12-09-2008, 12:56 AM
Ne bucuram ca va place fic-ul nostru. Multumim pentru sfaturi si pentru laude. Speram sa va place si acest capitol...Gomene ca a durat atat de mult pana am postat
Capitolul 5:O surpriza neasteptata
Purtarea baiatului este ca de obicei una proasta. Chiar daca l-a salvat, continua cu aroganta sa. Ii este mult prea frica sa cedeze in fata unui adult. Ultima oara cand a facut asta, a fost acum cateva clipe si era sa fie violat iar. Stie ca nu e buna o relatie intre el si o persoana mai in varsta, pentru ca acestea i-au adus numai nenorociri. I se rupe sufletul stiind ca nu are pe nimeni sa-l iubeasca, insa el este puternic si n-are nevoie de vreo persoana langa el. Pana la urma, toti sunt niste prefacuti ce-l vor doar pentru bani.
-Cat vrei? intreba baiatul privindu-l cu superioritate pe profesor. Cati bani sa-ti dau pentru ca m-ai salvat? O mie de euro, doua mii, cat ai nevoie sa te simti implinit? Sau vrei si tu acelasi lucru ca ceilalti, corpul meu? tacu pentru cateva clipe privind cearsaful si strangandu-l in maini. De ce nu vorbesti? De ce nu faci si tu ca ceilalti? Da-i drumul, sunt lipsit de aparare! Poti face ce vrei cu mine acum, idiotule!
Profesorul il priveste nestiind ce sa zica. Prin ce a trecut de fapt elevul sau de spune asa ceva? Se aseaza pe pat langa baiat si-l apuca de mana, strangandu-l cu putere. Simte cum acesta tremura, insa nu stie ce sa faca. Il trage in bratele sale, lipindu-l de pieptul sau. Pentru o clipa tanarul a ramas uimit de gestul profesorului. Si-ar fi dorit atat de mult sa poata plange, sa zambeasca si sa fie iubit dar...el nu are voie. A ajuns sa creada ca soarta lui se rezuma doar la o viata mizera, plina de bani. Ii este sila de ce este, de ceea ce a devenit, insa ce poate face? Nu vrea sa moara, si nu pentru ca ii este frica , ci pentru ca moartea este ceva mult prea usor pentru el. In adancul sufletului sau se simte vinovat pentru ca s-a nascut. Scutura putin capul si il impinge pe Jeff.
-Cine te crezi, mos depravat? Consideri ca o noapte iti da dreptul sa te gandesti ca sunt iubitul tau sau chestii d-astea? N-oi vrea sa te iau si de sotie, poate sa-ti fac si un copil? Sa-ti iasa din cap gandul ca ai vreun drept asupra mea. Esti doar inca unul in viata mea. Nu insemni nimic pentru mine.
Jeff il priveste cateva minute si se ridica din pat, zambind sarcastic. Ii este ciuda pe el insusi pentru ca a reactionat asa, pentru ca l-a imbratisat. Dar cel mai mult il enerveaza faptul ca nu a facut-o din mila. Chipul baiatului...ii revine in minte iar. Acea inocenta furata a tanarului trezeste in el un sentiment ciudat, pe care nu a mai avut ocazia sa-l simta pana acum. Nu, cu siguranta nu este vorba de iubire, poate de o oarecare admiratie fata de tanarul din pat. Il admira pentru curajul sau de a merge mai departe. Cand l-a vazut dormind, a realizat de fapt care este diferenta dintre Ritsuka si tatal sau; baiatul face rau pentru a se apara, insa parintele lui raneste alte persoane pentru propria satisfactie. Oare face bine ca se razbuna pe baiat? Insa nu are incotro.
Ritsuka il urmareste putin si se intinde pe pat. Isi pune mainile sub cap si priveste ingandurat tavanul, ca si cum pe el ar scrie ceva anume. Insa mintea sa e mult prea departe. In urma cu unsprezece ani , cand cunoscuse adevarata fericire. Tot ce-si mai aminteste de atunci e chipul mamei sale. Intotdeauna cand o privea ea ii zambea pe ascuns, insa tristetea din sufletul acesteia o ascundea in adancul intunecat al inimii. Numai ochii inecati in durere mai scoteau afara acea suferinta enorma pe care numai baiatul o descoperise. Intr-o seara erau pe marginea lacului, unde era situata odinioara vila lor, ce disparuse odata cu moartea mamei sale. Erau intr-o barcuta, unde isi petreceau la fiecare apus de soare zeci de minute impreuna. Ea era imbracata intr-o rochie albastra, lunga, ce-i scotea in evidenta pielea alba ca spuma laptelui. Parul ii cadea tainic pe umeri pana la mijloc, si unele suvite rebele de par i se scurgeau pe fata ei de inger. Ochii albastrii pareau adevarate stele smulse din strafundul raiului. Culoarea lor te facea sa te scufunzi in oceanul sufletului. Acel albastru infiorator, dar totodata atat de linistitor iti dadea un sentiment de incredere. Ea purta o palarie impodobita cu trandafiri de culoarea cerului, presarati cu un praf ce le dadea o stralucire aparte. Buzele sangerii murmurau un cantec vechi, dar foarte melancolic. Inca isi mai aminteste acele cateva versuri ce-i strapung inima ca o sageata de gheata. Pe cat de copilaroase pareau, pe atat de triste erau.
-Hei, ai adormit? intreba Jeff, observand ca elevul sau nu scoate niciun sunet. Ma duc sa-ti pregatesc ceva de mancare. Stai aici pana cand ma intorc eu. Deodata se aude telefonul baiatului. Profesorul il ia si se uita la numarul ce-l apeleaza, apoi i-l da lui Ritsuka.
-Ia-l, e tatal tau. Probabil nu stie unde esti si si-a facut griji pentru tine. N-ar trebui sa pleci asa fara sa anunti.
-Ce stii tu? Tatal meu stie tot, de fapt...se opri putin si raspunse la telefon. Da! Ce vrei?
-Idiotule, unde esti? Dantes mi-a spus ca ai fugit fara sa zici nimic. Tinand cont ca trebuia sa te bucuri ca s-a intors pentru tine, tu ce ai facut? Cand am sa pun mana pe tine am sa...iti rup mainile alea nenorocite si bune de nimic. Nu esti bun nici ca prostituata. Esti un nimic si asta vei ramane intrega viata. Tu nu esti fiul meu si nu vei fii niciodata. Esti doar un proces esuat. Cred ca mama ta...
-Taci! Sa nu te aud ca scoti vreun cuvant pe gura aia spurcata despre ea. Crezi ca mie nu imi e rusine cu tine? Ce fel de tata esti? L-ai lasat sa ma...violeze inca o data, ca atunci cand ai stat si ai privit. Aveam doisprezece ani. E vina ta, n-ai stiut niciodata sa fii un tata adevarat. Te urasc! Mi-e sila de banii tai, mi-e sila de tine si spre fericirea ta...mi-e sila de mine. Am ajuns un...gunoi pe lumea asta si numai din vina ta. Sa nu-ti mai vad chipul nenorocit, chiar daca va trebui sa lucrez in ghena, stiu ca banii pe care ii am sunt ai mei, nu sunt murdari ca tine. Macar stii ca am lesinat pe strada? Stii ca am fost violat de atatea ori, incat nu le mai tin numarul. Am ajuns sa cred ca dragostea si sexul sunt acelasi lucru. Nu exista iubire. Nu am sa inteleg niciodata cum mama putea sa zambeasca avand langa ea o...jigodie imputita ca tine, mos constipat! Sa nu indraznesti sa ma mai suni!tipa Ritsuka aruncand cu telefonul de perete si spargandu-l in bucatele.
Toata discutia a fost auzit de Jeff, care a ramas ca o statuie. Omul acela chiar nu avea deloc sentimente, nici macar pentru propriul sau copil. Pana unde putea merge cu acea monstruozitate? Acum intelege de fapt ce se intampla cu baiatul. Intra in camera si il zareste pe acesta dand cu pumnii in perete. Deja se pot observa mici urme de sange, ce au patat zugraveala. Fuge spre el ingrozit si se pune in fata peretelui. Lui Ritsuka nu prea ii pasa in ce sau in cine da, ci pur si simplu strange pumii si loveste. Jeff ii prinde bratele si il tine strans, in ciuda faptului ca baiatul inca se mai zbate. Il trage la pieptul sau si-l strange puternic, eliminand orice posibilitate de a-si mai face rau. In cele din urma Ritsuka cedeaza, lasand mainile in jos. Stie ca nu se poate lasa in voia sortii , insa... Deschide ochii si-l impinge puternic pe profesor, reusind sa se elibereze. Isi strange repede hainele si iese din apartament in fuga, nepasandu-i ca are pe el doar o pereche de boxeri negri. Jeff il priveste trist si da cu pumnul in sifonierul din coltul camerei, provocandu-i acestuia o zgarietura serioasa.
-Am sa te ucid, Senji Kenshin. Chiar de va fii ultimul lucru care-l voi face, am sa te fac sa suferi pentru fiecare lacrima de a mea si de a mamei mele. Te-ai atins si de el si asta nu am sa ti-o iert niciodata. Iti jur pe ce am eu mai scump ca ne vei privi din genunchi si vei cere indurare.
Pe drum, Ritsuka alearga nervos. Poate mai mult speriat decat nervos, insa este mult prea mandru sa recunoasca. Ii e frica de ce simte. Ii e teama sa nu se indragosteasca si sa iubeasca. Pana la urma ce e iubirea? Ce a fost...ce va fii? O singura persoana l-a facut sa zambeasca pana acum si acea persoana l-a parasit. Acum alearga pe strazi, pe jumatate dezbracat. Chiar daca se loveste de alte persoane si este mustrat, el nu face decat sa le zica ba cate o injuratura, ba cate un compliment legat de nasul lor de porc sau fata de cimpanzeu. Fara sa realizeze cand, ajunge in fata casei lui Kiro. Este o vila frumoasa, cu doua etaje, destul de luxoasa si primitoare. Bate la usa incet de cateva ori si se rezema usor de ea. Simte cum picioarele ii cedeaza. Ochii i se inchid, dar cand sa lesine este prins de Kiro care tocmai a iesit afara sa vada cine il deranjeaza seara. Adolescentul il priveste speriat pe Ritsuka si il ia in brate ducandu-l in camera sa, la etaj. Il intinde usor pe pat si-l priveste ingrijorat. Se pare ca a adormit. Ce diferit e...Pe fata i se poate observa un zambet vag. Isi apropie buzele de gura baiatului, dandu-i un sarut pasional. Ritsuka lasa limba lui Kiro sa patrunda usor printre buze. Simte ceva fierbinte pe fata sa. Sunt lacrimi... . Deschide usor ochii si observa ca persoana din fata sa plange . Dar pentru cine, pentru el? Il indeparteaza pe prietenul sau si intoarce capul.
-El a fost, nu? intreba Kiro manios. Iar tatal tau....iar te-a dat pe mana unor obsedati. Nu-mi vine sa cred. Iti jur ca am sa-l omor, Ritsu. Am sa-i crap capul nenorocitului aluia. Cand am sa termin cu el, nu-i va mai ramane nici macar un os intreg.Uita-te la tine, esti vanat tot!
Coborandu-si privirea, observa bandajele din jurul burtii. Putin mirat se uita la Ritsuka. Si-a dat seama ca inainte de a veni la el a fost la altcineva. Dar oare la cine? La Ayaka nu are cum, pentru ca este cu Axel in oras, iar la altcineva in afara de el si prietenul sau nu apeleaza.
-Ri..
-Nu mai vorbi! Te vreau acum, Kiro. Vreau sa te dezbraci si sa vii aici. Vreau sa-ti simt sarutarile si trupul.
Kiro il priveste trist. Nu s-a schimbat deloc, chiar daca a vazut cum e sa fii tratat ca un sclav. Se va schimba oare vreodata? Isi da tricoul jos, lasand la vedere abdomenul sau destul de aratos. Apoi continua cu blugii, aruncandu-i pe undeva prin mijlocul camerei. E aproape miezul noptii si se anunta niste ore incendiare, de cand baiatul isi lipeste trupul de cel al lui Ritsuka. Ii acapareaza gura tanarului cu un sarut, ce-l face pe acesta sa il muste de buza. Limba lui Kiro isi face loc in gura sa, savurand fiecare parte din ea. Coboara incet spre gat, unde are grija sa-i lase cateva semne. Muscaturi pline de pasiune il duc pe baiat pe culmile paradisului. Neplacandu-i sa fie dominat, il impinge pe Kiro, urcandu-se peste el. Dupa ce ii acapareaza buzele cu un sarut intens, isi face drum pe abdomen pana la sfarcurile baiatului muscandu-le si facandu-l pe acesta sa geama. Zambind plin de satisfactie, isi continua traseul pana in punctul sensibil, unde saruta zona intima a baiatului, apoi dupa ce vede ca si-a atins obiectivul de a-l face pe cel de sub el sa tremure de placere, isi reia drumul pana la chipul tanarului. Fara sa mai stea pe ganduri il patrunde cu putere. Durerea ce-o simte Kiro il indeamna sa scoata un tipat, care se pierde in atmosfera incarcata a camerei. Cu miscari din ce in ce mai rapide, Ritsuka reuseste sa-l faca pe tanarul de sub el sa-si muste buzele de placere, pana cand sangele le coloreaza cu nuanta sa rubinie. Ritsu isi trece limba peste ele, lingand orice strop ce devine vizibil pe chipul celui de sub el. Ii tine mainile deaspura capului, muscandu-i gatul ca un vampir ce se hraneste cu pasiunea victimei. Ii place sa domine si asta este destul de clar.
Dupa zeci de minute, cei doi se trantesc pe patul mare, imbracat cu o lenjerie albastra ca oceanul nemarginit. Kiro il priveste zambind. Din cand in cand ii mai da cateva sarutari pline de pasiune, stiind ca nu va mai avea ocazia sa faca asta decat peste o buna perioada de timp.
Orele trec cu usurinta si dimineata isi scurge lumina la fereastra baietilor. Soarele mangaie cu razele sale, chipul plapand al lui Ritsuka. Kiro nu a dormit deloc pana acum. Toata noaptea si-a vegheat prietenul. Frumusetea sa te face sa-l doresti din ce in ce mai mult. Trupul sau cerseste sarutari, iar buzele sale cauta disperate parca pe cineva. Baiatul deschide putin gura murmurand un cuvant .
-Jeff...
Lui Kiro nu-i vine sa creada ca a strigat un alt nume, cand tocmai si-a petrecut noaptea cu el. Se ridica incet din pat, trezindu-l si pe prietenul sau. Nu-i spune nimic despre intamplarea de mai devreme. Ritsuka se trezeste cu greu si priveste in jurul sau. Pentru o clipa a crezut ca se afla la profesor acasa, dar ofteaza dezamagit vazandu-l pe prietenul sau Kiro imbracandu-se. Fara sa scoata un cuvant,Ristu intra in baie sa faca dus. Picaturile de apa par a-i spala corpul, dar oare de ce nu sunt in stare sa spele tot? De ce nu pot curata sufletul de sentimentul odios ce-l are? Iese din cabina de dus si se pune in fata oglinzii. Oare acela e el? Se priveste putin mirat de infatisarea sa. Nu-si poate lua privirea de la acel trup reflectat in oglinda.E inca un copil. Isi prinde prosopul de talie si iese din baie, indreptandu-se spre dormitor.Imaginea sa il lasa pe Kiro cu ochii atiniti asupra tanarului. Parul lui este ud si pare ca razele unui curcubeu in care lumina se inchide pana in adancul sau intunecat. Trupul ii e brazdat de picaturi de apa ce curg necontenit pe trupul lucrat al baiatului si se opresc in firele de bumbac ale prosopului. Observand ca e urmarit, Ritsu zambeste subtil spre prietenul sau.
-Vrei un servetel? Nu de alta, dar daca mai salivezi mult la corpul meu vei inunda camera si doar nu vrei ca acest cuibusor al nostru de nebunii sa dispara, nu?
Kiro se inroseste putin. Vorbele prietenului sau il fac pe acesta sa tremure din interiorul sufletului. Ritsuka isi ia hanoracul si trece pe langa baiat, lasandu-l pe acesta fara niciun cuvant, coboara scarile si ajunge in fata blocului. O limuzina neagra este parcata acolo. Deschide ochii mari si simte cum un tremur necontrolat ii strabate corpul. Da sa se intoarca, dar vocea tatalui sau il intepeneste pe loc.
-Unde crezi ca pleci, idiotule? Crezi ca scapi de mine asa usor? Hai urca, ti-am mai pregatit un client care mi-a cerut in mod deosebit sa i te prezint. A zis ca a fost fermecat de tine de cum te-a vazut. Ma intreb de unde te cunoaste. Acum nu te mai prosti si urca in masina. N-am timp de comentariile tale. Trebuie sa produci si tu un ban in casa. Si corpul tau e cel mai bun, nu-i asa? Macar la asta sa fii folositor. Ar trebui sa experimentez si eu o noapte cu tine, sa vad de fapt ce-i incanta pe toti la trupul tau! afirma barbatul trecandu-si limba peste buze sub privirile ingrozite ale fiului sau.
Insa baiatul nu mai are timp sa zica nimic, simind o lovitura puternica in spate si cazand lesinat la pamant. Este bagat in masina si lungit pe canapea. Peste ceva timp, incepe sa-si recapete cunostinta.
