Iubire de liceu

[Lye]

Incercarea lui Akira

Era o dimineata placuta in Tokyo.Soarele stralucea puternic pe cerul senin,strabatut de stoluri formate din pasari galagioase.Parea sa fie una dintre acele zile in care totul este perfect.Insa asta era doar o aparenta.In interiorul vilei unde locuia patinatoarea,era o liniste de nedescris.Adolescenta statea pe canapeaua din living,tinandu-si cu capul pe mana.Pantalonii negri pe care ii purta aveau urme ude,de la lacrimile varsate in dimineata respectiva.Niciodata nu a crezut ca ii va fi atat de greu fara Hiroshi.Constata cu stupoare ca fara el nu este decat aceiasi adolescenta naiva din urma cu doi ani.Luptatorul a fost umarul pe care a plans si stalpul care a sustinut-o.Privea prin casa,incercand sa il gaseasca.Insa isi dadea seama ca acesta se afla la sute de kilometri departare si nu se stia daca se va mai intoarce.Ce greu ii era fara zambetul lui suav dar atragator in acelasi timp.Privea telefonul,in speranta ca acesta va suna.Dar in zadar.Dandu-si seama ca sperantele ei sunt in van,roscata s-a ridicat de pe canapea,iesind afara.Statea langa piscina,privind apa albastra in care se oglindeau razele soarelui.De la balcon,Ren o privea prin perdea.Ii parea rau sa o vada asa,insa nu o mai putea lasa sa distruga vietile celor din jur.Era mai bine daca Hiroshi ramanea in Canada.Brusc,acesta a auzit zgomotul facut de sonerie.A fugit pe trepte,indreptandu-se spre intrare.Insa cand a deschis usa,a avut un soc.Akira statea sprijinit de zid.Camasa lui neagra cu maneca scurta era pe jumatate deschisa,in timp ce cercelul avut in urechea stanga se misca in acelasi ritm cu el.
-Tu ce cauti aici?
-Stai calm ca vin cu ganduri pasnice.Unde e surioara ta?
-Nu crezi ca i-ai facut suficient rau?De ce nu o lasi in pace si iti vezi de treaba ta?
Roscatul a ridicat privirea,patrunzandu-l pe saten.Realizand ca nu mai are ce sa spuna,acesta i-a facut un semn cu mana.Adolescentul a ranjit,indreptandu-se mai apoi spre locul unde Karen se afla.A deschis usor usa,incercand sa nu faca zgomot.Statea cu mainile in san,privind-o pe fata ce continua sa se afle pe marginea piscinei.
-Ai o depresie?Dragut sport ti-ai ales.
-Nenorocitule,ce cauti in casa mea?Iesi afara sau imi pun bodyguarzi sa te scoata in suturi.
-Papusa,respira ca nu am venit sa iti fac rau.Am venit doar sa vorbim.
Scoasa din sarite,Karen s-a indreptat spre el cu gandul sa il loveasca.Insa Kira a apucat-o de brate,tinand-o.Din pricina neatentiei,adolescenta s-a dezechilibrat,cazand in apa rece.Nestiind sa inoate,tanara a inghitind lichid.Dandu-si seama de acest lucru,roscatul a sarit in piscnina,apucand-o de talie si lipindu-i trupul de al sau.Chiar daca nu a stat decat cateva secunde,Karen a reusit sa inghita destula apa.Baiatul a scos-o din apa,asezand-o pe marginea din piatra.Ii apasa pe abdomen,facandu-i respiratie gura la gura.Brusc,aceasta a inceput sa tuseasca.Vazand-o ca e bine,roscatul s-a asezat in sezut,privindu-se.Era ud fleasca.
-Vroiai sa ma inneci?Striga aceasta incercand sa para dura.
-Esti nebuna?Daca nu eram eu,cu siguranta mureai.
-Daca nu erai tu,nu as fi patit asa ceva.
Roscata s-a ridicat,cu gandul sa plece.Insa adolescentul a apucat-o de brate,tragand-o peste el.Ii strangea trupul in brate,prinzandu-i picioarele intre ale sale.Karen incerca sa se elibereze,insa nu avea cum.Vroia sa planga si din aceasta cauza dorea sa se indeparteze de roscat.Insa in mod surprinzator,acesta a mangaiat-o pe cap,sarutand-o pe frunte.
-Nu faci nimic rau daca plangi.E ceva normal.
-Cine ti-a zis tie ca vreau sa fac asta?Te urasc si nu imi doresc nimic mai mult decat sa nu te mai vad.Sa dispari din viata mea.
-Atunci probabil ca nu vei fi trista cand iti voi spune ca m-am hotarat sa ma mut in Kyoto.Am venit doar sa imi i-au ramas-bun.
Auzind acest lucru,Karen s-a dat in spate,cazand in sezut.Il privea socata pe roscat.
-Nu...sa nu faci asta.
-Atunci inseamna ca inca ma iubesti,chiar daca iti e greu sa recunosti.Mie mi-a luat doi ani sa imi dau seama de acest lucru.Cat ne vom mai juca de-a soarecele si pisica?Nu intelegi ca te vreau?Chipul tau ma bantuie...oriunde m-as duce te vad doar pe tine.Nu mai sunt pustiu ala de acum doi ani.Hai sa uitam de trecut...sa uitam de tot si sa plecam undeva,in lume,doar eu cu tine.
Karen asculta atenta,in timp ce privea uimita.In interiorul ei se dadea o crancena batalie.Inima ii dicta sa fie alaturi de el,insa mintea ii spunea cu totul altceva.Nu putea sa uite ce s-a intamplat in trecut.Cu miscari usoare,s-a ridicat de pe suprafata de piatra.Simtea un gol in stomac,insa stia ca trebuia sa spuna.
-Imi pare rau Akira,insa mi-ai facut prea mult rau sa te iert.Poate ca in trecut gandeai altfel si acum te-ai maturizat.Intre noi,totul s-a sfarsit.
Adolescenta a plecat de langa piscina,intrand in casa.Ramas singur,roscatul a dat cu pumnul in asfalt.
-Nu renunt eu asa repede la tine,Karen Abarai.