25-10-2009, 06:57 PM
Deci...dupa cum vedeti acesta este primul nostru(pentru ca suntem doua fete pe acest cont :D) fic...asa ca acceptam critici si sfaturi(mai ales).Nu o sa postam fiecare cate un capitol, ci o sa lucram impreuna la toate. Lectura placuta! :pfiu:
Capitolul 1- Cosmarul
Cad... cad pierduta intr-o mare de intuneric, incerc sa inlatur plumbul apasator ce imi incarca ploapele, pentru a vedea in nestiut, insa e prea greu. Simt cum fiecare celula din corpul meu se lasa prada fricii si cum toata energia si vointa de a vedea din nou lumina se pierd in drumul spre abis. Ma simt ca o papusa, fara viata, nu pot sa ma misc, sa ma gandesc la cum as putea sa scap din aceste lanturi, nici macar sa visez... ma simt mai vulnerabila ca niciodata, nesigura si speriata, incerc sa gandesc mai departe de aceasta lume letala, dar intunericul este atat de apasator incat imi infunda orice cale de scapare. Dupa un timp infinit de agonie, simt deodata atingerea pamantului in cel mai infernal mod. Simt cum totul sa terminat si din nefericire... sunt constienta. Vreau sa tip cat de tare pot, sa eliberez din mine toata suferinta, durerea sfasaietoare ce imi mananca din viata... dar vocea ma tradeaza, nu pot decat sa indur in tacere. Simt cum oasele imi crapa, strivindu-se reciproc,cum organele din mine isi pierd locul. Acesta durere nefasta imi inunda fiecare centimentru din corp devorandu-ma in voie, incercand sa ma nimiceasca. Simt caldura sangelui rosiatic ce se intinde cu repeziciune pe suprafata rece. Totul o ia de la capat, nu pot sa ma misc, sa aud, sa imi strig durerea ce imi macina sufletul, insa un singur detaliu important ma face sa cred ca totul nu e pierdut...pot sa vad…lumina, o lumina orbitoare ce imi intuneca mintea, ce imi tulbura ratiunea, ma face sa lesin...dar in drumul spre inconstient inca mai pot veadea obscur printre genele lungi pline de durere o forma,un chip... pe el. O persoana greu de inteles, imi invadeaza gandurile, intimidandu-ma cu prezenta lui, cu privirea lui insistenta ce imi analizeaza suferinta. Incerc sa fac un gest, o miscare cat de mica cu bratul nimicit de durere pentru a vedea ca treiesc, dar e inutil. Pot doar sa il privesc cum pleaca, cum se inteparteaza de mine, disparand tainic in lumina cruda.
Intru-un moment sentimentul intepator de durere a dispraut, simt doar cum picaturile mici de transpiratie imi mangaie fata si restul corpului, dandu-mi o senzatie neplacuta. Ma ridic in fund si pipai cu grija perna uda si plapuma mult prea calduroasa, imi ating fata cu degetele tremurate si imi inlatur suvitele de par ude, lipite de frunte. Stau nemiscata cateva secunde, analizandu-mi cu atentie corpul traumatizat pentru a-mi da seama ca a fost un cosmar. Dupa cateva minute cad pierduta in perna moale, nevrand sa imi mai aduc aminte nici macar o secunda din acel vis teribil, de sentimentul straniu ce ami strapunge si acum mintea... incerc sa uit...dar ca de obicei este inutil. Ma ridic rapid din pat mergand domol prin camera intunecata,luminata firav doar de lumina lunii, incercand sa ajung la baie. Deschid usor usa si bajbai dupa intrerupator, aprind becul si pasesc pe gresia rece ca ma face sa tresar.
- Am avut parte de atat de mult intuneric, incat acum nu mai suport nici lumina... mi-am spus cand baia s-a luminat.
Nuanta aprinsa de rosu a gresiei imi dadea si mai mari dureri de cap, trandafirii de culoarea insistenta a sangelui ce imi invadeaza o parte din baie imi amintesc de cosmarul meu insangerat. Inchid ochii si incerc sa uit in timp ce ma indrept spre ghiuveta.
-Gata, Ayame, treci peste asta! Trezeste-te la realitate! Nu a fost decat un vis...un vis al naibii de dureros...
Deschid ochii si imi privesc reflexia in oglina, cearcanele negre de sub ochii ciocolatii pot spune oricui ca nu am dormit prea bine asta seara. Parul ciufulit si scurt pana la umar, de un castaniu inchis imi incadreaza fata alba ce pare mult prea obosita pestru o fata de 16 ani... buzele pline inca tremurau, iar ochii inlacrimati erau dominati de teama. M-am dezbracat de pijamalele incomode si am intrat in cabina de dus. Am dat drumul la apa si am asteptat ca picaturile fierbinti sa imi calmeze corpul incordat. Cristalele mici,stravezii de apa imi mangaiau pielea fina, inlaturand transpiratia lipicioasa si neplacuta. Dupa cateva zeci de minute de rasfat am parasit cabina de dus, mi-am infasurat un prosop in jurul corpului si am mers spre pat, lasand o dara de apa in urma mea. M-am uitat la cifrele fosforescente ale ceasului si am vazut ca nu e decat 4.05. M-am trantit plictisita in patul vast, uitandu-ma pe geam la luna ce se pierdea usor in spatele norilor prafuiti. Stiam ca nu mai pot dormi, asa ca m-am invelit cu plapuma greoaie si am asteptat ca razele soarelui sa atinga din nou pamantul..[/size].
