Iubire de cartier

[Beatrix LaVey]

Salutari tuturooor :-\"
Deciii... Fic nou! >:) Eu, MiraA, ne cunoasteti de ceva timp, acum... Enjoy:*

Staati! Uit :)) [ Durerea de coloana e de vina :-j ]
Avertisment! Limbaj obscen, scene obscene! [ Nu stiu ce mi-a venit sa pun asta, da` am facut cateva gafe pe-acolo:-\" E mai bine sa precizam :*

Enjoy :*


Capitolul 1

M-am trezit la fel de lenes ca de fiecare data, injurand telefonul ce ma suna in disperare si incepeam deja sa-l urasc. Drace! Lumea asta chiar nu ma lasa sa dorm! Cu mare greutate am reusit sa imi deschid ochii umflati de somn, realizand insa ca nu ma aflu in casa mea. Unde dracului aterizasem de data asta?! M-am uitat lung in dreapta mea, observand o claie de par negru rasfirat pe perne si pe chipul posesorului sau. Incepeam sa ma irit, mai ales ca nu ii vedeam pieptul persoanei si nu-mi dadeam seama daca e fata sau baiat, dat fiind ca e acoperit cu o patura destul de groasa. Imi propusesem sa nu ma mai culc cu baieti de la ultima disputa avuta cu prietenul cel mai bun pe \'\' vanat \'\', cum ii spuneam noi.
Spre fericirea mea, am putut observa posesorul acestui par matasos care era, spre marea mea fericire si incantare, o fata. M-am dezmeticit in scurt timp si am realizat ca fata era Michelle, sora lui Matt, prietenul meu cel mai bun. Am respirat usurat in acel moment si m-am bagat la loc in patura, dand dracului telefonul ce continua sa sune in disperare. Am ajuns intr-un sfarsit la el si am raspuns, moment in care i-am auzit vocea nervoasa a lui Matt:
- Daca nu-ti misti curul din patul cui oi dormi acum te fut in cur! Ma amuza groaznic de tare afirmatia facuta de el in cazul in care eu stateam mereu sus si stia ca nu o voi face-o cu el nicio data doar de frica sa nu ni se strice prietenia, insa vocea lui continua sa ma ingrijoreze: Bai, Randy, vorbesc serios, Adeline e in coma, continua si eu am sarit din pat uimit.
- Bai, tu esti nebun?! am intrebat imit si mi-am luat boxerii pe mine. Michelle se scula si ea alarmata, iar eu, aproape dezbracat, am aruncat telefonul in pat si mi-am adunat fiecare haina aruncata prin pat si pe jos, imbracandu-ma rapid si, fara sa dau explicatii, am iesit val-vartej pe usa, dand cu aceasta.

- Cum s-a intamplat? intreb aranjandu-mi parul scurt, dar care statea ciufulit. Reusesc cat de cat sa fac suvitele rebele sa stea cat de cat, insa continuau sa-mi acopere chipul, ochii de un verde crud mai exact. Zambeam multumit privindu-mi reflexia in geamul oglinda, insa Matt imi dadu una in umar, rostind printre dinti:
- Adeline e in spital si tie iti pasa de cum arati, idiotule?
Da, asta e prietenul meu cel mai bun, un tampit cu o mie de fete, dar pe care il iubesc mult si cu care impartisem si bune si rele de-a lungul timpului si copilarisem. Ne aveam doar unul pe celalalt... Noi si gasca noastra. Desi el pleca... In curand avea sa plece in Franta, la Paris, la mama sa, pe cand eu aveam sa raman singur aici, sa ma descurc cu orasul asta nenorocit, cu Anglia, suburbiile orasului, locul cu cei mai mari borfasi, mafioti si hoti. Dar ma plangeam? Nu! Asta e cartierul meu si aici am trait si, chiar daca maine as pleca, tot aici mi-ar fi locul, fiindca nu eram persoana care sa uite ca a plecat de jos, sa uite cum a fost si cum este pe aici.
Eram zi si noapte aici si vedeam fiecare schimbare, vedeam tarfele cum dispareau, fugeam cand se dadea raidul de noapte si ne intorceam inapoi la coltul strazii, fumand marijuana si incepand sa ne-o tragem ca niste apucati. Majoritatea prietenilor mei ajunsesera la injectii, multi dintre ei murisera si lucrurile nu stateau mai bine nici pentru gasca mea acum, fiindca, desi toti eram la liceu, incazul meu, sau la colegiu, ca cei mai mari, ei toti vindeau cocaina. Ma tinusem departe de aceste lucruri, stiind ca daca voi ajunge in patima lor nu voi mai avea cum sa scap.
Viciul meu? Sexul. Imi placeau la nebunie si fetele si baietii, eram un nenorocit care futea tot ce ii cadea in cale, fara sa ii pese ca e gagica sau gagicul altuia, fara sa ii pese ca raneste sentimente, fara sa ii pese de multe lucruri. Si totusi era mult mai bine decat ceea ce se intamplase acum cu Adeline. Pur si simplu nu-mi venea sa cred cine o corupsese pe ea. Era iubita unui bun prieten de-al nostru din grup. El era plecat din oras pentru cateva zile si fata statea cuminte de obicei, insa de data asta nu intelegeam ce fusese cu ea de se drogase pana sa ajunga in coma.
Cam asta era viata noastra. Aveam doar saptispe ani si eram un depravat, dar care tinea la familia si prietenii lui si nu voia sa ii lase sa li se intample ceva rau.
- Aloo, Pamantul catre Randy! i-am auzit vocea ironica a lui Matt, dupa care mana sa ma ciufuli usor, de parca parul mi-ar fi stat. Asta era el, un tip de aproape douzeci de ani si fara niciun Dumnezeu, un pierde-vara. De faot asta eram toti care o frecam la rece prin cartier, niste pierde-vara. Parinti? Eu da, eu mai aveam. Si el avea, insa se certase cu ei si statea singur, intretinandu-se din traficul pe care il facea, fiindca ta-so nu ii mai dadea bani. Ma-sa acceptase sa il ia la ea intr-un final, dupa multe insistente ale lui si, desi ma durea ingrozitor, trebuia sa ma bucur de plecarea sa si eram incredibilde fericit ca el scapa de rahatul in care ne aflam si care nu ne asigura niciunuia vreun viitor.
- Da, sunt aici, rostesc intorcandu-ma catre el. Il priveam atent in ochi si ii zambeam, iar el se apropiase tot mai tare de mine si ma luase in brate. Ma durea ingrozitor capul si realizam cat de aproape e plecarea lui acum, insa nu voiam sa ii arat ca ma doare, fiindca stiam ca orice i-as spune ar face pentru mine. Insa eu nu eram atat de important ca el sa-si strice viitorul, asa ca acceptasem sa plece, impacandu-ma cu ideea. Ma intrebam care va fi portita mea de scapare intr-un final, insa gandurile mi-au fost intrerupte de mama Adelinei, care plangea demoralizata.
- Randy, ce s-a intamplat cu fiica mea? intreba si ma trase in bratele ei, iar eu nu stiam sa-i raspund...
- Supradoza, spun scurt si trist, nestiind ce altceva am putea spune. N-avea rost sa ascundem adevarul acum, fetele si baietii picau ca mustele in jurul nostru, iar lumea se mai lasa invartita doar de bani. Cum ma asteptam, cei fara erau lasati pe din afara. Nemultumit in ultimul hal, am reusit sa-l aud pe doctor cum ii declara decesul fetei pe care o placusem si eu candva, pe la varsta de treisprezece ani. Acum, la saptispe, nu puteam spune ca imi place cineva. Imi placeau toti si toate care-si deschideau cracii ca sa le-o trag. Da, asta eram, un nenorocit, si totusi un tigru in pat, apreciat de toata lumea.
Multe fete cuminti isi doreau si isi imaginau ca or sa ma puna cu botul pe labe, sa ma faca sa termin cu tot ceea ce faceam, insa putin imi mai pasa mie de vietile lor aiurite de fete cuminti. Cuminti? Cand s-or pune baietii si pe ele s-alege prafu` de cumintenia lor, vazusem asta din proprie experienta.
- Bai, hai la un bulgar tabac, ii spun lui Mike si acesta zambi, scotand pachetul de tigari din buzunar si apoi am iesit din spital. Nu mai avea rost sa mai stam acolo, gata, se terminase, Adeline se dusese cum se dusese si Daniel, si Catty, si multi, multi altii din gasca noastra. Si numai eu ma mentinusem tare si nu trasesem niciodata, dar nici nu aveam nevoie de asa ceva. Viata era destul de interesanta si fara droguri, desi ele constituiau realitatea acum, realitatea pentru tineri. Desi trist, e adevarat, totul se intampla...
Ne-am dus dupa blocuri, unde stateam de obicei, asezandu-ne pe scarile murdare si lipindu-ne unul de celalalt, infruntand racoarea zilei de primavara abia sosita. Isi aprinse singurul joint din pachet, restul fiind doar tigari normale, si incepu sa traga usor in el.
- Aah, p-asta o fumez...
- I-o trag ma-tii daca nu-mi dai si mie, rostesc si Matt incepu sa rada, intorcandu-se spre mine si dandu-mi sa trag din tigare. Adoram sa ma simt dus pe nori, arzand-o pervers ca de fiecare data. Asta era viata mea, cu cineva care se fute langa mine si o ceata de fum de tigara cu droguri in ea, o ceata densa pe care s-o poti taia si cu cutitul sau, mai bine, sa n-o poti taia deloc.
Mi-am lasat capul pe umarul celui mai bun prieten al meu si mi-am tras genunchii la piept, ascultandu-i vocea calma si sincera:
- Baai, mie nu-mi vine sa cred ca s-a dus... Si plec si eu, rosti incet si am zambit cu tristete.
- Daca nu ma suni in fiecare zi divortez, spun si incepuram sa radem amandoi, dupa care i-am auzit promisiunea ca o va face. Stiam amandoi ca prietenia voastra va ramane doar o amintire a trecutului, fiecare va merge pe drumul sau, isi va face noi prieteni si multe, multe alte lucruri. Avea sa-mi lipseasca groaznic de mult baiatul asta, insa imi era imposibil sa fac ceva... Drac impielitat ce esti, imi va fi al dracului de dor de tine! am spus trist si l-am pupat pe botic fara sa-mi pese de oamenii care se uitau la noi cu sfiala, de parca ne-am trage-o acolo, in vazul lor.
- Si mie... Randy, nu vreau sa aud ca ai murit de supradoza sau mai stiu eu ce, imi spuse si am chicotit usor. Ne-am ridicat apoi amandoi de pe scarile murdare si am pornit impreuna catre casele noastre, despartindu-ne la jumatate printr-un sarut lung.
Desi erau atatea de spus, noi nu spuneam nimic... Doar taceam si taceam, doar atat. Apoi plecase...
\'\' Oare mie ce-mi va schimba viata? \'\', m-am intrebat trist in acel moment...

[Addeh]

Hello, girls! ^^ Deci sunteti fenomenale! But, wait! In felul bun. :>
Este imposibil sa nu trec pe aici cu un comm, poti sa ma lasi cheala ca eu tot trec pe la ficul vostru, de fapt, eu citesc orice fic yaoi. :]]

Avertisment! Limbaj obscen, scene obscene! [ Nu stiu ce mi-a venit sa pun asta, da` am facut cateva gafe pe-acolo. 65 E mai bine sa precizam.

Ohohoo, ofc ca ai facut cateva gafe, but... Doesn`t matter, mai ales pentru mine. Sa inteleg ca si de data aceasta este de vina proasta dispozitie? Hmm... Coloana? :|
Mda, deci stiu la ce ma astept. :)) MiraA, draga, sper sa vi cat de repede cu nextul. Kiss for you two! :*:*

[MiraA]

:* ms de comm si acm next

Capitolul 2

Ziua de astazi....un adevarat cosmar. Stiam ca asa va fi si deja ma obsnuisem cu ideea ca ma mutasem in Iad. Am oftat, privindu-mi chipil palid si incercanat in oglinda. Nu dormise prea mult in ultimele zile, dar nici nu era de mirare, avand in vedere decizia pe care am luat-o. Parul lungut pana dedesubtul urechilor era intr-o dezordine totala, dar nu ma interesa prea mult. Nu avea decat sa ramana asa din partea mea...
M-am imbracat intr-o pereche de blugi spalacitit si un tricou inchis la culoare simplu, peste care am luat o geaca neagra de piele. Am mai privit inca o data pe geam peisajul mohorat care mi se afisa. Nici macar nu-ti dadeai seama ca esti in Londra. De aici nu puteam vedea niciunul din vestigiile orasului pe care l-am iubit atat de mult in trecut, ci doar cartiere cu blocuri vechi, gri, unele mai darapanate decat altele, fabrici, iar in departare fumul ce se ridica de la unele uzine. Pentru a mia oara ma intrebam ce naiba caut eu intr-un loc ca asta?
Apoi imi aduceam aminte si inghiteam in sec, incercand sa nu injur. Fusese decizia mea sa ma mut aici, inapoi la tatal meu. Poate nu era cel mai bun lucru pentru mine, dar sigur era cel mai bun lucru pentru mama mea. Noul ei sot era de treaba si meritau un pic de liniste si timp doar pentru ei doi...eu eram in plus acolo.
Mi-am luat geanta de pe pat, unde aveam toate cartile si caietele si am iesit din apartamentul minuscul, inchizand usa cu cheia.
Afara era frig si destul de intunecat,ar in curand incepu sa ploua, la inceput cu picuri mici si neinsemnati, apoi din ce in ce mai mari, facandu-ma sa arat ca o mata plouata cand am ajuns la portile instituiei de invatamant.
Am injurat in gand si am intrat inauntru, mergand prima data la secretariat pentru a-mi lua orarul. Acolo o tipa destul de simaptica si invarsta imi dadu foaia cu pricina si inca o foaie pe care trebuiau sa o semneze toti profesorii mei, apoi ma ruga sa ma grabesc ca deja intarziasem la ore. Am ascultat-o fara sa comentez, caci, pana la urma, nu vroiam probleme din prima mea zi la noua scoala. Nu-mi doream decat sa merg ore si apoi acasa ca sa-mi mai plang o tura de mila. Doamne, de patetic eram!
Pasii mei rasunau pe holurile pustii, ecoul lor lovindu-se de peretii mazgaliti cu grafitti si carioca. Cine dracu facea asa ceva in scoli?! Dar, pana la urma de ce ma mai miram? Trebuia sa tin minte ca aici nu e Liverpool, ci ghetoul Londrei, iar scoala asta este una publica, nu privata ca aceea la care am fost pana acum. Si pentru a mia una oara m-am intrebat ce naiba cautam eu aici...
Intr-un final mi-am gasit clasa si am batut usor la usa, apoi am intrat cand am auzit vocea profesorului. I-am dat tacut foaia de la secretariat, incercand sa nu privesc decat la el si nu la colegii mei. Mi-a zambit calduros.
-Brian O'Hara, bine ai venit la scoala noastra. Am fost foarte incantati cand am auzit ca te-ai inscris aici. Apoi se intoarse spre colegii mei: Va fac cunostiinta cu Brian. Tocmai s-a transferat de la o scoala prestigioasa din Liverpool. Nu am putut sa nu observ ca a pus accent pe cuvantul prestigioasa. Ce naiba era cu tipul asta? Vroia sa-mi faca viata cu calvar din prima zi? Apoi l-am auzit continuand: Domnul O'Hara este unul dintre cei mai buni elevi din tara; ne-a reprezentat la foarte multe concursuri internationale, zise cu mandrie de parca eram copilul sau, nu un strain oarecare.
Mi-a facut semn sa iau loc in sigura banca libera din clasa, in fata unui baiat saten ce privea pierdut pe geam. L-am ascultar, ignorand privirile curioase ale noilor mei colegi si m-am asezat oftat din adancul sufletului.
Randy, am auzit din nou vocea profesorului, sa nu te legi de noul tau coleg. Ai inteles?
Am clipit de cateva ori si mi-am privit cu coada ochiului colegul din spate, care tresari. Mormai ceva neintelicibil catre profesor, apoi ma pironii cu o privire ciudata, care ma facu sa inghit in sec pentru catev secunde. Ochii sai erau atat de reci, incat aveam impresia ca ar putea sa-mi inghete sufletul. Zambii siret catre mine, apoi se linse pe buze de parca vazu ceva delicios, facandu-ma sa ma incrunt. Nu m-am putut abtine, asa ca l-am privit in acelasi mod. Si eu puteam sa fac asta...ochii mei erau la fel de reci ca ai sai. I-am zambit ironic, dupa care m-am intors nebagandu-l in seama.
Nu mai aveam nevoie si de alte necazuri.
Ora trecu mai repede decat m-am asteptat...poate din cauza ca stiam deja tot ce spusese profesorul sau poate pentru ca am visat cu ochii deschisi la fosta mea scoala, fosta ma casa, fosta mea viata...in orice caz, numai la lucruri ce aveau cuvantul "fosta" in fata. In momentul in care a sunat de pauza m-am lungit in banca, cascand zgomotos si intinzandu-mi mainile si picioarele. Toata lumea iesise, inafara de mine, colegul din spatele meu si inca vreo doi baieti care stateau in partea opusa a salii.
Imi venea sa inchid ochii si sa trag un pui de somn, dar exact atunci incepu sa-mi sune telefonul. L-am scos din buzunar de la geaca si am raspuns plictisit, fara sa ma uit cine ma suna defapt.
-Brian, ce faci? Cum ti se pare scoala noastra?
La dracu trebuia sa ma astept la una ca asta.
-Salut, Miranda. Intr-un cuvant: plictistoare...
-Pe tine chiar nimic nu te impresioneaza, nu-i asa? zise vocea destul de enervata. Te sun de trei zile si nu-mi raspunzi. Ce naiba ai facut trei zile de unul singur?
-Ce as fi putut sa fac?! Am fost prin cluburi, am facut sex nebun si neprotejat cu oricine am apucat si m-am drogat, am zis la misto, stiid ca o voi enerva. Totusi asa am reusit sa atrag atentia si colegului meu din spate, care, cand ma auzii isi ridica ochii spre mine surprins.
-Te urascccc, Brian! urla fata in timpanul meu si-mi inchise telefonul, dar pana sa respir usurat i-am auzit vocea venind de pe colidor.
-La dracu'. Cine naiba s-o gandit ca e la scoala! Am dat sa ma ridic de pe scaun, dar nu am mai apucat, caci ea deja intrase in clasa, atragand toate privirile. Nici nu era de mirare la felul in care arata. Miranda ar fi putut foarte bine sa pozeze intr-una din revistele de moda, corpul inalt atletic ii era pus in evidenta de blugii stramti, negrii si topul bleomarin ce se asorta cu culoare ochilor ei. Parul negru ii cadea in cascade pe umerii ingusti si ii incadra fata de copil inocent ce acum arata cat de nervoasa este.
-Asa vorbesti tu cu mine?! zise scoasa din sarite si-mi dadu peste cap cu una dintre cartile pe care le avea in brate. Droguri si sex nebun? si-mi mai dadu inca una peste cap.
-Hey, Miranda, ma doare, ce naiba! Glumeam.
-Nu te-ai schimbat deloc in ultimii 10 ani, zise oftand si ma inspecta cu luare aminte.
-Cum sa nu ma schimb? Am mai crescut, nu crezi? i-am zis zambind, iar ea ma aproba.
Cu coada ochiului vedeam ce priviri ii trageau baietii, lucru care m-a nelinistit. Mergi acasa, am intrebat-o repede, nedandu-le ocazia celolalti de a se baga in seama.
-Da, am terminat pe ziua de azi. Abia astept sa ajung acasa si sa fac o baie.
Aproape puteam vedea balele ce le curgeau tipilor cand auzisera cuvantul baie, lucru ce ma dezgusta. Cat de obsedat puteai fii.
-Te conduc.
-Is in stare sa am grija de mine si singura, Brian. Nu mai sunt un copil.
-Stiu asta, dar ce fel de prieten as fi daca te-as lasa sa mergi de una singura acasa pe vremea asta,i-am zis aratand fereastra. Inca ploua, din pacate.
-Deci, cu alte cuvinte, zise fata intr-un final, esti ud leoarca si vrei niste haine imprumut de la fratele meu? intreba razand.
-Vinovat! M-ai prins.
-Mda...chiar nu te-ai schimbat deloc, imi zise si ma lua de mana tragndu-ma dupa ea afara din clasa, lasandu-i pe toti cu gurile cascate, inclusiv pe colegul din spatele meu. Mi-am trecut mainile pe dupa umerii ei, ignorandu-i pe ceilalti si am continuat sa merg ascultandu-i in continuare povestile...

