Ingerul negru ( Sakura )

[O@n@]

Deci :
adaioana nu cred ca am cerut mult cand v-am atras atentia la comuri...avand in vedere cat efort depun la fiecare capitol...nu cer mult cand vreau sa imi fie comentata scrierea...deci pur si simplu imi cer dreptul ca scriitoare...si inca un lucru...daca citesti capitolele cu atentie si esti si fan adevarat iti spun eu ca tii minte daca Ino e fitoasa sau nu ( si da,e fitoasa )...in fine..am vrut sa clarific asta ;).
♥тαмι♥ nu te teme...descrierea si naratiunea vor ramane aici in Romania...nu pleaca nicaieri..dupa cum vezi capitolele mele au o lungime considerabila,deci iti dai seama ca la mine un capitol va contine mereu naratiune si descriere din belsug...nu le trimit nicaieri prin lume pentru ca sunt obsedata de detalii...de aceea scriu atat de amanuntit :P.
Si pentru ceilalti cititori sper sa termin urmatorul capitol dupa primele zile de scoala...dar nu promit nimic...depinde de ce orar o sa am la scoala...e si mai rau ca sunt de dupa-amiaza si mai si fac 7-8 ore pe zi...eh...sper sa termin repede...sper ;))...astept comentariile voastre legate de capitol ;). Bye!

[O@n@]

Cap.20…..uhuhu…sa o tin tot asa…scuze de intarziere…de vina scoala…sper sa va placa…comentati cat mai mult…spor la citit!



Cap. 20 : "-Si vrei sa te cred,nu ?"



