil sa nu existe si spera ca Evelina sa-l fi pierdut.
Vazandu-l pe doctorul Clarson iesind din camera 223 , s-a apropiat si i-a spus:
-Domnule doctor Clarson! Trebuie sa va vorbesc imediat. Femeia din camera 223 a pierdut copilul?!`
-Din fericire nu.
-Sa-l ia dracu' de copil ! Doctore , ma puteti ajute cu ceva ? Va voi plati cu o suma mare de bani in schimbul acestui serviciu. Robert il privea pe doctor cu destul de mult dispret si aronganta. Am nevoie sa-i administrati calmante pentru a dormi in jur de sase - opt ore si o voi lua din spital. Credeti-ma va fi in siguranta! Pe cuvantul meu !
- Nu poate iesi din spital pana maine , iar calmantele ii pot face rau copilului , mai ales dupa accident , iar daca se afla ce am de gand sa fac politia ma va aresta si imi pot pierde slujba.
- Asta nu se va intampla! Ati uitat cu cine vorbiti?!` Eu sunt Robert Wilson , fiul vestitului Robbie Wilson care este seful politiei din Tokio. Nu veti pati absolut nimic. Aveti incredere in mine si totul va fi bine.
- Fi atent Robert , spuse medicul pe un ton destul de ridicat. Merg pe mana ta.
Zicand acestea doctorul s-a intors in camera 223 si i-a injectat Evelinei sase calmante. Aceasta nu s-a impotrivit crezand ca este un medicament ce o va ajuta la pastrarea copilului. Imediat ce a adormit , Robert a luat-o frumos in brate si a dus-o pana la masina sa.
" Pare asa de mica si firava cand doarme. E a naibii de frumoasa. " spuse robert cu voce tare si cu privirea fixata pe gura intredeschisa a Evelinei.
Peste cateva ore , Robert se afla la un aeroport destul de luxos. Avea multe magazine , iar oamenii se aflau in sala de asteptare , care mai de care mai nerabdatori sa plece intr-o tara straina care ascunde multe lucruri frumoasa, mistere si noi aventuri.
Robert era un pilot innascut. Putea conduce orice si oriunde cunoscand foarte bine riscul meseriei sale , insa doar asa se mai putea relaxa si el. Cu o plimbare in inaltul cerului printre norii pufosi , fara oameni , fara stres , dar acum este un caz special. Avea de gand sa o lase pe o insula pustie , in speranta ca va muri si ea si copilul acela blestemat. Daca tatal lui afla ca are un copil ii va cere sa o ia de sotie pe Evelina imediat si ii va distruge viata. Nu doarea sa trebuiasca ca o femeie sa il intrebe de ce a ajuns acasa la o ora tarzie de ce a baut sau de ce iese cu prietenii lui. Nu vrea sa dea explicatii nimanui despre ceea ce face. Era o fire libertina, lipsit de inhibitii.
Acum se afla pe insula. A lasat-o pe Evelina intinsa in fata unui lac si isi lua talpasita. Dupa orele prescrise de medic ( sase-opt ore de somn) , femeia se trezi nestiind unde se afla. Privea in jurul ei si nu observa decat un lac , copaci si flori. Era dezorientata. Se gandea oare daca va supravietui singura in salbaticie. Copilul ei ii dadea putere sa mearga mai departe. Deodata s-a auzit un zgomot. Oare ce era?!`
[center][Imagine: 2isxfr.jpg][/center]
Mulţumesc, Abbeh. Ly <3.