[Ichigo.]

huuh ... pacat ca nu am trecut mai devreme pe aici. Ce sa zic? Super fic. Colegul din spate ma pune pe ganduri. Ceea ce i-a lipsit capitolului a fost descrierea. Mi-ar fi placut sa aflu mai mult cum arata personajele. In rest..actiunea nu e chair grabita, si sunt de parere ca ar fi trebuit sa descrii altfel faza ca se uita colegul la el..pentru ca asa pare destul de normal. Mi se pare ciudat ca profesorul i-a zis chiar s anu se lege de el. Oricum, sunt chiar curioasa ce se va intampla. Bafta fetelor, va pupa Chuu:*

[Beatrix LaVey]

Iti multumim pentru comentariu :*
Next:

Capitolul 3

M-am pus in pat, ajungand intr-un final acasa. Nu mai puteam, eram stors de vlaga, dat fiind faptul ca avusesem sport ultima ora. Ma tot gandeam la tipul ala nou din clasa noastra, Brian, si la cat de mult il laudase profesorul ala cretin, de parca cine stie ce draci baltati o fi fost el pentru ca ne-a reprezentat la nu stiu ce concursuri si alte cacaturi d-astea, precum si ca venea de la o scoala de prestigiu. Ma durea in cot de scoala lui de prestigiu, si daca proful voia sa vada cat de repede poate fi corupt si cel mai al dracului om, sa puna ramasag cu mine, liderul celei mai a dracului gasti din suburbiile astea de rahat.
Initial nu-l observasem pe tampit, insa mi se atrasese atentia sa nu ma iau de el, asta crescandu-mi curiozitatea. Printesa nu avea voie sa fie ranita, asa e... Cacat! Astia se jucau cu mine, astia imi cereau mie sa stau cuminte? Mie, lui Randy? Gandul ma amuza groaznic si mi-am trecut limba peste buze. Cel mai bun prieten plecase acum, iar dracul de mine putea sa i-o traga fiecarui baiat pe care il vede si fiecarei fete... In special tarfei aleia de Miranda!
Tipa care venise si il batuse pe nou-venit era chiar ea, o bunaciune dupa care toti mergeam in limba. De fapt ei, eu doar o doream. Si daca n-as fi avut-o nu era paguba, nu imi pasa, doar ca ea era un fel de fruct interzis pentru noi, neapartinand niciunuia. Ma amuza groaznic cum se comportase ametitul ala cu ea, precum si faptul ca plecasera impreuna de la scoala, el tinand-o de dupa umeri. Simteam o vaga urma de gelozie in mine, si asta nu era neaparat din cauza fetei cat era... Ca nu-l am pe tipul ala.
Drace, asta chiar ma facuse sa vreau sa-l gust doar prin simplul fapt ca profesorul ala cretin imi ceruse mie sa nu ma iau de el. Aah, si ce aveam sa ii fac tipului, doar ca trebuia sa il prind... Daca l-as fi tras in gasca mea sau daca l-as fi prins cu ceva rau ar fi fost usor. Erau multe lucruri cu care il puteam prinde si sa ma joc nitel cu el, insa eram prea comod si prea plictisit sa depun un astfel de efort groaznic, ceea ce din partea mea n-avea sa vada. Gaseam eu o cale pana la urma, acum marea problema fiind faptul ca trebuia sa ma misc dracului in dus, ca eram fleasca. Si era si mai rau faptul ca nu puteam sa-mi iau mintea de la Brian ala, cu parul ala lungut si negru in care doream sa ma joc, ochii reci si albastrii si trupul slab, insa destul de inalt, si totusi putin mai scund decat mine... Toate astea ma framantau acum.
Shit! Desi promisesem sa las baietii, acum imi era imposibil, il voiam pe el si era de rau daca nu il aveam. Trebuia insa sa mi-o trag pana puneam mana pe el, iar asta era destul de usor pentru mine, dintr-atatea fete care voiau sa le-o pun, una tot era disponibila in momentul asta. Am intrat in dus si am dat drumul apei fierbinti sa-mi dezmierde corpul cu atingerile blande si incantatoare. Imi treceam mainile peste trup de sute de ori, visand in acel moment ca mi-o trag cu el. Era groaznic, da, dar il voiam si aveam sa-l am chiar daca asta ar fi insemnat sa il iau cu forta.
Ma frustra sa ma gandesc la un baiat asa, niciodata n-o facusem, toti celor carora le-o trasesem vreodata fusesera doar aventuri banale, pura placere trupeasca, dar pe niciunul nu-l vrusesem cum il voiam pe el. Trebuia sa fie al meu, plus ca ceea ce spusese profesor, si anume ca trebuie sa-l las in pace, ma monta si mai tare, imi crestea dorintele.
Telefonul incepu sa sune in disperare, furandu-mi orice gand pe care-l mai aveam in minte. Am iesit gramada din dus, raspunzand apelului.
- Randy? Frate, nu-i de bine, Joshua s-a incaierat cu Dean si gasca lui din nou! i-am auzit vocea alarmata a unui bun prieten, Bill. Era clar ca era grav, altfel nu m-ar fi sunat. Uram gasca lui Dean, tipii aia chair erau dusi cu pluta, niste drogati ordinari si niste poponari infecti pe care nu-i puteam suporta. Gandul ca iar vom aveam probleme cu ei imi dadea fiori, ultima data cand ajunseseram la asta eu era cat pe-aci sa fi fost violat de o matahala de om, noroc insa ca scapasem cu ajutorul lui Dean. Desi nu eram prieteni, realiza ce ar fi insemnat asta si ma ajutase in acel moment, urmand ca totul sa fie trecut sub tacere cu privire la ceea ce facuse pentru mine.
- Vin! i-am spus scurt si am inchis telefonul, apoi mi-am sters cu repeziciune trupul si am imbracat niste haine la invalmaseala, si anume un maieu albastru dechis si mulat pe mine, o pereche de blugi de aceeasi culoare si al fel de stramti de-mi venea sa mi-o trag singur la cat de bun ma faceau - nu ca fara acestia n-as fi fost - si am iesit din camera mea nervos, dupa care din apartament. Apa mi se scurgea din parul saten, putin lungut si ciufulit, insa nu mai era timp sa-l usuc, desi riscam sa ma aleg cu o raceala foarte frumoasa.