" E moale, unde sunt? Ma doare tot corpul. Ce se intampla cu mine?"
Deschide incet ochii. De ce nu se poate misca? Mainile nu il asculta, picioarele nu pot fii controlate, ca si cum nu mai este stapan pe corpul sau. Este drogat si stie asta. N-are ce sa faca , decat sa se uite cum ii este distrusa viata din nou. Dar s-a obisnuit. De fapt a devenit ceva frecvent. Priveste in fata sa. Inca vede in ceata. Acolo sunt asezate doua persoane si par a purta o discutie. Numele sau se aude printre buzele strainului. Cunoaste vocea aia, dar nu reuseste sa-si aminteasca a cui e. Probabil ca cel ce vorbeste cu tatal sau este clientul acestuia. Usa se dechide si una din persoane pleaca. Cealalta inca nu s-a ridicat de pe scaun. Incepe sa vada din ce in ce mai clar, pana cand zareste chipul barbatului. Ramane stupefiat cand realizeaza ca cel din fata sa nu e nimeni altul decat Jeff. Ce cauta el aici?
Ritsuka isi misca buzele in semn ca ar vrea sa zica ceva, dar nu poate. Profesorul se ridica de pe scaun si merge inspre el, asezandu-se pe patul acoperit cu asternutul de matase. Ii mangaie fata lui Ritsu cu atingeri suave si-i saruta bland buzele. Baiatul nu intelege ce se intampla. Il priveste oarecum speriat pe cel din fata sa. Un zambet isi face loc pe chpul lui Ristu. Poate ca acest suras il lasa chiar si pe el uimit.
-Jeff...Te...rog...Nu mai...
-Sst! Gata, linisteste-te. Ai fost drogat, idiotule! Daca nu ajungeam la timp, cine stie ce pateai. Daca era altcineva in locul meu, iti dai seama? Nici nu vreau sa ma gandesc ce ti se intampla. Voi avea grija de tine. Vom sta cateva ore impreuna dar...suntem supravegheati, asa ca va trebui sa te mai sarut din cand in cand sau...
Ritsuka insa inchide ochii si se lasa purtat de bratele lui Jeff, ce-i mangaie trupul acoperit de cearsaf. Simte cum buzele fierbinti ale profesorului i le atinge pe ale sale. Deschide usor gura, lasand limba lui Jeff sa patrunda. Insa barbatul se limiteaza la atat. Stie ca elevul sau nu este intr-o stare foarte buna.Se apropie de urechea sa si cu cele mai fierbinti soapte desprinse din interiorul sau ii sopteste " Te iubesc."
Ritsu ramane cu ochii deschisi. Pupila se poate vedea cum este invelita de un val de lacrimi. El nu a mai plans niciodata de la moartea mamei sale si asta a fost acum zece ani. Insa acea lacrima si-a facut curs pe obrazul sau. Nimeni nu i-a mai soptit asa ceva pe un ton atat de delicat si atat de plin de iubire. Peste cateva ore, Jeff se ridica si il lasa pe baiat dormind. Insa pana sa plece are grija sa-i dea un sarut scurt, luand cu el savoarea buzelor lui Ritsu.
Iese din camera si se duce sala de jocuri, unde il gaseste pe tatal tanarului cochetand cu o fata. Din prima vedere, tanara nu are mai mult de douazeci de ani. Parul roscat ii este lasat sa curga pe spate, iar ochii rosii insetati de bani ii pun in evidenta fata alba ca zapada. Desi de la distanta nu-ti poti da seama ca fata e foarte usuratica, din apropiere privirea ei te sageteaza ca si cum ti-ar spune sa sari in pat cu ea. Hainele ce-i acopera corpul o fac sa para un slujitor al iadului. Il priveste satisfacuta pe Jeff cum vine si se aseaza la masa de joc. Se ridica si se duce spre el, dorind sa se aseze pe unul din piciorul sau si sa incepa cu jocurile ei ce innebunesc barbatii, insa Jeff ii arunca sageti de gheata cu ochii.
-Ridica-te daca nu vrei sa te iau de par si sa matur barul cu tine, t**fa prefacuta si sa nu te mai prind ca-ti asezi corpul ala jegos langa mine!
-Da! Toti ziceti asta, dar pana la urma nu sunteti decat niste impotenti ce aveti nevoie de placere pentru ca nu va satisfac "persoanele iubite" acasa. Ce sti tu? Pun pariu ca si cea sau cel de langa tine este la fel ca mine.
Jeff se uita enervat la ea si-i serveste o palma, aruncand-o pe jos.
-El nu e ca tine. Daca mai scoti un cuvant pe gura aia spurcata, voi avea grija sa ti-l indes acolo unde isi indeasa toti ...Mai vrea sa continue, dar se opreste oftand. Este mult mai important ce are de gand sa faca si nu are chef sa-si piarda calmul. Se aseaza inapoi pe scaun si priveste catre tatal baiatului. Ar vrea sa-i scoata ochii si sa-i rupa mainile, dar asta nu ar fi de ajuns. Trebuie sa sufere, sa se tarasca precum un vierme si sa implore iertare.
-Domnule Edzon, sa ne calmam. Ce ziceti de un joc de poker? Am putea sa ne distram pariind ceva serios, nu prostiile astea de milioane de dolari. Ei bine?
Jeff il priveste putin ganditor si surade siret. Stie ce trebuie sa faca. De fapt acest plan construit pe moment este foarte bun.
-Sigur, domnule Kensin. Eu...voi paria toate firmele mele internationale si cele din New York. E.B.C(Edzon Bussines Corporation), in schimb ceea ce vreau de la dumneavoastra nu este nici casa, nici alt lucru material. Il vreau pe fiul dumneavoastra. Ce ziceti, sunteti dispus sa mi-l vindeti daca va dau doua sute de milioane de euro si in plus castig?
