Intentii ascunse

[Miss Serenity]

Bun...si am ajuns din nou la povestioara voastra (se prea poate sa nu scapati de mine pana la final...deci sa nu o mai lungim :P)
Am cateva precizari de facut:
In primul rand: "Am intrat in bucatarie deschizand frigiderul. Am bagat mana inauntru luandu-mi cutia cu lapte. Mi-am turnat intr-un pahar dupa care am pus cutia la loc. Am urcat in camera mea cu paharul in mana. M-am asezat pe pat luand cateva guri din lichidul albicios, dupa care l-am asezat pe noptiera. M-am intins pe suprafata moale inchizand ochii. " ... toata enumerarea asta...era mai frumos daca o expuneai altfel...nu stiu ceva de genul: "Am intrat in bucatarie cu gandul de a deschide frigiderul. Vroiam un pahar cu lapte, asa ca nu am ezitat sa mi-l iau, dupa care am pus cutia la loc. Nu ma simteam tocmai bine in bucatarie...asa ca ideea de a urca in camera mea parea mult mai tentanta...si asta am si facut. Lichidul albicios imi facea tot mai mult cu ochiul asa ca m-am asezat pe pat incepand sa sorb lacoma din el, dar dupa cateva inghitituri am fost nevoita sa il asez pe noptiera, pentru ca simteam cum ochii mi se inchid si oboseala pune stapanire pe corpul meu. Intr-un final m-am asezat pe suprafata moale a patului meu si si m-am lasat purtata de vise."
Ei bine nu stiu daca tocmai asa...dar parca suna mai frumos decat o enumerare gen: am facut...am urcat...am mers..sti...prea erau mecanice.

O alta precizare...ai folosit cuvantul "siesta" si nu l-ai folosit bine...eu am inteles ce vroiai tu sa spui acolo...dar siesta inseamna odihna si somnul propriuzis de dupa pranz.


Well...inceputul nu a fost promitator...dar ti-ai revenit considerabil in momentul in care cei doi barbati au intrat in scena...acolo a inceput descrierea...naratiunea si frumusetea acestui capitol...caci pana acolo eram putin cam sceptica si imi pregatisem niste critici dure:>
Se pare ca viata Karei se va complica...intr-un mod frumos as putea spune :)) dar sa vedem ce alte informatii ne oferi tu.

Incearca sa scapi de astfel de enumeratii cum ti-am selectat eu mai sus...si transformale...o sa vezi...va arata mult mai bine si se va citi mult mai usor.

Un capitol bun in mare...atat ca actiunea a fost cam grabita pe la inceput...si cam seaca...la fel si dialogul...dar admir revenirea :>

Oricum...ati evoluat mult fetelor de la primul capitol...si astept continuarea deci...succes...si sa vedem acum versiunea Stellei.

A...si era sa uit...admir ca au inceput sa dispara greselile...:>

[matzaplouata]

stiu stiu stiu. sunt o intarziata si toate cele si capitolul asta e de tot rahatu dar am fost grabita in ultimul hal de partenera mea so iertare.
va multumim enorm pentru comentarii si banuiesc ca stiti cat le apreciem.
so, iata si ultimul rahat scris de mine.

Capitolul 5

　

Alarma de la telefon suna terifiant. Intind mana si apas pe toate butoanele pana nimeresc si sunetul strident se opreste. Deja era ora 07:00? Cand a trecut timpul atat de repede? Eh, nu mai conteaza.

Ma ridic de pe canapea si merg spre baie. Ma uit in oglinda si ma sperie cea care ma priveste inapoi. Parul lung si incalcit, ochii rosii, cearcane, fata palida, haine curgand sifonate si o privire de gheata din partea unor ochii albastrii, fantomatici. Aia cu siguranta nu eram eu. Dupa cateva minute, timp in care m-am convins ca eu sunt cea din oglinda, m-am hotarat sa schimb atat reflexia cat si originalul.

Am luat peria de par si am tras-o prin claia neagra dar nu am facut decat sa ma aleg cu fire de par negre pe perie. Am renuntat. Mai bine faceam un dus si ma spalam si pe cap.

