Insane love by Aisu and MiraA

[Addeh]

Multumim pt commuri scz de intarziere :*:*

Femeiee! Nu ai intarziat, dupa parerea mea! Uite-te la mine! :-L Nu stiu de ce, dar de la un timp, parca nu mai vad capitolele. =)) Milioane de scuze! :o3
Sii.. am citit frumos acolo, ca zicea Luca (,) ca o sa apara yaoi`ul in curand.. >:) Sfinte Cerule! Ce bine imi pare. De cand asteptam eu ca una dintre voi sa zica asta... 8 - > But, acum nu mai zic nimic, promit ca o sa fiu cuminte si o sa astept. :]
Btw, ador cuplul asta, de fapt, eu ador multe cupluri. >:) Bye bye fetelor! * pupic *

[Drama Queen]

De data asta am intarziat si imi cer scuze....totusi lipsa de inspiratie a fost de vina srry:
Si acum...inceputul....cu restul o sa vina Mira

Nu ma puteam opri. Doream din ce in ce mai mult. El era dorgul meu. Il doream. Il doream mai mult decat orice altceva pe lume. Nu ma mai puteam controla. Tot ceea ce tinusem pana acum in mine nu mai putea fi stapanit. Nu mai puteam distinge binele de rau, ceea ce e corect de ceea ce e gresit.Intotdeauna avusese un impact distrugator asupra mea, insa, acum nu imi mai pasa de asta. Prin vrene imi trecea dorinta in loc de sange. M-am lasat prada atingerilor sale. Erau blande, dar totodata indecise si mult prea...lente. Probabil ca lui i se parea gresit ceea ce faceam, probabil asa si era, insa eu nu mai gandeam logic. De fapt, pot spune ca nu gandeam deloc, mintea mea era complet goala. Ma bazam doar pe instincte.
- Takeshi...
Imi dorisem sa murmur un " Imi pare sincer rau " insa nu mi se paruse suficient de logic. In schimb, am inceput sa ii desfac nasturii camasii incet, unul cate unul, savurand fiecare moment. Adoram felul in care pielea sa alba isi facea aparitia in timp ce EU, ii descheiam camasa. Cand nu a mai ramas nici un nasture inchis, i-am dat-o jos cat puteam de lent, insa cu miscari deosebit de precise. Mainle mele ii cunosteau bine corpul...poate mult prea bine.
L-am luat in brate si am inceput sa ii mangai spatele. Nu protesta, dar nici nu dadea vreun semn ca ar fi interesat. Statea locului cu o figura inexpresiva ca o papusa din portelan.
Mi-am asezat capul pe umarul sau si am inceput sa plang. Nu eram pe deplin constient de ce faceam asta. In mod sigur din cauza faptului ca imi fusese atat de dor de el iar acum, cand in sfarsit ne-am reintalnit, un zid de netrecut era asezat intre noi. Dar mai era ceva... Imi era teama ca tocmai il pierdusem datorita faptelor mele stupide. Regretam nespus si imi doream, cu mai multa tristete decat deobicei, sa pot da timpul inapoi. Dar nu puteam, oricat de mult as fi incercat si m-as fi rugat. Eram un esec din toate punctele de vedere la care ma puteam gandi.
Deodata i-am simtit una dintre maini mangaindu-mi parul. Ar fi trebuit sa o iau drept un semn bun, sa ma inveselesc, sa ma opresc din plans, dar nu puteam face nimic din toate acestea. Lacrimile imi curgeau, dar nu aveam forta necesara pentru a le opri. De fapt nu imi mai ramasese nici macar un pic de vlaga. Ma simteam obosit. Toate acele lucruri care mi se intamplasera, povara lor devenise mult prea grea pentru mine. Eu nu eram Atlas. Nu aveam nici macar o mica parte din imensa sa forta.
M-am ridicat si l-am privit in ochi.
- Nu mai pot Takeshi. Am ajuns la capat. Nu mai este nimic pe lumea asta care sa ma tina in coninuare pe linia de plutire. Toate s-au dus. Am pierdut totul. Sunt asa un mare prost. Toata viata am fost. Mai mult de jumatate dintre alegerile pe care le-am facut au fost incredibil de proaste si problema e ca nu mi-au facut rau doar mie. I-am ranit pe toti cei pe care i-am iubit sau mau iubit. De ce? De ce nu pot da timpul inapoi? De ce nu merit o a doua sansa. Imi pare rau pentru tot ceea ce am facut. Vreau sa repar totul. Eu, eu niciodata nu am vrut sa ranesc pe nimeni. Imi pare atat de rau...
Chiar daca ii spusesem tot ceea ce imi intuneca sufletul, tot nu ma simteam mai bine. Ba din contra...
- Tot acest sentiment de vina, va disparea vreodata? Daca m-as arunca de pe un pod, sau daca mi-as trage un glont in cap, s-ar termina totul? As scapa de toata aceasta durere si suferinta? As scapa de tot? Spune-mi, te implor.
- Nu e asta, calea. Defapt, poate ca nu exista nici o cale. Poate ca toata viata este in realitate doar o suferinta continua. Eu nu stiu raspunul. Si mie mi-ar placea sa-l stiu.
A inceput sa-mi mangaie obrajii, stergandu-mi lacrimile. S-a aplecat incet si buzele noastre s-au atins.
Nu intelegeam de ce facuse asta, si probabil ca nici el nu o facea.
Buzele noastre efectuau un dans tainic, cunoscu numai de ele.
Mainile sale imi atingeau usor corpul. In mod surprinzator eram constient de ceea ce se intampla, insa ramasesem perfect calm. Mintea mea nu o luase razna ci se bucura de atingerile balnde ce ii fusesera oferite de acele maini fine care o facusera intotdeauna sa reactioneze intr-un mod cu totul neasteptat.
Un sentiment de placere punea incet stapanire pe mine si imi placea. Nu mai avusesem de mult timp parte de ea, si uitasem cat de placut era.
Am inchis ochii lasand acele senzatii sa ma cuprinda. Nu doream sa vorbesc, si nici nu era cazul. Puteam sa transmit si sa inteleg totul doar prin atingere.
M-am intins pe spate, nefiind insa prea sigur de ceea ce avea sa urmeze, iar el sa urcat peste mine sarutandu-mi gatul. Mainile mele ii mangaiau alene spatele.

