Intentii ascunse

[Bloom.]

Capitolul 6

Mi-am deschis incet ochii din cauza razelor deranjante de soare ce se incapatanau sa intre in camera prin perdeaua albastruie. M-am ridicat din pat rotindu-mi ochii prin incapere. Am intrat in baie dandu-mi cu putina apa pe fata pentru a ma dezmeticii. M-am sprijinit cu mainile de chiuveta privindu-ma in oglinda. Am oftat strangand puternic din pumni. Nu-mi venea sa cred ca mi se intampla mie una ca asta? Eram atat de frustrata incat imi venea sa distrug tot ce era in calea mea. De ce? De ce imi facea bunica una ca asta? Aveam si eu viata mea., dreptul de a-mi alege singura partenerul de viata. Preferam sa ajung pe drumuri decat sa ma marit cu brunetul. Nu puteam spune ca era urat, chiar deloc. Arata extraordinar, dar nu vroiam, nu puteam sa-mi calc orgoliul in picioare.
Simteam cum ceva imi apasa inima, zdrobind-o. Imi venea sa imi smulg tot parul din cap. Am cazut in genunchi punandu-mi fata in palme. Lacrimi amare incepeau sa izvorasca din ochii mei, alunecand pe obraji dupa care se zdrobeau de gresia bleo. Imi doream sa fie doar un vis dupa care sa ma trezesc in camera mea. Sa ii povestesc bunicii dupa care sa radem amandoua pe acea tema, dar nu, totul era real!

Cu un efort supra-omenesc m-am ridicat de pe suprafata rece dandu-mi cu apa pe fata. Am scos un oftat lung dupa care am apasat pe clanta intrand in camera. Acolo, brunetul privea pe fereastra. Nu dadea semne ca ar stii ca sunt acolo. M-am apropiat cu pasi mici de el punandu-i mana pe umar. A tresarit intorcandu-sa capul spre mine. Mi-a zambit fortat, un oftat scapandu-i printre buze. M-a luat de mana asezandu-ma pe pat. S-a asezat langa mine privind un punct fix din podea. Eu am inchis ochii abtinandu-ma sa nu plang. Dupa ce ca eu nu eram fericita, ii faceam si pe altii sa sufere. Defapt, daca ma gandesc mai bine, n-a fost vina mea. A fost a tatalui sau si bunicii mele.
Baiatul mi-a pus mana pe par, asta facandu-ma sa-l privesc. Si-a dres vocea incepand sa vorbeasca:
-Uite, stiu ca tu nu vrei sa te casatoresti cu mine si nici eu nu vreau asta. Nu ma intelege gresit. Esti frumoasa, aproape inuman de frumoasa. Oricine s-ar putea indragosti de tine, dar eu, eu iubesc pe altcineva. Ne vom casatori, dar doar de ochii lumi pentru ca in particular fiecare va avea vieti diferite. Presupun ca esti de acord.
Mi-am lasat privirea in jos dand aprobator din cap. Nu vroiam sa ne casatorim, dar ma sacrificam pentru bunica. Dupa ce parintii mei au murit ea a preluat toate afacerile lor facandu-le sa prospere. Nu puteam permite sa piarda lucrurile pentru care a trudit o viata.

O liniste apasatoare s-a asternut intre noi. Kevin era cu gandul departe, in timp ce eu priveam podeaua fortandu-ma sa nu-mi las lacrimile sa curga. Brusc, m-am ridicat de pe suprafata moale dandu-mi seama ca inca eram in camasa sa. Priveam in jur vrand sa-mi gasesc hainele pentru a putea pleca acasa. Fara a scoate vreun cuvant, viitorul meu logodnic-Doamne cat de aiurea suna- s-a ridicat iesind din camera. Peste cateva minute a revenit dandu-mi hainele. Dupa care lasandu-ma sa ma schimb.
Mi-am dat camasa jos imbracandu-ma in hainele de ziua trecuta care acum erau uscate. Inainte de a iesi din camera, am aruncat o privire spre ceasul ce era pe perete. Era ora unsprezece. Am oftat. Azi nu ma duceam la scoala. Era prima data cand lipseam.
Cufundata in ganduri, nu mi-am dat seama ca ajunsesem in sufragerie.
-Mmm...eu ar trebuii sa plec! m-am adresat lui Kev cu o voce joasa.
Acesta s-a ridicat de pe canapeau pe care statuse cu cateva secunde in urma si s-a apropiat de mine intrebandu-ma daca raman la masa. L-am refuzat politicos zambindu-i slab. Nu mai vroiam sa stau niciun minut acolo.Vroiam sa ajung cat mai repede acasa. Vroiam, dar in acelasi timp nu prea deoarece nu ma simteam in stare sa dau ochii cu bunica. Nu stiam cum as putea reactiona.
Mi-am luat la revedere de la tanar si am iesit grabita din vila, dar abea atunci mi-am dat seama ca nu aveam masina. Mi-am dat cu palma peste frunte oftand. Am privit dezorientata in jur. Habar nu aveam in ce zona ma aflam. Tocmai cand vroiam sa il rog pe brunet sa ma duca, acesta a aparut in fata mea zambind smecher.

* * *

Intr-un final am ajuns la destinatie. Mi-am luat la revedere de la baiat intrand in casa in care am trait toata viata. Lucrurile erau la fel cum le-am lasat- nu ca as fi lipsit eu prea mult-. Servitoarele misunau grabite fiecare avand treaba ei.
Spre bucuria mea, bunica nu era acasa. Se dusese la firma pentru a rezolva cateva probleme. Am zambit discret urcand scarile pana in camera mea. Am inspirat parfumul de vanilie ce era in camera dupa care am zbughit-o in baie. M-am descotorosit rapid de haine intrand in dus dand drumul la apa fierbinte. Aceasta imi relaxa tot corpul facandu-ma sa uit de toate gandurile ce ma chinuisera in tot acest timp.
Chiar daca nu-mi placea, trebuia sa ma desprind de acea apa binefacatoare. Mi-am infasurat corpul intr-un prosop alb si pufos si am intrat in camera. M-am imbracat in pijamale, iar dupa ce mi-am pieptanat si uscat parul m-am bagat in pat adormind numaidecat.

* * *

Urmatoarele zile au trecut atat de incet pentru mine. Nu m-am dus la scoala toata saptamana, nu ma simteam in stare. Am invatat aproape fara oprire. Doar asa imi ocupam mintea si nu ma gandeam la ce se intamplase. Cu bunica m-am impacat. Mi-am dat seama ca tot ce facea era spre binele meu, -intr-un fel- vrand ca eu sa duc o viata lipsita de griji asa cum fusese pana atunci.
Cu Stella nu mai vorbisem. Pur si simplu nu mai avusesem timp, dar nici ea nu ma sunase.
Ziua de vineri a venit mai repede decat ma asteptam. Dupa ce am mancat, mi-am luat cartile ducandu-ma in gradina incepand, ca deobicei sa invat. Ma simteam extenuata psihic, dar trebuia sa continui. Ma temeam ca datorita problemelor pe care le aveam sa nu iau nota mica la examenele ce incepeau peste doua zile. Soarele stralucea puternic pe cerul senin, iar pasarile incantau urechile oamenilor cu cantul lor, dar din pacate eu nu ma puteam bucura de aceste minunatii ale naturii. Cat de mult m-a schimbat aflarea vestii ca ma voi casatorii - nu stiam cand, dar speram sa nu se intample prea curand-. Eu, care eram o fata plina de viata si care zambea tot timpul m-am transformat intr-o persoana inchisa in mine care statea tot timpul cu capul in carti.
Dupa cateva ore m-am hotarat sa ma plimb prin parc. Aveam nevoie de asta. M-am imbracat potrivit unei zi calduroase de vara si m-am indreptat cu pasi lenti spre parc. Am ajuns destul de repede avand in vedere ca spatiul verde era la cateva strazi departare de casa mea.
Am continuat sa imi misc picioarele, bratele imbratisandu-mi trupul. Aveam privirea in pamant, iar dupa scurt timp m-am ciocnit de cineva. Eu nu am patit nimic, dar acea persoana era intinsa pe pamantul cald. Mi-am ridicat privirea ajutand-o grabita pe fata sa se ridice.
-Uf, uf! Scuze, imi pare foarte rau! spune ea impacientata. I-am zambit analizand-o. Avea parul blond si ochii de un verde patrunzator. Era mult mai scunda ca mine -cred ca avea 1,60 m- si avea niste forme echilibrate.
M-a prezentat, afland ca pe ea o cheama Silvia si era in primul an de facultate. Am ramas putin surprinsa deoarece nu parea mai mare ca mine. Ne-am asezat amandoua pe banca incepand sa vorbim chestii destul de neinteresante. Cu ea, timpul trecea foarte repede. Era o persoana foarte placuta. Prima mea impresie despre ea a fost foarte buna. Din cate am vorbit cu ea mi-am dat seama ca era o fata amuzanta, sincera, baietoasa si uneori timida.
Pe la ora sape seara mi-am luat la revedere de la ea, dar nu inainte de a face schimb de numere de telefon.
Ajunsa acasa, m-am bagat in pat fiindu-mi lene sa ma mai schimb. Ma simteam extenuata. Nu-mi era nici foame. Luasem doar micul dejun, dar nu-mi pasa. Am adormit cu gandul ca a doua zi sa o sun pe buna mea prietena Stella. Imi era dor de ea!