Dupa jumatate de ora, aratam cat de cat acceptabil si am plecat la liceu.

In clasa, am fost ntampinati cu totii de diriginta, un tort mare, suc si urari calduroase de 1 iunie. Cea mai buna veste a fost ca nu se fac ore.

Ciudat. Am aruncat o privire prin multimea de colegi. Kara nu venise. Nu ii statea in fire sa lipseasca. Am sa o sun cand ajung acasa.

Am plecat de la liceu si pe drum, neatenta fiind, am dat peste cineva. Am cazut in fund pe asfaltul fierbinete. Toate tigarile mi s-au imprastiat pe asfaltul uscat. M-am infuriat, dar am ramas tacuta pana cand cel peste care am dat mi-a intins mana.

-Mers... N-am mai putut continua pentru ca mi-am dat seama peste cine dadusem. Era paznicul lui Jeff Parker. Si era ata de dragut. Par blond, ochi albastri, fata echilibrata, cercel rotund in ureche, inalt si avea o privire atat de patrunzatoare de parca imi citea tot trecutul in ochi.

Mi-am revenit repede si i-am multumit cum se cuvine barbatului.

-Cum te cheama? ma intreaba el dupa ce ma ridic si ma scutur pe blugi.

-Stella! ii raspund cu o voce rece si calma.

-Eu sunt Blade. Pot sa stiu si cati ani ai?

-Am saptesprezece ani! spun in timp ce imi strang tigarile de pe jos.

-Eu am nouasprezece ani. De ce fumezi? Stii ca nu e sanatos, nu?

-Fumez pentru ca asa imi calmez nervii si da. Stiu ce riscuri sunt. ii raspund indignata.

-Ce zici, vii cu mine la o cafea? Platesc eu. Macar asa imi cer scuze ca am dat peste tine. imi propune el zambind.

-S-a facut.

Nu imi prea pasa ca era un strain, nu imi pasa ca trebuia sa o sun pe Kara, nu imi mai pasa de nimeni si de nimic. Mergeam in spatele lui pana am ajuns intr-o zona aglomerata. Ma chinuiam sa tin pasul cu el prin multimea care alerga dintr-o parte in alta. Gata. L-am pierdut din ochi si m-am ratacit printre oameni.

Ma-uitam in jur si strigam dupa el dar nu era nicaieri.

Brusc ceva cald ma prinde de mana dreapta si incepe sa ma traga din multime. Dupa ce am iesit din aglomeratie l-am putut vedea pe Blade care ma tinea strans de incheietura.

-Poti sa imi dai drumul acum. ii spun uitandu-ma la mana mea dreapta.

Isi retrage mana si pornim mai departe spre cafenea. Nu stiu de ce dar aveam o presimtire cum ca acest Blade o sa isi dea seama ca sunt Zaara. Deja incep sa ma macine gandurile. Imi vine sa plang, sa tip, sa sparg, sa rup, sa distrug, sa... orice numai sa ma descarc de toata furria asta. Nimeni nu trebuia sa stie cat de are ma dureau diferite lucruri sa cat de tare imi era frica uneori. Toti trebuiau sa ma stie ca fiind o persoana rece, dura, care suporta orice si nu se lasa mai prejos. Trebuia sa tin totul ascuns in mine. Ma intepau usor ochii si simt cum niste lacrimi tradatoare vor sa evadeze din inchisoarea ochilor mei. Probabil ca imi lacrimau si din cauza lentilelor. Aveam cutiuta cu dezinfectant la mine. Am sa merg la baia cafenelei si am sa verific.

Mi-am ridicat privirea din pamant si am intrat intr-o cafenea micuta, aproape de blocul unde locuiesc.

-Ce zici de masa aia? ma intreaba blondul aratand cu degetul o masa de la geam, intr-un colt al cafenelei. Am dat din cap si ne-am asezat acolo asteptand sa vina sa ne ia comanda.