[Addeh]

Deci.. de data aceasta chiar ai intarziat, si nu mai zic de mine ca am ajuns la o zi de la postare, caci tu ai sosit la o luna si ceva cu nextu`. o.o' Ehh, nu te cert, nu-ti fac nimic... :-"
Eu, ca de obicei, am fost atrasa de citit. Fir-ar sa fie de greselute ! [-( Sa nu le mai vad in capitolele urmatoare. ^^'
Si acum ... De ce ?! * crying * Chiar era nevoie sa te opresti in punctul culminant ? :[[ Eu vreau yaoi, insa TU [ seme`ul meu ] te-ai oprit la mangaieri duioase si dulci. :| Nu am nimic impotriva lor. * laughs * Dar ... ma tii ca pe jar, poate chiar mai rau. >.<'
Eheheh, si acum s-o vad si pe Mira scriind pe la acest fic. Sunt curioasa. Well, doar ma stiti... xDD Girls, success with the next chapter ! * hugs *

[MiraA]

wow :)) de data astachiar am intarziat...probabil va trebui sa recititi ca sa va aduceti aminte:( mii de scuze :*

XII. Intensitatea emotiilor ma coplesea...dar emotilor cui? Ale mele sau ale lui? Le simteam vii,vibrand cu o ardoare care imi biciua simturile ce stagnau de mult prea multa vreme.Aveam impresia ca, pana acum, fusesem prins intr-o staza obscura, o staza care a fost destramata de simpla lui mangaiere.Nu intelegeam de ce ma simt asa...ca si cum aici, in acest moment si alaturi de el am gasit ceea ce odata pierdusem.
Fiecare atingere a sa imi ardea pielea si sufletul care, credeam ca se va sfaramita din cauza presiunii.Vroiam sa-l ating,sa-l simt, sa-l dezmierd, dar stiam ca nu am acest drept.Cel mai bine era sa ma indepartez,sa-l salvez de aceste maini,care nu fac decat sa distruga totul.Tentatia a fost insa prea mare.Buzele mele le-au intalnit pe ale lui,gustand cu placere nectarul dulce si atat de imbietor pana ce nu a mai fost cale de intoarcere.M-am trezit prins intr-un amalgam de trairi pe care nu le puteam controla,dar pe care nici nu vroiam sa le controlez.S-a intins usor pe spate, cu ochii inchisi ca si cum ar capitula in fata inevitabilului.L-am urmat fara sa ma gandesc la ceea ce faceam si am inceput sa-i dezmierd pielea care se infioara la cea mai mica atingere a mea.Mainile lui imi colindau spatele cu miscari usoare ca zborul unui fluture,dar care pe mine ma devastau.Am incercat atat de mult sa-mi pastrez controlul,insa murmurul sau pierdut mi-a naruit si cele mai infirme sperante de reusita.
-Takeshii...!eu...imi pare
-Ssss...stiu.I-am cuprins buzele intr-un nou sarut,nelasandu-l sa continue.Mainile mele au inceput sa-l dezbrace de camasa care ateriza undeva langa pat ca o biata carpa veche,nefolositoare,apoi s-au bucurat de senzatile oferite de pielea lui fina,sidefie.In scurt timp buzele au urmat traseul lor,instigand la un joc incitant si devorator.
Mainile lui au prins de parul meu si au inceput sa traga pe masura ce eu coboram spre abdomen,obligandu-ma se revin si sa-l privesc.Buzele sale erau rosii si umede,iar ochii doua flacari vii in care ardea pasiunea.M-a tras spre el cu si mai multa forta,ca si cum i-ar fi fost frica ca ma voi disparea, fortandu-ma sa-mi intredeschid buzele pentru a-l primi.Puteam sa-i simt dorinta si disperarea care isi aveau ecou in propriul meu suflet.I-am trecut bratele in jurul gatului meu si l-am intinse pe spate,continuand sarutul care imi intuneca mintile.Mi-am lasat una dintre maine sa alunece pana intre picioarele sale,atingandu-l la inceput usor,apoi din ce in ce mai ferm,pana cand i-am simtit corpul incordandu-se si relaxandu-se dupa ritmul impus de mine.