[center][Imagine: lh4lc.gif][/center]

#6
Buna ! :D Am trecut si eu si m-am decis sa las un comm , nu am lasat de ceva timp un comm la ficul tau.
^^ Ai niste micute greseli de tastare , dar care se pot remedia:
" lucruri frumoasa " - lucruri frumoase
" robert " - Robert
Nu e mare lucru ca ai niste greseli de tastare , dar fi mai atenta cand corectezi capitolele pentru a numai avea. Ai scris capitolul acesta la scoala si, cum ti-am mai spus , grabesti actiunea , se intampla multe in fiecare capitol. Ar trebui sa mai descri sentimentele personajelor , cum se simte un personaj in acel moment , gandurile lui. Cum te cunosc eu pe tine de vreo doi ani stiu ca poti scrie mult mai bine de atat.
Deci , cum ti-am spus de atatea ori , il urasc pe Robert si deabia astept sa intre in actiune personajul de care mi-ai vorbit atat de mult.
Astept noul capitol si sper sa-mi urmezi sfatul si sa pui mai multa descriere >:d< .
[Imagine: 2uihshu.gif]

[Imagine: TheDream.png?t=1276345103][Imagine: EunHye22.png?t=1284281440][Imagine: 04.png?t=1304468354]
You’ve Fallen For Me.













#7
Buna din nou^^
Am vrut sa-ti las un coment mai repede dar nu am avut timp...>.< Nu prea cred ca mi-ai citit celalalt coment, dar nu strica sa incerc...
Trebuie sa iti spun inca odata ca actiunea ta o ia pe carari... Unde se grabeste asa?
Descrierea s-a ascuns de noi inca odata si asta ma deranjeaza... Personajele tale nu au sentimente deloc? Adica fata asta a trecut prin atatea lucruri ingrozitoare(si asta doar in trei capitole:]] ) si parca nici nu ii pasa... Adica a facut ea putin circ atunci cand s-a trezit ca cica era speriata ca si-a pierdut copilul, dar asta a fost tot...
Eu sincer nu stiu daca vena o durea sau mana adica si mie mi-au pus perfuzie si am stat asa aproape doua zile dar ma durea mana pentru ca am stat prea mult cu ea in aceeasi pozitie si mi-a amortit, in nici intr-un caz vena=]] Nvm trecem peste... Doctorul e un nemernic... e cumva roman?:]]
Robert asta e nebun? O violeaza, afla ca e insarcinata si vrea sa o omoare>.< Este un moment in care spune ca e firava si frumoasa dar trece repede peste si pana la urma o duce pe o insula (pe care erau numai copaci, flori si un lac>.< cam pustie insula asta) ciudat :-?
Cred ca tu nu ne descrii sentimentele personajelor pentru ca nici macar tu nu sti sigur cum ar trebui sa se comporte ele>.< Adica odata spune ca o iubeste, odata vrea sa o omoare. Treci de la o stare la alta si asta intr-un timp mult prea scurt si noi, cititorii tai nu mai intelegem nimic>.<
Ti-am mai zis si iti mai spun inca odata incearca sa adaugi mai multa descriere. Fara suparare, dar personajele tale par papusi fara creier>.<
Ai avut si unele greseli, dar ti-a zis deja Berry cateva si sincer mi-e lene sa mai caut... Am inteles ca ai scris capitolul asta la scoala, dar eu cred ca ar trebui sa-ti acorzi mai mult timp. Degeaba scrii capitolul in graba si nu esti atenta la detalii...
Eu sper totusi sa incerci sa nu mai grabesti in halul ala actiunea si sa mai descri si tu un pic sentimentele lor ca sa intelegem si noi mai multe. Sunt ferm convinsa ca poti mult mai mult de atat^.^
Cya:*:*
:bye:
To live is the rarest thing in the world. Most people exist, that is all.

#8
Mă scuzaţi pentru schimbul brusc de persoană , dar aşa cred că voi putea reda mult mai bine sentimentele personajelor ^.^ deşi eu nu cred că voi putea face asta niciodată... Nu mă pricep ... Ei , oricum aştept părerile voastre şi o să vedeţi că am dreptate ^.^ Spor la citit şi la comentat ^.^

