28-01-2011, 01:18 PM
Cred ca trebuia sa imi spui si mie ca facem un fic impreuna:))
Dar daca spui tu asa ramane, sefa`:))
Capitolul II
Sentimente sau pareri
~Flashback~
Prima zi la Konoha, Doamne, fele din acest loc sunt nebune rau, nu ma lasa sa respir nici o secunda. Si cine o fi rozalia? Aia, singura care nu sare pe mine, singura care pare normala in locul asta de nebuni. O vad ca se ridica si ma priveste cu ura, o cunosc, dar nu stiu de unde. Langa nime apare un blond cu ochii albastri ca cerul, la prima impresie mi se pare un idiot, dar e mai rau de atat. Se uita dupa rozalie si incepe sa tipe:
-Hei, Sakura. Aici uitate la nime, eu sunt Naruto! Rozalia se uita la el si dispare, in clipa urmatoare era in spatele lui. Il privea atent, parca se gandea unde sa dea ca sa-l doara mai tare. Se pare ca agasit locul potrivit. Ii da un pumn in cap si baiatul cade jos , incepe sa tipe ca un copil de gradinita. Rozalia ii spune sa se ridice ca o face de ras si pleaca de langa noi.
-Fraiere. Cine ii fata? Copilul ma priveste atent si zambeste, nici nu vreau sa stiu ce ii trece prin mintea aia minuscula.
-Ii iubita mea. Blondul ma priveste ca pe un rival de temut si apoi imi mai spune. Sa nu te atingi de iubita mea.
Saracul baiat vrea sa fie si el important si nu reuseste decat prin minciuna. Murmur un "Mda...cum spui tu fraiere" si plec lasandul acolo, merg prin scoala fara sa ma gandesc ce fac, toti ceilalti erau afara. Aud un zgomot puternic si ma indrept spre locul din care se aude. O vad pe fata aruncand nervoasa cu cartile si caietele prin clasa. Cand ma vede se ridica si isi aduna lucrurile apoi se indreapta spre usa. Ma pun in fata ei si o prind de mana, se intoarce spre mine. Daca ar fi putut cred ca m-ar fi ucis doar cu privirea, dar nu ii un Uchiha deci nu poate.
-Date Uchiha, iti spun doar o data. Ii dau drumul la mana, dar inainte o intreb cum o cheama, fata ii raspunde ca nu are abligatia sa vorbeasca cu mine, ca pierde timpul degeaba.
~End flashback~
Acum o privesc atent pe rozalie, am aflat cum o cheama, Sakura. Un nume frumos, floare de cires avea ochii pe fratele meu. Nu erau acei ochii plini de ura pe care iam cumoscut eu in trecut, erau foarte schimbati. Era o fata puternica, a fost in echipa cu Kiba si Shino, in timp ce eu eram cu Naruto si Hinata. Hinata era o fata talentata, o posesoare a Byakuganului, era foarte rusinoasa si indragostita de Naruto, avea parul negru cu nuante de albastru deschis si ochii roz ca toti din clan. Sakura a devenit o luptatoare excelenta, nu pot sa cred ca a reusit sa distruga o fortareata de chakra. Asta este imposibil, trebuie sa ai un talent special iar ea nu facea parte din nici un clan. Nu pot sa cred ca o fata asa de draguta poate fi atat de puternica. Asta-i tot ce-mi amintesc in clipa urmatoare din cauza luptei am lesinat.
Eram sigur ca sunt mort, nu mai aveam cum sa traiesc. Dar daca sunt mort cum de simt durerea? Asa-i mai bine, simt cum ranile imi dispar, un medical ninja se ocupa de ranile mele. Dar din cauza oboseli adorm dinnou.
Ma trezesc intr-o camere foarte cunoscuta, camera pe care am parasit-o acum multi ani pentru a deveni un bun luptator. In partea stanga langa geam era dulapul meu plin de praf, langa pat era noptiere pe care erau asezate pozele mele. Am observat ca cineva a sters praful de pe poze, langa usa era Karin care ma privea atet. Stai putin Karin, dar oare ce sa intamplat cu Sakura?
-Unde-i Sakura? Vocea mea era ragusita, foarte ragusita. Am vazut privirea plina de tristete a roscatei si mi-am dat seama ca sa intamplat ceva rau.
-A plecat cu Itachi ca tu sa scapi, acum doua zile cand a fost lupta. Doua zile!? Nu pot sa cred am dormit doua zile, Sakura poate fi moarta acum si doar din cauza mea. Doamne ce-i cu mine? De ce ma simt asa ciudat? Oare simt ceva pentru o fata?
Am rugat-o pe Karin sa ma lase singur putin, fata nu a comentat nimic si a iesit. Am incercat sa-mi pun ordine in ganduri, si mi-am amintit acea seara.
~Flashback~
-Sasuke! Nu poti sa pleci cu Orochimaru. Nu pot, imi spune ea ce pot sa fac si ce nu. Cine se crede, pana acum se purta de parca nu eram acolo si acum imi spune ce sa fac. Nu o las sa spuna mai mult, ma teleportez in spatele ei si o lovesc, a fost mai usor decat credeam. O asez pe banca si o las sa doarma, parca era un inger, un inger indurerat.
~End flashback~
Oare simtea ceva pentru mine atunci, poate ca si acum simte ceva si a ales sa fiu eu in siguranta cu pretul vieti ei. Of, cand ma gandesc la cei ochii verzi ca smaraldele, la pielea ei alba ca laptele, la parul roz ca florile de cires. Gata, deja devin obsedat, nu simt nimic pentru fata aia, a fost alegerea ei sa plece cu Itachi cu nu i-am cerut nimic, nu am de ce sa ma simt vinovat. Putea sa ma lase sa mor acolo si gata, sigur a vrut sa plece cu el, dar nici macar nu il cunoaste.
Dar daca spui tu asa ramane, sefa`:))
Capitolul II
Sentimente sau pareri
~Flashback~
Prima zi la Konoha, Doamne, fele din acest loc sunt nebune rau, nu ma lasa sa respir nici o secunda. Si cine o fi rozalia? Aia, singura care nu sare pe mine, singura care pare normala in locul asta de nebuni. O vad ca se ridica si ma priveste cu ura, o cunosc, dar nu stiu de unde. Langa nime apare un blond cu ochii albastri ca cerul, la prima impresie mi se pare un idiot, dar e mai rau de atat. Se uita dupa rozalie si incepe sa tipe:
-Hei, Sakura. Aici uitate la nime, eu sunt Naruto! Rozalia se uita la el si dispare, in clipa urmatoare era in spatele lui. Il privea atent, parca se gandea unde sa dea ca sa-l doara mai tare. Se pare ca agasit locul potrivit. Ii da un pumn in cap si baiatul cade jos , incepe sa tipe ca un copil de gradinita. Rozalia ii spune sa se ridice ca o face de ras si pleaca de langa noi.
-Fraiere. Cine ii fata? Copilul ma priveste atent si zambeste, nici nu vreau sa stiu ce ii trece prin mintea aia minuscula.
-Ii iubita mea. Blondul ma priveste ca pe un rival de temut si apoi imi mai spune. Sa nu te atingi de iubita mea.
Saracul baiat vrea sa fie si el important si nu reuseste decat prin minciuna. Murmur un "Mda...cum spui tu fraiere" si plec lasandul acolo, merg prin scoala fara sa ma gandesc ce fac, toti ceilalti erau afara. Aud un zgomot puternic si ma indrept spre locul din care se aude. O vad pe fata aruncand nervoasa cu cartile si caietele prin clasa. Cand ma vede se ridica si isi aduna lucrurile apoi se indreapta spre usa. Ma pun in fata ei si o prind de mana, se intoarce spre mine. Daca ar fi putut cred ca m-ar fi ucis doar cu privirea, dar nu ii un Uchiha deci nu poate.
-Date Uchiha, iti spun doar o data. Ii dau drumul la mana, dar inainte o intreb cum o cheama, fata ii raspunde ca nu are abligatia sa vorbeasca cu mine, ca pierde timpul degeaba.
~End flashback~
Acum o privesc atent pe rozalie, am aflat cum o cheama, Sakura. Un nume frumos, floare de cires avea ochii pe fratele meu. Nu erau acei ochii plini de ura pe care iam cumoscut eu in trecut, erau foarte schimbati. Era o fata puternica, a fost in echipa cu Kiba si Shino, in timp ce eu eram cu Naruto si Hinata. Hinata era o fata talentata, o posesoare a Byakuganului, era foarte rusinoasa si indragostita de Naruto, avea parul negru cu nuante de albastru deschis si ochii roz ca toti din clan. Sakura a devenit o luptatoare excelenta, nu pot sa cred ca a reusit sa distruga o fortareata de chakra. Asta este imposibil, trebuie sa ai un talent special iar ea nu facea parte din nici un clan. Nu pot sa cred ca o fata asa de draguta poate fi atat de puternica. Asta-i tot ce-mi amintesc in clipa urmatoare din cauza luptei am lesinat.
Eram sigur ca sunt mort, nu mai aveam cum sa traiesc. Dar daca sunt mort cum de simt durerea? Asa-i mai bine, simt cum ranile imi dispar, un medical ninja se ocupa de ranile mele. Dar din cauza oboseli adorm dinnou.
Ma trezesc intr-o camere foarte cunoscuta, camera pe care am parasit-o acum multi ani pentru a deveni un bun luptator. In partea stanga langa geam era dulapul meu plin de praf, langa pat era noptiere pe care erau asezate pozele mele. Am observat ca cineva a sters praful de pe poze, langa usa era Karin care ma privea atet. Stai putin Karin, dar oare ce sa intamplat cu Sakura?
-Unde-i Sakura? Vocea mea era ragusita, foarte ragusita. Am vazut privirea plina de tristete a roscatei si mi-am dat seama ca sa intamplat ceva rau.
-A plecat cu Itachi ca tu sa scapi, acum doua zile cand a fost lupta. Doua zile!? Nu pot sa cred am dormit doua zile, Sakura poate fi moarta acum si doar din cauza mea. Doamne ce-i cu mine? De ce ma simt asa ciudat? Oare simt ceva pentru o fata?
Am rugat-o pe Karin sa ma lase singur putin, fata nu a comentat nimic si a iesit. Am incercat sa-mi pun ordine in ganduri, si mi-am amintit acea seara.
~Flashback~
-Sasuke! Nu poti sa pleci cu Orochimaru. Nu pot, imi spune ea ce pot sa fac si ce nu. Cine se crede, pana acum se purta de parca nu eram acolo si acum imi spune ce sa fac. Nu o las sa spuna mai mult, ma teleportez in spatele ei si o lovesc, a fost mai usor decat credeam. O asez pe banca si o las sa doarma, parca era un inger, un inger indurerat.
~End flashback~
Oare simtea ceva pentru mine atunci, poate ca si acum simte ceva si a ales sa fiu eu in siguranta cu pretul vieti ei. Of, cand ma gandesc la cei ochii verzi ca smaraldele, la pielea ei alba ca laptele, la parul roz ca florile de cires. Gata, deja devin obsedat, nu simt nimic pentru fata aia, a fost alegerea ei sa plece cu Itachi cu nu i-am cerut nimic, nu am de ce sa ma simt vinovat. Putea sa ma lase sa mor acolo si gata, sigur a vrut sa plece cu el, dar nici macar nu il cunoaste.