Tatal lui Ritsuka ramane putin pe ganduri.
Va urma....
Cam atat pentru moment....
Capitolul 5:O surpriza neasteptata
Purtarea baiatului este ca de obicei una proasta. Chiar daca l-a salvat, continua cu aroganta sa. Ii este mult prea frica sa cedeze in fata unui adult. Ultima oara cand a facut asta, a fost acum cateva clipe si era sa fie violat iar. Stie ca nu e buna o relatie intre el si o persoana mai in varsta, pentru ca acestea i-au adus numai nenorociri. I se rupe sufletul stiind ca nu are pe nimeni sa-l iubeasca, insa el este puternic si n-are nevoie de vreo persoana langa el. Pana la urma, toti sunt niste prefacuti ce-l vor doar pentru bani.
-Cat vrei? intreba baiatul privindu-l cu superioritate pe profesor. Cati bani sa-ti dau pentru ca m-ai salvat? O mie de euro, doua mii, cat ai nevoie sa te simti implinit? Sau vrei si tu acelasi lucru ca ceilalti, corpul meu? tacu pentru cateva clipe privind cearsaful si strangandu-l in maini. De ce nu vorbesti? De ce nu faci si tu ca ceilalti? Da-i drumul, sunt lipsit de aparare! Poti face ce vrei cu mine acum, idiotule!
Profesorul il priveste nestiind ce sa zica. Prin ce a trecut de fapt elevul sau de spune asa ceva? Se aseaza pe pat langa baiat si-l apuca de mana, strangandu-l cu putere. Simte cum acesta tremura, insa nu stie ce sa faca. Il trage in bratele sale, lipindu-l de pieptul sau. Pentru o clipa tanarul a ramas uimit de gestul profesorului. Si-ar fi dorit atat de mult sa poata plange, sa zambeasca si sa fie iubit dar...el nu are voie. A ajuns sa creada ca soarta lui se rezuma doar la o viata mizera, plina de bani. Ii este sila de ce este, de ceea ce a devenit, insa ce poate face? Nu vrea sa moara, si nu pentru ca ii este frica , ci pentru ca moartea este ceva mult prea usor pentru el. In adancul sufletului sau se simte vinovat pentru ca s-a nascut. Scutura putin capul si il impinge pe Jeff.
-Cine te crezi, mos depravat? Consideri ca o noapte iti da dreptul sa te gandesti ca sunt iubitul tau sau chestii d-astea? N-oi vrea sa te iau si de sotie, poate sa-ti fac si un copil? Sa-ti iasa din cap gandul ca ai vreun drept asupra mea. Esti doar inca unul in viata mea. Nu insemni nimic pentru mine.
Jeff il priveste cateva minute si se ridica din pat, zambind sarcastic. Ii este ciuda pe el insusi pentru ca a reactionat asa, pentru ca l-a imbratisat. Dar cel mai mult il enerveaza faptul ca nu a facut-o din mila. Chipul baiatului...ii revine in minte iar. Acea inocenta furata a tanarului trezeste in el un sentiment ciudat, pe care nu a mai avut ocazia sa-l simta pana acum. Nu, cu siguranta nu este vorba de iubire, poate de o oarecare admiratie fata de tanarul din pat. Il admira pentru curajul sau de a merge mai departe. Cand l-a vazut dormind, a realizat de fapt care este diferenta dintre Ritsuka si tatal sau; baiatul face rau pentru a se apara, insa parintele lui raneste alte persoane pentru propria satisfactie. Oare face bine ca se razbuna pe baiat? Insa nu are incotro.
Ritsuka il urmareste putin si se intinde pe pat. Isi pune mainile sub cap si priveste ingandurat tavanul, ca si cum pe el ar scrie ceva anume. Insa mintea sa e mult prea departe. In urma cu unsprezece ani , cand cunoscuse adevarata fericire. Tot ce-si mai aminteste de atunci e chipul mamei sale. Intotdeauna cand o privea ea ii zambea pe ascuns, insa tristetea din sufletul acesteia o ascundea in adancul intunecat al inimii. Numai ochii inecati in durere mai scoteau afara acea suferinta enorma pe care numai baiatul o descoperise. Intr-o seara erau pe marginea lacului, unde era situata odinioara vila lor, ce disparuse odata cu moartea mamei sale. Erau intr-o barcuta, unde isi petreceau la fiecare apus de soare zeci de minute impreuna. Ea era imbracata intr-o rochie albastra, lunga, ce-i scotea in evidenta pielea alba ca spuma laptelui. Parul ii cadea tainic pe umeri pana la mijloc, si unele suvite rebele de par i se scurgeau pe fata ei de inger. Ochii albastrii pareau adevarate stele smulse din strafundul raiului. Culoarea lor te facea sa te scufunzi in oceanul sufletului. Acel albastru infiorator, dar totodata atat de linistitor iti dadea un sentiment de incredere. Ea purta o palarie impodobita cu trandafiri de culoarea cerului, presarati cu un praf ce le dadea o stralucire aparte. Buzele sangerii murmurau un cantec vechi, dar foarte melancolic. Inca isi mai aminteste acele cateva versuri ce-i strapung inima ca o sageata de gheata. Pe cat de copilaroase pareau, pe atat de triste erau.
-Hei, ai adormit? intreba Jeff, observand ca elevul sau nu scoate niciun sunet. Ma duc sa-ti pregatesc ceva de mancare. Stai aici pana cand ma intorc eu. Deodata se aude telefonul baiatului. Profesorul il ia si se uita la numarul ce-l apeleaza, apoi i-l da lui Ritsuka.
-Ia-l, e tatal tau. Probabil nu stie unde esti si si-a facut griji pentru tine. N-ar trebui sa pleci asa fara sa anunti.
-Ce stii tu? Tatal meu stie tot, de fapt...se opri putin si raspunse la telefon. Da! Ce vrei?
-Idiotule, unde esti? Dantes mi-a spus ca ai fugit fara sa zici nimic. Tinand cont ca trebuia sa te bucuri ca s-a intors pentru tine, tu ce ai facut? Cand am sa pun mana pe tine am sa...iti rup mainile alea nenorocite si bune de nimic. Nu esti bun nici ca prostituata. Esti un nimic si asta vei ramane intrega viata. Tu nu esti fiul meu si nu vei fii niciodata. Esti doar un proces esuat. Cred ca mama ta...
-Taci! Sa nu te aud ca scoti vreun cuvant pe gura aia spurcata despre ea. Crezi ca mie nu imi e rusine cu tine? Ce fel de tata esti? L-ai lasat sa ma...violeze inca o data, ca atunci cand ai stat si ai privit. Aveam doisprezece ani. E vina ta, n-ai stiut niciodata sa fii un tata adevarat. Te urasc! Mi-e sila de banii tai, mi-e sila de tine si spre fericirea ta...mi-e sila de mine. Am ajuns un...gunoi pe lumea asta si numai din vina ta. Sa nu-ti mai vad chipul nenorocit, chiar daca va trebui sa lucrez in ghena, stiu ca banii pe care ii am sunt ai mei, nu sunt murdari ca tine. Macar stii ca am lesinat pe strada? Stii ca am fost violat de atatea ori, incat nu le mai tin numarul. Am ajuns sa cred ca dragostea si sexul sunt acelasi lucru. Nu exista iubire. Nu am sa inteleg niciodata cum mama putea sa zambeasca avand langa ea o...jigodie imputita ca tine, mos constipat! Sa nu indraznesti sa ma mai suni!tipa Ritsuka aruncand cu telefonul de perete si spargandu-l in bucatele.
Toata discutia a fost auzit de Jeff, care a ramas ca o statuie. Omul acela chiar nu avea deloc sentimente, nici macar pentru propriul sau copil. Pana unde putea merge cu acea monstruozitate? Acum intelege de fapt ce se intampla cu baiatul. Intra in camera si il zareste pe acesta dand cu pumnii in perete. Deja se pot observa mici urme de sange, ce au patat zugraveala. Fuge spre el ingrozit si se pune in fata peretelui. Lui Ritsuka nu prea ii pasa in ce sau in cine da, ci pur si simplu strange pumii si loveste. Jeff ii prinde bratele si il tine strans, in ciuda faptului ca baiatul inca se mai zbate. Il trage la pieptul sau si-l strange puternic, eliminand orice posibilitate de a-si mai face rau. In cele din urma Ritsuka cedeaza, lasand mainile in jos. Stie ca nu se poate lasa in voia sortii , insa... Deschide ochii si-l impinge puternic pe profesor, reusind sa se elibereze. Isi strange repede hainele si iese din apartament in fuga, nepasandu-i ca are pe el doar o pereche de boxeri negri. Jeff il priveste trist si da cu pumnul in sifonierul din coltul camerei, provocandu-i acestuia o zgarietura serioasa.
-Am sa te ucid, Senji Kenshin. Chiar de va fii ultimul lucru care-l voi face, am sa te fac sa suferi pentru fiecare lacrima de a mea si de a mamei mele. Te-ai atins si de el si asta nu am sa ti-o iert niciodata. Iti jur pe ce am eu mai scump ca ne vei privi din genunchi si vei cere indurare.
Pe drum, Ritsuka alearga nervos. Poate mai mult speriat decat nervos, insa este mult prea mandru sa recunoasca. Ii e frica de ce simte. Ii e teama sa nu se indragosteasca si sa iubeasca. Pana la urma ce e iubirea? Ce a fost...ce va fii? O singura persoana l-a facut sa zambeasca pana acum si acea persoana l-a parasit. Acum alearga pe strazi, pe jumatate dezbracat. Chiar daca se loveste de alte persoane si este mustrat, el nu face decat sa le zica ba cate o injuratura, ba cate un compliment legat de nasul lor de porc sau fata de cimpanzeu. Fara sa realizeze cand, ajunge in fata casei lui Kiro. Este o vila frumoasa, cu doua etaje, destul de luxoasa si primitoare. Bate la usa incet de cateva ori si se rezema usor de ea. Simte cum picioarele ii cedeaza. Ochii i se inchid, dar cand sa lesine este prins de Kiro care tocmai a iesit afara sa vada cine il deranjeaza seara. Adolescentul il priveste speriat pe Ritsuka si il ia in brate ducandu-l in camera sa, la etaj. Il intinde usor pe pat si-l priveste ingrijorat. Se pare ca a adormit. Ce diferit e...Pe fata i se poate observa un zambet vag. Isi apropie buzele de gura baiatului, dandu-i un sarut pasional. Ritsuka lasa limba lui Kiro sa patrunda usor printre buze. Simte ceva fierbinte pe fata sa. Sunt lacrimi... . Deschide usor ochii si observa ca persoana din fata sa plange . Dar pentru cine, pentru el? Il indeparteaza pe prietenul sau si intoarce capul.
-El a fost, nu? intreba Kiro manios. Iar tatal tau....iar te-a dat pe mana unor obsedati. Nu-mi vine sa cred. Iti jur ca am sa-l omor, Ritsu. Am sa-i crap capul nenorocitului aluia. Cand am sa termin cu el, nu-i va mai ramane nici macar un os intreg.Uita-te la tine, esti vanat tot!
Coborandu-si privirea, observa bandajele din jurul burtii. Putin mirat se uita la Ritsuka. Si-a dat seama ca inainte de a veni la el a fost la altcineva. Dar oare la cine? La Ayaka nu are cum, pentru ca este cu Axel in oras, iar la altcineva in afara de el si prietenul sau nu apeleaza.
-Ri..
-Nu mai vorbi! Te vreau acum, Kiro. Vreau sa te dezbraci si sa vii aici. Vreau sa-ti simt sarutarile si trupul.
Kiro il priveste trist. Nu s-a schimbat deloc, chiar daca a vazut cum e sa fii tratat ca un sclav. Se va schimba oare vreodata? Isi da tricoul jos, lasand la vedere abdomenul sau destul de aratos. Apoi continua cu blugii, aruncandu-i pe undeva prin mijlocul camerei. E aproape miezul noptii si se anunta niste ore incendiare, de cand baiatul isi lipeste trupul de cel al lui Ritsuka. Ii acapareaza gura tanarului cu un sarut, ce-l face pe acesta sa il muste de buza. Limba lui Kiro isi face loc in gura sa, savurand fiecare parte din ea. Coboara incet spre gat, unde are grija sa-i lase cateva semne. Muscaturi pline de pasiune il duc pe baiat pe culmile paradisului. Neplacandu-i sa fie dominat, il impinge pe Kiro, urcandu-se peste el. Dupa ce ii acapareaza buzele cu un sarut intens, isi face drum pe abdomen pana la sfarcurile baiatului muscandu-le si facandu-l pe acesta sa geama. Zambind plin de satisfactie, isi continua traseul pana in punctul sensibil, unde saruta zona intima a baiatului, apoi dupa ce vede ca si-a atins obiectivul de a-l face pe cel de sub el sa tremure de placere, isi reia drumul pana la chipul tanarului. Fara sa mai stea pe ganduri il patrunde cu putere. Durerea ce-o simte Kiro il indeamna sa scoata un tipat, care se pierde in atmosfera incarcata a camerei. Cu miscari din ce in ce mai rapide, Ritsuka reuseste sa-l faca pe tanarul de sub el sa-si muste buzele de placere, pana cand sangele le coloreaza cu nuanta sa rubinie. Ritsu isi trece limba peste ele, lingand orice strop ce devine vizibil pe chipul celui de sub el. Ii tine mainile deaspura capului, muscandu-i gatul ca un vampir ce se hraneste cu pasiunea victimei. Ii place sa domine si asta este destul de clar.
Dupa zeci de minute, cei doi se trantesc pe patul mare, imbracat cu o lenjerie albastra ca oceanul nemarginit. Kiro il priveste zambind. Din cand in cand ii mai da cateva sarutari pline de pasiune, stiind ca nu va mai avea ocazia sa faca asta decat peste o buna perioada de timp.
Orele trec cu usurinta si dimineata isi scurge lumina la fereastra baietilor. Soarele mangaie cu razele sale, chipul plapand al lui Ritsuka. Kiro nu a dormit deloc pana acum. Toata noaptea si-a vegheat prietenul. Frumusetea sa te face sa-l doresti din ce in ce mai mult. Trupul sau cerseste sarutari, iar buzele sale cauta disperate parca pe cineva. Baiatul deschide putin gura murmurand un cuvant .
-Jeff...
Lui Kiro nu-i vine sa creada ca a strigat un alt nume, cand tocmai si-a petrecut noaptea cu el. Se ridica incet din pat, trezindu-l si pe prietenul sau. Nu-i spune nimic despre intamplarea de mai devreme. Ritsuka se trezeste cu greu si priveste in jurul sau. Pentru o clipa a crezut ca se afla la profesor acasa, dar ofteaza dezamagit vazandu-l pe prietenul sau Kiro imbracandu-se. Fara sa scoata un cuvant,Ristu intra in baie sa faca dus. Picaturile de apa par a-i spala corpul, dar oare de ce nu sunt in stare sa spele tot? De ce nu pot curata sufletul de sentimentul odios ce-l are? Iese din cabina de dus si se pune in fata oglinzii. Oare acela e el? Se priveste putin mirat de infatisarea sa. Nu-si poate lua privirea de la acel trup reflectat in oglinda.E inca un copil. Isi prinde prosopul de talie si iese din baie, indreptandu-se spre dormitor.Imaginea sa il lasa pe Kiro cu ochii atiniti asupra tanarului. Parul lui este ud si pare ca razele unui curcubeu in care lumina se inchide pana in adancul sau intunecat. Trupul ii e brazdat de picaturi de apa ce curg necontenit pe trupul lucrat al baiatului si se opresc in firele de bumbac ale prosopului. Observand ca e urmarit, Ritsu zambeste subtil spre prietenul sau.
-Vrei un servetel? Nu de alta, dar daca mai salivezi mult la corpul meu vei inunda camera si doar nu vrei ca acest cuibusor al nostru de nebunii sa dispara, nu?
Kiro se inroseste putin. Vorbele prietenului sau il fac pe acesta sa tremure din interiorul sufletului. Ritsuka isi ia hanoracul si trece pe langa baiat, lasandu-l pe acesta fara niciun cuvant, coboara scarile si ajunge in fata blocului. O limuzina neagra este parcata acolo. Deschide ochii mari si simte cum un tremur necontrolat ii strabate corpul. Da sa se intoarca, dar vocea tatalui sau il intepeneste pe loc.
-Unde crezi ca pleci, idiotule? Crezi ca scapi de mine asa usor? Hai urca, ti-am mai pregatit un client care mi-a cerut in mod deosebit sa i te prezint. A zis ca a fost fermecat de tine de cum te-a vazut. Ma intreb de unde te cunoaste. Acum nu te mai prosti si urca in masina. N-am timp de comentariile tale. Trebuie sa produci si tu un ban in casa. Si corpul tau e cel mai bun, nu-i asa? Macar la asta sa fii folositor. Ar trebui sa experimentez si eu o noapte cu tine, sa vad de fapt ce-i incanta pe toti la trupul tau! afirma barbatul trecandu-si limba peste buze sub privirile ingrozite ale fiului sau.
Insa baiatul nu mai are timp sa zica nimic, simind o lovitura puternica in spate si cazand lesinat la pamant. Este bagat in masina si lungit pe canapea. Peste ceva timp, incepe sa-si recapete cunostinta.
" E moale, unde sunt? Ma doare tot corpul. Ce se intampla cu mine?"
Deschide incet ochii. De ce nu se poate misca? Mainile nu il asculta, picioarele nu pot fii controlate, ca si cum nu mai este stapan pe corpul sau. Este drogat si stie asta. N-are ce sa faca , decat sa se uite cum ii este distrusa viata din nou. Dar s-a obisnuit. De fapt a devenit ceva frecvent. Priveste in fata sa. Inca vede in ceata. Acolo sunt asezate doua persoane si par a purta o discutie. Numele sau se aude printre buzele strainului. Cunoaste vocea aia, dar nu reuseste sa-si aminteasca a cui e. Probabil ca cel ce vorbeste cu tatal sau este clientul acestuia. Usa se dechide si una din persoane pleaca. Cealalta inca nu s-a ridicat de pe scaun. Incepe sa vada din ce in ce mai clar, pana cand zareste chipul barbatului. Ramane stupefiat cand realizeaza ca cel din fata sa nu e nimeni altul decat Jeff. Ce cauta el aici?
Ritsuka isi misca buzele in semn ca ar vrea sa zica ceva, dar nu poate. Profesorul se ridica de pe scaun si merge inspre el, asezandu-se pe patul acoperit cu asternutul de matase. Ii mangaie fata lui Ritsu cu atingeri suave si-i saruta bland buzele. Baiatul nu intelege ce se intampla. Il priveste oarecum speriat pe cel din fata sa. Un zambet isi face loc pe chpul lui Ristu. Poate ca acest suras il lasa chiar si pe el uimit.
-Jeff...Te...rog...Nu mai...
-Sst! Gata, linisteste-te. Ai fost drogat, idiotule! Daca nu ajungeam la timp, cine stie ce pateai. Daca era altcineva in locul meu, iti dai seama? Nici nu vreau sa ma gandesc ce ti se intampla. Voi avea grija de tine. Vom sta cateva ore impreuna dar...suntem supravegheati, asa ca va trebui sa te mai sarut din cand in cand sau...
Ritsuka insa inchide ochii si se lasa purtat de bratele lui Jeff, ce-i mangaie trupul acoperit de cearsaf. Simte cum buzele fierbinti ale profesorului i le atinge pe ale sale. Deschide usor gura, lasand limba lui Jeff sa patrunda. Insa barbatul se limiteaza la atat. Stie ca elevul sau nu este intr-o stare foarte buna.Se apropie de urechea sa si cu cele mai fierbinti soapte desprinse din interiorul sau ii sopteste " Te iubesc."
Ritsu ramane cu ochii deschisi. Pupila se poate vedea cum este invelita de un val de lacrimi. El nu a mai plans niciodata de la moartea mamei sale si asta a fost acum zece ani. Insa acea lacrima si-a facut curs pe obrazul sau. Nimeni nu i-a mai soptit asa ceva pe un ton atat de delicat si atat de plin de iubire. Peste cateva ore, Jeff se ridica si il lasa pe baiat dormind. Insa pana sa plece are grija sa-i dea un sarut scurt, luand cu el savoarea buzelor lui Ritsu.
Iese din camera si se duce sala de jocuri, unde il gaseste pe tatal tanarului cochetand cu o fata. Din prima vedere, tanara nu are mai mult de douazeci de ani. Parul roscat ii este lasat sa curga pe spate, iar ochii rosii insetati de bani ii pun in evidenta fata alba ca zapada. Desi de la distanta nu-ti poti da seama ca fata e foarte usuratica, din apropiere privirea ei te sageteaza ca si cum ti-ar spune sa sari in pat cu ea. Hainele ce-i acopera corpul o fac sa para un slujitor al iadului. Il priveste satisfacuta pe Jeff cum vine si se aseaza la masa de joc. Se ridica si se duce spre el, dorind sa se aseze pe unul din piciorul sau si sa incepa cu jocurile ei ce innebunesc barbatii, insa Jeff ii arunca sageti de gheata cu ochii.
-Ridica-te daca nu vrei sa te iau de par si sa matur barul cu tine, t**fa prefacuta si sa nu te mai prind ca-ti asezi corpul ala jegos langa mine!
-Da! Toti ziceti asta, dar pana la urma nu sunteti decat niste impotenti ce aveti nevoie de placere pentru ca nu va satisfac "persoanele iubite" acasa. Ce sti tu? Pun pariu ca si cea sau cel de langa tine este la fel ca mine.
Jeff se uita enervat la ea si-i serveste o palma, aruncand-o pe jos.
-El nu e ca tine. Daca mai scoti un cuvant pe gura aia spurcata, voi avea grija sa ti-l indes acolo unde isi indeasa toti ...Mai vrea sa continue, dar se opreste oftand. Este mult mai important ce are de gand sa faca si nu are chef sa-si piarda calmul. Se aseaza inapoi pe scaun si priveste catre tatal baiatului. Ar vrea sa-i scoata ochii si sa-i rupa mainile, dar asta nu ar fi de ajuns. Trebuie sa sufere, sa se tarasca precum un vierme si sa implore iertare.
-Domnule Edzon, sa ne calmam. Ce ziceti de un joc de poker? Am putea sa ne distram pariind ceva serios, nu prostiile astea de milioane de dolari. Ei bine?
Jeff il priveste putin ganditor si surade siret. Stie ce trebuie sa faca. De fapt acest plan construit pe moment este foarte bun.
-Sigur, domnule Kensin. Eu...voi paria toate firmele mele internationale si cele din New York. E.B.C(Edzon Bussines Corporation), in schimb ceea ce vreau de la dumneavoastra nu este nici casa, nici alt lucru material. Il vreau pe fiul dumneavoastra. Ce ziceti, sunteti dispus sa mi-l vindeti daca va dau doua sute de milioane de euro si in plus castig?
Tatal lui Ritsuka ramane putin pe ganduri.
Va urma....
Cam atat pentru moment....