29-05-2011, 04:51 PM
Capitolul XIV
Schimbare radicală
Acum sunt nervoasă, mai nervoasă decât aş fi vrut. Nu pot să cred că el a încercat asta, îmi e aşa de scârbă.
- Să tu te mai atingi de mine cât trăieşti. Sau mai bine spus cât vei mai trăi, pentru că prieteni mei vor veni după mine. Şi să-ţi mai spun ceva, adevărul este că mi-aş fi dorit să mă sărut cu Sasuke nu cu tine în noaptea asta, dar am vrut să vă distrug din interior. Sunteţi toţi nişte gunoaie, nişte nimicuri care nu au nici un rost pe pământ, nişte gândaci care trebuie exterminaţi.
Mi-am lăsat privirea în jos pentru câteva momente, o voce în mine striga că am dato în bară rău de tot, dar acum chiar nu îmi mai păsa. Acum mă bucuram că poate l-am rănit pe el destul de tare încât să vrea să luptăm. M-am uitat atent la el, nu aveam nici măcar o şansă împotriva lui, dar nici viaţa mea nu mai are rost. Am luat o gură de aer şi m-am pregătit să mai scuip nişte cuvinte pline de venin, dar blondul a luat controlul.
- Eşti exact aşa cum credeam, eşti o târfă.
Au! Cuvintele lui chiar m-au durut, a atins coarda sensibilă. Dar oare nu avea dreptate. Am spus că-l iubesc pe Itachi, după ce a murit am trecut la Sasuke, după ce am fost răpită m-am aruncat în braţele lui Deidare.
- Poate că ai dreptate, poate că chiar asta sunt, dar acum vreau să dovedesc că sunt mai mult de atât.
- Eşti cumva şi bună la pat? Îmi pare rău să-ţi spun, dar acum eu nu mai sunt interesat, hai fugi la gunoiul ală de Uchiha.
Acum a ajuns prea departe, poate să mă insulte, poate să mă facă în toate felurile, dar de Sasuke nu-i permit să se ia. Am simţit pentru a doua oară acea chakra negră, demoni, dar de data asta mai era un fel, o chakra roz, una angelică.
- Să nu te mai ei nici o dată de Sasuke, dacă mai spui ceva urât de el te fac bucăţele.
Acesta a început să râdă ca un isteric, apoi am simţit încă ceva, era el, era Sasuke şi era aici. În clipa următoare s-a auzit o explozie puternică şi o siluetă îmbrăcată în pelerină neagră cu nori roşi. Am realizat că Pain se lupta cu Sasuke, am auzit paşi şi am înţeles că se mai apropie cineva. Sasuke a venit lângă mine, iar Pain lângă Deidara. A sosit Naruto cu Hinata şi apoi şi Kakashi. Pentru un moment am avut un avantaj numeric, adică eram şase iar ei doi, nu aveam cu să pierdem această luptă.
- Cel mai bine ar fi să plecăm, mai vine cineva.
Vocea gravă a Hinatei m-a făcut să tresar, mai erau încă şase în Akatsuki, dacă vin aici nu ne pierdem şansele, şi îmi pun şi prieteni în pericol. Nu aveam nici cea mai mică şansă să scăpăm cu viaţă. Riscăm enorm să rămâneam aici, risc să îmi pierd prieteni, risc să-l pierd pe Sasuke. Nu, nu accept să-l pierd pe el, el trebuie să rămână în viaţă.
- Sakura.
În spatele meu a apărut Kisame, chipul îi era încordat, privirea îngrijorată, dacă tot este tatăl meu înseamnă că este de partea noastră. În mai puţin de două secunde a au apărut şi restul din grup: Sasori, Konan şi Hidan. Oare unde au dispărut ceilalţi? Probabil că au fost trimişi în misiune, norocul nostru.
- Vreau să vorbesc cu Sakura.
- Şi cine crezi că are încredere în tine cap de peşte.
Sasuke era mai furios decât mine, şi asaa m-a făcut să zâmbesc, dar am fost întrerupţi de adversari.