Ameteala o cuprinse din cauza ridicari capului atat de brusc.Simtea ca lumea se rupse in doua.Parca ii cazuse ceva in cap.Mai bine primea pumni decat asta,s-ar fi simtit bucuroasa daca era batuta.Macar scapa cu cateva rani.Dar cu asta,nu stia cum sa impiedice profesorul ce deschise cartea mare si cauta o anume pagina.
Rotitele mintii mergeau lent,mult prea lent ca sa gaseasca o solutie acum.Parca primise o lovitura sub centura.Totul se intamplase pe neasteptase.
De ce asta ? De ce acum ? De ce ea ? se tot intreba copila incercand sa gaseasca o solutie.
Brunetul o privea suspicios.Nu stia de ce isi ridicase capul atat de brusc.Pana acum parea asta…adormita,vulnerabila…parca bolnava si acum o vedea disperata.Nu stia ce sa mai creada.Il ingrijora starea fetei.
-Clanul Ingerilor a fost cel mai puternic clan existat vreodata.Au fost trimisi pe Pamant de catre Dumnezeu in scopul de a pastra linistea si pacea pe aceste meleaguri.Ingeri erau fiinte pure si … . profesorul continua sa vorbeasca gesticuland cand si cand.
Pumni fetei erau stransi,unghiile intrau cu putere in piele.Nu simtea nimic.Nu putea,era mult prea…socata.Implora Cerului sa fie doar un alt vis.Nu stia daca mai facea fata.Mult prea multe erau pe capului unei fetei de 14 ani.
Ochii rozaliei se ingustara de hotarare.Nu era o simpla fata.Era un Inger,un Inger Negru.Ea era Regina Ingerilor.Cea mai puternica fiinta de pe Pamant.Trebuia sa faca fata,fie ca poate sau nu.
Respiratia ii se calma si isi facu un plan rapid in minte.
-Baieti ?! spuse aceasta incet pe o voce sugrumata si intinse mana catre umarul lui Naruto.
Blondul isi intoarse privirea catre ea.O privea bland,zambind.
Cand baiatul vru sa o intrebe "Ce este ?",Sakura isi dadu ochii peste cap,ii stranse umarul blondului si cazu catre el,lesinand.
Sasuke o prinse de spate ridicand-o inapoi in scaun.
Apoi totul se derula rapid.Brunetul stiga catre profesor,elevi se stransera in jurul banci,Naruto incerca sa o trezeasca pe fata.Panica plutea in aer.
Satul sa vada ca nimeni nu face nimic,Uchiha o lua in brate,sari peste banca si fugi catre infirmerie.Ceilalti il urmara,curiosi.
"-Functioneaza !" spuse usurata fata in sinea ei.
"-Faza cu lesinatul merge de fiecare data." spuse vesela egoul rozaliei.
"-Nu imi vine sa cred ca se preda despre Ingeri.Fix asta imi mai trebuia."
"-Hei,e cel mai puternic clan.Era logic sa vorbeasca despre el."
Rozalia nu mai continua.Se lasa si mai moale in bratele baiatului si incerca sa-si opreasca un zambet.
Planul ei functionase.Se bucura ca macar aici i-a mers totul ca pe roate,desi idea parea ridicol de simpla,adica sa lesine,nu credea ca ceilalti o s-o creada.Multumi Cerului ca reusise sa intrerupa lectia.
Sasuke navali in cabinet si o puse cu grija pe copila pe un pat mic,cu asternuturi albe.Un doctor deja se ocupa de ea.
O asistenta il conduse cu forta pe brunet din incapere si pe ceilalti elevi,lasand doar profesorul sa intre.
"Ceva nu-mi miroase a bine aici.Nu avea cum sa lesine asa din senin." spuse baiatul in gand,plin de nervi si intrebari.
Nu intelegea ce era cu fata asta.Ascundea un mare secret,uneori se purta straniu,ca astazi,iar acum poc…lesina,asa din senin.Era ceva in neregula si el avea sa afle.Nu mai suporta sa fie mintit,nu cand o iubea.Vroia sa stie tot despre ea,asa stia ca si el facea parte din ea.
Simtea ca Sakura ii era datoare intr-un fel.El ii povestise trecutul sau,acum era randul ei.Nu se va da batut asa usor ca pana acum,va afla trecutul fetei,fie ca-i place sau nu.
Copii susoteau intre ei,nimeni nu indraznea sa vorbeasca tare.Cu toti se intrebau cum se simtea Sakura si de ce lesinase.
"-Sakura nu fa asta ! O sa para mult prea…of..nu stiu..pur si simplu nu e bine.Dupa asta o sa te supuna cine stie la cate mii de teste." spuse egoul fetei disperata,incercand in zadar sa o opreasca pe acesta.
"-Daca mai lungesc mult mascarada asta,o s-o patesc mai rau." spuse copila hotarata.
Doctorul ii examina ochii cu o mica lanterna.Sakura ii stranse puternic si ii deschise incet.
Profesorul rasufla usurat.
Se ridica ajutata de catre medic si spuse incet :
-Ce sa intamplat ?
-Domnisoara,ati lesinat din senin.Dar o sa aflam noi cauza,nu va temeti. spuse serios doctorul
"Da,asta imi trebuia,un doctor foarte responsabil si pasionat de munca sa." gandi fata incercand sa para cat de cat calma.
-E doar din cauza oboseli.Nu am dormit prea bine azi noapte. spuse copila si se ridica in picioare.
Visul ii reveni in minte cu repeziciune.Sakura se concentra si il alunga.Nu avea acum timp de el.Doctorul o cerca prea minutios si nu ii trebuia si altceva pe cap.Era deja satula de cate belele avea.Totusi se bucura ca reusise se intrerupa lectia.Nu stia de ce,dar nu era bine ca lumea sa isi aminteasca de clanul Ingerilor,ar fi cateva asemanari care i-ar conduce catre ea.Si asta ar distruge tot.Tot secretul ei,tot planul.De aceea tinea atat de mult ca nimeni sa nu stie despre asta,ca era un Inger Negru.
Fara sa mai spuna ceva sau sa astepte aprobarea medicului,iesi furtunos din cabinet.Se opri in dreptul usii din cauza multumi de copii ce nevalira pe ea.
-Sakura,esti bine ?
-Ne-am facut atatea griji…
-Ce ma bucur ca esti bine…
-Cum te simti ?
Sute si sute de intrebari,spuse mult prea repede ca rozalia sa poate raspunda la ele.
Ii privea oarecum speriata.Nu stia ce sa faca.
"Ah !Fac ce fac si iar intr-un in alta chestie." gandi copila nervoasa si exasperata.
Se saturase de tot.Dar stia ca nu putea abandona.Nu putea si nici nu vroia cu adevarat.Puterea aduce cu ea si responsabilitati.Rozalia stia asta foarte bine si accepta,chiar daca asta nu era usor.
