Introspect : Parti Ceresti/Diavolesti

[Clau~]

Introspectie? Sunt o mincinoasa innascuta. Des ma mint pe mine, deci cred ca voi avea vreo cateva probleme in ce priveste emiterea unui punct de vedere sincer si real. Sorry~ Dar incerc.
1: Sa vedem... Nu, nu tot timpul cand ma cert cu persoana iubita ma despart de ea. Deseori eu las de la mine si se rezolva. Insa pot reactiona really violent si ajung in situatii disperate, caci creierul meu nu mai functioneaza dupa parametri asa-zisi normali. Anyway, cred ca e posibila o relatie de lunga durata si chiar si dupa despartire. Si nu e vorba de o chestie mieroasa si dulceaga cum ar fi "sufletul pereche" ci pur si simplu pentru ca noi, oamenii - il folosesc ca pe o generalitate - avem ANUMITE motive pentru care stam cu cineva. Pe mine, for example, ma plictisesc repede persoanele si sunt o solitara, deci imi place sa ma inchid undeva intr-o debara si sa stau pur si simplu, ascultand linistea - ciudat, dar adevarat. Si asta e una din reactiile posibile. Ori ma inchid in mine, ori fac tampenii mai mari ca prostia de a ma fi despartit de persoana pe care o iubesc. Depinde de vreme, la mine.
2: Palme de la viata? Nu, viata ma iubeste, eu o iubesc pe ea. Doar ca, avand un caracter destul de incapatanat in fata "greutatilor", acestea deseori renunta si nu se mai baga in treburile mele. Ideea e ca pot "suferi" iluminari din acestea, insa in niciun caz "trezire". La naiba, eu sunt treaza si cand dorm. -.- Cred ca mai bine suna "maturizare". Da, am trecut prin mai multe situatii in urma carora am constientizat anumite lucruri. Dar acele lucruri erau deja stiute si ma pregateam sa asimilez cat mai mult din continutul lor. Cred ca ceva care chiar m-ar darama sau sfarma sau demola sau orice cuvant cu acelasi sens - vocabularul meu e lipsit de sinonime - ar fi moartea unui parinte. Caci nu imi e teama de moarte, insa imi e teama sa pierd pe cineva drag. Si nu am gasit o reactie clara in cazul acesta, oricat as incerca sa mi-o imaginez. Cred ca asta e cam singura situatie in care nu mi-as putea controla comportamentul sau nu stiu cum as reactiona. :mellow:
3: Am trecut prin asta. Si cum am reactionat? Diplomat, pot spune. Dar asta e genul de lucru ce imi intareste si mai mult ideea ca nu ai cum sa ai incredere totala decat in tine. Si cateodata si tu singur te poti surpinde. Poate ca, cateodata, imi doresc sa fi fost mai dura cu acele persoane din viata mea care mi-au dezamagit asteptarile, insa apoi imi zic ca regretele nu duc nicaieri. Si e adevarat. Faptul ca eu sunt intreaga emotional, ca ma simt implinita si ca, poate, sunt ceva mai matura in ceea ce priveste experientele de viata e un fel de garantie a "victoriei". Caci imi place al naibii de mult sa castig, btw~

P.S. : Cand am vazut tilul am crezut ca trebuie sa dezvalui secretul cum ca-l stiu pe Satan. :pfiu: