It smells like coffee [yaoi]

[Jollye]

A/N : Bun. Pentru ca m-am decis sa-mi incep primul meu fic yaoi impreuna cu surioara mea Shuu. La inceputul fiecarui capitol vor aparea noi personaje daca va fi nevoie. Enjoy.

Ze' Characters
Boys


Alexander Mayfield

Brian Corrigan

Girls

Vivyane Mayfield



It smells like coffee.

One. The beginnings could change our lifes...


- Alex, trezeste-te! Nu poti sa intarzii inca din prima zi. Alex? Idiotule, trezeste-te! rasuna o voce ascutita.
- Pupa-ma in fund. De servici nu mai pot eu acum. Iesi afara si lasa-ma sa dorm.....

Scenele de dimineata prezinta mereu un aspect stupid. Niciodata nu am fost adeptul trezirilor matinale.
Nu incurajez prostia. Ideea era ca aceasta fiind prima mea zi de munca, Vivyane avea toata dreptatea sa ma
trezeasca la....6:00 ?
- Cred ca nu-ti dai seama ce faci. imi atrase ea atentia.
- Aaaa?
- Ti se pare amuzant? Ai idee cat e ceasul?
- Oh haide Vy. Nu ma mai dadaci atat. Stiu ce am de facut. i-am spus mancandu-mi in liniste cerealele.
- Se vede..!
- Oh...
Mi-am luat ruxacul si-am iesit pe usa auzind din urma mustrarile ei copilaresti.Am pufnit. Vy. Da...Vy era surioara mea
cea enervanta. Nu stiu cum se facea ca doar Duminica ne intelegeam. Era ziua noastre de pace. In schimb, nu stiu cat de
pozitiv era faptul ca imi acorda o atentie si o grija deosebita.Eu..eu eram o persoana pasnica cel putin asa cred. Si asta,
nimeni nu o putea contesta.
Oricum, chiar daca as fi dorit sa fiu altfel, înaltimea nu îmi permitea. Cu 1,68 nu prea ma puteam descurca. .Si cum
aveam o afinitate pronuntata pentru intrat în belele, neaparat trebuia ca
cineva sa ma pazeasca.În momentul de fata, era soramea. Nu ca ea avea cine stie ce înaltime- ba din contra, era la fel
de înalta cum eram si eu, însa facuse Karate, si asta spunea ..ei bine..aproape tot.Revenind la personalitatea mea linistita,.
mm.. cred ca un singur lucru ma facea sa îmi las deoparte vesmântul de neagresivitate. Mai exact, pur si simplu uram sa
fiu trezit cu noaptea-n cap vara. Iar ziua de azi nu facea prea mare exceptie.
Am mers si am tot mers ingandurat pana spre servici pregatit sa-mi incep munca.


***

Bun. Pentru prima zi lucrurile ar fi putut decurge mai bine. Nu a fost asa. AM inceput prin a-mi preda Cv-ul oficial.
Munca. Uite un lucru pe care nu ma silesc sa il fac. Cel putin e bine ca ceea ce practic imi place.
AM ajuns acasa unde intr-un mod incontrolabil am inceput sa urlu pana Vivyane a coborat din dormitor.
- Ai probleme cu vocalizele? m-a intrbat pe un ton ironic.
- Nu si defapt ma simt foarte bine...acum.
- Si i-a zi..cum a mers prima zi de munca?
- Prima zi de ce...?!?
- Ai probleme grave.Asa mi se pare.
- Doar ti se pare...?!
- Ok..S-o luam altfel.Cand iti primesti prima leafa?
- Aaaa..nu stiu. Cat de curand. Spuneau ceva de bonusuri suplimentare si munca intensa.
- Si tu vei lucraaaaa...mi-a replicat invartindu-si lent capul.
- Ei ..intentia conteaza. Ideea e ca voi primi ceva. Sper.
- Aha.
***


Mai spre seara,incercasem sa port o discutie decenta cu tatal meu. Evident nu s-a putut. Cum ar fi inteles el ca am
nevoie de mai multi bani? Bineinteles, era simplu. Nu intelegea. Intr-un final,convingandu-l ca pana la primul meu salariu nu
voi avea posibilitatea de a ma descurca, a incercat sa-si pastreze calmul, discutia noastra terminandu-se intr-un final cu
depunerea unei sume pe cardul meu de credit. Vivyane nu avea sa primeasca nimic din moment ce doar mie mi se acordasera acesti
bani. Tata nu pomenise nimic de ea. Si ca sa ma simt si mai bine, am mers la cumparaturi pentru a ma aproviziona cu tot ce
este nevoie.
Am condus cu muzica la maxim pana la supermarket gandindu-ma pe ce voi "arunca" banii. Mmm..grea decizie. Ar fi atatea
de luat. Am parcat silentios pe o alee din fata magazinului si punandu-mi ochelarii pe ochi am mers spre intrare insa nu
inainte de a lua un carucior.
In final, iata-ma aici. Dupa o analiza mai amanuntita a fiecarui raft m-am decis ce sa iau ajungand pana la raionul
cu cafea. O, inteligenta alegere. Iubeam cafeaua. Poate unii erau dependenti de bomboane,altii de droguri sau tigari, insa
eu preferam cafea.Pur si simplu iubeam gustul cafelei.Si totusi, ce dezamagire. cafeaua care poseda acel gust delicios se
afla tocmai pe ultimul raft (de sus). uite inca un dezavantaj atunci cand esti mai scund. Incercand sa ajung la ea nu am
reusit decat sa dau peste altfe produse , ele cazand , si din greseala mi-am izbit caruciorul de un alt client.
-Scuze! am murmurat rusinat. L-am sorbit pe acel barbat din priviri cand abea dupa cateva minute mi-am dat seama ca si el
ma priveste amuzat.
- Aaaa,imi poti da te rog, un pachet de Esspreso de pe ultimul raft? M-a privit zambind. avea ochii albastri si un contur
al buzelor delicat care ma fascinau. Un par balai conturat elegant pe umerii lui.Era corpolent iar atitudinea lui inspira talent,
precizie si..romantism.iar apoi mi-am dat seama ca ard de rusine. Aveam gura pe jumatate deschisa si il priveam ametit
de frumusetea lui.
- Pachete din acestea sunt si pe raftul de jos. mi-a replicat aducandu-ma la realitate. Am incercat sa spun ceva
deschiand si ichizand gura de cateva ori pana am reusit sa-mi aranjez cuvintele. Si am adaugat oarecum nonsalant:
- Intotdeauna cafeaua de sus e mai buna.i-am spus. A zambit si mi-a intins pachetul. Incercand sa respir din nou, ca pentru
mine, am dat sa plec insa barbatul mi-a prins mana puternic. Nu cred ca un cleste ar fi fost deajus sa ii desprinda degetele de
mine.
- Stai! mi-a soptit intinzandu-mi un blietel. Suna-ma daca vei gasi o cafea mai buna.
imi facu discret cu ochiul si pleca mai departe. am ramas blocat privind acea bucata de hartie din mana mea. Era cartea lui de
vizita. Aveam sa-l sun indiferent daca gaseam o aroma mai dulce decat espresso sau nu. Era sigur de asta. Si poate ca eram si eu.