-Sunt bine.Oboseala de vina. spuse si scapa cu chiu cu vai din multime.
Mergea cu pasi repezi,mai bine zis mai,mai ca alerga catre iesire.Vroia sa iasa mai repede,nu mai vroia sa dea nas in nas cu vreo un coleg.
Vantul rece batea linistit cand fata iesi afara.Era liniste,copii inca aveau ore.
Se aseza pe o banca si privi cerul,gandindu-se.Nu stia la ce exact,prea multe avea acum in minte,prea multe ii se insiruiau.
Rasulfa incet si pleopele ii erau grele.Nu era obosita fixic,era obosita mintal,nu mai facea fata atator ganduri,amintiri si sentimente.Ce n-ar da acum sa faca sa explodeze ceva.
-Da stiu ca te grabesti,nu gluma.
Rozalia tresari puternic.In spatele ei,statea rezemat pe coate de marginea bancii,Sasuke.
-Aveam nevoie de aer. spuse simplu fata,incercand sa para cat mai naturala.
Brunetul inconjura banca cu pasi lenti,tinand mainile in buzunare.
Rozalia strangea mainile ce se odihneau pe picioarele ei si-l privea pe baiat cu coada ochiului.
Uchiha se aseza la 3 palme de ea,privind cerul.
Vazand ca acesta nu spune nimic si nici prea curand nu va pleca dupa cum se observa,copila spuse ferm :
-Ai venit sa imi tii companie sau ce ?
Acesta o privi calm.
-Vroiam sa ma asigur ca nu mai lesini pe aici.
"Au ! Atinse punctul sensibil." isi spuse fata strangand incet din ochi.
-Sunt bine,multumesc de grija ! spuse copila stiind ca nu asta intentiona baiatul defapt.
Pentru prima data de cand il cunoscuse,vroia ca el sa plece,chiar daca nu isi dorea asta cu adevarat,o vroia doar pentru ca stia ca iar va fi supusa unui interogatoriu.Nu stia daca de data asta va scapa basma curata.De asta ii era frica.
Sasuke nu isi dezlipi privirea de la ea,vroia sa vada daca iar mintea.
Vazand cum o priveste,clatina incet din cap si se ridica brusc de pe banca.Vroia ea sa plece daca el nu o facea.Nu vroia sa puna in pericol secretul ei.
Facu jumatate de pas si baiatul o prinse de incheietura.Nu o surprinse deloc,se astepta la asta.Ofta prelung si se intoarse la baiatul ce o privea insistent.
-Ce este ? il intreba cu o nota de asprime in voce.
Incerca sa para dura,dar nu-i reusea deloc.Nu in prezenta lui mai ales.
-Vrei sa imi spui si mie ce-i cu tine ? spuse pe o voce grava,strangand incet incheietura fetei.
-Nu stiu la ce te referi ?
-Nu ma minti,Sakura ! spuse imperios acesta si cu o smucitura o trase aprope de el.
Fata incremeni.Abia dupa vreo 10 secunde isi aminti ca trebuia sa respire.Ochii aia impunatori si negri,parca o ardeau din interior spre exterior.Mana calda,dar puternica ce ii strangea putin cam tare incheietura.Respiratia lui accelerata.Toate astea o blocau.
-Nu te mint. ii spuse fals aceasta.
-Si vrei sa te cred,nu ? spuse ironic ridicand o spranceana.
De ce trebuia sa aiba atatea pe cap ? se tot intreba fata neajutorata.Ura faptul ca toate se intamplau in acelasi timp.Una peste alta,veneau cu repeziciune peste ea.Si trebuia sa se descurce intr-un timp cat mai rapid,precum si acum.
-Crezi ce vrei ! spuse aceasta pe o voce ce nu-i apartinea ei si se smulse din stransoarea acestuia,plecand din curtea scolii.
Sasuke ramase locului,urmarind-o cu privirea.Stia ca spuse asta doar ca sa-l indeparteze si sa scape.Dar baiatul era hotarat,mai hotarat ca niciodata,va afla totul despre Sakura.
Alerga pe strazile satului.Alt val de amintiri despre vis.Se opri brusc din alergat,cat pe ce sa se impiedice facand asta.Privi inainte la multimea de oameni ce roiau pe langa ea.
Padurea.Trebuia sa se duca in padure.Macar acolo era liniste si pace.Nu avea cine s-o deranjeze.Se bucura la gandul ca acolo se gaseau din belsug copaci si bolovani.Stia ca se va descarca.
Alerga din nou,ignorand amintirile.Vroia sa ajunga mai repede la padure.Ocolea cu repeziciune satenii si isi controla respiratia,facand-o mai lenta.Nu vroia sa oboseasca de pe acum.
-Unde e Sakura ? intreba Naruto cand il zari pe Sasuke in clasa.
Brunet se uita la el cu aroganta si dadu scurt din umeri.Se aseza in banca in timp ce blondul il privea cu ura.
Nu stia de ce il minte pe Naruto.De fapt nici el nu stia de ce nu o urmase pe fata.Macar sa se asigure ca e bine.Stia ca Sakura isi purta singura de grija asa ca se mai relaxa putin.
In mintea lui se succedeau milioane de imagini si idei.
Era frustat din cauza fetei.Vroia sa afle cat mai repede cu putinta ce-i cu ea.
-AAA ! tipa fata cand isi lua avant si distruse un imens bolovan.
Isi rezema mainile de genunghi,incercand sa se odihneasca cat de cat.Dar nu avea timp de odihna,nu cand amintirile inca o copleseau.
Se ridica brusc.Prea brusc.O usoara ameteala ii cuprinse capul,dar scutura ferm din el si se repezi la primul copac ce il zari.
Orele se terminasera.Copii plecau grabiti catre casele lor.Singurul care nu se grabea,era Sasuke.Era cu gandul la Sakura.Vroia sa se duca sa o caute,dar stia ca avea nevoie de spatiu.Va afla el cat de curand posibil ce se intampla cu ea.Stia asta,ba chiar o simtea.
Strase puternic pumni si merse mai departe,incercand sa ignore impulsul ce ii macina inima,de a o cauta pe Sakura.
Rozalia statea rezemata de trunchiul unui copac,pe jumatate distrus,si privea cerul.Gafaia puternic si mainile o dureau.Folosise chakra,dar o consumase deja pe toata si ultimile lovituri isi lasasera amprenta pe palmele ei.Era transpirata toata si vantul rece de toamna nu facea alt ceva decat sa ii buburuzeze pielea.Fior peste fior ii strabateau sirea sinarii.Nu stia daca era din cauza frigului sau de la oboseala.Cert era ca se simtea mai descarcata.Macar atat.
