Iubire de cartier

[βεκi]

Waa...de cand n-am mai trecut pe aici? E ceva timp :]]
Capitolul acesta a fost genial, mai ales finalul. God, vreau continuarea, o vreau ! Ii iubesc pe astia doi, se potrivesc la perfect. Sper ca Brian sa se faca bine, sa treaca repede peste acel chin la care a fost supus .__. Il urasc pe tatal lui ! Il iubesc pe Randy 8-> . Imi pare atat de rau de Brian, nu merita toate acele lucruri. El este asa sensibil, timid si inocent :]] Nu ai cum sa nu il adori. Taicasu e un handicapat >.> Ma bucur ca Randy este acolo pentru el.
Si, dumnezeule, cand vine odata yaoi-ul ala dupa care tanjesc eu ? :]] Chiar vreau sa ii vad pe astia doi in actiune, de aceea sper ca Brian sa se faca bine mai repede >.<

Nu ma bag la comentat altceva. Greseli nu am vazut, iar modurile de expunere sunt la locul lor. Felicitari pentru toata munca depusa si sper sa ne surprindeti in continuare, asa cum ati facut si pana acum. Bafta si spor la scris.

[.: Em :.]

Hmm fetelor ce pot să vă zic. Faceti o echipă bună împreună şi îmi place ce scrieti. Yaoi? Sunteti geniale în acest domeniu. V-am citit şi eu ficul şi nu regret că am facut-o. Imi place comportamentul lui Brian încă de la început! Il ador ;x! Vai fetelor nu ştiti cât de mult îmi place ficul la nebunie.

Iubire de cartier, ce pot spune titlul m-a atras foarte mult şi vad că are o foarte mare legatură cu subiectul ficului. Îmi place tare mult idee, dar defapt ce să nu-mi placă la acest fic? Suneti geniale şi ştiu că am mai spus-o dar am să o repet mereu.

Deci bagati-vă pe scris sunt cuiroasă să vad niste yaoi cu ei! Sper să vină in urmatorul capitol!=p~

[Addeh]

Ohhh, ce sarut dragalaş. 8-> M-a dus cu gândul la o dragoste de copil - hm, ce contrast interesant. <3
Şi iată cum am aterizat şi eu pe aici... xD Well, era practic imposibil să nu mă duc direct la ultima frază din acest capitol. :X Ahhh, ce minunat ! <3333

Off fetelor, vă implor să-mi iertati această întârziere - ehh, cred că deja v-ati obişnuit cu mine. *laughs* Moi - Adina aka \" Întârziata \". Bun nume de cod, a ? b-)
Anyway girls, din nou ati reuşit să mă surprindeti. Ar fi culmea să încetati s-o mai faceti chiar acum. :))
No waaay ~ >_<
T____T
Weeell, I have 2 go now. See u later and success - both of u ! >:D<

[MiraA]