Nu stiu de ce dar omul asta imi inspira atata incredere si ma simteam ciudat in preajma lui. Probabil nu am sa descopar niciodata ce e cu acel sentiment. Dupa ce am fost sa-mi verific lentilele de contact, am baut sucul si am plecat acasa.

Mi-am amintit in timp ce imi pregateam geanta pentru a doua zi, sa o sun pe Kara. Am pus mana pe telefon si am fost surprinsa sa aud vocea de la capatul celalalt al firului.

-Oh, Stella! Nici nu stii cat ma bucur ca ai sunat! Sunt bunica Karei ( scuzati-mi cacofonia ) .

-Buna ziua! Kara nu e pe acolo? intreb eu in timp ce, ma gandeam oare de ce era asa de entuziasmata.

-Scuza-mi nerusinarea dar am o foarte mare favoare sa te rog. Kara va avea o nunta aranjata in august cu fiul unui multimilionar din cauza ca nu mai merg afacerile raposatului sau tata. Voiam sa te invit sa-i fi domnisoara de onoare.

-Aha. Bine! Nu este o favoare asa de mare.

-De fapt nu asta era favoarea ce voiam sa ti-o cer. Tu ai aceleasi masuri cu Kara, nu?

-Pai da. Eu sunt putin mai slaba decat ea.

-Nu ai vrea te rog sa probezi tu rochiile ca sa-i pot alege una, ca sa nu afle ea? Te rog!

-Bine!

-Aaa! Ca sa nu uit, te rog sa nu ii spui nimic. O sa primesti o invitatie cum se cuvine cu ora si data exacta cat si locul unde va avea loc nunta. Iti multumesc din tot sufletul!

-Nu aveti pentru ce! Kara unde este? A lipsit azi de la scoala.

-Este la Kevin.

-Kevin?

-Logodnicul ei.

-Aha. Pai atunci sa ma chemati cand voi proba rochii. spun eu nu prea incantata si dupa ce o salut inchid telefonul.

Nunta aranjata. Baba aia chiar nu e in toate mintile. Acum chiar imi parea rau pentru Kara.

Saptamana a trecut fara alte evenimente. Kara a lipsit de la scoala si nu am mai putut vorbi cu ea. Luni, adica peste doua zile, avem toate examenele. Sper sa vina ca altfel ii rup gatul. Probabil ca acum era cu logodnicul ei, Kevin si nu mai avea timp de scoala. Speram ca tipul ala sa-i faca viata un chin.

Tot saptamana viitoare, vineri, e balul de sfarsit de liceu. Ah! In sfarsit e gata scoala.

Majoritatea timpului il petreceam invatand sau hoinarind pe aleile din parcuri.

Zaara nu a mai ucis pe nimeni saptamana asta si Stella se bucura de viata.

M-am mai gandit ocazional la Blade. Nu stiu de ce, dar pur si simplu am facut-o.

Nu mai conta. A trecut prima saptamana de la moartea parintilor mei cand m-am simtit excelent. Zambeam cu adevarat, radeam si ma bucuram de viata. Parea doar un vis frumos care se va spulbera curand. Gresit. Nu era buna comparatia. Era mai de graba o bila de cristal care la cel mai mic dezechilibru putea sa cada si sa se sparga. Profitam de ea, atat cat ma lasa viata.

[Miss Serenity]

Hei...in sfarsit ai postat continuarea...si gresesti...continuarea este chiar buna...cu unele precizari.
Ai cateva greseli de tastare...nu multe...si asta e bine.
Dar mi-ar fi placut sa insisti asupra acelei discutii cu Blade...adica eu una chiar as fi vrut sa citesc despre intalnirea lor...mai ales ca el era unul din persoanele cu care Zaara intrase in contact.
Oricum ideea este foarte buna.
De asemenea mi-ar fi placut sa prezinti altfel conversatia bunicii Karei cu Stella. Adica suna aiurea...Kara va avea o nunta aranjata si bla bla bla ca si cum ar fi un eveniment normal...puteai sa spui ca aceasta urmeaza sa se marire...de asemenea puteai sa arati niste sentimente ale Stellei...contradictorii chiar...de compatimire pe fata si de bucurie in sufletul ei.
mai aveti de lucrat la unele aspecte dar povestea este buna si abia astept continuarea deci succes fetelor >:D<

[Bloom.]

