Integrarea in colective

[Azazel]

Mee too ma incadrez pe aici...tre' sa am ce discuta cu o persoana si imi plac foarte putine subiecte,mai greu cu persoanele noi...la mine e ceva de genul "hai intreabama" Anyway om trece peste toate ac asta e nu mori daca iti dai drumul umpic mai greu...
Ce mi se pare ciudat e ca vorbesc mult mai usor din fata unui monitor chiar daca aceea persoana ma cunoaste(adica ma vazut)...Tre' sa te acomodezi cu persoanele cica dar prefer sa raman ca acum...

[Dufresne]

Ce mi se pare ciudat e ca vorbesc mult mai usor din fata unui monitor chiar daca aceea persoana ma cunoaste(adica ma vazut)...Tre' sa te acomodezi cu persoanele cica dar prefer sa raman ca acum...

Te exprimi mai bine cu ajutorul tastaturii in unele cazuri.. Si eu personal sunt asa, dar numai cu persoane cu care nu prea vorbesc/ies in mod normal. :p Dupa ce o sa te imprietenesti mai bine cu anumite persoane, dupa ce va cunoasteti mai bine iti va fi la fel de usor ca in spatele monitorului. ^ ^ Stii, pe mine o discutie fata in fata, faptul ca ii vad gesturile si expresia feteii ma fascineaza mai mult. E mai funny, awesome etc.

...

Nu mi se pare prea greu sa te integrezi intr'un colectiv, iti faci putin curaj te bagi in seama si conversatia va merge de la sine. Daca stai si te uiti asteptand sa te bage cineva in seama e clar ca nu te vei integra.

Si mie personal imi place sa fiu intrebata chestii decat sa intreb, dar in cazul in care nu cunosc pe nimeni merg la persoanele care mi se par mai simpatice si ma bag in seama, ca doar nu o sa stau intr'un coltisor si o sa ma uit la ei, asa tacuta de zici ca nu am gura. Hell no.

Nu moare nimeni daca sunteti mai intrazneti, nu va da nimeni in cap. Daca nu va plac toti, asta e.

Acum, la liceu o sa fiu singura printre 29 de puÅŸti *yeey*acum mi se pare mai awesome ca nu stiu pe nimeni, desi acum ceva vreme priveam altfel lucrurile. O sa fie mai interesant la inceput, incercand sa'i cunosc si toate alea. Meh, singura mea problema va fi propia'mi gura, tind sa scap vreo doua cuvinte cand imi displace cineva. .-.

[SnowFlake.]

Ati avut vreodata probleme cu colectivul vostru?
Da.
În clasele mici nu am avut nici un fel de problemă şi ne simţeam chiar bine împreună. Iar în a cincea ne-au despărţit clasa. Nu vroiam, dar eram prea puţini în clasă şi ne-au împărţit la A şi la B. Nu am reuşit să mă integrez nici în clasa a opta. Chiar dacă eram deschisă şi încercam să comunic, nu reuşeam să mă înţeleg bine cu toţi. În special cu băieţii discutam foarte des, dar cu fetele era o problemă. Eram mai puţine şi ne-am făcut bisericuţe. Trei dintre fostele mele colege erau prea fiţoase. Ba chiar am avut altercaţii cu ele, doar pentru că una avea un prieten de douăzeci şi patru de ani şi îl adusese la şcoală, în clasă. Iar noi restul am comentat, căci ştiam că nu avea voie să îl aducă în incinta şcolii, însă ce să-i ceri? Şi de acolo a început calvarul. Am avut probleme cu diriga, a dat în noi ( prin "noi" zic aproape toată clasa ) şi media la purtare tot zece i-a ieşit. Diriga era prea slabă de înger.

Iar acum în clasa a noua - lume nouă. Chiar douăzeci şi nouă de persoane şi cu toate că suntem mai multe fete am reuşit să ne înţelegem mai bine. În general, nu am probleme cu integrarea pentru că sunt sociabilă şi vorbăreaţă, puţin timidă la început şi atât.

Ce ati facut pentru a le rezolva?
Practic nimic. Nu aveam ce să fac la cât de nebune erau ele.

[Sign of hell]