- Ce dracului se intampla aici? am intrebat ajungand in mai putin de cinci minute la locul unde cele doua gasti erau stranse in cerc, in mijloc luptandu-se Joshua si o ditamai namila de baiat din gasca lui Dean. Primul erai inarmat cu un briceag, iar cel de-al doilea era cu mainile goale si era taiat pe abdomen. M-am interpus intre cei doi, evitand la limita o lovitura de briceag ce-mi trecu la doi centimetri de piept. Lasa ala jos sau ti-l bag in cur! i-am spus nervos si Joshua lasa ascultator briceagul in jos. M-am intors cu aceeasi voce impunatoare catre celalalt baiat si l-am intrebat cu voce maraita si dura: Care dracului e problema ta?
Se uita lung la mine, dupa care incepu sa urle:
- Tipul ala i-a vandut cocaina surorii mele, iar acum ea zace in coma la spital, ca s-a drogat cu tarfa de prietena a ei, o proasta care a murit!
M-am uitat urat la el si imediat mi-am dat seama ca e vorba de Adeline a noastra, asa ca i-am carpit un pumn de toata frumusetea, in ciuda fizicului meu aparent banal. Nu eram prea bine facut, aveam o constructie destul de fragila, la prima vedere, iar muschii mi se vedeau foarte bine prin hainele mulate incantator pe trupul meu. Eram slab, dar foarte puternic, plus ca faptul ca nu eram un urias ma facea sa ma misc foarte rapid, posedand o agilitate si o rapiditate nemarginita in comparatie cu uriasii, care se duceau dracului de la prima lovitura mai puternica. Am vorbit si, cu vocea-mi impunatoare, l-am oprit in loc pe matahala de baiat:
- Daca sor-ta s-a drogat nu e vina lui Joshua. Crezi ca astia din gasca ta nu vand droguri, cretinule? Si vezi tu pe cine faci tarfa si proasta, ca fata care a murit nu a fost nimic din toate astea, dar pe tine nu te fute grija, tie iti pasa doar de tine si de cretinii tai. Deja ma aprinsesem de-a binelea si eram in stare sa-i rup si capul dupa umeri. Ma apropiam amenintator in timp ce el se dadea in spate, destul de speriat. Cercul din jurul nostru se rupse, iar eu am continuat: Pare-mi-se ca esti nou pe-aici! Uite sa-ti zica Randy ceva: gastile astea doua, a mea si a lui Dean, sunt in pace, multumit? Fiecare e cu teritoriul sau, iar cand ne intalnim nu ne omoram ca asa vrei tu! Vinde droguri ca sa traiasca, si daca sor-ta nu stie sa prizeze cocaina si o trage pe toata din prima ca fata mare la maritis n-am ce sa-i fac eu, ca nu iau copii in crestere.
Tipul scrasni din dinti, apoi spuse:
- Ai grjia cum vorbesti de sor-mea, ca te las fara mandria aia cu care le regulezi pe toate!
- Gresit, boule! Ii regulez pe toti, si o fac si cu tine daca vrei, am spus marait si s-a dat in spate, realizand ca nu e de joaca. Hai, vrei o bucatica din mine? Vino si ia, te fac bucatele si-ai sa vezi ca nici gaborii n-or sa ridice un deget ca sa ma bage la bulau, fiindca nu le pasa! Frate, asta e cartierul nostru, e viata noastra! Daca ai venit aici s-o strici iti recomand sa te duci la dracu` sau te trimit eu pe bucati!
Deja incepuse sa tremure. Nimeni in jurul nostru nu mai indraznea sa comenteze, ceea ce ma incanta. Da, in ciuda celor amarati de 17 ani ai mei, eram de temut in tot cartierul si nu era borfas care sa nu fi auzit de mine.
Am simtit doua maini calde pe umerii mei, dupa care m-am intors brusc, pregatit sa atac, insa l-am vazut pe Dean in spate si i-am zambit.
- Calmeaza-te, frate, o rezolv eu cu el, spuse si imi facu atunci cu ochiul. N-am stiut ca s-a intamplat asta, altfel as fi oprit intr-un fel, rosti si am dat afirmativ din cap in semn ca nu conteaza. Randurile s-au rupt si fiecare a luat-o pe drumul sau, eu ramanand doar cu Dean in fata mea si cu tipul ala in spate. Nu indraznea sa mai scoata un cuvant, insa reusi sa-si ceara scuze si i-am dat voie sa plece. Nervos, am intrebat:
- Ai vreo tigara?
Dean dadu afrimativ din cap si scoase un pachet, apoi mi-l intinse si mi-am luat un joint de-acolo. Incepuse sa-mi fie frig, insa nu aveam nicio intentie sa ma car acasa,ci m-am rezemat de o masina, incepand sa fumez, iar Dean statea in fata mea si ma analiza.
- Cine-i ala? intreba intorcandu-se catre un tip care trecea prin fata noastra. Imi parea cunoscut si abia mai tarziu mi-am dat seama...

[.Dudiii]

Primul capitol m-a facut sa tremur de frica, adica mi s-a parut chiar inspirat din realitate, viata adevarata de cartier. A fost chiar impresionant sa citesc randurile care ma tineau captiva tot mai mult. Anyway fic-ul este chiat super tare, cuvintele stiu cum sa te faca sa vrei sa citesti mai mult, sa devi obsedat/a ca de un drog :]]
Al doilea capitol mi s-a parut funny :-?
Deci..sa trecem la ultimul capitol, nu e corect sa spun ultimul, caci dabia a inceput fic-ul. N-am stat sa urmaresc daca ai avut greseli oricum eu nu pun baza pe asa ceva. Randy pare un tip dur.Dur? Glumesc?! Baiatul asta e fenomenal! Stie cum sa se faca "auzit". Imi place ca are tupeu si nu se lasa asa usor. Se pare insa ca are o slabiciune aceasta fiind Brian, ceea ce ma amuza putin :D

Astept next-ul...Ganbatte kudasai.

