25-09-2009, 05:58 PM
Astept comentarii, ele bune sau rele, nu conteaza^_^.
Partea a 2-a
Fragmente din jurnalul lui Jay
"19 mai 2009
O singura privire, un singur cuvant, o singura atingere... M-am simtit dependent de o necunoscuta, care a stiut sa ma lege de ea cu cele mai grele lanturi.
Statea pe culoarul scolii, la pervazul unui geam, ignorand total agitatia din jurul ei. Lumina diminetii ii inunda chipul, incat abia de-i ghiceam trasaturile, iar ceva in miscarile trupului, imi era adresat numai mie, si totusi, parca voit se cufunda intr-o ucigatoare indiferenta.
La inceput am privit-o cu aceiasi nepasare, asteptand sa faca ea primul pas - nu-mi trebuiau astfel de jocuri, dar curand, "nepasarea" mea s-a transformat in disperare: privea pe geam, fara sa clipeasca macar, respirand usor, imperceptibil, de parca nici nu mai traia. Cu toate astea, aveam strania senzatie ca imi urmareste fiecare miscare si ca este intrucatva fericita de vraja pe care o aruncase asupra mea.
S-a auzit soneria cu zgomotul ei sacaitor, apoi usoara panica a celor din urma intarziati, dar nu s-a mai intamplat nimic altceva.
Niciunul dintre noi nu s-a miscat, niciunul nu a dat atentie micilor amanunte din jurul sau. Deja incepuse sa ma amuze modul in care actiona - cu atata ipocrizie... Intr-un final, mi-am pierdut rabdarea si am pornit spre ea, numai ca s-a petrecut ceva foarte ciudat: si-a intors privirea spre mine, si brusc, culoarul a devenit mai lung, de parca distanta dintre noi era si mai mare. Imi urmarea pasii cu o licarire rautacioasa in ochi, multumita ca a reusit sa ma infranga - castigase razboiul rabdarii. Isi aranja rochia neagra, simpla, cat se poate de simpla, isi prinse parul la spate, se apleca asupra servietei de la picioarele ei, o apuca de manerul subtire si o ridica incet. Avea gesturi mici, calculate, pe care ma lasa sa le urmaresc cu atentie. Figura ei nu trada nici cea mai neinsemnata emotie, nici macar sangele rece care-i curgea prin vene. M-a asteptat cu o mana inca in par, ca sa ajung in fata ei, apoi si-a coborat-o lent pe langa trup. A facut un singur pas, ce a rasunat pe tot culoarul. Avea tocuri inalte, si chiar m-am gandit cat de multumit as fi fost sa se impiedice si sa cada de pe ele. Le priveam ironic, cu un zambet stramb, fiindca nu prea-mi ardea de surasuri. Curiozitatea explodase in mine; asteptam... ceva.
A ridicat pleoapele si m-a privit fix, cu aceeasi dulce rautate. Purta un machiaj intunecat, ce ii marea ochii negrii, luminosi, dar fara stralucire.
Se uita insistent la incheieturile mele, apoi m-a intrebat soptit, aproape fara vlaga: "Corina?" N-am reusit sa schitez vreun gest, pentru ca plecase deja. S-a miscat atat de repede, incat nici nu stiu incotro s-a dus. A lasat in urma ei, doar un parfum tare, care imi amintea de o anume floare... regina noptii.
I-am luat locul la fereastra, incercand sa patrund cu privirea prin lumina alba a acelei zile, in timp ce razele soarelui imi ardeau chipul. Eram confuz, complet bulversat de intrebarea ei, de toata situatia asta. Trebuie sa aflu cine este aceasta... regina
23 mai 2009
Astazi tata s-a intors acasa. Nu sta decat doua saptamani, dar oricum nu-mi pasa de el. Lucreaza la o mare companie de televiziune, in Londra. De multe ori ma intreb de ce s-a mai incurcat el, un englez, cu mama?...
Cum a venit, a inceput sa discute cu mine despre "noile stiri" (aflase ca as fi incercat sa ma sinucid), dar tocmai cand credeam ca nu mai scap, suna cineva la usa . Raspund. Era curierul: "Il caut pe... Jay Williams." "Eu sunt." Cu o privire mirata, imi intinde un pachet. "Semnati aici." Semnez, apoi inchid usa si desfac coletul.
M-am simtit exact ca in ziua aceea, in cimitir, ca si cum "esafodajul" vietii mele s-a prabusit.
Inauntru era o rochie rosie si un buchetel de regina noptii.
Am fugit la mine in camera, pentru ca ma podidisera lacrimile, privind rochia pe care Corina a purtat-o ultima data...
Inseamna ca Regina Noptii, caci asa ii zic toti, stie mai multe despre Corina si despre moartea ei. De-acum incolo, rolurile trebuie sa se schimbe. Trebuie sa aflu cat mai multe, si am s-o joc pe regina pana ce o voi detrona!
Partea a 2-a
Fragmente din jurnalul lui Jay
"19 mai 2009
O singura privire, un singur cuvant, o singura atingere... M-am simtit dependent de o necunoscuta, care a stiut sa ma lege de ea cu cele mai grele lanturi.
Statea pe culoarul scolii, la pervazul unui geam, ignorand total agitatia din jurul ei. Lumina diminetii ii inunda chipul, incat abia de-i ghiceam trasaturile, iar ceva in miscarile trupului, imi era adresat numai mie, si totusi, parca voit se cufunda intr-o ucigatoare indiferenta.
La inceput am privit-o cu aceiasi nepasare, asteptand sa faca ea primul pas - nu-mi trebuiau astfel de jocuri, dar curand, "nepasarea" mea s-a transformat in disperare: privea pe geam, fara sa clipeasca macar, respirand usor, imperceptibil, de parca nici nu mai traia. Cu toate astea, aveam strania senzatie ca imi urmareste fiecare miscare si ca este intrucatva fericita de vraja pe care o aruncase asupra mea.
S-a auzit soneria cu zgomotul ei sacaitor, apoi usoara panica a celor din urma intarziati, dar nu s-a mai intamplat nimic altceva.
Niciunul dintre noi nu s-a miscat, niciunul nu a dat atentie micilor amanunte din jurul sau. Deja incepuse sa ma amuze modul in care actiona - cu atata ipocrizie... Intr-un final, mi-am pierdut rabdarea si am pornit spre ea, numai ca s-a petrecut ceva foarte ciudat: si-a intors privirea spre mine, si brusc, culoarul a devenit mai lung, de parca distanta dintre noi era si mai mare. Imi urmarea pasii cu o licarire rautacioasa in ochi, multumita ca a reusit sa ma infranga - castigase razboiul rabdarii. Isi aranja rochia neagra, simpla, cat se poate de simpla, isi prinse parul la spate, se apleca asupra servietei de la picioarele ei, o apuca de manerul subtire si o ridica incet. Avea gesturi mici, calculate, pe care ma lasa sa le urmaresc cu atentie. Figura ei nu trada nici cea mai neinsemnata emotie, nici macar sangele rece care-i curgea prin vene. M-a asteptat cu o mana inca in par, ca sa ajung in fata ei, apoi si-a coborat-o lent pe langa trup. A facut un singur pas, ce a rasunat pe tot culoarul. Avea tocuri inalte, si chiar m-am gandit cat de multumit as fi fost sa se impiedice si sa cada de pe ele. Le priveam ironic, cu un zambet stramb, fiindca nu prea-mi ardea de surasuri. Curiozitatea explodase in mine; asteptam... ceva.
A ridicat pleoapele si m-a privit fix, cu aceeasi dulce rautate. Purta un machiaj intunecat, ce ii marea ochii negrii, luminosi, dar fara stralucire.
Se uita insistent la incheieturile mele, apoi m-a intrebat soptit, aproape fara vlaga: "Corina?" N-am reusit sa schitez vreun gest, pentru ca plecase deja. S-a miscat atat de repede, incat nici nu stiu incotro s-a dus. A lasat in urma ei, doar un parfum tare, care imi amintea de o anume floare... regina noptii.
I-am luat locul la fereastra, incercand sa patrund cu privirea prin lumina alba a acelei zile, in timp ce razele soarelui imi ardeau chipul. Eram confuz, complet bulversat de intrebarea ei, de toata situatia asta. Trebuie sa aflu cine este aceasta... regina
23 mai 2009
Astazi tata s-a intors acasa. Nu sta decat doua saptamani, dar oricum nu-mi pasa de el. Lucreaza la o mare companie de televiziune, in Londra. De multe ori ma intreb de ce s-a mai incurcat el, un englez, cu mama?...
Cum a venit, a inceput sa discute cu mine despre "noile stiri" (aflase ca as fi incercat sa ma sinucid), dar tocmai cand credeam ca nu mai scap, suna cineva la usa . Raspund. Era curierul: "Il caut pe... Jay Williams." "Eu sunt." Cu o privire mirata, imi intinde un pachet. "Semnati aici." Semnez, apoi inchid usa si desfac coletul.
M-am simtit exact ca in ziua aceea, in cimitir, ca si cum "esafodajul" vietii mele s-a prabusit.
Inauntru era o rochie rosie si un buchetel de regina noptii.
Am fugit la mine in camera, pentru ca ma podidisera lacrimile, privind rochia pe care Corina a purtat-o ultima data...
Inseamna ca Regina Noptii, caci asa ii zic toti, stie mai multe despre Corina si despre moartea ei. De-acum incolo, rolurile trebuie sa se schimbe. Trebuie sa aflu cat mai multe, si am s-o joc pe regina pana ce o voi detrona!