Inspira adanc de 2 ori si incepu incetul cu incetul,una cu una,sa ia fiecare problema si sa ii gaseasca o rezolvare.
Se simtea goala,dar in acelasi timp plina inauntrul ei.Avea nevoie…nici ea nu stia ce vroia.Poate o imbratisare sau un umar pe care sa planga.Si toate ar fi mai placute daca ar fi fost…Sasuke.
Ii se parea patetic ceea ce gandise acum,dar cum sa spui ca dragostea e patetica.
Copila zambi obosita.Ridica capul catre cerul ce ameninta cu nori mari si negri,o ploaie.Fetei ii convenea,se va racori.
Iubea ploaia usoara.Sa simta fiecare picatura cum ii atinge cate o particica din piele,parca cineva ar fi mangaiat-o.
Inchise ochii,zambetul ii se largi.Picaturile de ploaie usor reci,coborau catre sat.Primul strop,al doilea,al treilea si asa mai departe.Incetul cu incetul corpul fetei era brazdat de apa.Se racori.
Gandea mult mai limpede acum.Ascultand picaturile de ploaie si stand acolo in padure,gasi repede rezolvare la probleme ei.
Dupa mai bine de 10 minute se ridica incet de pe pamantul ud si intinse bratele pentru a simti picaturile.Se invarti de 2 ori si pleca incet,prin ploaie,catre casa.
Noaptea se lasa incetul cu incetul peste sat,luand locul lumini.Felinarele se aprinsera si greieri deja cantau.
Sakura mergea,parca plutind de fericire,pe strazile satului.Se simtea mult mai bine.Rezolvase fiecare problema si desi era uda leoarca,nu-i pasa deloc.Ba chiar ii placea.
"-Multumesc ploaie !" spuse copila in gand si se roti inca o data.
Fiecare por al ei emana bucurie.Bucuria reusitei.
Merse de data asta mai incet,vrand sa savureze minunata ploaie.Desi ii era cam frig,ignora asta si incepu sa fredoneze o melodie.Incetul cu incetul,chakra se acumula iar in ea.O minunata caldura neomeneasca,ii strabatu usor corpul.
Pe la sfarsitul melodiei ajunse in fata casei lui Sasuke.Se opri ganditoare.Se purtase cam urat cu el,desi o facuse pentru propia ei protectie.
O lumina se zari printre draperiile unui geam.Copila zambi jucaus.
-Buna ! spuse fata in timp ce baga capul pe fereastra deschisa.
Baiatul nici nu se sperie.Se intoarse si o privi curios.
-Salut ! raspunse pe jumatate vesel ca o vazuse si ca era in siguranta si pe jumatate pe acelasi ton detasat pe care il avea.
-Putem vorbi ? intreba rozalia in timp ce isi rezema barbia de mainile puse pe marginea geamului.
-Desigur ! spuse si ii intinse mana fetei ajutand-o sa intre.
Mana lui calda o stranse usor pe cea rece a ei.Iar aceea vraja se lega intre ei.
Copila il privi parca cerandu-si scuze.
Baiatul se uita la ea.Abia reusi sa isi stapaneasca un zambet.
-Despre ce ?
-Vroiam sa imi cer scuze pentru purtarea mea de azi. spuse rozalia si lasa capul in jos,desi ii venea sa rada de bucurie.
Era mult prea fericita ca reusise sa isi rezolve probleme,incat nu stia daca se putea preface prea bine sa faca pe vinovata.
-Nu ai de ce sa iti ceri scuze.Toti avem zile mai…rele. spuse Uchiha simplu.
Copila ridica capul catre el.Il privi duios si ii arunca cel mai mare zambet pe care il detinea.
Acesta zambi in coltul gurii.
-De ce esti uda olerca? Sa nu imi spui ca ai stat in ploaie ! spuse acesta aspru,incercand sa faca pe autoritarul.
Sakura rosi.
-Ba da.
-Haide sa iti dau niste haine de schimb. spuse acesta si isi dadu ochii peste cap.
-Nu.E-n ordine ! Ma duc acasa imediat.Oricum trebuie sa iti mai dau niste haine. spuse fata si pleca catre ferestra.
Sasuke o prinse de brat.O privi rugand-o sa ii spuna tot.Copila abia rezista sa nu se piarda iar in ochii lui.Intelese asa ca-l saruta pe obraz delicat si ii spuse :
-Toate la timpul lor,Sasuke ! si pleca sarind peste case cu chakra care ii revenea incetul cu incetul.
Brunetul scose capul pe geam,urmarind-o.Ofta lung si intra in casa.
Vantul ii facea pielea de gaina Sakurei.Grabi pasul catre casa ei.Nu vroia sa raceasca.Asa ii mai lipsea.
Se gandea incontinuu la el.Cat il mai iubea.Nu rezista fara sa il vada macar o data pe zi.Probabil ca ar fi incebunit,cel mai sigur.
-O,Doamne,fata mea,ce e cu tine ? intreba ingrijorata bona cand o vazu pe copila uda pana la piele.
-Sunt bine,Mykato ! Ma duc sa fac un dus ! spuse ea vesela si pleca repede in camera ei.
Arunca hainele ude prin baie si intra in cabina de dus.Din ploaie in "ploaie".rase fata.
Se simtea usurata.De parca plutea.Singurul lucru acum care nu ii dadea pace,era acel interogatoriu a-l brunetului.Rozalia se ruga in sinea ei sa uite de el si asa sa nu mai fie nevoita sa-l minta.
Inlatura ingrijorarea si isi continua vesela dusul cald.
Nimic in afara de zgomotul produs de dus,nu se auzea.Incetul cu incetul veselia rozaliei fusese inlocuita cu un sentimentul ca se va intamnpla ceva rau.
Sakura se alarma imediat.Iesi din dus,isi infasura trupul intr-un prosop si merse pe varful degetelor pana la ea in camera.De acolo se simtea impulsul.
Simtul dezvoltat al Ingerilor Negri ii permitea fetei sa simta cand ceva rau se va intampla.Si acum acest simt,o luase dea dreptul razna.
Inima rozaliei batea cu putere.Nu din cauza firici,nu ii era frica,ci din cauza concentrarii pentru asi acumula cat mai multa chakra.Acum ii cam parea rau ca si-o consumase toata in padure.Totusi ceva se mai acumulase si si-o indrepta catre pumni stransi.
Din par ii curgeau picaturi de apa si tot corpul ii tremura de nerabdare atunci cand intra,fara zgomot,in camera ei.
Copila era rosie de furie si in clipa 2 se feri de un kunai aruncat catre ea.Asa zisul atacator iesi pe balcon,urca repede pe balustrada si o privi pe fata.
Sakura il privi la randul lui.
Ii zari ochii gri.



Sper ca va placut…nu stiu cat o sa dureze pana cand postez pe urmatorul…deja am un orar care incepe la 12 si se termina la 20...deci va dati seama cat timp am…scuze inca o data de intarziere…Bye !

[Who said i have to be normal]

Hey, am apărut şi eu pe aici! Deci să iau ficul de la început, având în vedere că ficul este de când mă ştiu eu pe zup nu po spune decât respect şi ficul este minunat, nu cred că sunt prima care spune asta. Ideea este originală şi văd că vrei să mergi cu ideea până la capăt şi asta e bine. Sakura un înger negru, prima dată mă gândeam cum v-a fii ficul şi cât de repede se v-a termina şi speram ca ficul să nu se termine aşa repede şi cineva mi-a asculat dorinţa! Defapt ce să mai lungesc! Descriere ai. Naraţiunea e la locul ei. Dialogul nu e sec. Ficul este minunat.
Asta e tot ce am avut de spus, succes cu liceul şi aştept să văd ce se întâmplă în continuare!

[Bloom.]

Buna! Ete` ca apar si eu pe la ficul tau. L-am citit acum cateva zile, dar lenea-i mare si sa spun sincer, nici nu prea am avut timp.
Capitolul asta e genial, genial iti spun.
Sa fiu sincera, nici nu ma asteptam sa-i spuna lui Sasuke ce e ea de fapt. Uff, ce ne mai lasi tu in spuspans. . .
Despre figurile de stil nici nu mai trebuie sa spun ceva pentru ca sunt geniale ca de obicei.
Sper sa-i spuna in curand lui Sasuke ca e Inger Negru pentru ca vreau sa`i vad reactia, dar pe de alta parte nu as vrea deoarece vreau sa tina cat mai mult ficul asta.
Sper ca de data asta Kabuto[presupun ca el e in camera fetei] sa se lupte cu Sakura.

Pai. . . cam asta a fost tot ce am avut de spus. Succes in continuare si astept nextu`!

[O@n@]

Am revenit cu cap.21…sper sa va placa...comentati cat mai MULT!....spor la citit !



Cap.21 : "-Ultima ora de istorie a Konohondei."



Ochii aia.Acel gri bolnavicios si sters.Si-i amintea.
Groaza si furia o cuprinse imediat.Isi inclesta pumni si respira fortat,facand zgomot la fiecare inghititura de aer.
Nu credea ca va ajunge sa urasca niste simpli ochii.Ei,bine,acum o facea.Ura din tot sufletul griul acela spalacit.
Spionul.
Erau ochii lui.Nu ii venea sa creada ca avea tupeul sa intre in casa ei.In propia ei locuinta.Nici aici nu era sigur.Nu se ingrijora pentru ea,ci pentru doica ei.Nu vroia ca spionul sa ii faca vre o "vizita" mai macabra.
Ii veni in minte,cu repeziciune,un scut de protectie,invatat de la batranul ninja.Consuma multa cheakra,dar era permanent si nici un om,fara permisiunea ei,nu putea intra in acea casa.
Hotarata sa faca acel scut cat mai repede,pasi catre balcon.Facu doar doi pasi si se opri ingrozita.
Simtea ceva cald si cleios intre degetele de la piciorul drept.Nu vroia sa se uite in jos.Respira din ce in ce mai repede.Strangea puternic prosopul.
Cand gura ii se usca complet nu mai rezista.Pasi inapoi si privi,cu grija,catre podea.
Socul o cuprinse facand-o sa cada din picioare.Se dadu rapid inapoi.
"O,Doamne ! Nu,nu,nu,nu !" spuse terifiata copila punandu-si mana la gura.
Inchise ochii si se ridica.Nu vroia sa vada din nou.Era monstruos,grotesc,demn de un adevarat psihopat.
Inima ii bubuia in piept.Buzele ii tremurau.Palmele ii transpirau.Si-ar fi dorit sa nu vada,sa nu simta,sa nu auda.Orice ar fi facut tot trebuia sa dea fata-n fata cu asta.
Deschise ochii brusc si incerca sa priveasca fara sa ii se intoarca stomacul pe dos.
Pe podeaua camerei ei,zacea cu capul frant,intr-un unghi nefiresc,plin de sange si jumatate sfartecat,un porumbel sau ce mai ramase din el.
Pentru Ingeri,porumberii erau pasari sacre,pasarile pacii.Ca fiecare animal,Ingerii le ocroteau si stimau.
Inima fetei se stranse si lacrimile ii umplura ochii.Era nervoasa,suparata si scarbita.Iar alte probleme pe capul ei.
Se incuraja singura in mintea ei si se duse catre dulap si lua o esarfa alba.Se apleca catre porumbel si il ridica cu delicatete de pe podea,infasurandu-l in acea esarfa.Se ridica si in numai doi pasi ajunse pe balcon si sari in curtea casei.Cu mainile goale sapa o mica groapa,aflata langa un copac,si ingropa porumbelul acolo.Ii era mila si inima parca ii plangea dupa acel porumbel.
Ii era greu sa se ridice de pe pamant.Se simtea precum plumbul.Greoaie si inauntru si inafara.Nu mai putu sa se abtina si isi lasa lacrimile sa curga in voie.Nu plangea in hohote,defapt nu scotea nici un sunet.Pur si simplu lacrimile curgeau.astfel calmand-o incetul cu incetul.
Isi privi mainile.Erau pline de sange inchegat si pamant.Mudara,asa se simtea fata si pe dinauntru.
Se ridica incet,sprijinindu-se de copac si sari in balconul ei.Se rezema de balustrada si incerca sa isi calmeze respiratia.O durea capul ingrozitor.
Apa.Vroia sa se spele din nou.Macar la exterior sa fie curata.La interior…ei…nu stia ce sa faca in privinta asta.
Merse agale,balaganindu-se,catre baie.Se opri.Pe podea era sangele porumbelului.Ofta zgomotos si se duse catre baie sa ia ceva ca sa curete.Nu vroia ca doica ei sa afle.
Se intoarse cu o carpa umeda si sterse sangele.Se bucura ca stomacul ei rezistase.Nu vroia sa curete inca ceva.
Termina rapid si stranse carpa rosie in mana,dar ceva parca pulsa in ea.Rozalia o privi cu precautie,precum ai privi un animal ce te fixeaza cu privirea si nu stii daca va ataca sau nu.
Carpa fusese cuprinsa de dinauntru de o lumina albastra.Copila se sperie si o scapa pe podea.Materialul murdar se deschise,ca vrajit,si lumina forma anumite litere cu sangele din tesatura.
Sakura privi inmarmurita scene ce se derula incet in fata ochilor ei.
Lumina se stinse,dar in urma sa lasa pe carpa un mesaj.Fata ridica materialul in timp ce degetele ei tremurau frenetic.Il tinu intre degetul mare si aratator,isi inclina capul ca sa poata citi.