[Addeh]

Ohhh, Doamne Dumnezeule!!!! :-O Deci , am intarziat la o groaza de ficuri! Si e culmea! Am ratat un capitol din acest fic! :(( :-L Imi cer mii, nu, milioane de scuze, fetelor! Pnetru mine e ca un pacat daca ratez vreun chapter... :]]

Imi parea cunoscut si abia mai tarziu mi-am dat seama...

Deci.... Haideti, spuneti-mi ca acela este Brian. :o3 Ahh, da, apropo de Brian, am citit si capitolul anterior si totusi, imi pare un tip .. periculos. :S Pe de alta parte, Randy e si mai al dracu`. : - ? Si eu nu stiu care dintre cei doi o sa fie seme`ul. Mai mult ideea principala se leaga de Randy. :]]
Btw, faza cu bataia dintre titpii aia, gastile alea, mi-a placut foarte mult. > : ) Baietii aia n`au limite cand e vorba de lovituri si .. ma rog, injuraturi. >:)
Girls, veniti cu nextul! O.O N-o sa mai intarzii! :o3

[βεκi]

Hey am trecut si eu pe aici, dornica sa citesc ceva Yaoi >.< Si am nimerit la ficul vostru :>
Ce pot sa spun, imi place foarte mult ideea, in special modul vostru de a scrie. Aveti talent si va felicit pentru acest lucru. Ce m-a atras la fic a fost titlul, caci imi dau seama ca este ceva bad, you know >.< Cu cat mai rau cu atat mai bine, cum se spune :]] M-atifacut foarte curioasa, prea curioasa. Sunt nerabdatoare sa vad ce se va intampla in continuare si sper sa puneti urmatorul capitol cat de repede posibil. Imi place mult de Randy, foarte tare tipul, dar cam obsedat de sex, fapt ce rezulta din descriere xD Sa speram ca isi va mai reveni nitel, caci ce-i prea mult strica la un moment dat xD Imi place de el ca este foarte tupeist si foarte curajos. Ma bucur ca nu s-a apucat de droguri si alea alea. Sper deasemenea ca nu se va apuca >.> Altfel este un tampit. Brian, simpatic, ce pot sa spun. Abia astept sa aflu mai multe despre el. Astept sa apara scenele mai putin decente intre cei doi, deja am niste imagini in cap xD
Greseli de tastare nu cred ca am vazut, nici ca le-am urmarit. Cu modurile de expunere stati bine, dialogul mi se pare foarte ok si nu este sec.Probabil in ultimul capitol a lipsit putin descrierea, dar pe mine nu prea ma intereseaza atat de mult acest lucru. Sper ca Ryan sa nu isi arate asa deodata slabiciunea pentru Brian....sa continuie sa fie la fel ca si pana acum xD
Va urez succes in continuare si spor la scris.

[MiraA]

