Intentii ascunse

[matzaplouata]

[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Idei / Forma / Gramatica.

eu si Kara ne-am decis sa facem un fic in colaborare.
eu voi povesti din perspecivs Stellei si Kara va povesti din perspectiva Karei. urmatorul capitol il va scrie si posta ea cand crede de cuviinta.
fara alte introduceri,

Lectura placuta si spor la lasat critici!

Titlu: Intentii ascunse

Autori: Kara si eu

Descriere: Este vorba despre doua fete, Kara Yorokobi si Stella Kirai Arano, care sunt prietene bune. In secret, Stella este asasin platit si doreste, din cauza unui trecut furtunos, sa o ucida pe Kara. Fetele merg la acelasi liceu si, atat Kara cat si Stella, trec prin multe ca sa ajunga la deznodamantul dorit.

Prolog

Intr-o lume falsa, cu oameni falsi care pretind ca te ajuta dar de fapt iti fac mai mult rau, nu mai stii in cine sa ai incredere si in cine nu.
Cand cel care iti e aproape te tradeaza, hotarasti sa te razbuni cu ura si sa te prefaci ca un om ce a luat-o pe unde nu trebuie.
Dar oare daca pornesti constient pe drumul gresit, vei mai fi in stare sa gasesti drumul inapoi? Oare te va gasi cineva sa te scoata din marea de ura, din valurile de suparare si din abisurile nenorocirii si a tristetii? Te va mai gasi cineva inainte sa faci greseala razbunarii care te va afunda mai mult in pacat?
Daca nu, atunci imi pare rau pentru tine...

Capitolul 1

　

Privirea mi-era atintita pe ecranul laptopului.Priveam stupefiata macelul ce mi se derula prin fata ochilor, in timp ce din ochii albastrii au inceput sa mi se scurga lacrimi cristaline.
Priveam cum parintii mei sunt macelariti in cel mai crud mod posibil de catre un barbat si o femeie. Imediat ce strainii au iesit din cadru, am strigat printre lacrimi si sughituri dupa invatatoare. Disperarea mi-a cuprins sufletul in timp ce ii povesteam cadrului didactic cele vazute.
Soneria telefonului m-a trezit din contemplarea amintirilor la care am invatat sa nu mai plang.
-Alo! raspund eu persoanei de la capatul celalalt al firului.
-Zaara! Azi la ora 22:00 Jeff Parker trebuie sa fie mort! Nu degeaba esti asasin platit.
-Ma ocup eu! mai spun dupa care inchid clapeta telefonului negru.
Asasin platit. Asta sunt eu. Cel putin, asta este una dintre fetele mele: Zaara, asasin platit, care ucide fara mila. In acelasi timp, sunt si Stella Kirai Arano: eleva la liceu in ultimul an, o prietena devotata, cu parintii decedati, o eleva de nota noua, cu probleme si vise mari. Asa ma cunosteau colegii, profesorii, vecinii si toti cei care ma vedeau in timpul zilei. Noaptea deveneam Zaara, cel mai cunoscut, bun si bine platit asasin.
Pentru mine, sa ucid, era un lucru natural. La fel ca respiratul fara de care nu poti trai. Ucideam cu sange rece, macelaream zeci de oameni intr-un timp scurt, fara sa las urme si fara pic de regret apoi dispaream la fel de repede, silentios si discret cum apaream.
Poate va intrebati de ce eram asasin. Consider aceasta meserie, un antrenament pentru a-mi indeplini visul: acela de a o ucide pe fiica criminalilor care mi-au ucis parintii.
Am scos o tigara din pachet si am aprins-o rapid. Am inceput sa trag in piept cu ardoare. Nu imi era suficient. Am stins-o si am inceput sa scotocesc prin sertare pana am dat de un pliculet. Dupa ce l-am desfacut, am inghitit continutul si m-am intins pe canapeaua din piele neagra. Prafurile "magice" si-au facut repede efectul si m-au dus pana in al noualea cer. Nu obisnuiam sa ma droghez inaintea unei crime, dar de data asta tigarile nu au fost suficient de puternice ca sa ma calmeze dupa amintirile care mi-au revenit atat de vii in minte.
Am adormit pe canapea intr-un timp scurt.

***

Imi deschid ochii si ma uit la ceasul de la mana. Era ora 20:30. Va trebui sa il termin pe Parker mai repede decat fac de obicei.
M-am ridicat de pe canapea si am inceput sa caut tigara inceputa mai devreme. Am fumat-o repede si m-am asezat pe parchet.
Am inceput ca ciocanesc in diferite locuri pe parchet pana cand sunetul s-a schimbat. Dupa ce am ridicat bucata de parchet, am scos de sub ea o cutie mare si neagra. Din ea mi-am scos echipamentul de asasina si am inceput sa ma imbrac.
Dupa ce costumul negru, din latex, mi-a acoperit tot corpul, mi-am luat in picioare cizme negre, din piele, cu toc cui de cincisprezece centimetri si mi-am impletit parul lung, de abans, intr-o coada. Mi-am pus masca alba pe fata si pistolul de rezerva la glezna dreapta. Pistolul mare l-am pus la brau alaturi de un cutit, pe manerul caruia se incolacea frumos un sarpe ce avea un craniu uman in loc de cap. Era cutitul meu favorit.
Mi-am pus lentilele de contact negre si am iesit pe geam. Alergam pe aleile laturalnice ale orasului pana la casa cunoscutului om de afaceri.
Am taiat sticla unei ferestre si am intrat in casa. Am inceput sa cercetez camera cu camera pana am ajuns in cea a lui Jeff Parker. Dormea.
Mi-am indreptat pistolul spre barbat si chiar cand am apasat pe tragaci, am fost impinsa si izbita puternc de oglinda de pe perete. Nu stiu cum, dar parul mi s-a desfacut cazand liber pana la genunchii mei. Am gemut si am dus mana la cap. Lichidul rosu si cald imi acoperise deja mana.
Am marait nervoasa si m-am indreptat spre cel care a indraznit sa-mi provoace o asemenea rana. Am ridicat pumnul sa il lovesc dar l-a prins si a inceput sa vorbeasca:
-Masca ta e crapata!
Am incercat sa-l lovesc cu celalalt pumn dar a sfarsit incatusat in cealalta mana a lui.
-De ce faci asta? ma intreba el.
-Asta ce? ii raspund indignata.
-De ce ucizi? Nu ai oamenii pe constiinta?
L-am lovit cu furie intre picioare si apoi l-am impuscat pe Parker care se trezise.
Masca mi s-a rupt de tot si a cazut pe podea unde s-a spart cu zgomot. Am sarit pe geam lasand paznicul tavalindu-se pe jos de durere.
"Stiam eu ca nu e bine sa ma droghez inainte de o crima. Si am uitat sa las crinul!" imi spun nervoasa in gand.
Am alergat pana acasa tinandu-mi mana la cap, gandindu-ma la paznicul din cauza caruia sangeram.
Dupa ce mi-am ingrijit rana, m-am schimbat si dupa ce mi-am curatat echipamenul m-am asezat pe canapea sa ma odihnesc. Era ora 22:30. Cred ca mi-am facut treaba la timp. Pacat ca am facut-o atat de prost. Mi-am lasat acolo, din graba, pistolul si masca. Bine ca purtam manusi. Am lasat urme de sange si un paznic viu, care, probabil mi-a vazut fata, si am uitat sa las crinul.
La fiecare asasinat, obijnuiesc sa las un crin roz pe cadavru. Sunt florile mele preferate.
Trebuie sa recunosc ca de data asta am esuat lamentabil. Trist, dar adevarat.
Norocul meu ca maine e duminica si nu trebuia sa merg la liceu. Asta mi-ar mai fi lipsit. Acum mi-am amintit ca trebuie sa invat pentru examene si sa-mi fac temele ca sfarsitul anului si totodata a liceului este aproape. Si mai trebuie sa-mi caut si o rochie pentru balul de final.
Ma luase durerea de cap asa ca am hotarat sa ma culc, dand astfel problemele si oboseala la o parte pentru cateva ore.

***

Simteam cum ceva vibreaza in buzunarul meu si am dus mana acolo.Era telefonul.
-Da! Cine e? intreb eu buimaca.
-Oare cine e? Kara! imi raspunde o voce vesela. Azi mergem la cumparaturi. Ai uitat?
-Da! Uitasem. La ce ora? ii zic dezmeticindu-ma incet.
-Pe la 11 vin sa te iau. E ok?
-E in regula. Ne vedem atunci! Bye! spun apoi inchid clapeta telefonului.
Kara Yorokobi. Asa se numea cea cu care tocmai vorbisem la telefon. Eu sunt cea mai buna prietena a ei. Asa crede ea. De fapt, ea este cea pe care vreau sa o ucid. Este o fata vesela, sentimentala, usor influentabila si bogata, crescuta de bunica ei. Parintii ei fusesera ucisi la scurt timp dupa ai mei si ea nu era prea atasata de ei. Bunica ei tinea locul intregii familii.
Nu stiu de ce, dar intr-un fel, ii purtam pica Karei si nu voiam cu niciun chip ca ea sa aibe parte de fericire. Bineinteles ca nu trebuia sa ii arat cat de mult o urasc decat cand o s-o ucid.
Timpul trece ca vijelia peste mine. Au trecut unsprezece ani de la moartea parintilor mei si inca nu pot uita disperarea ce m-a cuprins cand am vazut cum cei care mi-au dat viata sunt ucisi fara pic de mila, in cel mai brutal mod.
Am renuntat sa ma mai gandesc la amintiri si am inceput sa ma pregatesc, Aveam de suporat una din lungile, obositoarele, enervantele si stupidele sesiuni de cumparaturi ale Karei. Sper doar sa nu-mi observe rana de la cap.

pai asta a fost primul capitol. al doilea il va scrie Kara din perspectiva Karei. sper sa va placa si[/align] sa lasati commuri.