L-am dezbracat de tot si m-am dezbracat si eu,dorind sa inlatur si ultimele bariere dintre trupurile noastre.M-am oprit pentru o clipa si i-am privit chipul inocent,rugandu-ma sa gasesc puterea de a inceta aceasta nebunie,dar...atunci cand si-a deschi ochii si mi-a zambit incurajator, am stiut ca totul este in van...lupta era deja pierduta.
M-am lasat peste el contnuand sa-l sarut, la inceput pe buze,pe gat, apoi pe piept,in timp ce mainile mele il mangaiau,dorind sa-i cunosca formele, sa le invete.Dar totul era usor...prea usor...stiam deja unde sa ating...cum sa-l ating ca sa-mi raspunda,ca sa capituleze...Trupurile noastre au inceput sa tremure in asteptare...stiam ca nu voi mai rezista mult...si nici el
-Hiko...te vreau,i-am soptit la ureche.M-a privit si din ochii umezi i s-au scurs doua lacrimi.Nu a zis nimic,dar s-a agatat mai mult de mine ca si cum as fi fost un colac de salvare.M-am avantat in el printr-o miscare brusca,care i-a facut corpul sa se incoarde instantaneu precum un arc ce statea sa se rupa.Din ochii sai au izvorat alte lacrimi,pe care buzele mele i le-au sters.
Era atat de mic, de stramt si de cald,iar eu ma simteam ca un barbar care nu facea altceva decat sa profite.
Imi pare rau,Hiko...imi pare rau ca te ranesc...dar... Nu mai puteam continua.Simplul fapt ca ma aflam in el ma innebunea,poate mai multe decat eram deja.M-am miscat, retragandu-ma usor,doar pentru a-l patrunde din nou,infundandu-ma in el pana ce am ajuns sa fim o singura fiinta.Ritmul meu tot mai alert a fost preluat de el pe masura ce amandoi ne pierdeam in abisul noilor senzatii.Caldura lui ma invaluia din toate partile,blocand frigul care ma amentintase pana atunci,facandu-ma sa devin una cu corpul sau.Gemetele noastre se auzeam in intreaga incapere,dar nu imi pasa.Nu imi mai pasa de nimic inafara de trupul tremurand de sub mine.I-am prins mainile si i le-am ridicat deasupra capului,apoi i-am capturat buzele intr-un nou sarut,muscandu-l usor de cea inferioara.In urma acestui gest se stranse in jurul meu atat de mult incat ma facu aproape sa cedez.Climaxul era aproape atat pentru el cat si pentru mine.Mi-am coborat una din maini,cuprinzandu-i organul si masandu-l usor cu miscari circulare,continuand sa ma avant in el pana ce am crezut ca ma voi pierde intru-totul.I-am dat drumul la maini,iar el si le-a agatat de cearceaful alb,strangand cu putere de fiecare data cand corpul i se incorda...
-Takeshi! Nu mai rezis...dar inainte sa-si termine fraza intreg corpul i se contracta,iar el isi lasa capul sa cada pe spate,cu ochii larg deschisi de uimire.Am continuat sa-l patrund o data si inca o data si inca o data,pana ce o caldura lichida mi-a invatat trupul si m-a facut sa capitulez sa fata placerii.Am cazut peste el obosit si satifacut,cu respiratia grea,cu inima batand sa-mi iasa din piept...Intr-un final am reusit sa-l privesc printre gene...avea ochii inchisi,chipul rosiatic si scaldat in sudoare,iar mainile ii erau incurcate in ceea ce mai ramasese din asternut.Nici macar nu-mi daduse-m sema ca il rupsese...
Eram prea greu asa ca m-am dat jos de pe el si mi-am lasat capul sa se odihneasca pe perna,inca privindu-l.Adormise deja?
S-a intors si si-a asezat capul pe umarul meu,apoi a oftat multumit.
Dormea si...zambea

[Zyklon]

M-am apucat cam acum sa citesc tot ficul si am ramas O.o. Deci mi-a placut enorm de mult. Mai ales ultimul capitol :"> descriere, dialog, toate imi plac. Este un fic absolut extraordinar. Ideea este originala, interesanta si bine gandita. Sper ca utmatorul capitol sa vina repede deoarece eu deja nu mai am rabdare. Ce mai pot zice in afara de superb si extraordinar?

Exceptional capitol si succes in continuare :bv: