06-04-2009, 08:44 PM
So...M-am decis sa postez si eu un fic.Nu stiu cat de reusit e, dar ma risc :D.Well...Enjoy! :">
Chapter 1#: Ultima zi de liceu
Dimineata a fost foarte ciudata, era foarte cald, iar soarele batea peste capetele elevilor liceului.Toti erau adunati pe terenul de sport si stateau plictisiti, asteptand, cu nerabdare, sa fie strigati de directoare.Oboseala tuturor era foarte bine observata.Mai mereu,pe aici era o galagie de nedescris, dar acum-nimic.Nici macar o miscare nu se simtea, sau, cel putin, vedea.Probabil ca era atat de cald, incat nici putere pentru a vorbi nu mai aveai.
Directoarea a inceput cu noi, elevii care abia asteptau sa plece de acolo, cei care se avantau spre facultate.Se pare ca am fost prima fata strigata, imediat dupa Matt, prietenul meu.Am iesit impreuna de pe terenul de sport, oprindu-ne aproape de anexa.M-a sarutat pasional, chiar daca stia ca ne vedea cam o treime din tot liceul.Am surprins un suras pe fata directoarei, care i-a accentuat ochii si i-a subtiat.Dar, sarutul lui era atat de puternic si atat de salbatic, de parca ar fi fost ultima data cand ne-am vedea.Am fost intrerupti de celularul din buzunarul gentii mele violet.M-am enervat cand am vazut ca era mama, care ma intrerupea din astfel de momente.
-Da mama, ce e?i-am raspuns eu, cu un ton aspru, dar calm.
-Vad ca, odata cu sfarsitul liceului, s-au sfarsit si saluturile politicoase.Kate, voiam sa te anunt ca te-am inscris la colegiu.
-Dar...Nu vreau, nu voi merge la colegiu.Eu merg la facultate.
-Mai vedem noi acasa ce vrei tu.
-Eu merg la facultate si punct. - i-am inchis telefonul
Matt a ramas incremenit la auzul cuvintelor mele si se holba la mine si la mobilul meu albastru, de parca i-ar fi aruncat o privire suparata mamei mele.L-am luat de mana si i-am facut cu ochiul, dar am tresarit caci, pielea lui era atat de rece...
Am fost la un suc cu el.Chiar daca era speriat, eu ii admiram fata perfecta.Era atat de bine conturata, si, fara sa-mi dau seama, imi incalceam degetele in parul lui brunet.Ma uitam atat de atent la ochii lui negri de nepatruns, de parca vazusem ceva acolo, dar ma simteam atat de atrasa de ei.Mi-am indreptat mana spre buzele lui rosii, de la gloss-ul meu si le-am mangaiat usor.Am simtit cat de incremenit a ramas, dar, dintr-o data, m-a prins de spate.Ma tinea atat de ferm, incat simteam o durere si parca, inauntrul meu, eram prinsa intr-o inchisoare de unde nu puteam scapa.Era atat de speriat, iar eu atat de calma.
-De ce esti atat de speriat?am intrebat eu pe un ton cald, incercand sa-mi pastrez calmul.
-Mi-e frica sa nu te pierd, a raspuns el rapid, ca si cand l-as fi trezit dintr-un vis etern, cu o voce tremuranda.
-Nu ma va muta la nici un colegiu, nimic.Si oricum, voi fi separata de baieti,asa ca ramai calm.Oricum nu am de gand sa sfarsesc acolo, acei 4 ani in care am fost cu tine.
L-am prins de mana si m-am asezat in bratele lui, incercand sa-l linistesc.Stiind ca nu ma vede, am fost pregatita sa abordez o fata suparata, sau, cel putin, ingrijorata.Ochii mi s-au subtiat, iar buzele au devenit, dintr-o data, foarte mici.
"Niciodata nu a mai fost asa cu mine.Niciodata nu parea atat de indragostit de mine.Niciodata nu a fost atat de speriat ca m-ar putea pierde.Ce e cu el?Si...daca vor fi probleme la facultate?", imi tot repetam, devenind agitata.
Mi s-a prelins o lacrima pe obrazul stang, care era lipit de al lui.Cum a simtit acea picatura fierbinte pe pielea lui rece, m-a intors rapid si s-a uitat uimit la mine.Niciodata nu m-a vazut plangand, sau, cel putin, atat de panicata.Eram sigura ca am facut mai rau, caci l-am alarmat mai mult.Am si scapat acea lacrima fierbinte, de care s-a speriat.
-De ce plangi?Ce-ai patit?Ai spus ca va fi bine, ca n-am de ce sa imi fac griji...
-Acum, mie imi e frica sa nu te pierd, l-am intrerupt eu, cu o voce tremuranda.
Incercam sa imi opresc lacrimile, dar cu un oftat rapid, am inceput sa plang din ce in ce mai tare, mai puternic.Lacrimile mi se prelingeau pe fata ca un izvor nesfarsit.M-a strans si mai ferm de spate, incercand sa ma calmeze.M-a sarutat pe gat si tinea buzele in locul unde a fost sarutul.Simtea camasa mea violet umeda, iar picioarele acoperite de colanti negri tremurand.
Imi tot spuneam: "La secunda, pana si un copil maturizat, inca plange."Atat am mai avut in minte, caci am lesinat acolo, in bratele lui.Speriat,m-a stropit cu apa, si, observand ca incepusem sa imi revin, mi-a spus:
-Sa nu mai faci asta niciodata.Daca ne vom confrunta cu probleme, vom trece peste ele, pentru ca am incredere in tine.Te iubesc, Kate.
Chapter 1#: Ultima zi de liceu
Dimineata a fost foarte ciudata, era foarte cald, iar soarele batea peste capetele elevilor liceului.Toti erau adunati pe terenul de sport si stateau plictisiti, asteptand, cu nerabdare, sa fie strigati de directoare.Oboseala tuturor era foarte bine observata.Mai mereu,pe aici era o galagie de nedescris, dar acum-nimic.Nici macar o miscare nu se simtea, sau, cel putin, vedea.Probabil ca era atat de cald, incat nici putere pentru a vorbi nu mai aveai.
Directoarea a inceput cu noi, elevii care abia asteptau sa plece de acolo, cei care se avantau spre facultate.Se pare ca am fost prima fata strigata, imediat dupa Matt, prietenul meu.Am iesit impreuna de pe terenul de sport, oprindu-ne aproape de anexa.M-a sarutat pasional, chiar daca stia ca ne vedea cam o treime din tot liceul.Am surprins un suras pe fata directoarei, care i-a accentuat ochii si i-a subtiat.Dar, sarutul lui era atat de puternic si atat de salbatic, de parca ar fi fost ultima data cand ne-am vedea.Am fost intrerupti de celularul din buzunarul gentii mele violet.M-am enervat cand am vazut ca era mama, care ma intrerupea din astfel de momente.
-Da mama, ce e?i-am raspuns eu, cu un ton aspru, dar calm.
-Vad ca, odata cu sfarsitul liceului, s-au sfarsit si saluturile politicoase.Kate, voiam sa te anunt ca te-am inscris la colegiu.
-Dar...Nu vreau, nu voi merge la colegiu.Eu merg la facultate.
-Mai vedem noi acasa ce vrei tu.
-Eu merg la facultate si punct. - i-am inchis telefonul
Matt a ramas incremenit la auzul cuvintelor mele si se holba la mine si la mobilul meu albastru, de parca i-ar fi aruncat o privire suparata mamei mele.L-am luat de mana si i-am facut cu ochiul, dar am tresarit caci, pielea lui era atat de rece...
Am fost la un suc cu el.Chiar daca era speriat, eu ii admiram fata perfecta.Era atat de bine conturata, si, fara sa-mi dau seama, imi incalceam degetele in parul lui brunet.Ma uitam atat de atent la ochii lui negri de nepatruns, de parca vazusem ceva acolo, dar ma simteam atat de atrasa de ei.Mi-am indreptat mana spre buzele lui rosii, de la gloss-ul meu si le-am mangaiat usor.Am simtit cat de incremenit a ramas, dar, dintr-o data, m-a prins de spate.Ma tinea atat de ferm, incat simteam o durere si parca, inauntrul meu, eram prinsa intr-o inchisoare de unde nu puteam scapa.Era atat de speriat, iar eu atat de calma.
-De ce esti atat de speriat?am intrebat eu pe un ton cald, incercand sa-mi pastrez calmul.
-Mi-e frica sa nu te pierd, a raspuns el rapid, ca si cand l-as fi trezit dintr-un vis etern, cu o voce tremuranda.
-Nu ma va muta la nici un colegiu, nimic.Si oricum, voi fi separata de baieti,asa ca ramai calm.Oricum nu am de gand sa sfarsesc acolo, acei 4 ani in care am fost cu tine.
L-am prins de mana si m-am asezat in bratele lui, incercand sa-l linistesc.Stiind ca nu ma vede, am fost pregatita sa abordez o fata suparata, sau, cel putin, ingrijorata.Ochii mi s-au subtiat, iar buzele au devenit, dintr-o data, foarte mici.
"Niciodata nu a mai fost asa cu mine.Niciodata nu parea atat de indragostit de mine.Niciodata nu a fost atat de speriat ca m-ar putea pierde.Ce e cu el?Si...daca vor fi probleme la facultate?", imi tot repetam, devenind agitata.
Mi s-a prelins o lacrima pe obrazul stang, care era lipit de al lui.Cum a simtit acea picatura fierbinte pe pielea lui rece, m-a intors rapid si s-a uitat uimit la mine.Niciodata nu m-a vazut plangand, sau, cel putin, atat de panicata.Eram sigura ca am facut mai rau, caci l-am alarmat mai mult.Am si scapat acea lacrima fierbinte, de care s-a speriat.
-De ce plangi?Ce-ai patit?Ai spus ca va fi bine, ca n-am de ce sa imi fac griji...
-Acum, mie imi e frica sa nu te pierd, l-am intrerupt eu, cu o voce tremuranda.
Incercam sa imi opresc lacrimile, dar cu un oftat rapid, am inceput sa plang din ce in ce mai tare, mai puternic.Lacrimile mi se prelingeau pe fata ca un izvor nesfarsit.M-a strans si mai ferm de spate, incercand sa ma calmeze.M-a sarutat pe gat si tinea buzele in locul unde a fost sarutul.Simtea camasa mea violet umeda, iar picioarele acoperite de colanti negri tremurand.
Imi tot spuneam: "La secunda, pana si un copil maturizat, inca plange."Atat am mai avut in minte, caci am lesinat acolo, in bratele lui.Speriat,m-a stropit cu apa, si, observand ca incepusem sa imi revin, mi-a spus:
-Sa nu mai faci asta niciodata.Daca ne vom confrunta cu probleme, vom trece peste ele, pentru ca am incredere in tine.Te iubesc, Kate.