*Capitolul 4*

Stăteam şi ascultam acel sunet straniu. O frică m-a cuprins. Îndoiala îşi spunea cuvântul. Nu ştiu ce să fac , să stau aici şi să ignor orice era după acele tufişuri ? ; ceea ce mi se pare imposibil sau să înfrunt realitatea? Mă ridic în picioare şi privesc spre cer. Era albastru fără nici un nor , deci şansele pentru a ploua erau egale cu zero. La doar câţiva paşi depărtare , după calculele mele şi nu sunt prea bună la mate , se vedea un fum. Am început să merg , îndreptându-mă spre locul de unde ieşea fumul. În spatele meu rămânea acel lac în care acum luna se reflectă. Tufişurile din faţa mea erau încărcate cu fructe mici şi roşii. Bănuiesc că e zmeură dar nu mă încumet să gust. Parcă nici nu ştiu când am ajuns în faţa focului de tabără. Eram bucuroasă pentru că aveam la ce să mă încălzesc, dar şi confuză. Mii de întrebări îmi trec prin minte. Era locuită insula? Cine m-a lăsat aici? De ce? O fi Robert? Nu aveam răspunsuri. Fiindcă eram foarte obosită , m-am întins lângă foc şi am adormit. Brusc simt cum o mână mă atinge. Mă trec fiori, mă trezesc şi ţip indepartandu-mă puţin. În faţa mea stătea un bărbat bine făcut , brunet cu ochii albaştrii ca marea învolburată. Mă privea de parcă eram o criminală.
- Bună , spuse el. Cine eşti?
- Bună .. eu mă numesc Evelina Lara. Îmi poţi spune cum doreşti. Îi evitam privirea care mă topea. Tu cine eşti? De ce mă aflu aici?
- Mă numesc Key. De unde vrei să ştiu eu femeie ce cauţi tu aici? Când am venit eu aici tu dormeai bine mersi. Am crezut că ai venit să mă salvezi , dar Nu! Eşti la fel de proastă ca şi mine , care habar nu au să se descurce în sălbăticie. Dracu' să ne ia!
Eu privindu-l cu multă uimire pentru felul în care a vorbit, am tăcut.
- Ei nu mai spui nimic?! Ţi-a înghiţit pisica limba?
- Şi ce ai vrea să spun domnule " ştiu -tot " ? Nici nu mă cunoşti şi deja mă insulţi. O lacrimă mi-a scăpat pe obraz răsfrângându-se pe buzele mele mici şi roz. Dacă vrei să mă dai dracu' e treaba ta , dar eu cred însă ca ar trebui să ne respectăm şi să încercăm să ne înţelegem bine.
- Bine , ştiu că ai dreptate. Acceptă-mi scuzele. Sunt foarte nervos. Şi cum ai vrea să fiu ? În primul rând nimeni nu a venit încă să mă salveze , nu ştiu cum de nu şi-au dat seama de absenţa mea cei din Tokio dar ce să-i faci , nu toţi sunt aşa de inteligenţi. Ajutor nu pot să cer pentru că staţia avionului cu care m-am prăbuşit nu funcţionează. Mâncare nu prea este, sunt multe fructe , însă nu toate sunt comestibile. Sunt al naibii de natărău şi nici un foc nu ştiu să aprind cum trebuie. Pe ăsta de aici deabia l-am aprins şi am avut noroc cu acel cort altfel trebuia să dorm pe jos. Vezi? Cel mai mult am repetat cuvântul NU...
- De când te afli aici?
- De două zile. Nu mă întreba mai multe că nu am chef de explicaţii. Mai bine explică-mi tu cum ai ajuns aici.
Nu am protestat. De fapt ce rost mai avea să încep alt scandal cu el? Treaba lui dacă nu vrea să-mi spună nimic, deşi mă doare indiferentă. Doare...
- Eu , nu ştiu prea multe. Sunt foarte confuză de la un timp. Ştiu că ultima dată când eram absolut conştientă doctorul mi-a injectat ceva în mână şi acum mă aflu aici. O doamne ! ...