[Didu`]

Buna! Am trecut si eu pe la ficul vostru deoarece m-a atras titlul.
Imi place, imi place foarte mult! Ideea e foarte, foarte buna si abea astept sa citesc urmatoarele capitole pentru a vedea cum evolueaza.
Imi place foarte mult felul in care scrii. Naratiunea, dialogul si descrierea sunt foarte bune.
Abea astept urmatorul capitol care sper sa il puna Kara repede repejor. Greseli de tastare nu am vazut!
So...cam asta am avut de spus. Abea astept continuarea.
Bye-Bye!!!

[Bloom.]

So...uite ca am venit si eu cu nextu`. Sper sa va placa
Didu` Merci pentru comm` si speram sa treci si pe la urmatoarele capitole^^
Lectura placuta!

Capitolul 2

Mi-am deschis incet ochii privind somnoroasa in jur. Am cascat larg ridicandu-ma alene din pat. Mi-am indreptat pasii spre fereastra indepartand perdelele de culoare rosie lasand lumina sa patrunda in incapere. Am deschis usa de la balcon inspirand aerul proaspat si revigorant de afara. Am mai stat cateva minute pe terasa privind gradina de trandafiri a bunicii, dupa care am intrat in baie. M-am descotorosit de pijamale intrand in dus. Apa calda imi dezmierda trupul dandu-mi o senzatie de bine. Dupa o jumatate de ora am iesit din cabina invelindu-mi trupul zvelt intr-un prosop alb si pufos. Am intrat in dressing imbracandu-ma cu o pereche de pantaloni trei sferturi albi, un tricou roz si sandale de aceasi non-culoare cu pantalonii. M-am pus in fata oglinzii piptanandu-mi parul roscat ,filat ce-mi ajungea pana putin mai jos de umeri. Buzele mi le-am dat cu un strat de gloss incolor cu aroma de capsuni, iar in jurul ochilor ciocolatii mi-am dat cu dermatograf negru si rimel.
Am iesit din camera coborand la parterul vilei cu zambetul pe buze. In sufragerie, in capul mesei rotunde de doisprezece persoane statea o femeie de varsta a doua cu parul scurt de culoarea mierii si ochii caprui. Cand m-a observat, mi-a zambit cald invitandu-ma la masa. M-am apropiat de ea sarutand-o pe obraz.
-Buna dimineata bunico! Ai dormit bine? am intrebat-o vesela asezandu-ma in dreapta ei. Mi-am pus suc de portocale intr-un pahar luand cateva inghitituri.
-Buna dimineata scumpa mea! Mai bine ca niciodata. Tu? mi-a zis ea pe vocea blajina ce o folosea intotdeauna.
I-am raspuns printr-un simplu "bine" continuandu-m micul dejun. Ea era bunica mea. Persoana care m-a crescut de cand parintii mei au murit. Eram mica pe atunci si nu am constientizat ce se intamplase cu ei, iar cand am mai crescut, va spun sincer ca nu prea le-am dus dorul, chiar daca sunt unele momente in care as vrea-o pe mama langa mine, sa ma sfatuiasca. Nu stiu ce m-as fi facut fara bunica mea. Ea umplea golorile -nu in totalitate- produse de moartea parintilor. Dupa ce am mancat, m-am ridicat de la masa urcand scarile pana in camera mea, dar nu inainte de a-i da un pupic pe obraz bunicii.
Am luat laptopul trantindu-ma pe pat. Am dat drumul la muzica dupa care am intrat intr-un fisier incepand sa tastez. Era romanul meu la care scrisesem vreo doua capitole. Am uitat sa va spun ca visul meu era sa devin scriitoare.

In timp ce scriam, privirea mi-a "alunecat" pe ceasul de pe perete. Am sarit din pat inchizand laptopul. Era ora zece.
Am luat telefonul imbracat in puf roz de pe birou apeland un numar. Dupa cateva secunde, de la celalalt capat s-a auzit o voce somnoroasa.

