16-04-2011, 02:52 PM
Ficul este Sasu&Saku, dar vor fi despărțiți un timp.
Îmi pare rău ca a durat atât de mult.
Capitolul X
Demon reîncarnat
Vântul rece, frunzele moarte, picăturile de ploaie, totul se abat asupra sufletului meu. Sunt un prost, un mare prost, am negat cea ce am simţit pentru ea şi acum am pierdut-o.
Părul îmi era ud şi îmi intra în ochii, sunt un monstru, un demon.
- Chiar sunt un demon, un demon cu un singur ţel.
O idee cât se poate de absurdă mi-a străbătu ideile, dacă ea era îngerul meu. Atunci eu sunt pregătit să părăsesc această lume.
-Sasuke! Sasuke, am venit de la bunica Tsunade, a spus că acel corp nu e al Sakurei. Unde l-ai găsit. Sasuke, Sasuke mă asculţi?
- Ce? Scuze Naruto, trebuie să plec. Am început să alerg spre pădure, aveam nevoie de linişte, în spatele meu Naruto protesta fără să se oprească.
-Stai Sasuke! Ce să-i spun bunicuţei? O să mă omoare!
Blondul a început să alerge după mine, dar după nici două secunde a căzut într-o băltoacă. Nu ştiu cum copilul acesta a reuşit să ajungă un ninja atât de puternic şi de cunoscut.
Picioarele îmi alunecau pe cimentul ud, eram atât de aproape. M-am oprit într-o poieniţă, m-am aşezat sub un copac şi m-am concentrat, am închis ochii gândindu-mă la rozalia mea.
-Sakura, mă auzi? Rozalio, unde eşti?
Era întuneric, nu vedeam nimic, umbre neclare, chipuri ne mai văzute. Apoi, mai puternic decât celelalte chipuri a apărut ea. Era frumoasă şi dezorientată.
-Sasuke? Unde suntem? Ce-i locul acesta?
- Am folosit o capacitate pe care o pot folosi doar cei din ramura principală a clanului Uchiha, având în vedere că tu ei ochii fratelui meu pot să te contactez când ei mintea limpede si deschisă.
Am rostit aşa repede aceste cuvinte încât am rămas fără aer, am luat o gura mare de aer şi am continuat.
- Unde eşti? Vin după tine imediat ce se opreşte ploaia. Toţi îşi fac griji pentru tine…
- Nu, nu pot pleca acum, pot rămâne ca spion in Akatsuki. Şi nu îmi pasă ce spune Sensei. Eu nu plec de aici până nu distrug o anumite persoană.
- Sakura, sumpo, răzbunarea nu este totul…
- Tu vorbeşti, ai plecat pentru a te răzbuna.
Am lăsat privirea în jos, ştiam foarte bine ce simţi când distrugi pe cineva care iţi face rău, m-am simţit foarte bine când am crezut că l-am distrus pe Orochimaru.
O vedeam pe Sakura cum se pierde în umbre, nu mai puteam sta de vorba cu ea, dar trebuia să aflu unde este.
-Mă chemă Dei… Cineva trebuie să plec.
Am deschis ochii, eram în pădure, ploaia era mai puternică, auzeam voci care mă strigau, dar nu-mi păsa de ele. Se pare că Sakura şi-a făcut prieteni, cred că era vorba de idiotul acela blond, Deidara. Trebuia să îl distrug când am avut ocazia, dacă nu mă oprea peştele ăla.
Ah, dau cu pumnul în pământ de furie, nu pot să cred că m-a lăsat baltă pentru gunoiul ăla.
Cineva mi-a pus mâna pe umăr, mi-am întors privirea, Naruto era lângă mine.
-Sakura e bine, are prieteni printre Akatsuki.
M-am ridicat si am luat-o la fuga, nu aveam un anumit loc în care să merg, dar eram pregătit să o caut pe Sakura.
Trebuie să-l găsesc pe Deidara, ăsta e scopul meu, distrugerea lui. M-am oprit o secundă, această dorinţă este răzbunare. Mă răzbun pe el pentru că este cu ea, poate că eu sunt un demon, dar ea îmi aparţine. E a mea, nu se poate atinge gunoiul ăla de ea. Dacă îi face ceva îi provoc o moarte plină de durere.