Da, am avut astfel de probleme.
Eram in clasa a 3a cand m-am mutat in alta parte a orasului, schimbandu-mi si scoala.
Cand am ajuns la scoala in primele zile erau prietenosi cativa dintre ei. Ma intelegeam bine dar eu eram mai tacuta si rusinoasa asa ca stateam mai departe de lume. Imediat au aparut si barfe mici scoase de catre un copil, ciudat ca acel copil era chiar baiat si acum in clasa a 8a a ajuns sa fie gayul clasei si eu il mai apar din cand in cand.. Chiar daca au fost probleme la inceput am reusit sa ne inteleem binisor si sa fim cat de cat uniti. Am in clasa si alte fete care sunt mai inchise si nu vorbesc cu nimeni, nu ies din banca si am inceput eu sa vorbesc cu ele, stiti? chiar sunt normale, se amuza si ma inteleg foarte bine cu ele. Toata lumea merita o sansa nu numai cei "cool".
Acum dupa ce termin clasa a 8a ne vom separa, uni vor plange inclusiv eu care ma voi muta la liceu in Austria si nu imi voi mai vedea vechii colegi. Dar totusi vreau sa ma intorc in perioada balului pentru a imi vedea toti colegi, unde au ajuns si cat sa-u mai maturizat. Am ajuns sa devenim apropiati, si cu certuri si cu batai dar tot prieteni am ramas. Sigur, mai sunt si specimene de "cocalari" si "pitipoance" in clasa dar nu ne bagam in seama mereu, daca au fite sa si le pastreze pentru ele, eu nu sunt nevoita sa le vad sau sa le aud. Prin urmare nu ne certam cand ne ignoram reciproc. Chiar daca mai sunt momente in care fitele dispar si devin cat se poate de sociabile.
Toti ar trebui sa treaca peste temerile de a iesi in societate, vor descoperi o lume noua, nu mereu frumoasa dar poate palpitanta. ^^

[Ryuu]

Când am ajuns în clasa a 9a mi-a fost foarte greu să mă integrez. De ce? Eu sunt mult mai tăcut, mult prea cuminte, iar ceilalți erau... hmm... prea activi, să spun așa. Mi-a luat cam o jumătate din an până să găsesc pe cineva cu care să vorbesc. Într-un final am găsit. Mă rog.
Încă nu m-am învățat cu ceilalți. Pur și simplu eu sunt diferit de ei și se aud vorbe pe la spate, dar nici că mă doare de ce spun ei.
De ce cred că sunt diferit? Pentru că ei, de exemplu, se amuză din orice, dacă văd o muscă țipă ca tâmpiții și eu nu îi bag în seama, și apoi spun nu știu ce. Au niște glume de c****... În fine.
Nu sunt genul de persoana care vrea să atragă atenția pe stradă, cae țipă când văd și un firicel de praf doar ca să se afirme, și pentru asta mă consider diferit și de asemenea leg greu și prietenii.
Mă rog.. mulți riscă să-și piardă viața din cauza colectivului, doar pentru că nu sunt acceptați. Se mai întâmpla chestii din astea...

[andraportocala]

In primul rand, nu inteleg de ce toata lumea vorbeste despre integrarea in colectivul clasei lor, cand topicul asta se refera la societate, dar ma rog. E si aia o "societate" pana la urma.
Am citit toate posturile si sunt fix 2 tipuri de oameni aici: cei timizi, si cei vorbareti si sociabili.
Nu stiu, faza cu integratul intr-o clasa e fix un cutit cu 2 taisuri, si o sa vorbesc aici de experienta mea persoanala. In generala, am avut o clasa geniala. Am petrecut 8 ani alaturi de oamenii aia, si e logic ca am trecut si noi prin perioadele de "va urasc pe toti", "nu va mai suport", "sunteti niste dobitoci", dar in final am realizat ca noi reprezentam 8A-ul si ca trebuie sa make the best of it. Nu stiu, eu la gradinita eram fix genul de copil autist care sta intr-un colt de dimineata pana seara si nu vorbeste cu nimeni. Nu am avut niciun prieten cand eram mica, si nici ca incercam asta. Preferam sa stau singura si sa ma joc cu Barbie on my own, ca nu aveam eu nevoie de prieteni, desi eram mica.
Dupa, in clasa 1 am avut fix un soc. Desi eram mici, toata lumea era asa de deschisa si saritoare. Si sa nu mai spun, fiind clasa 1 toti se indragosteau de toate. In clasa 1 am avut primul prieten!!! Vorbeam cu el la telefonul fix . Da, si de atunci am devenit un colectiv, fara sa ne dam seama. Printr-a 3a cand deja veneam singuri acasa, eu aveam drum comun cu 2 baieti (baza clasei) si va dati seama ca de atunci suntem prieteni foarte buni. Si au mai trecut ani, si am ajuns in gimnaziu cand toti se urasc intre ei. Evident, s-au format bisericute si toata lumea se barfea pe la spate si chestii de genul. Dupa, tot am inceput sa iesim in oras mai multi din clasa, si mai multi, si mai multi, pana ne-am dat seama ca noi ne cunoastem de o viata aproape si ca o sa fim prieteni mereu, no matter what. Atunci chiar eram nedespartiti. Chit ca 1,2,3 erau pe planeta lor si nu ne bagau in seama, noi ne simteam uniti si prieteni. Ne ajutam mereu, faceam temele impreuna pe skype, vorbeam la telefon cu orele. Cel putin intr-a 8a cu examenul lui peste, pfff. Numai noi stim cate ore stateam la telefon sa facem probleme la geometrie... Si intr-a 8a iari, fiind dimineata, ne mai saturam si noi de scoala si mergeam pe la unu, altu acasa sa dormim . Asa, ne adunam 10 persoane si plecam sa dormim. Dar eram totusi copii cu bun simt. Dupa ce ne trezeam faceam la mate.
Nu stiu, pentru mine generala a fost o perioada minunata! O sa-mi fie dor mereu de anii aia si o sa-mi fie dor de TOTI colegii, chiar si de aia foarte diferiti mie. Pana la urma au fost prietenii mei si ii cunosc de cand eram o ghinda de om. Noi am evoluat unii in ochii altuia, noi am avut dramele noastre, noi ne-am urat intre noi, noi ne-am placut intre noi...noi sa ramanem prieteni si sa ne bucuram de zilele alea!
Acum, la liceu (sunt a 10a) e mai aiurea. Adica, sunt si la filo si sunt 4 baieti in clasa printre 20 si ceva de fete. Nu suntem deloc uniti si suntem persoane complet diferite. La liceu am preferat sa-mi fac prieteni in alte clase pentru ca nu exista nicio scanteie in clasa mea. Nu pot sa zic ca sunt timida sau ceva, dar chiar nu poti vorbii cu colegii mei, asa ca am preferat sa caut parteneri in alta parte, si chiar i-am gasit. Cel putin, in curte, in pauza iti faci jdemii de cunostinte, care chiar pot evolua frumos. Asa, mai iesi in oras cu clasa lui x, a lui y, te mai imprietenesti cu z, cu v si chiar merge treaba. Mai cunosti si de la clase mai mari, si tot asa. Plus ca mereu ii ai pe fostii colegi si pe noii lor prieteni si ajungi in final sa ai o gasca destul de larga si variata .

In final, tot ce trebuie sa faci e sa fii open minded. Nu trebuie sa fii foarte sociabil ca sa-ti faci prieten, ci doar sa ai o minte deschisa. Poti gasi acceptare intr-o persoana la care nu te-ai fi asteptat niciodata; tot ce trebuie sa faci este sa-i acorzi o sansa. Nu trebuie sa etichetam oamenii dupa cum se imbraca, sau mai rau (ceea ce mie mi se pare ridicol) dupa genul de muzica pe care il asculta. Frate, ok, ascult manele, si ce? Nu poti sa-mi acorzi o sansa, poate chiar sunt your soulmate! Nu spun ca toti o sa fie ok si amabili, dar in viata nu o sa fie niciodata totul roz si "dusmanii" si antipatiile sunt si ele un rau necesar.

[Chriss]

Pentru mine ca fost cam asa, de la gradinita pana in cl. a8a am avut aceasi colegi cu o mica exceptie, s-a transferat o fata in a6a, si in a8a au mai venit doua, dar sau integrat foarte usor sau mai bine zis noi am fost cei care i-au bagat in grup. Eram doar 13 in clasa (in a8a am fost 15) 7 fete si 6 baieti, fetele erau in treaba lor iar baieti intra lor, nu erau bisericute si eram toti uniti, (cea mai buna prietena a mea era cea mai timida persoana din clasa) eu eram pintre cei mai buni la note din clasa, si eram si singura care se oferea sa ii ajute pe cei care erau paraleli cu scoala, astfel am devenit cea mai populara din clasa, populara in sensul ca interactionam si ma intelegeam bine cu toti (nu am gasit alt cuvant care sa se potriveasca).
La liceu (adica in primul semestru din acest an), eram cu totul pe alta lume. Nu cunosteam pe nimeni, si nu ma cunostea nimeni. Stiu bine ca in pima zi nu am scos nici un cuvant, erau deja bisericutele formate, pt ca copii noi venisera in grupuri de cate doi care se cunosteau, iar cei vechi erau deja organizati. In seara aceea am vorbit cam 3 ore la telefon cu cea mai buna prietena a mea incercand sa o conving sa se transfere si ea aici din semestrul 2, desi nu erau sanse.
Hai s-o mai scurtam, in a doua zi s-a pus cu mine in banca cea mai desteapta fata din clasa, avea cele mai bune note (iar incep) m-am imprietenit cu ea, apoi am inceput sa vorbesc si cu baiatul care sta in fata noastra, tocilarul clasei (e genul de tocilar care sta la calculator toata ziua si care stie totul despre jocuri si alte de astea, imi plac genul asta de tocilari) dupa care, nu stiu cum se face ca am ajuns sa fiu prietena si cu cea mai nebuna si baietoasa fata din clasa, iar pentruca tocilarul (poate u ar trebui sa ii mai zic asa) este prieten bun cu cel mai dragut baiat, am inceput sa vobesc si cu el, desi este un narcisist. Prin urmare grupul din care fac parte este format din geniala, tocilarul, nebuna ciudata, narcisistul aratos, si timida claseai.