Capitolul 6

Mi-am deschis incet ochii din cauza razelor deranjante de soare ce se incapatanau sa intre in camera prin perdeaua albastruie. M-am ridicat din pat rotindu-mi ochii prin incapere. Am intrat in baie dandu-mi cu putina apa pe fata pentru a ma dezmeticii. M-am sprijinit cu mainile de chiuveta privindu-ma in oglinda. Am oftat strangand puternic din pumni. Nu-mi venea sa cred ca mi se intampla mie una ca asta? Eram atat de frustrata incat imi venea sa distrug tot ce era in calea mea. De ce? De ce imi facea bunica una ca asta? Aveam si eu viata mea., dreptul de a-mi alege singura partenerul de viata. Preferam sa ajung pe drumuri decat sa ma marit cu brunetul. Nu puteam spune ca era urat, chiar deloc. Arata extraordinar, dar nu vroiam, nu puteam sa-mi calc orgoliul in picioare.
Simteam cum ceva imi apasa inima, zdrobind-o. Imi venea sa imi smulg tot parul din cap. Am cazut in genunchi punandu-mi fata in palme. Lacrimi amare incepeau sa izvorasca din ochii mei, alunecand pe obraji dupa care se zdrobeau de gresia bleo. Imi doream sa fie doar un vis dupa care sa ma trezesc in camera mea. Sa ii povestesc bunicii dupa care sa radem amandoua pe acea tema, dar nu, totul era real!

Cu un efort supra-omenesc m-am ridicat de pe suprafata rece dandu-mi cu apa pe fata. Am scos un oftat lung dupa care am apasat pe clanta intrand in camera. Acolo, brunetul privea pe fereastra. Nu dadea semne ca ar stii ca sunt acolo. M-am apropiat cu pasi mici de el punandu-i mana pe umar. A tresarit intorcandu-sa capul spre mine. Mi-a zambit fortat, un oftat scapandu-i printre buze. M-a luat de mana asezandu-ma pe pat. S-a asezat langa mine privind un punct fix din podea. Eu am inchis ochii abtinandu-ma sa nu plang. Dupa ce ca eu nu eram fericita, ii faceam si pe altii sa sufere. Defapt, daca ma gandesc mai bine, n-a fost vina mea. A fost a tatalui sau si bunicii mele.
Baiatul mi-a pus mana pe par, asta facandu-ma sa-l privesc. Si-a dres vocea incepand sa vorbeasca:
-Uite, stiu ca tu nu vrei sa te casatoresti cu mine si nici eu nu vreau asta. Nu ma intelege gresit. Esti frumoasa, aproape inuman de frumoasa. Oricine s-ar putea indragosti de tine, dar eu, eu iubesc pe altcineva. Ne vom casatori, dar doar de ochii lumi pentru ca in particular fiecare va avea vieti diferite. Presupun ca esti de acord.
Mi-am lasat privirea in jos dand aprobator din cap. Nu vroiam sa ne casatorim, dar ma sacrificam pentru bunica. Dupa ce parintii mei au murit ea a preluat toate afacerile lor facandu-le sa prospere. Nu puteam permite sa piarda lucrurile pentru care a trudit o viata.