Ayame: http://i230.photobucket.com/albums/ee284...KAzuri.jpg
Idane (baiatul): http://i271.photobucket.com/albums/jj148...friend.jpg
Capitolul 1- Cosmarul
Cad... cad pierduta intr-o mare de intuneric, incerc sa inlatur plumbul apasator ce imi incarca ploapele, pentru a vedea in nestiut, insa e prea greu. Simt cum fiecare celula din corpul meu se lasa prada fricii si cum toata energia si vointa de a vedea din nou lumina se pierd in drumul spre abis. Ma simt ca o papusa, fara viata, nu pot sa ma misc, sa ma gandesc la cum as putea sa scap din aceste lanturi, nici macar sa visez... ma simt mai vulnerabila ca niciodata, nesigura si speriata, incerc sa gandesc mai departe de aceasta lume letala, dar intunericul este atat de apasator incat imi infunda orice cale de scapare. Dupa un timp infinit de agonie, simt deodata atingerea pamantului in cel mai infernal mod. Simt cum totul sa terminat si din nefericire... sunt constienta. Vreau sa tip cat de tare pot, sa eliberez din mine toata suferinta, durerea sfasaietoare ce imi mananca din viata... dar vocea ma tradeaza, nu pot decat sa indur in tacere. Simt cum oasele imi crapa, strivindu-se reciproc,cum organele din mine isi pierd locul. Acesta durere nefasta imi inunda fiecare centimentru din corp devorandu-ma in voie, incercand sa ma nimiceasca. Simt caldura sangelui rosiatic ce se intinde cu repeziciune pe suprafata rece. Totul o ia de la capat, nu pot sa ma misc, sa aud, sa imi strig durerea ce imi macina sufletul, insa un singur detaliu important ma face sa cred ca totul nu e pierdut...pot sa vad…lumina, o lumina orbitoare ce imi intuneca mintea, ce imi tulbura ratiunea, ma face sa lesin...dar in drumul spre inconstient inca mai pot veadea obscur printre genele lungi pline de durere o forma,un chip... pe el. O persoana greu de inteles, imi invadeaza gandurile, intimidandu-ma cu prezenta lui, cu privirea lui insistenta ce imi analizeaza suferinta. Incerc sa fac un gest, o miscare cat de mica cu bratul nimicit de durere pentru a vedea ca treiesc, dar e inutil. Pot doar sa il privesc cum pleaca, cum se inteparteaza de mine, disparand tainic in lumina cruda.
Intru-un moment sentimentul intepator de durere a dispraut, simt doar cum picaturile mici de transpiratie imi mangaie fata si restul corpului, dandu-mi o senzatie neplacuta. Ma ridic in fund si pipai cu grija perna uda si plapuma mult prea calduroasa, imi ating fata cu degetele tremurate si imi inlatur suvitele de par ude, lipite de frunte. Stau nemiscata cateva secunde, analizandu-mi cu atentie corpul traumatizat pentru a-mi da seama ca a fost un cosmar. Dupa cateva minute cad pierduta in perna moale, nevrand sa imi mai aduc aminte nici macar o secunda din acel vis teribil, de sentimentul straniu ce ami strapunge si acum mintea... incerc sa uit...dar ca de obicei este inutil. Ma ridic rapid din pat mergand domol prin camera intunecata,luminata firav doar de lumina lunii, incercand sa ajung la baie. Deschid usor usa si bajbai dupa intrerupator, aprind becul si pasesc pe gresia rece ca ma face sa tresar.
- Am avut parte de atat de mult intuneric, incat acum nu mai suport nici lumina... mi-am spus cand baia s-a luminat.
Nuanta aprinsa de rosu a gresiei imi dadea si mai mari dureri de cap, trandafirii de culoarea insistenta a sangelui ce imi invadeaza o parte din baie imi amintesc de cosmarul meu insangerat. Inchid ochii si incerc sa uit in timp ce ma indrept spre ghiuveta.
-Gata, Ayame, treci peste asta! Trezeste-te la realitate! Nu a fost decat un vis...un vis al naibii de dureros...
Deschid ochii si imi privesc reflexia in oglina, cearcanele negre de sub ochii ciocolatii pot spune oricui ca nu am dormit prea bine asta seara. Parul ciufulit si scurt pana la umar, de un castaniu inchis imi incadreaza fata alba ce pare mult prea obosita pestru o fata de 16 ani... buzele pline inca tremurau, iar ochii inlacrimati erau dominati de teama. M-am dezbracat de pijamalele incomode si am intrat in cabina de dus. Am dat drumul la apa si am asteptat ca picaturile fierbinti sa imi calmeze corpul incordat. Cristalele mici,stravezii de apa imi mangaiau pielea fina, inlaturand transpiratia lipicioasa si neplacuta. Dupa cateva zeci de minute de rasfat am parasit cabina de dus, mi-am infasurat un prosop in jurul corpului si am mers spre pat, lasand o dara de apa in urma mea. M-am uitat la cifrele fosforescente ale ceasului si am vazut ca nu e decat 4.05. M-am trantit plictisita in patul vast, uitandu-ma pe geam la luna ce se pierdea usor in spatele norilor prafuiti. Stiam ca nu mai pot dormi, asa ca m-am invelit cu plapuma greoaie si am asteptat ca razele soarelui sa atinga din nou pamantul..[/size].
Ayame: http://i230.photobucket.com/albums/ee284...KAzuri.jpg
Idane (baiatul): http://i271.photobucket.com/albums/jj148...friend.jpg