-Da! Cine e?
-Oare cine e? Kara! am zis cu o voce vesela. Azi mergem la cumparaturi. Ai uitat? continui topaind prin camera.
-Da! Uitasem. La ce ora? ma intreaba ea in timp ce eu imi dau ochii peste cap. Tipic ei. Uita tot timpul cand venea vorba de cumparaturi.
-Pe la 11 vin sa te iau. E ok?
-E in regula. Ne vedem atunci! Bye!

Nu am apucat sa-i raspund ca a inchis. Poate va intrebati cu cine am vorbit. Ei bine, cu Stella, cea mai buna prietena a mea. Ea era ca o sora pentru mine. O iubeam extrem de mult.
Dupa ce am terminat convorbirea am pus micul obiect inapoi pe birou ducandu-ma pe balcon. Mi-am pus coatele pe balustrada in timp ce barbia imi era sprijinita in palme. Mi-am ridicat ochii spre cer privind acea mare infinita de albastru. Dupa o jumatate de ora de meditat mi-am luat gentuta punand in ea telefonul, cardurile si bani cash si am iesit din vila. Masina mea ma astepta in fata casei. Era o decapotabila rosie. Am urcat in automobil iesind din curte. In zece minute am fost in fata blocului in care locuia Stella. Am luat geanta scotand telefonul din ea apelandu-mi prietena. A raspuns cu o voce plictisita.
-Haide, esti gata? Sunt in fata blocului! n-am mai lasat-o a zica altceva inchizand. Am dat drumul la muzica fredonand melodia ce era difuzata la radio. Peste cinci minute, in masina a intrat o fata bruneta, putin mai scunda ca mine cu parul pana la genunchi si ochii de un negru patrunzator. Era imbracata intr-o pereche de blugi negrii, un tricou albastru inchis si adidasi.
-Stella! am exlamat eu strangand-o in brate. Mi-a fost dor de tine! am continuat dandu-i drumul din stransoare. Am pornit autovehiculul pornind spre mall.
-Da, sigur! Nu m-ai vazut de vineri! raspunde aceasta cu o voce calma privindu-ma si zambindu-mi.
I-am zambit si eu, fiind atenta la drum. Pana am ajuns acolo, niciuna nu a mai scos niciun sunet.
Am parcat masina luandu-mi geanta coborand si inchizand portiera. Am asteptat-o si pe bruneta dupa care am intrat in mall.
Am privit in jur nestiind de unde sa incep. Adoram sa fac cumparaturi.
-Haide! am zis vesela luandu-mi prietena de mana.
Dupa ce am colindat jumatate din cladire eu aveam gramada de bagaje, iar bruneta doar doua.
-Gata, eu nu mai pot. Haide sa ne asezam undeva. a zis ea tragandu-ma dupa ea.
Ne-am asezat la o masa comandand doua sucuri de portocale incepand sa discutam lucruri banale.

* * *

-In sfarsit acasa! exlama bruneta intrand in apartament. Am urmat-o asezandu-ma pe canapeaua din sufragerie.
-Vrei ceva de baut? ma intreaba ea intrand in bucatarie. M-am ridicat de pe canapea intrand si eu dupa ea.
-Un pahar cu apa! am zis eu zambindu-i cald.
Aceasta a deschis frigiderul luand o sticla de apa plata turnand in doua pahare. Unul mi l-a inmanat mie, iar din celalalt a luat cateva guri punandu-l pe masa.
M-am asezat pe un scaun baand apa. Imi era foarte sete avand in vedere caldura de afara. Chiar daca era doar luna Mai, afara erau aproximativ treizeci si cinci de grade.

Urmatoarele ore am stat in camera Stellei uitandu-ne la televizor si vorbind diferite chestii. Imi placea foarte mult sa stau cu ea. Orice subiect de discutie neinteresant, daca il spunea ea. Devenea interesant. Eu ascultand-o fascinata. Chiar daca era mai mica decat mine cu doua luni, eu o consideram surioara mea mai mare.

* * *

Seara a venit cu pasi repezi. Soarele se cufunda in intuneric in timp ce luna aparea pe cer. Eu eram la fereastra privind oamenii ce se plimbau agitati de colo-colo. Dintr-o data m-am intors spre bruneta ce ma privea. A schitat un zambet intinzandu-se pe pat. M-am asezat langa ea zambindu-i.
-Eu trebuie sa plec. Ne vedem maine la scoala. am zis imbratisand-o. Dintr-o data m-am indepartat de ea privind-o ingrijorata.
-Hei, ce ai patit la cap?

[Miss Serenity]

Am citit povestea voastra si pare destul de interesanta.
Greseli nu sunt prea multe...defapt am sesizat cateva in postul Karei, la Stella nu retin sa fi vazut, sau poate mi-au scapat mie.
Oricum imi place modul de expunere...iar faptul ca postati amandoua din prizma a doua personaje diferite, face acest fan fic mult mai interesant.
Se pare ca cele doua fete sunt putin in contrast una fata de cealalta si sunt curioasa cum va decurge relatia lor.
Astept o continuare cat mai curand si va urez succes la amandoua...sper sa iasa bine pana la final si sa nu va incurcati in idei.

[Savarina Ali]

Hey stiu ca ti-am promis Kara ca trec acum cateva zile, dar am fost ocupata si am si uitat putin. Imi faceam curat pe la favorite si am gasit si ficul vostru. Pai ce pot sa spun e dragut. Imi place idee sincer acum ceva vreme ma gandeam si eu la asa ceva dar nu stiu de ce nu am mai vrut sa pun in aplicatie ^_^ Si acum sunt fericita ca nu am facut-o ^.^'
Pai sa vedem vorbesc acum despre capitolul Stellei :
- e fain prologul
- descriere => mai poti pune pe acolo
- naratiunea / actiunea => au fost bune si nici una grabita, sau dupa parerea mea cel putin
- dialogul => nu a fost sec si a fost suficient pentru marimea capitolului
- greseli de tastare / gramatica => Sincer chiar nu m-am uitat dupa ele, daca au fost asta e nu stiu si nu stau sa caut ^.^'

Acum vorbesc despre capitolul Karei :
- descriere => la fel ai mai putea adauga si tu
- naratiune / actiune => nici la tine nu au fost grabite
- dialogul => mi s-a parut ok
- greseli de tastare / gramatica => aceeasi poveste, nu m-am uitat dupa

Acum despre amandoua :
- va descurcati bine impreuna
- imi place ca puneti acele " *** " (asteriscuri) asta inseamna ca actiunea nu este grabita, ci se petrece in alt loc, si asa faceti cititorul sa inteleaga mai bine
- banuiesc ca faceti impreuna capitolele [se mai intampla ca unii sa nu o faca] si asa este mul mai bine ^.^
- continuati tot asa si o sa fie bine
- am observat ca la capitolul doi a fost mult mai bine decat la primul. Nu o luati in nume de rau, dar asa este.
- imi place foarte mult idee si mai ales ca stiti cum sa o modelati

Eu una sper ca nu am fost acra sau dura, depinde cum ati citit si cum ati inteles comul meu, insa eu va spun ca nu am zis nimic cu
Va urez la amandoua succes in continuare si ne mai citim cu urmatorul capitol si poate mai multe imbunatatiri >:D<
Capu Chuu' si ne mai citim nu scapati voi asa de repede de mine >:)

[matzaplouata]

va multumim mult pentru comentarii si sper sa va placa si in continuare. fara alte introduceri, lectura placuta si spor la lasat commuri!

Capitolul 3

Mi-am treas la repezeala pe mine o pereche de blugi negri si un tricou albastru inchis. In buzunarul blugilor mi-am pus bani, telefonul si pachetul de tigari in celalalt buzunar. Ma indrept spre hol cu tenisii curati in mana si cand ma aplec sa ma incalt, telefonul suna din nou. Era Kara.
-Haide, esti gata? Sunt in fata blocului. Fara sa mai apuc sa spun ceva, "nebuna", mi-a inchis.
M-am incaltat si dupa ce am iesit din apartament, l-am incuiat si am varat cheile langa tigari. Am sarit mai multe trepte deodata pana am ajuns la parter.
In fata blocului ma astepta o decapotabila rosie, la al carei volan statea Kara. Am intrat in vehicul si am fost imediat sufocata in imbratisarea fetei.
-Stella! Mi-a fost dor de tine! imi striga in ureche, plina de veselie.
-Da, sigur! Nu m-ai vazut de vineri! spun cu o voce calma.
Pana am ajuns la uriasul mall, nici una nu a mai spus nimic. Dupa ce a parcat, am pornit amandoua spre intrare.
-Haide! mi-a spus vesela si dornica de probat haine.
Am colindat magazin cu magazin pana am vazut mai mult de jumatate din mall. Fata asta era o maniaca a shopping-ului. Avea o gramada de plase cu haine si papuci pe cand eu aveam doar doua. Portofelul meu se subtiase drastic si tocmai mi-am amintit ca trebuie sa iau banii pentru Parker.
-Gata, eu nu mai pot! Haide sa ne asezam undeva. i-am spus eu tragand-o dupa mine la o masa. Ne-am luat amandoua cate un suc si am inceput sa discutam despre tot felul de chestii care pareau a fi banale.