“Asta-i doar inceputul…toti vor muri!
Orochimaru”

"De parca mai era nevoie sa te semnezi,monstrule." spuse copila si stranse puternic materialul.
Respira rapid,durerea de cap se accentua precum si furia.Ii venea sa plece cat vedea cu ochii si sa dea de acest animal ca sa-l omoare cu mainile ei.Sa-i franca capul precum era acel porumbel.
Inchise ochii.Rasufla adanc.Se calma.
Intinse palma cu carpa in mana,cu cealalta mana facu rapid niste semne si sufla foc,arzand bucata de material.
Fumul era negru si flacarile erau rosii.Mirosul era insuportabil.Sange.Atat se simtea in camera ei.
Se duse pe balcon si arunca dintr-un simplu gest,carpa ce se transformase in cenusa.Vantul o sufla rapid,disparand.
Curat facuse,acum era randul ei.Dadu din mers prosopul de pe ea si intra in cabina de dus.Lasa sa curga apa peste ea,fara sa miste macar un deget.
Incerca sa ramana calma si sa isi stapaneasca impulsul de razbunare.
Plangea din nou.Lacrimile ii curgeau fara sa suspine.Se lipi cu spatele de sticla rece si se lasa sa cada.Se stranse si isi puse capul pe genunchi.Privea apa scurgandu-se,dar nu o vedea defapt.
Orochimaru.
Simplu nume o facea sa inebuneasca,sa turbeze de furie.
"Intr-o zi Orochimaru te voi ucide !" spuse Sakura si se ridica.
Se spala rapid de sangele si pamantul ce il avea pe maini.Iesi din dus si se imbraca in pijamale.Se aseza pe pat,in sezut.Privea locul unde gasise porumbelul.Mai vroia sa planga,dar refuza sa o faca.Planse destul,era timpul sa lupte.
Inchise ochii si inspira.Se aseza in pat si inchise ochii,adormind imediat.
"-Sasuke,nu fa asta !" spuse imperios partea intunecata a brunetului.
"-Degeaba ! Nu te asculta !" ii raspunse vesel partea buna.
"-Sper doar sa nu doarma." spuse baiatul si grabi pasul catre casa fetei.
Sarea de pe un acoperis pe altul,pana la casa rozaliei.Nu mai vroia sa scape asa usor.Vroia sa afle macar o mica particica din secretul ei,altfel simtea ca sa exploda.Nu mai suporta.Era ca lipsa de oxigen,trebuia sa afle.Altfel simtea ca inebunea.
-Sakura ? intreba baiatul incet in timp ce batea in sticla de la usa balconului.
Nu vedea in camera,perdelele erau trase.O mai striga de 2 ori si o lumina se aprinse in camera.Se auzeau pasi pe podea,ce se indreptau catre el.Perdelele se dadura la o parte,putin prea repede si rozalia se ivi,uitandu-se confuza la el.
Nu se putu abtine sa nu o admire.Asa cum era imbracata in pijamale si cu parul putin ravasit,era total rapitoare.Cum sa nu o iubesti ? se intreba ironic brunetul.
Copila il privi.Nu stia ce se intamplase de venise la ea,dar spera ca asta sa nu ii mai aduca si alte probleme.
Deschise usa balconului si vantul intra in camera.Asta o facu pe fata sa tremure usor.
-Intra ! ii spuse incet aceasta.
Brunetul o privi.Copila avea privirea obosita,nervoasa si arata ca si cum ar fi plans.Chiar era ceva in neregula cu ea,constata acesta.Inima ii pulsa puternic si se topi precum gheata sub razele fierbinti ale soarelui.Se simtea ca si cum te-ai uita la cel mai dragalas animal.Ochii ii se incalzira si emanau iubire.Un mic zambet ii aparu pe fata.Ii prinse mana fetei,era rece.Isi impletici degetele intre ale ei.O trase usor catre el.Nu opuse rezistenta sau ceva semanator.Il privea usor confuza,dar ii zambea bland cu ochii inca indurerati.Un zambet mai mult fortat.Se vedea ca nu era in stare de mai mult.Trebuia sa afle ce e cu ea.
Era atat de extenuata ca nici nu mai reactiona la atingerea brunetului.L-ar fi lasat sa faca ce vrea cu ea.Nu ii pasa.Era prea rupta de cei din jur.Putea sa se destrame cerul in doua ca ea tot nu ar fi observat.Era total absenta.Totusi se bucura ca il vedea.Ochii aia negri,frumosi,ce o facea sa zambeasca.Desi stia ca nu era cel mai reusit zambet al ei,dar macar zambea.Se intreba daca era rosie in obrazi,dar stia deja ca nu.Singurul lucru ce mai trecea de acea bariera impusa de extenuarea mintii,era dragostea ce i-o purta baiatului.
Se afla la doar o palma distanta de el.Degetele lui le strangeau usor pe ale ei,incercand sa ii le incalzeasca.Privirile lor se unira iar.El incerca sa inteleaga cu ea,dar oricat ar fi incercat nu putea.Aceasi situatie era si la rozalie.Brunetul stia foarte bine cum sa-si ascunda sentimentele.
Copila nu mai suporta tacerea ce se asternuse intre ei si spuse pe un glas stins :
-Ce sa intamplat,Sasuke ?
-Aceasi intrebare ti-as putea-o adresa si tie.
Rozalia inspira greu.Aerul rece ii zgaria gatul,arzand-o.Mintea ei ii dadea un semnal de alarma cu privire la brunet,simtea ca iar va fi supusa unui interogatoriu.Inca o data oboseala isi spuse cuvantul si fata nu baga in seama micul semnal ce ii facea ca tot corpul sa tremure.Totusi se lasa condusa de creier si raspunse fara sa isi dea seama la intrebarea baiatului.
-Oboseala de vina. spuse pe jumatate adevarat.
Uchiha o privi.Ii zari ochii cu o secunda inainte ca ea sa isi lase capul in jos.Da,mintea.Nu era din cauza asta.Arata obosita,dar ceea ce ii provocase aceasta stare,acel ceva vroia el sa afle.
Simtea ca o priveste,dar nu asa cum o facuse adineauri ci cu aceea privire intensa si puternica.Spera sa nu ii fi vazut ochii.Stia ca-si va da seama ca mintise.