O liniste apasatoare s-a asternut intre noi. Kevin era cu gandul departe, in timp ce eu priveam podeaua fortandu-ma sa nu-mi las lacrimile sa curga. Brusc, m-am ridicat de pe suprafata moale dandu-mi seama ca inca eram in camasa sa. Priveam in jur vrand sa-mi gasesc hainele pentru a putea pleca acasa. Fara a scoate vreun cuvant, viitorul meu logodnic-Doamne cat de aiurea suna- s-a ridicat iesind din camera. Peste cateva minute a revenit dandu-mi hainele. Dupa care lasandu-ma sa ma schimb.
Mi-am dat camasa jos imbracandu-ma in hainele de ziua trecuta care acum erau uscate. Inainte de a iesi din camera, am aruncat o privire spre ceasul ce era pe perete. Era ora unsprezece. Am oftat. Azi nu ma duceam la scoala. Era prima data cand lipseam.
Cufundata in ganduri, nu mi-am dat seama ca ajunsesem in sufragerie.
-Mmm...eu ar trebuii sa plec! m-am adresat lui Kev cu o voce joasa.
Acesta s-a ridicat de pe canapeau pe care statuse cu cateva secunde in urma si s-a apropiat de mine intrebandu-ma daca raman la masa. L-am refuzat politicos zambindu-i slab. Nu mai vroiam sa stau niciun minut acolo.Vroiam sa ajung cat mai repede acasa. Vroiam, dar in acelasi timp nu prea deoarece nu ma simteam in stare sa dau ochii cu bunica. Nu stiam cum as putea reactiona.
Mi-am luat la revedere de la tanar si am iesit grabita din vila, dar abea atunci mi-am dat seama ca nu aveam masina. Mi-am dat cu palma peste frunte oftand. Am privit dezorientata in jur. Habar nu aveam in ce zona ma aflam. Tocmai cand vroiam sa il rog pe brunet sa ma duca, acesta a aparut in fata mea zambind smecher.

* * *

Intr-un final am ajuns la destinatie. Mi-am luat la revedere de la baiat intrand in casa in care am trait toata viata. Lucrurile erau la fel cum le-am lasat- nu ca as fi lipsit eu prea mult-. Servitoarele misunau grabite fiecare avand treaba ei.
Spre bucuria mea, bunica nu era acasa. Se dusese la firma pentru a rezolva cateva probleme. Am zambit discret urcand scarile pana in camera mea. Am inspirat parfumul de vanilie ce era in camera dupa care am zbughit-o in baie. M-am descotorosit rapid de haine intrand in dus dand drumul la apa fierbinte. Aceasta imi relaxa tot corpul facandu-ma sa uit de toate gandurile ce ma chinuisera in tot acest timp.
Chiar daca nu-mi placea, trebuia sa ma desprind de acea apa binefacatoare. Mi-am infasurat corpul intr-un prosop alb si pufos si am intrat in camera. M-am imbracat in pijamale, iar dupa ce mi-am pieptanat si uscat parul m-am bagat in pat adormind numaidecat.