M-am prăbuşit la pământ trăgându-mi genunchii la piept şi am început să plâng neconsolat. Acum mi-am dat seama. Toate întrebările mele aveau răspuns. Robert , fostul meu iubit , m-a violat pentru că l-am părăsit. Am rămas însărcinată , iar acum m-a adus pe această insulă în complotul doctorului. Vrea să scape de mine , dar mai grav ce avea cu copil său pe care el la conceput? Nu are nici o vină. Nu trebuia să mă încurc cu el de la bun început , dar mama a insistat şi uite unde s-a ajuns numai din vina ei. Sunt dezamăgită de mine însumi.
Key a venit la mine din instinct ( cred ) şi m-a luat în braţe. Trupul meu mic şi firav era cuprins de braţele lui puternice , iar capul meu era aşezat pe pieptul lui. Nu ştiu din ce cauză , dar încep să simt ceva în interiorul meu. Ceva ce nu puteam controla. Inima îmi bătea foarte repede. Key rupse tăcerea :
- Dragă , nu mai plânge sau o să plâng şi eu.
Un fior mi-a trecut prin tot corpul atunci când am auzit acele vorbe. Nu-l credeam când a spus că va plânge şi el dar gestul contează. Parcă cineva îmi şoptea în ureche : " săruta-l ". Chiar dacă vroiam să fac acest lucru nu am mai avut timp. Buzele noastre erau lipite şi limba lui îmi desfăta delicat buzele pătrunzând în mica şi firava mea guriţă. Mă strângea tare la pieptul său şi respiram la unison. Doream că acel moment să nu se termine niciodată. Pasiunea m-a cuprins. După acel sărut pătimaş şi plin de armonie totul s-a terminat brusc. Key mă privea plin de dorinţă. A vrut să-mi dea hainele jos , dar l-am oprit. M-am aşezat jos punându-mi mâna pe burtă.
- Te doare burta? E normal aşa ceva în caz că ai acea scurgere...
Eu îl priveam râzând.
- De ce râzi? Avea un ton serios. Îmi explici?
- Da, sigur. Râdeam de felul în care te-ai exprimat.. Şi nu , nu am nici o " scurgere". Sunt... Ezitam să-i spun, dar în acel moment era necesar şi oricum va afla. Sunt însărcinată.
Zâmbetul de pe buzele sale senzuale a dispărut. Părea foarte afectat de acea veste. M-am apropiat de el şi am încercat să văd care este motivul pentru care a reacţionat aşa. Nu mi-a răspuns la nici o întrebare adresată. Îl priveam în ochii. În colţul ochiului se vedea o lacrimă gata să curgă pe obrazul său. I-am dat un pupic ca semn de regret , însă a fost rece. Mi-a arătat un cort şi mi-a spus să mă duc să mă culc. Am făcut ce mi-a spus , mai puţin partea cu dormitul.
Mă gândeam într-una la ce îi voi spune mâine când îl voi vedea şi dacă îmi va răspunde , cât şi la felul în care a fost afectat de " marea bombă ".
În doar câteva ore s-a făcut dimineaţă. Timpul parcă zbura. Am ieşit din cort şi văzându-l pe Key încă adormit m-am îndreptat spre lac. Mi-am dat jos hainele cu grijă şi am intrat în apa limpede. Era rece , dar trebuia să mă dezinfectez. Deodată în jurul meu ieşise la suprafaţa o baltă de sânge. Nu sunt medic dar nu cred că este un semn bun. Am scos un strigăt de disperare. Key a venit la mine în fugă , iar când m-a văzut goală a rămas foarte uimit de formele mele , însă şi-a revenit repede.
- Que paso?!`
( Ce s-a întâmplat?!`)
[center][Imagine: 2isxfr.jpg][/center]
Mulţumesc, Abbeh. Ly <3.

[center][Imagine: lh4lc.gif][/center]

#9
Buna^^
Mda am aparut din nou(ata ete)...
O sa fiu foarte sincera>.< si nu stiu daca o sa-ti placa...Prima data am vrut sa iti corectez tot capitolul, dar sincer mie o lene de ma doare:]] Pai sa incep:
Descrierea- in sfarsit te gandesti si tu sa adaugi putina(foarte putina) descriere. Nu este perfecta... dar important este ca incepe sa apara:]] Se poate observa o mica diferenta fata de celalalt capitol^^
Dialogul - in unele parti a fost cam sec si nu mi-a placut cum a vorbit Key cu ea(mai ales chestia aia cu scurgerea:]] sincer am si ras, dar totusi nu prea arata bine:]] off acum ma contrazic singura>.< nu imi place cum suna, dar am ras cand am vazut ca ai scris asa ceva^^ )...
Naratiunea- pai dupa cum ai zis tu, ar trebui sa te descurci mai bine daca narezi la pers I, dar nu mi se pare>.< Ai incurcat timpurile verbale, ne-ai facut acolo o supa in care le-ai adaugat pe toate>.<
Ai destul de multe greseli de exprimare si de tastare:
In primul rand prima propozitie este la trecut>.< atunci de ce papucii mei ai continuat cu prezentul?
Citat:O frică m-a cuprins.

-pai dupa parerea mea nu se poate sa te cuprinda doua deodata=]](aceeasi chestie si cu fumul) si in plus nu prea imi plac propozitiile astea care sunt alcatuite din trei, patru cuvinte...
Citat:Am început să merg , îndreptându-mă spre locul de unde ieşea fumul. În spatele meu rămânea acel lac în care acum luna se reflectă.
-dupa parerea mea suna mai bine: *M-am indreptat spre acel loc, lasand in urma mea lacul.* (pentru ca ne-ai precizat inainte ca a vazut "un fum" =] si nu stiu dar chestia aia cu reflectatul lunii nu prea o pot adauga la aceasta propozitie deoarece nu isi are rostul>.< cel putin mie asa mi se pare... )
Acum sa luam putin si propozitiile tale ca sa vezi cam pe unde ai gresit^^
-in primul rand "a merge" si "a se indrepta" sunt sinonime, asa ca la inceput ai o repetitie care nu isi are rostul(nu scrii opere lirice asa ca nu trebuie sa folosesti figuri de stil, adica ma refer la repetitii, inversiuni etc.)
- ultima propozitie nu are nici un sens>.< prima data ai scris la trecut si dupa aia la prezent... recites-te si tu si uita-te daca iti place cum suna(oricum ma indoiesc ca ai recitit capitolul)
Cam asa arata tot capitolul>.< acesta a fost doar un exemplu ca sa iti arat ce faci tu (ne zapacesti de tot:]] odata ne scrii la prezent, odata la trecut nici noi nu mai stim ce face fata aia acolo:]])
Sincer ti-as mai arata si alte propozitii, dar e cam tarziu si dupa cate am facut azi mi-e prea somn ca sa ma mai chinui>.<
Incearca sa iti dai seama cam pe unde ai gresit... eu nu vreau sa fiu rea cu tine^^ crede-ma, daca o sa fi putin mai atenta o sa reusesti sa scrii ceva mult mai frumos. Ideea in sine e frumoasa si nu merita sa lasi ficul neterminat, cu timpulo sa devii mai buna, dar incearca sa recitesti ceea ce ai scris de mai multe ori... Poate ca tu nu reusesti sa vezi toate greselile pentru ca tu stii deja ce ar trebui sa fie scris acolo, dar poti fi sigura ca ai destule:P
Oricum fata de celelalte capitole se poate observa o mica schimbare deci esti pe drumul cel bun^.^
Astept continuarea
Bafta la scris:*:*
Cya
:bye:
To live is the rarest thing in the world. Most people exist, that is all.



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Dintr-o pustoaica, intr-o criminala Kyandi. 1 3.209 14-07-2012, 09:23 PM
Ultimul răspuns: crazy little red
  Viata de vampir intr-o lume plina de mister , suferinta si idioti Michiyo道代 17 9.502 30-11-2010, 12:35 AM
Ultimul răspuns: Meredih
  Sakura intr-o viata anterioara :XDark~Sakura~Angel:* 24 13.551 10-05-2009, 12:56 PM
Ultimul răspuns: ady_x


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)