20-09-2009, 04:46 PM
[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Idei .
Cateva informatii despre fic:
- e povestit la persoana I
- e la prezent(as vrea sa nu fiti prea duri avand in vedere ca e primulpe care il fac la acest timp)
- e povestit din perspectiva Sakurei
O mica introducere
Si…. actiune!
Astea sunt cuvintele ce le aud aproape in fiecare zi pe platourile de filmare. Momentan, impresarul meu, Tamaki, un barbat de douazeci si opt de ani blond cu ochii mov, putin nebunatic uneori dar si un prieten adevarat, mi-a recomandat sa semnez contractul cu privire la un film care se numeste ’’Viata unei fete inocente’’.
Stau in pat si ma gandesc cum ar fi viata mea daca m-as intoarce cu cinci ani in urma, o vreme in care nu e ram cunoscuta, o vreme in care nu stiam ce inseamna sa ai fani sau sa nu sti ce inseamna celebritatea. Privesc neincetat tavanul alb si imi aduc aminte cum am plecat din satul meu natal, Konoha, cum mi-am lasat in urma o parte din prieteni, familia si chiar dusmanii pentru a imi indeplini cel mai arzator vis. Acela de a deveni actrita. Imi apar imagini clare cum am urcat in avion, cu lacrimi amare in ochi pentru cei care ii lasam in urma. Ma uit la ceas si ce vad? Mai era o jumatate de ora pana la ora sapte, ora la care ma trezeam eu de obicei. Ma ridic lenesa din pat si ma asez pe covorul pufos din fata peretelui de sticla fumurie. Prinsa in gandurile mele am uitat sa ma prezint. Numele meu este Sakura. O fata de douazeci de ani. Am parul lung, roz, ochii de culoarea ierbii dimineata si pielea alba in general acum usor inegrita dupa vacanta la mare. Locuiesc in Las Vegas impreuna cu fratele meu, Naruto. Familia mea e foarte bogata, avem mai multe actiuni si multe conturi in banca. Parintii mei locuiesc in Konoha, un satuc linistit in care nu se petrec prea multe. Dar sa revenim la noi. Eu sunt actrita de patru ani si am mai multe magazine ultima moda in mai multe orase din America dar cel mai mare magazin este aici, in Las Vegas. Sunt pasionata de meseria mea la fel ca si fratele meu. Naruto, un baiat de douazeci si unu de ani, blond cu ochii albastri ca marea, detine un lant de cazinouri. Locuiesc intr-un apartament de lux cu trei camere, o sufragerie, o baie si o bucatarie intr-un bloc urias din centrul orasului. De la mine de pe geam poti sa vezi intreaga parte nordica a orasului. Seara, o minunatie. Dar nici ziua nu te poti plange mai ales ca o camera cu un perete intreg de sticla intr-un apartament de la etajul treizeci nu o poate avea oricine.
Alarma asurzitoare a ceasului de pe noptiera ma trezeste la realitate. Ma ridic de pe jos si intru in dressingul meu. Miile de haine si de pantofi ma fac de multe ori sa stau ore in sir pana gasesc alegerea perfecta dar nu si in aceasta dimineata. Ma duc direct la o pereche de blugi albi ca laptele, la o pereche de cisme pana sub genunchi aurii si nu in ultimul rand la o bluza galben-aurie. Ma imbrac si ma uit in oglinda. Oftez usor si imi piaptan parul. Mi-l prind in doua codite si merg spre camera fratelui meu.
Naruto statea la geam, gata imbracat. Nici nu m-a auzit cand am batut la usa. Ceva nu era in regula. Chiar si la varsta lui, baiatul hiperactiv din copilarie nu a disparut.
-Ti-e dor de ea, nu-i asa ? intreb eu incet pentru a nu-l speria dar fara succes. Blondul tresareste la auzul vorbelor mele intorcand instantaneu privirea spre mine. Ma priveste cu tristete.