* * *

Urmatoarele zile au trecut atat de incet pentru mine. Nu m-am dus la scoala toata saptamana, nu ma simteam in stare. Am invatat aproape fara oprire. Doar asa imi ocupam mintea si nu ma gandeam la ce se intamplase. Cu bunica m-am impacat. Mi-am dat seama ca tot ce facea era spre binele meu, -intr-un fel- vrand ca eu sa duc o viata lipsita de griji asa cum fusese pana atunci.
Cu Stella nu mai vorbisem. Pur si simplu nu mai avusesem timp, dar nici ea nu ma sunase.
Ziua de vineri a venit mai repede decat ma asteptam. Dupa ce am mancat, mi-am luat cartile ducandu-ma in gradina incepand, ca deobicei sa invat. Ma simteam extenuata psihic, dar trebuia sa continui. Ma temeam ca datorita problemelor pe care le aveam sa nu iau nota mica la examenele ce incepeau peste doua zile. Soarele stralucea puternic pe cerul senin, iar pasarile incantau urechile oamenilor cu cantul lor, dar din pacate eu nu ma puteam bucura de aceste minunatii ale naturii. Cat de mult m-a schimbat aflarea vestii ca ma voi casatorii - nu stiam cand, dar speram sa nu se intample prea curand-. Eu, care eram o fata plina de viata si care zambea tot timpul m-am transformat intr-o persoana inchisa in mine care statea tot timpul cu capul in carti.
Dupa cateva ore m-am hotarat sa ma plimb prin parc. Aveam nevoie de asta. M-am imbracat potrivit unei zi calduroase de vara si m-am indreptat cu pasi lenti spre parc. Am ajuns destul de repede avand in vedere ca spatiul verde era la cateva strazi departare de casa mea.
Am continuat sa imi misc picioarele, bratele imbratisandu-mi trupul. Aveam privirea in pamant, iar dupa scurt timp m-am ciocnit de cineva. Eu nu am patit nimic, dar acea persoana era intinsa pe pamantul cald. Mi-am ridicat privirea ajutand-o grabita pe fata sa se ridice.
-Uf, uf! Scuze, imi pare foarte rau! spune ea impacientata. I-am zambit analizand-o. Avea parul blond si ochii de un verde patrunzator. Era mult mai scunda ca mine -cred ca avea 1,60 m- si avea niste forme echilibrate.
M-a prezentat, afland ca pe ea o cheama Silvia si era in primul an de facultate. Am ramas putin surprinsa deoarece nu parea mai mare ca mine. Ne-am asezat amandoua pe banca incepand sa vorbim chestii destul de neinteresante. Cu ea, timpul trecea foarte repede. Era o persoana foarte placuta. Prima mea impresie despre ea a fost foarte buna. Din cate am vorbit cu ea mi-am dat seama ca era o fata amuzanta, sincera, baietoasa si uneori timida.
Pe la ora sape seara mi-am luat la revedere de la ea, dar nu inainte de a face schimb de numere de telefon.
Ajunsa acasa, m-am bagat in pat fiindu-mi lene sa ma mai schimb. Ma simteam extenuata. Nu-mi era nici foame. Luasem doar micul dejun, dar nu-mi pasa. Am adormit cu gandul ca a doua zi sa o sun pe buna mea prietena Stella. Imi era dor de ea!

[Marina.]

Buna fetelor! Eu va citesc povestea de cand ati inceput-o, dar pentru ca lenea e prea mare, abea acum mi-am facut cont si mi-am zis sa va las un comentariu.
Ideea in principiu este destul de buna, dar nu trebuia sa descrieti la inceput ce se intampla. Asa stricati toata surpriza(dupa parerea mea). Lasati cititorii in suspans.
Pai. . . greseli nu au fost sau poate nu m-am utat eu destul de bine. Capitolele matzeiplouate sunt ok, dar tu, draga mea prietena, mai ai ceva de lucrat. Ti-am mai spus si pe mess, lasa actiunea sa decurga lin, nu o forta. Poate ai putea sa mai bagi pe acolo si ceva descriere. Nu zic, ca nu a fost, dar nu suficienta incat sa ma multumeasca.
Nu stiu daca mi se pare mie, dar cam grabesti actiunea.
Intalnirea Karei cu Silvia, ai descris-o foarte putin. Puteai sa mai adaugi putin dialog si sa detaliezi ce au vorbit si alte chestii : ))

Pai dragele mele, asta a fost tot ce am avut de spus. Urmatorul capitol sper sa ma surprinda intr-un mod placut.
Bye si succes in continuare!

[matzaplouata]

imi cer mii si mii de scuze pentru faptul ca nu am postat capitolul urmator de atata timp. am avut multe pe cap (scoala, proiecte, antrenamente, spectacole, cursuri dupa ore si muuulte altele) dar iata ca intr-un tarziu am reusit sa aduc si capitolul urmator.
e foarte scurt si imi pare rau dar o sa ma revansez cu urmatorul
promit!

Capitolul 7

Caut printre cartile prafuite din biblioteca blestemata si imi vine sa-mi smulg parul din cap. Uneori blestem ziua in care am devenit Zaara. Se aud pasi pe marmura incaperii. Ma ascund repede pe un dulap si stau intinsa pe burta pe dulapul de la perete. Sper sa nu fiu descoperita pentru ca n-ar fi un lucru prea placut.
E o femeie si are tocuri. Probabil e bibliotecara. Probabil... Ar putea fi altcineva. Ar putea fi orcine altcineva. Ba nu! Sigur e bibliotecara. De ce imi pierd increderea-n mine?

