Invaluit in nisip

[candy_cane]

Deci, ai zis că vrei sinceritate maximă, poate un pic de duritate, şi am să fiu foarte deschisă cu tine ca să îţi arăt greşelile, deci nu vreau să te superi pe mine.
În primul rând, am să iau lucrurile bune, şi mai apoi pe cele rele.
Îmi place povestea şi modul în care i-ai legat pe cei doi într-un trecut plin de durere pentru amândoi. Totuşi, Gaara pare un pic prea sincer şi prea încrezător în această Matsuri, mai ales la vârsta de 7 ani. Nu vreau să par ipocrită sau prea severă, dar, dacă aş fi fost în locul tău, aş fi menţionat un pic mai mult de legătura dintre ei, ca să pot explica un pic grija pe care o are Gaara pentru ea.

Acum am să trec la nişte lucruri mai afurisite, chiar şi pentru mine: explicaţii cu privire la ce nu dă bine în text...
Când descrii o acţiune, care totuşi înseamnă ceva pentru capitolul respectiv, pun un pic de suflet aş zice.. În orice caz, nu trecu imediat de ea, aşa cum ai făcut tu în proolog. După câte am văzut, te bazezi foarte mult pe descrierea de nuanţe, şi poate şi peisaje, şi uiţi de celelalte. Te-aş ruga să încerci să le îmbini, să acorzi atenţie tuturor elementelor unui text.
Acum, legat de partea a doua a textului *capitolul 1* - Înţeleg că voiai să o aduci la un moment în text în care cei doi viitorii îndrăgostiţi se întâlnesc după atâta vreme, dar cred că amintirile despre cum a ajuns ea acolo şi ce s-a întâmplat în sat... cred că ar fi trebuit să le dezvolţi un pic mai mult. Tu ai spus doar că Itachi si-a ucis familia, că Sasuke e fratele tău (cel puţin asta am înţeles eu... şi de aici vine şi întrebarea: dar de unde până unde a ajuns un Uchiha în Sunakagure...şi cum de exact personajul tău a ajuns să fie sora lui.. sunt multe neconcordanţe aici..sau poate doar m-am înşelat? se întâmplă şi la case mai mari.. ) şi că părinţii tăi au încercat să ajute Konoha dar până la urmă au fost măcelăriţi. Nu se prea leagă.
Cam atât am avut de comentat la ideia în sine a textului tău, dar disecţia încă nu s-a sfârşit. Nu mă arunc să sfâşii textul aşa cum ar trebui pentru că şi textele mele lasă de dorit, dar nu pot ignora chiar orice.
Greşelile de tastare şi omisiunile le pot trece cu vederea, dar încălcarea unor reguli simple ca cele ale timpului mă cam pun pe gânduri. Trebuie să te hotărăşti ce timp vrei să foloseşti pentru persoana întâi pentru că pe mine m-ai pierdut la un moment dat. Primul capitol *proologul* m-a derutat şi speriat complet. Nu ştiu exact care era idea de bază acolo pentru că ai încercat să asimilez într-un text de 2 pg ceea ce ar fi trebuit să fie spus pe cel puţin 5. Sau cel puţin asta e părerea mea... raportat la lungimea textului mă refer. În capitolul unu a fost ceva mai bine, dar nu eşti deloc sigură pe persoane şi timpuri.
Foloseşti anumite descrieri şi formulări care nu îşi au rostul şi care m-au făcut să albesc, literalmente! Eşti plastică în descrieri, dar cred că ai putea folosi un pic mai puţină culoare ca să îţi ajungă pe tot tabloul nu numai pe o bucată, aşa cum faci tu.
Încearcă să îţi ordonezi ideile în cap înainte de a scrie, chiar dacă şi atunci sunt confuze. Descrie mai bine stările sufleteşti, nu doar că era "Apatică", sau "doar retrasă". Spune de unde provin stările acestea, sau nah, măcar încearcă.

Deci, ca şi concluzie, trebuie să ai grijă la timpuri şi persoane, la descrieri şi naraţiune, în special în locurile unde vrei să bagi puţină dinamică în rândul personajelor. Ai grijă când presorii figuri de stil prin text (totuşi, trebuie să se potrivească, că doar nu e un ghiveci!). Ah, şi poate că ai să vrei, sau să încerci, ă reciteşti textul. Şi ai grijă cu semnele de punctuaţie şi cu asocierile dintre personaje. Nu eşti sigură deloc când vine vorba de trecutul unei persoane din povestea ta.

Cât priveşte ce mi-ar conveni mie la textul tău ar fi diacriticele...
În orice caz, sper ca următoarele capitole să se fi îmbunătăţit .
Mult noroc şi inspiraţie în viitor :D