-Saku, as vrea sa stiu cum arata, daca mai tine la mine, daca are pe altcineva...
-Sunt sigura ca inca te iubeste.
Simt cum buzunarul meu incepe sa vibreze semn ca cineva ma suna. Scot telefonul din buzunar in timp ce inchid usa dupa mine. Cel care ma suna era soferul meu.
-Alo ?
-Domnisoara Haruno, limuzina este jos si va asteapta.
-Cobor acum atunci. Numai putin. Spunand asta inchid telefonul si il salut pe fratele meu. In fata blocului, o limuzina neagra cu numarul ’’01 Haruno’’. Urc rapid vazand ca sunt in intarziere iar limuzina porneste de pe loc cu un scartait. Studioul din partea sudica a orasului se apropia greu. Traficul infernal nu se mai atenua. Dupa parerea mea drumul era tot mai lung. Intr-un sfarzit, dupa o lunga perioada de timp masina a intrat in parcare. Fanii erau in fata usii asa ca nu puteam sa intru fara sa dau ochii cu iei. Cobor din masina iar cand fanii ma vad incep sa imi aclame numee. Zambesc discret si merg pe ’’culoarul’’ facut de bodyguarzii mei printre ei. Le fac cu mana, zambesc si stau pentru poze dupa care intru in cladire. Aici nimeni altul decat Tamaki statea si discuta cu un baiat. Ma apropii de ei si dintr-o data ma opresc socata. Persoana cu care vorbea impresarul meu era.......
Am terminat aici deoarece vreau sa las putin suspans. Urmatorul capitol va fi mai lung, pobabil postat in weekend-ul vitor. Eh... ce sa faci?Scoala....
Sakura: http://api.ning.com/files/mzn4VZwt6*UNST...puuden.jpg
Naruto: http://media.photobucket.com/image/narut...uden00.jpg
Tamaki: http://www.quizilla.com/user_images/C/CR..._full.jpeg
- e povestit la persoana I
- e la prezent(as vrea sa nu fiti prea duri avand in vedere ca e primulpe care il fac la acest timp)
- e povestit din perspectiva Sakurei
Citat:Disclimer : Nu detin nici un alt personaj inafara de cele create de mine ce ii apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul ''Naruto" si nu profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
O mica introducere
Si…. actiune!
Astea sunt cuvintele ce le aud aproape in fiecare zi pe platourile de filmare. Momentan, impresarul meu, Tamaki, un barbat de douazeci si opt de ani blond cu ochii mov, putin nebunatic uneori dar si un prieten adevarat, mi-a recomandat sa semnez contractul cu privire la un film care se numeste ’’Viata unei fete inocente’’.
Stau in pat si ma gandesc cum ar fi viata mea daca m-as intoarce cu cinci ani in urma, o vreme in care nu e ram cunoscuta, o vreme in care nu stiam ce inseamna sa ai fani sau sa nu sti ce inseamna celebritatea. Privesc neincetat tavanul alb si imi aduc aminte cum am plecat din satul meu natal, Konoha, cum mi-am lasat in urma o parte din prieteni, familia si chiar dusmanii pentru a imi indeplini cel mai arzator vis. Acela de a deveni actrita. Imi apar imagini clare cum am urcat in avion, cu lacrimi amare in ochi pentru cei care ii lasam in urma. Ma uit la ceas si ce vad? Mai era o jumatate de ora pana la ora sapte, ora la care ma trezeam eu de obicei. Ma ridic lenesa din pat si ma asez pe covorul pufos din fata peretelui de sticla fumurie. Prinsa in gandurile mele am uitat sa ma prezint. Numele meu este Sakura. O fata de douazeci de ani. Am parul lung, roz, ochii de culoarea ierbii dimineata si pielea alba in general acum usor inegrita dupa vacanta la mare. Locuiesc in Las Vegas impreuna cu fratele meu, Naruto. Familia mea e foarte bogata, avem mai multe actiuni si multe conturi in banca. Parintii mei locuiesc in Konoha, un satuc linistit in care nu se petrec prea multe. Dar sa revenim la noi. Eu sunt actrita de patru ani si am mai multe magazine ultima moda in mai multe orase din America dar cel mai mare magazin este aici, in Las Vegas. Sunt pasionata de meseria mea la fel ca si fratele meu. Naruto, un baiat de douazeci si unu de ani, blond cu ochii albastri ca marea, detine un lant de cazinouri. Locuiesc intr-un apartament de lux cu trei camere, o sufragerie, o baie si o bucatarie intr-un bloc urias din centrul orasului. De la mine de pe geam poti sa vezi intreaga parte nordica a orasului. Seara, o minunatie. Dar nici ziua nu te poti plange mai ales ca o camera cu un perete intreg de sticla intr-un apartament de la etajul treizeci nu o poate avea oricine.