Capitolul 14

In momentul in care i-am simtit moliciunea buzelor inima mi-o lua la galop, parca dorind sa-mi sara afara din piept. Imediat am inceput sa tremur si din instinct i-am impins pieptul atat de tare incat se dezechilibra si cazu din pat, injurand printre dinti. M-am ridicat repede si am ocolit patul fara sa-mi iau privirea de la el, cautand cu mana usa pentru a iesii.
-Stai departe de mine! i-am urlat cand am vazut ca se apropie incet. Si tu...si tu.. vrei, dar nu am continuat propozitia. Nu eram in stare.
-Brian, calmeaza-te...a fost un accident. Nu vreau sa te ranesc.
-Minti! Cautam ceva cu ce sa-l lovesc si intr-un final am gasit o mica vaza de portelan. Am strans-o cu putere de parca ar fi fost un talisman norocos. El mai facu doi pasi in directia mea, iar eu am ridicat vaza pregatindu-ma sa-l lovesc, dar fix inainte de a o arunca, l-am privit in ochii verzi de smarald. Erau calzi si blanzi, nu ca cei ai tatalui meu. Am lasat obiectul sa cada, auzind cum se sparge la contactul cu podeaua si m-am lasat jos in mare de cioburi, privind in gol. Ce naiba e cu mine? am intrebat, dar nu stiam pe cine. Pe el sau pe mine insumi...Eu nu sunt asa...eu, eu nu lovesc pe nimeni. De ce ti-as face tie asa ceva? De ce te-as rani?
Imediat bratele sale ma inconjurara, iar eu mi-am lasat capul sa se odihneasca pe pieptul lui tare. Nu mai aveam lacrimi sa plang, dar asta nu ma oprii sa suspin. De ce ma schimbasem atat de mult in mai putin de o zi. Nu era normal...asta nu puteam sa fiu eu.
-Nu e vina ta, imi sopti la ureche, managindu-mi parul. Ti-e frica, dar o sa vezi ca pana la urma va trece si asta. Vocea lui era calma, linistitoare si avea un timbru placut.
-Randy...o sa pot uita?
Tacu pentru un moment, pana si mana sa oprindu-se, apoi ofta adanc si se uita la mine in ochi.
-Nu o sa uiti, dar cu timpul va fi mai bine. Vei vedea. Ma trase de mana pana ce am fost din nou in picioare si ma indemna sa merg in bucatarie unde ne astepta mancare comandata. Nu imi era deloc foame, dar am mancat doar ca sa-i fac lui pe plac. Pe tot parcursul mesei mi-am pastrat privirea plecata si nu am zis nimic. Nu aveam starea necesara ca sa port o conversatie si nici el nu parea sa o aiba. Dupa ce am terminat, am aruncat farfuriile de unica folosinta la gunoi si ne-am intors in camera, unde Randy ma indemna sa ma asez din nou in pat.
-Incearca sa te odihnesti un pic. Ai nevoie de somn.
-Cat e ceasul? l-am intrebat cand mi-am dat seama ca nu stiam nici macar ince zi suntem.
-7 seara. Ai dormit toata ziua, imi raspusese zambind.
-Atunci trebuie sa plec. Nu vreau sa te mai deranjez...ai facut si asa destul de multe pentru mine. Am dat sa ma ridic, dar nu ma lasa.
-Ramai aici in seara asta si vedem maine ce facem. Oricum nu ai unde sa te duci. Am vrut sa neg si sa-i spun ca mi-am luat o camera la hotel pentru o saptamana, dar probabil nu m-ar fi ascultat deloc. Nu il cunosteam prea bine, dar din cate am putut observa pana acum, avea o fire incapatanata.
Am oftat si m-am intins pe suprafata moale a patului,iar el ma acoperii, lasandu-mi doar capul afara. Era cald si bine, iar eu chiar eram obosit asa ca am inchis ochii, adormind aproape pe loc.