Tresar la auzul taraitului telefonului. A fost un vis. Parul mi-e lipit de corp si transpiratia mi se prelinge pe ceafa. Ma linistesc si raspund la telefon.
-Alo!
-Zaara, imi raspunde o voce masculina, batrana. Esti asteptata intr-o jumatate de ora in fata bibliotecii centrale. Sa te prezinti gata echipata. Acolo vei gasi o cutie cu instructiuni care se va autodistruge daca nu e deschisa la timp. Sa nu inarzii si sa-ti faci treaba fara greseala. A inchis fara sa ma lase sa-i mai zic si altceva.
Am scapat telefonul din mana si am inceput sa tremur puternic. De ce tocmai acum si de ce tocmai o biblioteca? Ma las in genunchi pe podea si, inca tremurand, bat in lemn pana gasesc "cutia" din parchet in care am costumul si toate cele necesare. Parul mi-l las desprins neavand suficient timp ca sa-l mai prind in vreun fel. De data asta am luat si un crin.
In cea mai deplina liniste, imi parasesc casa si ma indrept spre biblioteca.
Asa cum mi s-a zis, in fata cladirii era o cutie cu un fel de temporizator atasat. Mai aveam un minut. Am deschis cutia si am citit instructiunile. Trebuia sa intru, sa gasesc o carte, sa o duc in confesionalul unicei catedrale din oras si bineinteles, sa ucid pe oricine-mi sta in cale.
Planul parea simplu. Am intrat si m-am uitat dupa categoriile de carti. Era o carte istorica. Cine stie pentru ce bogatas era si cartea aia plictisitoare. M-am plimbat printre randurile prafuite, luminate de o sursa unica: luna a carei lumina slaba patrundea prin sticla termopanelor inalte.
Prindeam incredere si ideea ca visul ar putea prinde viata nu ma mai speria asa de tare. Cautam linistita printre carti si n-aveam nici o problema.
Gata! Visul a redevenit doar un simplu vis. Cat de fraiera puteam sa fiu?
Linistea era atat de placuta... Marea de carti parca se intindea tot mai mult pe masura ce eu cautam printre ele. Temperatura era placuta si mi-era frica ca mintea mea ar putea admite faptul ca biblioteca este chiar un loc placut. Da... Un loc placut si relaxant...
Sau poate nu?
Dar de ce-mi bat capul atata? Este, la urma urmei, doar o sala uriasa, plina de rafturi cu carti prafuite.
Sunt prea multe carti si starea de bine care mi se instalase comod in corp si minte incepu sa se risipeasca usor. De ce nu gaseam odata cartea aceea? Incep sa ma enervez si deja nu mai pun cartile verificate la locul lor. Luna dispare incet printre copaci, insa intunericul se mentine. Nu mai am mult timp la dispozitie.
Un scartait fantomatic isi face simtita prezenta in incapere... sau doar mi s-a parut. Acum linistea asta ma va duce de la calmul perfect la nebunia completa. Simt cum mi se face pielea de gaina si dintr-o data, atmosfera devine inabusitoare. Rascolesc ca o tornada printre carti si simt ca o iau razna din cauza ca nu gasesc ceea ce caut.
Ma las sa cad in genunchi exasperata si privirea imi aluneca pe un raft de sus, pe care am vazut, luminat de ultimele fire de lumina ale lunii, scrind pe cotorcu argintiu "Istoria Conacului Cosco". Numele m-a fulgerat si am inghetat pe marmura rece. Imi pare incredibil de cunoscut si nu-mi pot da seama de ce...
Dupa ce imi revin si ma conving pe mine insumi ca nu este nimic important cu acea carte, o iau de pe raft si o ascund in rucsac. Cand sa il iau inapoi, ma trezesc fata-n fata cu o figura blonda, extrem de familiara. Nu se poate!
-Blade... imi spun in soapta, imposibil sa ma auda si el.
Am simtit o palma grea si apoi... nimic. Pur si simplu nimic.

[Arashi]

>:D< deci s a terminat important!!!
Abea astept urmatorul capitol....:X... a pt mn aa:>
e super fain:X[/size]