Alarma asurzitoare a ceasului de pe noptiera ma trezeste la realitate. Ma ridic de pe jos si intru in dressingul meu. Miile de haine si de pantofi ma fac de multe ori sa stau ore in sir pana gasesc alegerea perfecta dar nu si in aceasta dimineata. Ma duc direct la o pereche de blugi albi ca laptele, la o pereche de cisme pana sub genunchi aurii si nu in ultimul rand la o bluza galben-aurie. Ma imbrac si ma uit in oglinda. Oftez usor si imi piaptan parul. Mi-l prind in doua codite si merg spre camera fratelui meu.
Naruto statea la geam, gata imbracat. Nici nu m-a auzit cand am batut la usa. Ceva nu era in regula. Chiar si la varsta lui, baiatul hiperactiv din copilarie nu a disparut.
-Ti-e dor de ea, nu-i asa ? intreb eu incet pentru a nu-l speria dar fara succes. Blondul tresareste la auzul vorbelor mele intorcand instantaneu privirea spre mine. Ma priveste cu tristete.
-Saku, as vrea sa stiu cum arata, daca mai tine la mine, daca are pe altcineva...
-Sunt sigura ca inca te iubeste.
Simt cum buzunarul meu incepe sa vibreze semn ca cineva ma suna. Scot telefonul din buzunar in timp ce inchid usa dupa mine. Cel care ma suna era soferul meu.
-Alo ?
-Domnisoara Haruno, limuzina este jos si va asteapta.
-Cobor acum atunci. Numai putin. Spunand asta inchid telefonul si il salut pe fratele meu. In fata blocului, o limuzina neagra cu numarul ’’01 Haruno’’. Urc rapid vazand ca sunt in intarziere iar limuzina porneste de pe loc cu un scartait. Studioul din partea sudica a orasului se apropia greu. Traficul infernal nu se mai atenua. Dupa parerea mea drumul era tot mai lung. Intr-un sfarzit, dupa o lunga perioada de timp masina a intrat in parcare. Fanii erau in fata usii asa ca nu puteam sa intru fara sa dau ochii cu iei. Cobor din masina iar cand fanii ma vad incep sa imi aclame numee. Zambesc discret si merg pe ’’culoarul’’ facut de bodyguarzii mei printre ei. Le fac cu mana, zambesc si stau pentru poze dupa care intru in cladire. Aici nimeni altul decat Tamaki statea si discuta cu un baiat. Ma apropii de ei si dintr-o data ma opresc socata. Persoana cu care vorbea impresarul meu era.......
Am terminat aici deoarece vreau sa las putin suspans. Urmatorul capitol va fi mai lung, pobabil postat in weekend-ul vitor. Eh... ce sa faci?Scoala....
Sakura: http://api.ning.com/files/mzn4VZwt6*UNST...puuden.jpg
Naruto: http://media.photobucket.com/image/narut...uden00.jpg
Tamaki: http://www.quizilla.com/user_images/C/CR..._full.jpeg