Cand m-am trezit tot apartamentul era cufundat in bezna. Pentru o clipa nu am stiut unde ma aflu, dar apoi amintirile din cursul zilei imi invadara capul, dandu-mi un raspuns: eram in apartamentul lui Randy...sau mai bine zis in patul lui. M-am ridicat si am inceput sa bajbai dupa un intrerupator, intr-un final gasindu-l in capatul opus al camerei. Am aprins lumina, clipind de cateva ori pana ce ochii mi se obisnuisera, apoi am inspectat repede camera. Eram singur. Randy nu mai era aici. M-am dus in bucatarie sa vad daca e acolo, dar nu era...
Ceasul arata ora 1 noaptea...nu-mi venea sa cred ca dormisem atat. De obicei nu dormeam mai mult de 4-5 ore pe noapte, dar acum...era diferit
Am profitat de absenta lui Randy si m-am dus in baie, unde m-am dezbracat cu greu, dupa care mi-am privit trupul in oglinda. Arata ca un curcubeu...si nu intr-un sens bun. Pe gat aveam urme de degete cum ma stransese, pe piept zgarieturi si urme de muscaturi, iar picioarele si spatele imi erau pline de vanatai. Intr-un cuvant: deplorabil.
Mi-am spalat fata cu apa rece si m-am imbracat la loc, injurand printre dinti de fiecare data cand hainile se frecau de rani.
-Gata, ti-ai plans destul de mila, i-am zis reflexiei mele din oglinda. E timpul sa iti revii si sa mergi mai departe. Asa nu rezolvi nimic. Tipul din oglinda se uita la mine de parca spusesem cea mai mare tampenie din lume. Pe cine naiba pacaleam? Nu era chiar asa de usor sa-ti revii dupa o chestie de genul acesta, dar nu aveam incotro. Nu era primul obstacol pe care am fost nevoit sa-l trec si in niciun caz nu era ultimul.
M-am reintors in bucatarie si am facut o cafea tare, fiind sigur ca si lui Randy ii va prinde bine una cand va revenii.
Mi-am turnat o parte din lichidul amarui intr-o cana mare si m-am reintors in camera, incepand sa inspectez biblioteca pe care o avea acolo. Am numarat in jur de 200 de carti de toate tipurile, lucru ce ma incanta, mai ales ca pe unele dintre ele nu le citisem inca. Nu-l credeam pe Randy genul de om care sa citeasca, dar cartile pareau a fi uitizate, unele dintre ele avean chiar si adnotari pe margini, facute cu pixul. Am zambit cand imaginea unui Randy cufundat in lectura isi facu loc in mintea mea. M-am uitat din nou la ceasul ce arata
acum ora 2 si m-am intrebat ce face la ora asta afara. Auzeam sunetul stropilor de ploaie lovindu-se de geam si vantul care batea cu putere. Speram din tot sufletul sa aiba grija, caci putea sa se raceasca si mai tare decat era. Oare cu ce se ocupau liderii de gasti? Banuiam ca indiferent de ceea ce faceau, toate activitatile si le desfasurau seara...era normal.
Am deschis cartea, oftand de zor, apoi mi-am amintit ca nu mi-am luat ochelarii. M-am ridicat din nou si i-am cautat prin geaca, apoi am luat loc inapoi pe fotoliu si m-am facut comod. Cel mai bun lucru pentru mine era sa imi tin mintea ocupata. Nu vroiam sa ma gandesc la ceea ce se intamplase...nu. Asta era cea mai buna modalitate. Am inceput sa citesc, dand pagina dupa pagina pana ce am ajuns la final. Apoi am luat-o pe a doua, dar pe la jumatatea cartii mi-am simtit pleoapele grele si am adormit acolo, cu cartea in brate si cu capul cazut pe piept.

[PervyTeoYaoi_Shinee]

Vai, fetelor nu stiu cum sau ce sa mai fac ca sa va arat cat va iubesc. :x Mereru viniti cu ceva si mai spectaculos. Ati descris totul impecabil, fiecare gest, iar eu incep sa-l ador din ce in ce mai mult pe Randy. E un scump si jumatate :perv: si impruna cu Briam cred ca mi-ar sari sangele pe nas cand ar veni minunatul yaoi! :X
Dragele mele, un capitol de miliaone, ce sa mai zic? Teo vlea nextu'!!!

[Addeh]

Hmm, cam bizară treaba asta . Şi mă refer întocmai la Randy. :-?

Deci, ca o scurtă recapitulare [ or smth like that. ^^ ] - treaba este foarte stranie. -.- Eu nu înteleg unde putea să plece atât de repede, în timpul noptii şi-n plus, mai important I mean - cu ciine oare a plecat el ? o.o Asta vreau să ştiu. Ohh, şi dacă ati ştii cât mă omoară curiozitatea asta ! >___<

Btw, mă întreb când o să-şi revină de-adevaratelea Brian din acel şoc. :| God, bineînteles că-i greu dar na`... Mai sper şi eu. Şi mai sper că Randy îl va ajuta într-un fel să scape de amintirile alea. Deşi e dificil, aşa cum a spus şi el - ` nu se uită ` - dar.... Anw. Las pe voi toată treaba.
^^

[alexutzy97]

Sunt a treia! E bine, nu? Asa cred. Pai sa vedem, ati scris un capitol super....Va ador imaginatia! :))) Va ies mereu bogate si pline de idei "indraznete"-sa vrea sa-l loveasca cu vaza, kat am ras -. Ca de fiecare data un capitol fara greseli si pus frumos in pagina, la mine mai mult ca sigur nu-i asa :| Ma rog, sa revenim la lucruri mai importante:)))...Brian a fost asa de dragut atunci cand se speriase, si atunci in biblioteca. Ador personajele de genu'. Pune-l frate in orice pozitie, ka mie tot dragut si simpatic mi se pare. :x
Randy ar trebui sa sa grabeasca un pic sa ajunga acasa, doar nu are de gand sa-si lase protejatul singurel, singurel....;) Ow si....Vreau si eu YAOI! :((
Ok, skz ca am scris putin, se mai intampla:d
Astept nextul si va poop dulcik!

[Rain]

Ohh, ce tarziu ajung aici. Scuze, scuze, scuzeee T___T Nici acum nu sunt acasa, dar imi permit sa comentez macar putin. Descrii foarte bine din perspectiva lui Brian imprena cu toata acea frica si acele emotii. Nu ma asteptam ca Randy sa fie atat de dragastos si amabil cu el. Hmm... au cam dat-o-n bara cu sarutul ala neintentionat, dar ma bucur ca si-a revenit repede si ca a capatat incredere in el ^^ Uite ce poate face o privire blanda...
Sper ca se va rezolva toata treaba cu taica-so si... uff, inca nu-mi vine a crede ce i-a facut :| Foarte buna ideea cu ficul de aceea va felicit si va urez mult succes in continuare, fetelor :D
Bye
:bye:

[.: Em :.]

Eh uite că trec şi eu pe aici. TT.TT Sorry for late. Everytime I do it! Damn!

Legat de nextul care l-ati pus este absolut genial. Toate acele sentimente, temerii...Ohh!! It's to genius!! =p~

Acel sarut ,,accidental" a fost aşa kawaii, pacat că s-a întrerup. :( Dar astept să vad yaoi-ul. :D>:) Mai mult ca sigur că va fi absolut genial. Deja mă gândesc la el ( yaoi). :)) Obsedata de mine numai la barbatii goi îmi stă mintea. Perversă, la fel ca şi ficul ăsta.

Deci eu, cu fiecare capitol încep să fiu tot mai atrasă de acest fic, şi abia aştept să vad nextul.

Pace ya!

P.S: Spor la tasta! :))

[Beatrix LaVey]

Multumim! :o3
Next:

Capitolul 15

M-am intors intr-un final acasa, destul de ingrijorat cu privire la Brian, pe care il lasasem acasa din cauza ca trebuisem sa plec sa scap curu` gastii de o alta gasca din alt cartier cu care se incaierasera. Ma luasem la harta cu liderul si, gratie unui pumn, acum imi curgea sange din nas. Eram iritat si nervos, plus ca incepuse groaznic sa ma doara spatele, ceea ce era o consecinta a bataii aceleia. Tipul era mult mai bine facut ca mine si avusesem ceva de furca cu el, insa reusisem sa-l iau la nuci intr-un final si sa-l pun pe jos, apoi fugisem de-acolo, ca venise politia.
Am deschis usa usor si am incuiat-o apoi cu cheia pe dinauntru, intrand in casa. In sufragerie, in fotoliul meu favorit, Brian statea si dormea. I-am luat cartea din brate si l-am luat in brate ca pe un copilas, iar capul sau cazu pe pieptul meu cu usurinta, facandu-ma sa chicotesc usor. Era inocent si dulce si in mod normal as fi profitat de conditia lui ca sa-mi satisfac placerile, insa nu, de data asta era altfel, exercita un altfel de forta asupra mea si nu indrazneam macar sa-l fac sa sufere cu nimic absolut.
- Randy? intreba in soapta cand l-am asezat in pat. Isi deschisese ochii si se uita la mine, iar eu abia atunci realizasem ca nu ma stersesem de sange. Randy, ce ai patit? intreba ingrijorat si-si duse mana pe obrazul meu, apoi sterse cu degetul sangele ce mi se prelingea pe buze. Am zambit si l-am lasat in pat, tragandu-i ochelarii jos de pe ochi.
- Nu s-a intamplat nimic, stai linistit, am spus zambind si am luat un prosop din sifonier si o oglinjoara mica in brate, apoi m-am pus turceste in pat langa el, incepand sa curat rana. Ai dormit bine? am intrebat si el zambi cu ochii la mine, ingandand ca da.
- Unde ai fost? ma interba confuz, iar eu m-am uitat la el atent, privindu-l cu ochii mei de pisica. Era ingrijorat, putem vedea foarte bine asta din vocea sa. Mi-am sters sangele de tot de pe fata, dupa care m-am aplecat usor peste el si l-am pupat pe frunte, asezandu-i parul ravasit.
- A trebuit sa-mi scap gasca dintr-o incaierare si am ajuns sa ma ciufulesc cu matahala lor de conducator. Mi-a tras un pumn de am crezut ca ma descompun, spun incepand sa rad, iar el ma privi cu parere de rau. Isi trecu mai mult instinctiv limba peste buze, moment in care am simtit ca trebuie sa-l sarut, dar nu, nu puteam...
M-am apropiat insa de el cu usurinta si m-am oprit cand eram doar la cativa centimetri de chipul sau usor speriat. Mi-am muscat buzele din nou, incercand sa ma abtin, apoi buzele mi s-au intredeschis si am reusit sa intreb:
- Imi dai voie... Sa te sarut?
S-a uitat lung la mine, facand ochii mari. Culoarea lor albastra ma facea sa ma pierd acolo, in oceanul de tristete din ei. A inghitit in sec, iar eu mi-am dus mana si i-am dat claia de par brunet din ochi.
- Aaa... Da... spuse incet si am zambit. A inghitit din nou in sec, iar eu mi-am apropiat buzele si mai mult de buzele sale, acaparandu-i-le intr-un final intr-un sarut usor. Mana mea s-a dus pe obrazul sau si il mangaiam. Nu indrazneam sa imi misc buzele, imi era teama sa nu-l sperii. Tremura sub mine acum si nu indraznea nici el sa se miste. Isi inchisese ochii si isi pusese mainile pe umerii mei, strangand usor in pumn bluza neagra de pe mine.
M-am departat usor de el si mi-am trecut limba peste buze, gustandu-i dulceata tanarului. Era incantator si nu concepeam in continuare cum taica-so putuse sa-i faca acest lucru. Nu indraznise sa isi deschida ochii, iar eu nu am insistatat, lasandu-l s-o faca doar cand e gata. Si asteptarea mea a dat roade. Si-a dus mana la buza inferioara si a atins-o usor, apoi si-a deschis si frumosii ochi de un albastru safir. Ma privea cu teama, insa i-am zambit, ceea ce facu si el intr-un final. Vedeam cat era de confuz si stiam ca totul e din cauza a ceea ce patise cu tatal sau.
S-a ridicat in fund si m-a privit atent, apoi si-a intins mana spre mine si mi-a asezat-o pe obraz, mangaindu-ma usor. Ii zambeam in continuare si nu-mi puteam lua gandul de la finetea buzelor sale incantatoare. Le voiam iar si iar, insa nu indrazneam sa cer mai mult, ma multumeam doar cu putinul pe care mi-l daruise.
-Ti-e foame? am intrebat incet incet, iar el dadu negativ din cap. Cum te simti? Te mai doare... ?
S-a rosit in momentul in care am pus intrebarea si a oftat, dar a raspuns:
- Da, doare inca, insa nu la fel de tare ca mai devreme. Mi-e frica totusi sa ma misc, a continuat dupa cateva momente si am schitat un zambet trist. Cred ca a doua oara as muri...
- Sst, am spus incet si m-am apropiat iarasi de el, strangandu-l la pieptul meu. Te asigur ca nu va mai exista o a doua oara, nu-l voi lasa eu pe tatal tau sa-ti faca asta, am spus cu o voce calma, dar in care se putea simtea foarte bine siguranta cu care accentuam cuvintele. Tresari in bratele mele, apoi scanci si suspina usor. L-am prins cu mana din spatele capului si l-am intors spre mine, cautandu-i pentru a doua oara buzele cu blandete. I le-am gasit intr-un final, si erau la fel de dulci ca si mai devreme, la fel de fine.
A dat afirmativ din cap de cum mi-am dezlipit buzele de ale lui si m-am indepartat usor, dandu-mi bluza neagra si mulata jos de pe mine si impachetand-o frumos, apoi, dupa asta, am pus-o pe pat. Imi privea pieptul incordat acum si muschii frumos conturati, trecandu-si privirea peste ei si isi musca buzele usor. M-am aplecat iarasi peste el, dar de data asta asezandu-ma in stanga si trecandu-mi o mana peste talia lui.
- Esti bi? am intrebat in soapta, iar el se uita lung la mine, parca neintelegand ceea ce intreb. Statu cateva momente pe ganduri, procesand parca, si raspunse in soapta:
- Hetero... Desi acum, dupa ce s-a intamplat, nu stiu ce sa mai cred...
- Nu te mai gandi, am spus in soapta si i-am depus un sarut pe obraz, zambind si strangandu-l usor in brate. Ceea ce s-a intamplat nu trebuie sa te afecteze, ce-a fost a trecut, viata merge inainte, i-am spus si schita un zambet.
- Dar tu? Tu ce preferinte ai?
- Fetele, baietii si tigarile, am spus pe un ton serios, incepand apoi sa rad o data cu el. Ma bucuram ca-l pot inveseli cumva.
- Deci esti bisexual? intreba si am dat afirmativ din cap, apoi continua: Si nicotinoman.
Cuvantul ma amuzase peste masura si m-am pus pe ras pana ce mi-au dat lacrimile. Chiar eram bine dispus acum, la fel si el, si ma bucuram ca trecuse peste, macar pentru moment. Era prima data cand il vedeam razand de cand il adusesem acasa si avsesem grija de el. Era atat de firav si de inocent...
Nu ma mai simtisem niciodata asa de bine si niciodata, dar niciodata, nu mai luasem asupra mea o responsabilitate ca asta, mai ales sa mi-o insusesc de unul singur. Nu credeam ca imi va fi vreodata mila de o persoana si cu atat mai putin nu credeam ca imi va place un baiat intr-atat incat sa nu ma ating de el si sa ii respect intimitatea. Trecuse prin ceeea ce trecuse, era adevarat, insa oricum nu i-as fi facut nimic rau, nu eram violent decat in momentul in care ma bateam.
Am dat sa ma ridic din pat, insa spatele ma durea cam tare si am scapat un scancet, ducandu-mi mana in acel loc. Facuse ochii mari in acel moment si intreba:
- Ai facut cumva... ? Nu intelgeam, asa ca Brian continua: Ai facut ce am patit eu... ? Privirea lui era stupefiata, iar eu am inceput sa rad amuzat de situatia in care ne aflam.
- Nu, nu am mai facut nimic de ceva timp si in orice caz eu nu fac acel lucru, i-am spus si l-am sarutat pe frunte. Durerea mea e consecinta luptei pe care am dus-o... Luptelor, mai corect spus, fiindca nu a fost numai una si nu am aceasta problema de ieri, de azi, ci de o groaza de timp, de cand m-am batut prima data si m-am incordat prea tare, ceea ce nu trebuise sa fi facut.
Se uita la mine atent, iar eu am zambit si am reusit sa ma ridic din pat, aruncandu-mi si blugii de pe mine pe undeva. Privirea lui Brian cazu pe locul dintre picioarele mele, am observat asta fara sa vreau cu coada ochiului, dupa care se intoarse, privind pe fereastra. Mi-am luat o alta pereche de pantaloni pe mine si m-am bagat in pat langa el, mangaindu-l usor. Stateam amandoi fata in fata, in sezut, si ne priveam. Atat, doar atat reuseam sa facem. Buzele lui erau usor intredeschise, iar eu doream sa-l sarut, sa-i simt limba... Am scuturat negativ din cap, fiindca nu voiam sa-i fac rau in niciun fel.