Multumim de commuri fetelor :*

Capitolul 4

Drumul pana la Miranda acasa fusese scurt, dar reusisem sa ma ud si mai mult, daca asa ceva era posibil. Norocul meu ca inca ii ramsesera acasa haine de-a fratelui ei mai mare, ca altfel sigur ma alegeam cu o raceala bine meritata. De parca nu aveam destule pe cap.
Am petrecut urmatoarele ore in compania ei, povestind ce am mai facut in anii in care nu ne-am vazut si am fost mai mult decat usurat sa-mi dau seama ca sub acel invlis de femeie, se afla prietena mea din copilarie in care puteam sa am incredere si pe care o iubeam ca pe o sora.
Din pacate insa, seara a venit repede, iar la insistentele Mirandei, cum ca n-ar trebui sa umblu noaptea sigur prin locurile astea, am plecat spre casa mea.
Afara era mult mai frig decat dupamiaza si incepuse din nou sa ploua cu galeata, dar nu mi-am grabit pasul. Imi place sa simt picaturile reci de ploaie pe fata si pe corpul meu. Aveau un efect calmant si revigorant...
Am mers asa o vreme cu capul plecat in pamant, gandindu-ma pentru a mia oara la decizia pe care am luat-o...si nici acum nu eram sigur daca fusese una buna sau una prosta.
Am oftat din adancul sufletului si mi-am continuat drumul, nebagand in seama urletele ce se auzeau nu departe de mine. Oricine aveam chef de bataie, nu era problema mea. Daca se legau de mine, desigur, situatia se schimba, dar pana atunci, chiar nu vroiam sa ma bag in viata de ghetou. Nu prea era pe gustul meu...
In scurt timp tipetele incetara, iar e am zambit, gandindu-ma la cine naiba era responsabil pentru asta, dar pana sa ma pot concentra la gandurile mele, mi-au aparut in fata doi baieti ce pareau a avea varsta mea. Mi-am ridicat gulerul gecii si am vrut sa ma indepartez, cand vocea unuia dintre ei ma facu sa ma intorc:
-Hey, tu...parca te cunosc de undeva. Avea un timbru vocal dur si autoritar care imi facu pielea de gaina, dar nu am dat inapoi. Nu era bine sa-ti arati slabiciunile fata de altii.
-Nu prea cred, i-am raspuns cu o voce calma ce nu trada deloc fiorii ce ma strabateau. S-a apropiat mai mult de mine, dar tot nu am reusit sa-i vad fata din cauza cetii ce se lasase.
-Ba eu cred. Hai sa te vad. Zicand acestea ma prinse de mana si ma privii drept in ochi. Cunosteam acea privire verzuie, rece. Era colegul meu, cel ce statuse in spatele meu azi.
-Aaa,tu esti, i-am zis intr-un final si mi-am smucit mana dintr-a sa printr-o miscare rapida ce-l lua prin surprindere. Nu ma asteptam sa te vad pe aici la ora asta tarzie, i-am zis zambind. Stii, din cate am auzit sunt multe gasti care misuna pe aici. Ar trebui sa mergi acasa pana nu dai de belele.
Tipul se incrunta la mine si marai usor printre dinti, de parca l-as fi insultat, in timp ce amicul lui incepu sa rada cu pofta, stergandu-si lacrimile de la ochi. Nu prea intelegeam ce e asa de amuzant, dar nici nu ma interesa prea mult.
-Asculta aici, baiete, zise satenul ce parea scos din pepeni. Tu mie nu-mi vorbesti asa! Cine naiba te crezi?
-Sunt Brian O'Hara. I-am intis mana in semn de salut, dar nu reactiona in niciun fel.
-Doamne, am trait sa o vad si pe asta, zise celalalt tip. Cineva care nu-ti cunoaste reputiatia, Randy...si care te ia la misto.
-Taci, Dean, marai satenul care am aflat ca se numeste Randy. Mai dori sa zica ceva, dar o voce de fata il oprii.
-Brian! urla de la departare, iar cand m-am intors am putut sa o vad pe Miranda langa mine respirand greu de parca ar fi alergat cateva mile. Ti-ai uitat cartile la mine si, dar se oprii cand vazu cu cine stau de vorba. Ce naiba cauti cu tipii astia?
-Auzi aici, domnisorica, tu stii cu cine vorbesti! Ar trebui...
-Nimic special, l-am intrerupt din nou pe satenul care pun ramasag ca vroia sa ma stranga de gat. Ii avertizam ca circula gasti periculoase prin zona asta, atata tot.
-Idiotule! Ei sunt lideri de gasti, imi urla fata in fata.
Mi-am intors privirea spre cei doi si i-am masurat din cap pana-n picioare. Cel numit Dean era mai facut si avea in jur de doi metrii, dar in niciun caz nu arata ca un lider de gasca. Avea o fata de copil inocent, mai ales acum cand zambea si parul ii intra in ochi, iar celalalt...Randy, parca il cheama, era doar un pic mai inalt decat mine si destul de slabut, dar am putut sa observ imediat muschii frumosi lucrati prin hainele ude ce i se lipeau de corp.
-Bine, am zis eu ridicand din umeri indiferent. Dar banuiesc ca nu sunt singurii, deci si ei trebuie sa aiba grija pe aici, nu-i asa? i-am facut cu ochiul fetei care ma privii stupefiata.
-Esti imposibil! Sincer nu pricep de ce esti considerat unul dintre cei mai destepti tipi din tara asta.
-Este un adevarat mister...
-Haide, Miranda, nu-l lua asa de tare, zise Dean. E nou pe aici.
Celalalt nu spuse nimic,ci ma privea in continuare cu aceeasi alura fioroasa.
-Tipii astia is periculosi! Nu trebuie sa umblii cu ei.
Mi-am dat seama ca satenul ar fi vrut sa-i dea una, dar Dean il prinse la timp de brat si il potolii.
-Miranda, esti nepoliticoasa, i-am zis oftand si ciufulindu-i parul. Vorbesti de parca nu sunt prezenti. Nu e frumos din partea ta.
-Si tu esti prost, contracara ea. Nici nu stii cu ce se ocupa si...
-...nu e treaba mea si nici a ta, am continuat eu. Hai sa te duc acasa ca e tarziu deja. Mi-a parut bine sa va cunosc, baieti. Mai vorbim, le-am zis, dand sa ma indepartez cand un stranut imi captase atentia. M-am intors spre Randy ce se stergea la nas si injura usor si am oftat.
Am descheiat fermoarul gecii si mi-am dat-o jos, apoi pana sa-si dea oricare dintre ei seama ce fac, i-am pus-o pe umeri si i-am zambit. Poate esti lider de gasca, dar asta nu te va salva de la o raceala.
Facu niste ochii mari, fiind cu adevarat surpris de gestul meu, cel putin asa cred eu. Dean si Miranda pareau a fi in aceeasi stare, asa ca m-am vazut nevoit sa o prind pe fata de mana si sa o trag in directia apartametului ei.
-De ce ai facut asta? Geaca aia nu era de la mama ta? ma intrebat tot intorcandu-si privirea la cei din spatele nostru.
-Ba da, dar mi-o va da la scoala cand va venii. Nu-ti mai face atatea probleme.
-De ce naiba ai face asa ceva pentru cineva ca el? Nici macar nu-l cunosti.
-Daca am incerca sa ne ajutam mai des unii pe altii, lumea in care traim nu ar fi atat de rea, i-am zis intr-un final.
Fata a oftat, dar a tacut si restul drumului l-am facut in liniste.
Dupa ce am lasat-o acasa, am plecat si eu spre apartamentul pe care il imparteam cu tatal meu, care si in aceasta noapte era absent. M-am aruncat direct in pat, incercand sa nu ma mai gandesc la nimeni si nimic, iar in cateva minute un somn adanc imi dadu tarcoale...

[.Dudiii]

First!Again!:D Asta chiar este o onoare pentru mine! :]
Deci...um...greseli nu prea am vazut si sincer nici n-am cautat caci nu prea ma intereseaza , cat timp inteleg si sunt atrasa de poveste astea pentru mine sunt nimicuri.
Imi place ca Brian are tupeu , defapt nu are tupeu e doar nestiutor , picat din lumea lui de basm si aruncat aici unde totul e pe dos pentru el. Randy era chiar foarte nervos , desi eu nu cred ca avea motiv :-? adica doar pentru ca era foarte cunoscut de cei din cartier nu inseamna ca si altii trebuiau sa-l cunoasca.
Succes in continuare fetelor! :D