Tot corpul ei nu mai avea vlaga.Pana si cel mai mic vantisor o face sa tremure,dar nu de frig ci pur si simplu ca nu se mai putea tine pe picioare.Inca cu privirea in pamant,se aseza pe un scaun si isi stranse halatul.
Degetele picioarelor nu le mai simtea din cauza frigului.O enerva faptul ca el nu acceptase sa intre in casa.Macar acolo era cald.
Mainile ii tremurau in timp ce strangeau o bucata din halatul alb.Privea absenta in jos incercand sa isi revina in fire,dar fara succes.Se simtea de parca ar fi baut si acum se trezise din betie.De parca ar fi luat o supradoza,dar stia ca mintea ei obosise de atatea probleme si trupul suporta consecintele acum.Se simtea asa de fragila inca daca o prindea cineva de incheietura maini ar fi rupt-o cu siguranta.
Auzi pasi brunetului si il vazu lasandu-se pe vine ca sa-i poate vedea fata.Din cauza panici,copila inchise ochii.Vroia sa doarma si nimic mai mult.Stia ca va inebuni daca mai avea si alte probleme pe cap.
Ii atinse mainile si i le stranse usor.
-Imi pare rau ca te-am trezit si ca te tin afara in frigul asta,dar nu vroiam sa ne auda doica ta.Asa ca voi trece direct la subiect. spuse acesta si fata isi inalta capul pentru a-l privi.
Ceva din mintea rozaliei ii spunea ca nu-i a bine.Asta ii facu palmele sa transpire.Astepta ca un condamnat,executia lui.Stia ca inca o problema se ivea,dar era mult prea obosita ca s-o opreasca din timp.Asa ca inchise ochii si astepta sa auda glasul baiatului.
-Vreau sa stiu adevarul Sakura !
Nu credea ca o s-o doara asa de mult,credea ca se pregatise indeajuns inca sa primeasca aceasta lovitura fara sa ii se opreasca respiratia.Se inselase.O durea ca o rana deschisa.Deschise gura ca sa ia aer,dar ii era imposibil.Ii se forma un nod in gat ce ii apasa pe plamani.Simtea ca ceva o stivea pe dinauntru.Deschise ochii si privi mainile brunetului peste ale ei.
"Doamne te rog,fa sa fie un cosmar ! Orice,dar nu asta.Nu pot ! Nu vreau ! Nu am cum sa ii spun.E mult prea periculos pentru el,defapt pentru noi toti." isi spuse in gand copila incercand sa isi faca curaj.
Respira cu dificultate,dar macar respira.Isi musca buza de jos,ridica capul si-l privi drept in ochii pe baiat.Avea nevoie de toata stapanirea de sine sa nu izbugneasca in plans.
-Imi pare rau Sasuke,dar nu-ti pot spune !
Acesta ii stranse mainile si se apleca si mai mult de fata ei.
-Pot macar sa stiu de ce ?
Sakura isi rasuci capul.Privi luna.Ochii ei deja incepeau sa lacrimeze,dar ii inchise brutal si isi opri lacrimile.
-Stii deja.
Sasuke se ridica enervat.
-Stiu ? Chiar ? Atunci de ce de fiecare data cand vorbesc cu tine,ma bagi in ceata ? intreba aceste pe un ton grav.
Cuvintele brunetului o dureau pe fata.Ca si cum ai pune sare pe rana.Ce ironie ! Nu ii spunea adevarul pentru protectia lui,dar el ii facea rau ei prin incercarile lui de-al afla.
-Sasuke…te rog… . spuse copila pe o voce tremuratoare incercand sa isi stapaneasca lacrimile.
Uchiha era mai hotarat ca niciodata.Vroia sa afle,dar incerca sa nu o faca sa sufere.
-Sakura,vreau sa stiu ! spuse baiatul si se lasa iar pe vine,in fata ei.
Rozalia il privi indurerata.Stia ca ii era datoare intr-un fel,dar nu putea.
-Si eu as vrea sa iti pot spune,dar nu pot.
Sasuke se ridica din nou.Se duse catre marginea balconului si-l stranse cu putere abtinandu-se sa nu tipe de nervi.
Rozalia se ridica la randul ei.Cu teama,merse langa el.Nu stia ce sa-i spuna,dar isi dadu seama ca acum cuvintele erau de prisos.
-Te rog,Sakura ! Da-mi macar un indiciu,ceva,orice ! Simt ca s-o i-au razna daca nu aflu. spuse acesta uitandu-se la ea si prinzand-o de maini.
Tanara lasa capul sa-i cada in jos.Tot corpul ei tremura.Toata fiinta ei bubuia.Era tulbura si obosita.Vroia ca asta sa se sfarseasca.
-Ultima ora de istorie a Konohondei. spuse fara sa se uite la el.
Nu stiuse cum de avusese curajul sa ii spuna.Ceva din inauntru vorbi in locul ei.
-Atunci cand ai lesinat ?
Copila scutura capul in semn afirmativ.
Se trezi pe neasteptate ca era imbratisata de catre el.Nu stia ce sa faca,parca uitase cum sa imbratisezi.Uitase tot.Le lasa moale in bratele lui,topindu-se la caldura corpului sau.
-Multumesc ! sopti acesta si o saruta pe crestetul capului.
Gata.Sakura nu mai rezista oboseli.Era mult prea mult.Se simtea ca o coarda elastica pe care cineva o intinse la maximum si acum plesnise.Inchise ochii si adormi instantaneu.
Brunetul simtind ca ea se lasa sa cada,o prinse si o duse repede in camera ei.O puse pe pat si incerca sa isi dea seama ce are.Constata cu usurare ca adormise.Se ridica de pe pat,lua patura si o inveli pe fata.Ii saruta obrazul si o mai privi pret de 5 minute.Cu greu se dezlipi de ea si pleca catre casa.Ar fi stat si toata noaptea doar s-o priveasca.
Vroia sa stea langa ea,sa o tina in brate,sa-i auda respiratia calda si regulata.Era mai bucuros ca niciodata.Fata ii spuse un indiciu.Acum nu avea alt ceva decat sa se concentreze sa afle ce era cu aceea ora.
Mergea lin pe strazile luminate de felinare.Nu se grabea catre casa,desi ii era cam frig.Nu ii era somn.Cum sa poata dormi cand Sakura cedase putin si dezvalui o mica portita catre secretul ei ? Nu avea cum si nu-i pasa ca maine va fi obosit.
Zambi,isi puse mainile in buzunare si merse mai departe catre locuinta lui.