***

-In sfarstit acasa! spun eu intrand in apartament. Vrei ceva de baut? imi intreb prietena in timp ce ma indrept spre bucatarie.
-Un pahar cu apa! imi spune venind si ea in bucatarie.
Am pus apa plata in doua pahare,pe unul dandu-l fete si din celalalt sorbind cu lacomie, apoi mergand in camera mea. Am pornit televizorul si am lasat pe o comedie romantica. Am mai povestit, seara venind cu pasi repezi. M-am intins pe pat si Kara veni la mine zambind.
-Eu trebuie sa plec. Ne vedem maine la scoala. mi-a spus imbratisandu-ma. Cand s-a departat de mine avea o privire ingrijorata. Chiar cand ma rugam in gand sa nu-mi fi observat rana, ea m-a intrebat:
-Hei, ce ai patit la cap?
Am ramas muta. Chiat nu stiam ce sa-i raspund. Intr-un final am gasit o scuza cat de cat plauzibila.
-Am dat cu capul in coltul geamului. spun serioasa. Nu putea sa afle adevarul.
-Minti. imi spune furioasa.
-Dar...
-De ce ma minti?
Nu am putut sa-i raspund. A iesit ca o vijelie din apartament dezprobandu-ma cu capul. Imediat ce a iesit, am cazut in genunchi pe podea. Sper ca nu va mai insista pe acest suiect.
-Temele! strig exasperata in timp ce ma ridic de pe jos.
Mi-am cautat cartile si caietele pentru maine si am inceput sa scriu si sa invat.

***

Un alt cascat isi gaseste sfarsitul in gura mea. Ma uit la ceasul de la mana. Ora 03:57 dimineata. Mi-am pus lucrurile pentru scoala in geanta neagra si mi-am pus alarma pentru ora 06:00. M-am intins pe canapea si am am adormit acolo.

***

Intru in curtea scolii si ma indrept spre intrarea in cladire. Se si aude clopotelul. Alerg spre clasa si intru chiar inaintea profei de mate. Ma asez in ultima banca si imi scot cartea, caietul si pixul in timp ce sper sa nu ma asculte. Nu sunt sigura de cat de bine memorasem azi-noapte lectia de ora trecuta.
Kara statea in prima banca si nu cred ca m-a vazut cand am intrat.
Profesoara a inceput sa vorbeasca si apoi nu mai stiu ce s-a intamplat. Stiu doar ca am fost zguduita bine si scoasa la tabla de harca carunta de profesoara si, bineinteles, nu am stiut nimic.
In pauza, Kara si-a cerut scuze pentru iesirea furtunoasa de ieri si a zis ca daca mint, cu siguranta am un motiv intemeiat.
La orele ce au urmat am fost la fel de adormita si pe dinafara subiectului. La astronomie am spus ca dupa planeta Marte urmeaza aprilie, la romana m-am incurcat la gramatica, la sculptura mi-am dat cu firizul peste degete alegandu-ma cu niste zgarieturi de toata frumusetea, la logica am adormit si la sport am primit mingi in cap.
Toata lumea ma intreba ce am patit si eu nu faceam decat a stau si sa ma uit la ei ca mata-n calendar.
Cum am ajuns acasa, am gasit un plic pe numele meu. L-am deschis si am gasit inauntru o suma mare de bani si un bilet pe care scria "Plata ta pentru uciderea lui Jeff Parker". Am zambit si i-am pus deoparte.
Dupa ce mi-am facut temele pentru a doua zi, m-am culcat. Maine era 1 iunie. Sper ca nu facem ore.
Am adormit repede si uite asa a mai trecut o zi din viata mea.

[Miss Serenity]

Well...trebuie sa iti spun ca ai cam grabit actiunea...adica...lucrurile sau petrecut mult prea repede...puteai sa mai insisti pe alocuri...este ca si cum ai fi trecut intr-un jurnal scurt si la obiect tot ce ti s-a intamplat intr-o zi...si nu e tocmai estetic....
Ai si cateva greseli de tastare...fi putin mai atenta pe viitor te rog :)
In rest ce pot sa spun...imi place cat de bine va sincronizati una cu cealalta...iar povestea pare draguta...nu sunt prea multe de spus pentru ca practic in capitolul acesta nu s-au intamplat lucruri semnificative sa spun asa...cu toate ca actiunea a fost grabita al naibii de mult...
Mai multa atentie la exprimare pe viitor...si poti incerca sa descri mai putin fizic...sa nu mai insisti atat de mult asupra hainelor, ci sa te concentrezi pe starile lor sufletesti, pe emotii si trasaturi de caracter...crede-ma o sa fie mult mai frumos daca faci asta.
Totusi...astept continuarea...ti-am spus...nu ma las de ficul vostru...voi comenta de bine sau de rau...acuma depinde de situatie...si sper sa fie numai de bine...
Succes si spor la scris!

[Savarina Ali]

Hei am aterizat si eu pe aici cu intarziere ^.^
Pai sa vedem voi enumera totul si voi incerca sa justific

Critici :

- descriere => poate mai adaugati si voi, deoarece lipseste alocuri
- dialogul => nu a fost sec, insa m-a cam ametit putin
- naratiunea => de ea nu ma leg ca e la locu ei
- actiunea => a fost grabite de mai mare frumusetea. parca ati pus-o sa fie alergata de tauri sau bizoni. din ideea capitolului asta mergeau facute doua, sau sa fie mai lung si sa se exprime cu mult mai mult pe acolo actiunea.
- greseli de tastare / gramatica => eu am vazut de tastare nu stiu daca au fost si de gramatica :-??

Concluzii :

- m-ai ametit total cu grabirea actiunii
- " *** " au fost puse sa incadreze doua randuri jumatate. asta face sa nu fie estetic (mi s-a intamplat, asa ca nu o spun cu rautate)
- nu te-ai concentrat foarte tare sa faci capitolul si asta s-a vazut
- asa cum am mai spus ideea este draguta, dar acum ramane de vazut cat veti avansa voi
- vreau ca la urmatorul capitol sa vad imbunatatiri, si nu ma refer numai la capitolul 4 facut de Kara, eu acum ma refeream la tine Stella -asta nu inseamna ca nu e valabil si pentru Kara-
- mult noroc in continuare si por la scris >:D<

Capu Chuu'

[Bloom.]

Va multumiiim pentru comentrii fetelor si sper ca veti comenta si capitolul asta:D
So...lectura placuta^_^

Capitolul 4

Eram in gradina asezata in leagan gandindu-ma la discutia mea cu Stella. Nu intelegeam de ce ma mintea, pentru ca era evident ca asta facea.
Credeam ca eram cele mai bune prietene si ne puteam spune uneia alteia totul. Mi-am acoperit fata cu mainile stand asa cateva minute. Dupa aceea m-am ridicat greoi de pe scaun intrand in vila. Am intrat in bucatarie deschizand frigiderul. Am bagat mana inauntru luandu-mi cutia cu lapte. Mi-am turnat intr-un pahar dupa care am pus cutia la loc. Am urcat in camera mea cu paharul in mana. M-am asezat pe pat luand cateva guri din lichidul albicios, dupa care l-am asezat pe noptiera. M-am intins pe suprafata moale inchizand ochii.
Dupa ce am meditat putin, am hotarat ceva. Nu vroiam sa raman suparata pe ea, in fond, era cea mai buna prietena a mea si singura, pentru ca celelalte fete se dadeau pe langa mine doar pentru ca eram bogata. Nu suportam lucrul asta. Decat sa am prieteni falsi, mai bine sa nu am deloc.

* * *

A doua zi a venit cu pasi repezi. M-am ridicat somnoroasa din pat destinzandu-mi trupul. Desi era doar ora sapte, soarele stralucea puternic pe cer incalzind pamantul. Am mai admirat putin bila galbena si stralucitoare dupa care am intrat in baie facandu-mi siesta de dimineata. M-am imbracat cu o fusta pana putin mai sus de genunchi de un verde crud, un tricou galben si sandale asortate. Mi-am pieptanat parul dupa care m-am machiat discret. Mi-am luat geanta coborand in sufragerie pentru a lua micul dejun.

* * *

In clasa era o agitatie de nedescris. Am oftat asezandu-ma in prima banca din mijloc. Mi-am scos cartiile incepand sa citesc ceva din cartea de istorie. Am fost atenta la toate orele spre deosebire de Stella care dormise majoritatea timpului.
In pauza, m-am dus la bruneta cerandu-mi scuze pentru comportamentul meu de seara trecuta. Ea a zambit luandu-ma in brate.
La celelalte ore nu s-a intamplat nimic extraordinar cu exceptia prostiilor facute de prietena mea. Abea ma abtineam sa nu rad. Parca venise de pe Marte, sau Aprilie, cum zisese ea, ca dupa planeta Marte urmeza Aprilie.

* * *

Inca o zi obositoare de scoala s-a sfarsit. Am bagat masina in garaj -deoarece urma sa ploua avand in vedere norii intunecati ce domneau pe cer- si am intrat in vila. M-am descaltat dupa care am vrut sa intru in camera mea, dar cand am trecut prin sufragerie, m-am oprit. Acolo, pe canapea, erau asezati doi barbati. Primul, avea parul negru si ochii verzi si cred ca avea in jur de patruzeci de ani. Celalalt era leit el, doar ca varianta mai tanara. Cred ca avea aproximativ douazeci de ani.
Cand m-au observat, cei doi s-au ridicat in picioare salutandu-ma politicos. Am facut si eu acelasi lucru dupa care am privit-o intrbatoare pe bunica. Aceasta s-a ridicat de pe fotoliul pe care statuse si s-a apropiat de mine.
-Bine ai venit draga mea! Sa tii prezint pe domni: El este domnul Sebastian Bonarotti, iar celalalt este fiul dumnealui, Kevin, viitorul tau logodnic.
-Viitor ce? am zis speriata. Nu-mi venea sa cred ce auzisem. Logodnic, unde, cum? Nu mai intelegeam nimic. Ma scuzati! am continuat urcand in fuga scarile si intrand in camera mea. M-am trantit pe pat tinand o perna in brate.
Nu dupa mult timp, in camera a intrat femeia ce-mi era ca o mama.
-Draga mea, stiu ca te-am luat prin surprindere, dar trebuie sa ma intelegi. Afacerile nu ne merg prea bine, iar domnul Bonarotti a zis ca o sa ne ajute doar daca tu te casatoresti cu fiul lui. Trebuie sa intelegi! Daca nu faci asta o sa se duca de rapa afacerea pentru care tatal tau a trudit atata timp sa o puna pe picioare. mi-a zis bunica. Eu deja incepusem sa plang. M-am ridicat din pat uitandu-ma furioasa spre ea.
-Si crezi ca-mi pasa? E in joc fericirea mea. Cum crezi ca o sa ma casatoresc cu un barbat pe care nu-l iubesc, cum? Te urasc, va urasc pe toti! spun dupa care ies ca vijelia din camera coborand scarile si iesind afara. Am inceput sa fug nepasandu-mi de nimic. Incepuse si ploaia. Si ce ploaie! Era furtuna. Hainele mi se lipisera de corp eu incepand sa tremur din cauza vantului. Nu-mi pasa, nu-mi mai pasa de nimic. Mergeam cu capul in pamant, mii de lacrimi brazdandu-mi fata. Nu-mi venea sa cred ca mi se intampla una ca asta.
Dintr-o data am auzit un clacson puternic de masina. Mi-am ridicat privirea. Eram in mijlocul strazii si o masina se indrepta periculos spre mine. Am inchis ochii asteptand impactul, dar am simtit doar doua maini ce ma trageau inapoi.
Am deschis incet ochii ridicandu-mi privirea. Cel ce ma salvase era Kevin.
-De ce m-ai salvat? Nu puteai sa ma lasi sa mor? Mai bine asta decat sa ma marit cu tine! am zis dandu-i cu pumnii in piept. Acesta nu a schitat niciun gest lasandu-ma sa ma calmez dupa care m-a luat in brate ducandu-ma la masina lui. M-a asezat pe scaunul din dreapta, el punandu-se la volan. Si-a dat geaca jos acoperindu-ma cu ea.
Mi-am lipit capul de geam privind pierduta ploaia ce incepea sa se domoleasca.
Cred ca am adormit deoarece atunci cand am deschis ochii eram intr-o camera mare, de culoare albastra amenajata cu foarte mult gust. Am incercat sa ma ridic, dar ma durea tot corpul. Pana la urma am reusit. Am dat patura de pe mine punandu-ma pe picioare. Cand m-am uitat in jos, am observat ca eram imbracata cu o camasa ce-mi ajungea pana putin mai jos de fund. Am pasit pe covorul moale iesind din camera intr-un hol. Priveam peretii ce erau incarcati cu tablouri. Am coborat scarile intrand in bucatarie. Acolo, la o masa, cu capul in palme, statea satenul.
-C-ce caut eu aici? l-am intrebat cu o voce joasa, iar acesta si-a ridicat capul apropiindu-se de mine.
-De ce te-ai dat jos din pat? Trebuie sa te odihnesti. mi-a zis ingrijorat. In acel moment am simtit cum pamantul se duce de sub mine si nu mai aveam stabilitate. Cadeam daca nu m-ar fi prins baiatul.
-Odihneste-te printesa. Vom vorbii maine! am auzit ca prin vis inainte de a adormi.

[Savarina Ali]

Hellow iote ca am ajuns ar aici. >:D< Am citit si este dragut capitolul 4 but cam acelasi lucru pot spune si aici

Critici :

So sa vedem totusi care au fost imbunatatirile si ce mai trebuie facut :
- descrierea => a fost mai bine un +
- dialogul => de aceasta data nu m-a ametit ^.^ un + si aici
- naratiune => a fost buna +
- actiunea => ai grija ca ai grabito putin, insa mai putin ca in capitolul 3 -/+ (neutru)
- greseli am cam vazut pe acolo -
- ati mai evoluat +

Punctaj :

4 X +
1 X -
1 X -/+
deci 4 plusuri ... ^.^

Pai va astept cu nextu dragele ^.^
Capu Chuu'