Totul a devenit negru, nu mai văd nimic.
Schimbare radicală
Acum sunt nervoasă, mai nervoasă decât aş fi vrut. Nu pot să cred că el a încercat asta, îmi e aşa de scârbă.
- Să tu te mai atingi de mine cât trăieşti. Sau mai bine spus cât vei mai trăi, pentru că prieteni mei vor veni după mine. Şi să-ţi mai spun ceva, adevărul este că mi-aş fi dorit să mă sărut cu Sasuke nu cu tine în noaptea asta, dar am vrut să vă distrug din interior. Sunteţi toţi nişte gunoaie, nişte nimicuri care nu au nici un rost pe pământ, nişte gândaci care trebuie exterminaţi.
Mi-am lăsat privirea în jos pentru câteva momente, o voce în mine striga că am dato în bară rău de tot, dar acum chiar nu îmi mai păsa. Acum mă bucuram că poate l-am rănit pe el destul de tare încât să vrea să luptăm. M-am uitat atent la el, nu aveam nici măcar o şansă împotriva lui, dar nici viaţa mea nu mai are rost. Am luat o gură de aer şi m-am pregătit să mai scuip nişte cuvinte pline de venin, dar blondul a luat controlul.
- Eşti exact aşa cum credeam, eşti o târfă.
Au! Cuvintele lui chiar m-au durut, a atins coarda sensibilă. Dar oare nu avea dreptate. Am spus că-l iubesc pe Itachi, după ce a murit am trecut la Sasuke, după ce am fost răpită m-am aruncat în braţele lui Deidare.
- Poate că ai dreptate, poate că chiar asta sunt, dar acum vreau să dovedesc că sunt mai mult de atât.
- Eşti cumva şi bună la pat? Îmi pare rău să-ţi spun, dar acum eu nu mai sunt interesat, hai fugi la gunoiul ală de Uchiha.
Acum a ajuns prea departe, poate să mă insulte, poate să mă facă în toate felurile, dar de Sasuke nu-i permit să se ia. Am simţit pentru a doua oară acea chakra negră, demoni, dar de data asta mai era un fel, o chakra roz, una angelică.
- Să nu te mai ei nici o dată de Sasuke, dacă mai spui ceva urât de el te fac bucăţele.
Acesta a început să râdă ca un isteric, apoi am simţit încă ceva, era el, era Sasuke şi era aici. În clipa următoare s-a auzit o explozie puternică şi o siluetă îmbrăcată în pelerină neagră cu nori roşi. Am realizat că Pain se lupta cu Sasuke, am auzit paşi şi am înţeles că se mai apropie cineva. Sasuke a venit lângă mine, iar Pain lângă Deidara. A sosit Naruto cu Hinata şi apoi şi Kakashi. Pentru un moment am avut un avantaj numeric, adică eram şase iar ei doi, nu aveam cu să pierdem această luptă.
- Cel mai bine ar fi să plecăm, mai vine cineva.
Vocea gravă a Hinatei m-a făcut să tresar, mai erau încă şase în Akatsuki, dacă vin aici nu ne pierdem şansele, şi îmi pun şi prieteni în pericol. Nu aveam nici cea mai mică şansă să scăpăm cu viaţă. Riscăm enorm să rămâneam aici, risc să îmi pierd prieteni, risc să-l pierd pe Sasuke. Nu, nu accept să-l pierd pe el, el trebuie să rămână în viaţă.
- Sakura.
În spatele meu a apărut Kisame, chipul îi era încordat, privirea îngrijorată, dacă tot este tatăl meu înseamnă că este de partea noastră. În mai puţin de două secunde a au apărut şi restul din grup: Sasori, Konan şi Hidan. Oare unde au dispărut ceilalţi? Probabil că au fost trimişi în misiune, norocul nostru.
- Vreau să vorbesc cu Sakura.
- Şi cine crezi că are încredere în tine cap de peşte.
Sasuke era mai furios decât mine, şi asaa m-a făcut să zâmbesc, dar am fost întrerupţi de adversari.
Totul a devenit negru, nu mai văd nimic.