Sper ca va placut…si scuze ca este mai scurt,dar am zis sa vi-l dau asa cum este…pana la celalalt cap. o sa mai dureze asa ca vi-l dau pe acesta mai repede…bye !

[Savarina Ali]

Oana >:D< scuze ca nu am comentat la celalalt capitol dar acum am vazut ca l-ai pus si pe ala O.O Oricum acum am venit de la liceu si am vazut ca ai pus nextu. Am citit si mi-a placut.
Este fain, si ma lasi uimita. Vad ca capitolu asta a ajuns mai repede :>
Mie una imi convine.
Ai talent pentru asta si banuiesc ca se trage de la actorie nu? : - ? Oricum este fain. Practic tot ficul este asa.
Nu am ce sa zic contra ...
Astept nextul si sper sa fie la fel de dragut ^.^ Succes in continuare.

Capu Chuu'

[Debb.']

Hey Oana ! >:D< Ce mai faci ? ;;] Bla bla bla.. asa mai departe. Bine ca mi-a zis sisu' de acest capitol ca de nu nici maine nu cred ca il citeam :]] Ei bine.. nu am cuvnite. Am ramas.. pff.. Imi ziceam ca am in fata ochilor cel mai superb fic :X Il ador. E asa de minunat. Descri totul asa de frumos. Atat de.. de.. nici nu pot zice in cuvinte. E totul atat de.. magnific ! Totul curge asa de frumos.. ahh.. nici nu stiu cum sa ma exprim :]]
Pai.. te astept cu urmatorul capitol cat mai repede. Mula bafta si multa, multa inspiratie in continuare ! Chuu & Gambate ! >:D< :*

[Marina.]

Buna! Eu iti urmaresc ficul de ceva timp, dar abea acum mi-am facut cont asa ca mi-am zis sa-ti las un comentariu.
Nu am cuvinte. E superb ficul si sper sa te tii de el pana la capat[cu toate ca nu as vrea sa se termine niciodata].
Oh, si eu care speram ca Sakura se va lupta cu Kabuto:[[ Da` poate ca e mai bine asa. Cine stie.
Pai. . . in sfarsit, era si timpul ca Sakura sa-i dezvaluie o mica parte din adevar brunetului. Sper ca el isi va da seama-intr-o anumita masura- despre ce este vorba.
Il ador pe Sasuke, mai ales atunci cand e doar cu fata, singuri. Nici nu mai stii ca e el. Da, e clar! Dragostea e de vina:]]
Pai. . . ce ar mai fi de spus? De figurile de stil nici nu mai pomenesc pentru ca stii si tu si stiim si noi ca sunt perfecte. Aici nu am ce comenta. Defapt, nicaieri nu pot face asta.
As aveam mai multe de spus, dar le las pe capitolele urmatoare.
Sper sa vi repede cu continuarea care stu sigura ca va fi superba si plina de neprevazut.

*Chuu*

[Paty.Paty]

in sf ai venit si uh q continuarea...
simteam ca turbez daca nu vine acest capitol...
wow...cat de scarbos ai putut sa faci scena aia cu porumbelul...>:P dar imi place...:))
ei bine, ca si celelalte capitole, mi-a placut si acesta foarte mult...:X faci un capitol mai frumos decat celalalt...
de abia astept next-ul...asa ca multa bafta in continuare! si multa inspiratie! ;))
bye! :-h

[Bloom.]

Minunat! Absolut superb! Capitolul asta a fost genial[ca si celelalte, desigur!]
Cat ma bucur ca i-a dezvaluit o particica din secretul ei. Abea astept urmatorul capitol. Oare Sasuke isi va da eama care e secretul ei? Offf, haide repede cu urmatorul capitol ca mor aici de curiozitate.
Descrierea, naratiunea si dialogul au fost geniale ca de obicei.
Am vazut vreo doua-trei greselute de tastare, dar minore.
Paiii~, astept nerabdatoare continuarea pe care sper ca o vei posta in cel mai scurt timp posibil.
Bye si spor la scris!