Iubire de liceu

[Lye]

Mult prea confuza

Ajunsa in camera ei,Karen s-a trantit pe pat,cufundandu-si chipul in perna moale.Hainele ii erau ude,insa era ultimul lucru de care ar fi putut sa ii pese.Continua sa se gandeasca la vorbele spuse de Akira.Cum a putut sa se schimbe atat de brusc?In urma cu cateva saptamani se comporta absolut oribil si acum ii spunea ca o iubeste?Nu stia ce sa creada.Ochii lui negri pareau sa fie sinceri.Insa trebuia sa tina cont ca era acelasi baiat din timpul liceului,care cocheta cu toate fetele.Aceasta s-a asezat in genunchi,acoperindu-si chipul cu palmele.La mijloc mai era si Hiro.Tinea foarte mult la el si nu se simtea in stare sa il paraseasca.Insa puse intr-o balanta,care sentiment cantarea mai mult:iubirea sau recunostiinta?Era sigura ca luptatorul nu o va ierta si nu se va mai intoarce din Canada.Insa chiar si asa,nu vroia sa cada din nou in plasa roscatului.In urma cu doi ani,a promis ca nu va mai da dovada de slabiciune in fata lui.
-La naiba...de ce ma gandesc la el?Cu siguranta a mintit...el o iubeste pe Karina.Daca nu simtea un lucru atat de puternic pentru ea,cu siguranta ca nu erau impreuna asa mult timp.Si incepusem sa cred din nou in vorbele lui.Sunt o proasta.Replica aceasta strangand in pumn cearceaful lila.
Pe strazile cartierului,Akira mergea agale.Hainele ude ii aduceau un plus de farmec.Parul rosu si rebel ii statea lipit de frunte,in timp ce ochii negri priveau persoanele care treceau pe langa el.Trebuia sa vorbeasca cu Ichiro.Doar el era in masura sa ii dea un sfat.Brusc,in fata lui a aparut baiatul cu parul verde.Vazandu-l,acesta a ramas nemiscat,ridicand din spranceana.
-Tu ce ai patit?
-Am salvat-o pe Karen de la innec.Dar nu asta conteaza.Vreau sa vorbesc ceva foarte important cu tine.
Adolescentul a aprobat din cap,insotindu-si prietenul.Nu stia ce avea sa ii spuna,insa se citea pe chipul lui ca era ceva foarte serios.
In somptuoasa vila,continua sa fie liniste.Karen cobora usor treptele,privind in jurul ei.Atata loc pentru o singura persoana.Din bucatarie si-a facut aparitia Ren.Aceasta avea un pahar cu apa in mana.Isi privea sora,schitand un zambet.Fata a coborat,asezandu-se pe canapea.Si-a strans picioarele la piept,punandu-si capul pe genunchi.
-Din cauza cui esti asa?Intreaba satenul luand-o de gat.
-Imi e dor de Hiro.Replica roscata fara sa schiteze vre-un gest.
-Karen...pe cine crezi ca minti?Eu te-am crescut si te cunosc mai bine decat mama.Spui ca te gandesti la Hiroshi din pura ambitie.Defapt,in mintea ta nu exista decat un nume si un chip:Akira.Am dreptate?
Adolescenta a ridicat din umeri,refuzand sa isi priveasca fratele in ochi.Stia ca acesta avea dreptate,insa nu vroia sa arate acest lucru.Nu si-a putut lua gandul de la roscat nici-un moment.Intodeauna l-a iubit,doar ca si-a reprimat acest sentiment pana aproape de limita.Nu vroia sa fie din nou ea, cea care sufera.Nu vroia ca baiatul iubit sa isi bata joc de ea.
-Stiu ca pentru tine,e foarte greu.Insa trebuie sa il uiti pe Hiro.Ii faci rau...si te ranesti singura.E un baiat bun si merita sa aiba pe cineva care il iubeste.
-Este chiar atat de greu sa intelegi ca tin la el...si ca imi este foarte greu sa nu il vad?Nu inseamna ca il iubesc?Striga roscata dand cu pumnii in canapea.
-Te-ai obisnuit cu el si absenta lui iti provoaca o stare urata.Insa nu trebuie sa incurci acest sentiment cu dragostea.Atunci cand iubesti pe cineva,simtit ca nu poti trai fara persoana respectiva.Fiecare secunda departe de el ti se pare o eternitate.Fiecare zambet pe care ti-l da ti se pare un paradis.Fara cine nu poti sa traiesti?Akira sau Hiroshi?Nu imi raspunde mie...insa fi sincera cu tine.
Ren s-a ridicat de pe suprafata moale,urcand treptele.Ramasa singura,Karen il urmarea.Intodeauna avea dreptate.Poate de asta nu i s-a daruit niciodata luptatorului.Nu ar fi suportat sa stie ca trupul i-a mai fost atins de alt baiat.Stia ca nu il poate uita.A stat in Canada doi ani,insa existau momente in care se gandea la el.Dandu-si seama care este adevarul,roscata a dat cu piciorul in masa.
-Ce ironie...sa fiu indragostita in continuare de el.Bravo Karen!
In apartamentul roscatului,nu se auzeau decat vocile celor doi baieti.Kira avea un prosop agatat de gat,in timp ce sorbea dintr-o cutie de bere.In fata lui,Ichiro isi tinea un picior sub sezut,asteptand ca amicul sau sa ii spuna motivul pentru care l-a chemat.
-Ti s-a intamplat vreodata sa simti ca iubesti o fata...si sa nu fi sigur de sentimentele ei?
-Ce?Iar s-a suparat Karina pe tine?
-Crede-ma ca m-ar durea undeva daca ar fi vorba de ea.Fata aia...deja ma lasa total indiferent.Nu stiu daca am simtit vreodata ceva pentru ea.Cred ca la mijloc a fost doar pasiune.
-Stai sa ghicesc...alta tipa care ti-a cazut cu tronc.Nu o sa te schimbi niciodata.
-Urasc sa nu ma lasi sa termin ce am de spus.Mi-am dat seama ca persoana pe care o iubesc este Karen.Si nu te uita asa la mine ca iti dau un pumn.
Auzind confesiunea amicului sau,Ichiro a lasat cutia de bere pe masa.Si-a frecat putin crestetul capului,ridicand mai apoi din spranceana.Kira glumea sau totul era serios?Era prima oara cand il auzea ca tine la o fata cu atata intensitate.Adolescentul a dat din cap,ridicand mai apoi din umeri.
-Frate...nu stiu ce sa iti spun.Am ramas stupefiat.Insa sfatul meu este sa lupti pentru ea.Trebuie sa ii recastigi increderea si sa ii arati ca sentimentele tale sunt adevarate.
-Sa ii recastig increderea zici...asta da provocare.
Roscatul si-a mutat privirea,miscand din picior.Trebuia sa faca ceva,insa ce?