Îmi cer scuze pentru greșeli, dar nu am corectat capitolul.
Îmi pare rău ca a durat atât de mult.
Capitolul X
Demon reîncarnat
Vântul rece, frunzele moarte, picăturile de ploaie, totul se abat asupra sufletului meu. Sunt un prost, un mare prost, am negat cea ce am simţit pentru ea şi acum am pierdut-o.
Părul îmi era ud şi îmi intra în ochii, sunt un monstru, un demon.
- Chiar sunt un demon, un demon cu un singur ţel.
O idee cât se poate de absurdă mi-a străbătu ideile, dacă ea era îngerul meu. Atunci eu sunt pregătit să părăsesc această lume.
-Sasuke! Sasuke, am venit de la bunica Tsunade, a spus că acel corp nu e al Sakurei. Unde l-ai găsit. Sasuke, Sasuke mă asculţi?
- Ce? Scuze Naruto, trebuie să plec. Am început să alerg spre pădure, aveam nevoie de linişte, în spatele meu Naruto protesta fără să se oprească.
-Stai Sasuke! Ce să-i spun bunicuţei? O să mă omoare!
Blondul a început să alerge după mine, dar după nici două secunde a căzut într-o băltoacă. Nu ştiu cum copilul acesta a reuşit să ajungă un ninja atât de puternic şi de cunoscut.
Picioarele îmi alunecau pe cimentul ud, eram atât de aproape. M-am oprit într-o poieniţă, m-am aşezat sub un copac şi m-am concentrat, am închis ochii gândindu-mă la rozalia mea.
-Sakura, mă auzi? Rozalio, unde eşti?
Era întuneric, nu vedeam nimic, umbre neclare, chipuri ne mai văzute. Apoi, mai puternic decât celelalte chipuri a apărut ea. Era frumoasă şi dezorientată.
-Sasuke? Unde suntem? Ce-i locul acesta?
- Am folosit o capacitate pe care o pot folosi doar cei din ramura principală a clanului Uchiha, având în vedere că tu ei ochii fratelui meu pot să te contactez când ei mintea limpede si deschisă.
Am rostit aşa repede aceste cuvinte încât am rămas fără aer, am luat o gura mare de aer şi am continuat.
- Unde eşti? Vin după tine imediat ce se opreşte ploaia. Toţi îşi fac griji pentru tine…
- Nu, nu pot pleca acum, pot rămâne ca spion in Akatsuki. Şi nu îmi pasă ce spune Sensei. Eu nu plec de aici până nu distrug o anumite persoană.
- Sakura, sumpo, răzbunarea nu este totul…
- Tu vorbeşti, ai plecat pentru a te răzbuna.
Am lăsat privirea în jos, ştiam foarte bine ce simţi când distrugi pe cineva care iţi face rău, m-am simţit foarte bine când am crezut că l-am distrus pe Orochimaru.
O vedeam pe Sakura cum se pierde în umbre, nu mai puteam sta de vorba cu ea, dar trebuia să aflu unde este.
-Mă chemă Dei… Cineva trebuie să plec.
Am deschis ochii, eram în pădure, ploaia era mai puternică, auzeam voci care mă strigau, dar nu-mi păsa de ele. Se pare că Sakura şi-a făcut prieteni, cred că era vorba de idiotul acela blond, Deidara. Trebuia să îl distrug când am avut ocazia, dacă nu mă oprea peştele ăla.
Ah, dau cu pumnul în pământ de furie, nu pot să cred că m-a lăsat baltă pentru gunoiul ăla.
Cineva mi-a pus mâna pe umăr, mi-am întors privirea, Naruto era lângă mine.
-Sakura e bine, are prieteni printre Akatsuki.
M-am ridicat si am luat-o la fuga, nu aveam un anumit loc în care să merg, dar eram pregătit să o caut pe Sakura.
Trebuie să-l găsesc pe Deidara, ăsta e scopul meu, distrugerea lui. M-am oprit o secundă, această dorinţă este răzbunare. Mă răzbun pe el pentru că este cu ea, poate că eu sunt un demon, dar ea îmi aparţine. E a mea, nu se poate atinge gunoiul ăla de ea. Dacă îi face ceva îi provoc o moarte plină de durere.
Îmi cer scuze pentru greșeli, dar nu am corectat capitolul.