Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Ce lucrare alegi?
Prima lucrare
55.56%
5 55.56%
A doua lucrare
44.44%
4 44.44%
Total 9 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

Frozen Soul vs Nami

#1
Buna tuturor!Am revenit cu un alt duel,de data asta cu o persoana pe care o indragesc si o apreciez foarte mult,my mommy,Nami.
Deci sa nu o mai lungesc atat si sa va spun cum sta treaba.
Tema:tristete
Perioada de postare:15.11.2010-29.11.2010
Perioada de votare:29.11.2010-13.12.2010
Numar pagini:nelimitat
Asa,lucrarile vor fi postate anonime de una dintre participante,iar dupa aceea se poate incepe votarea.Am adaugat si poll,deci puteti vota si acolo.am vrea ca cei ce voteaza sa-si argumenteze votul,comentariile neargumentate nu vor fi luate in calcul.Acestea fiind spuse,ii doresc lui Nami mult succes si vom revenii cu lucrarile.
[Imagine: j5atg3.png]


#2
So, here they are:

Tristetea unei mame

Soarele palid se intrezareste printre norii alburii. Este o zi mohorata de octombrie. Pasarile zboara spre alte lumi, iar gazele plapande, amortite de frig cauta adapost sub stratul de frunze ce stralucesc ca niste monede de aur.
Intr-o casa de la periferia unui oras, un baietel pe nume Josh , de opt ani se joaca in camera sa. Are parul negru, nasul carn, fruntea lata si urechiile mari. Buza de sus este mai mica decat cea de jos, iar atunci cand rade aproape ca nu se mai observa. Dintii sunt mari, degetele lungi, iar spatele arcuit. In camera intra mama sa. Baiatelul se apropie de ea , iar cu un glas dulce o intreba:
-Mami, pot sa merg acum afara?
-Nu, dragul meu ,deoarece… Se opri. Nu stia ce sa ii mai spuna. Se saturase sa il tot minta.
-Scumpule, a venit timpul sa afli adevarul! spuse cu o voce stinsa
-Care adevar, mama?
-Dragul meu, tu la nastere nu ai fost un copil tocmai normal. Cu timpul corpul tau a suferit diverse modificari , iar acum…
-Ajunge!Am inteles!Am stiut ca mereu ti-a fost rusine cu mine!spuse baietelul explodand de nervi
-Dragule, nu asta am vrut sa spun! zise mama incercand sa se disculpe
-Ajunge!M-am saturat de atatea minciuni!Timp de opt ani am fost inconjurat numai de prefacuti cu doua fete!M-am saturat de toti si de toate!M-am saturat de tine!spuse copilul, ura profunda citindu-i-se in ochi
Aceste cuvinte o ranesc profund pe mama. Toate vorbele dure pe care i le adresase sunt precum niste sageti cu otrava ce ii ajungeau pana in abisurile sufletului.Fiecare vorba este asemenea unui cutit ce se rasucea adanc in inima, facand-o sa sangereze puternic.
-Dar…incerca mama sa spuna, insa fu intrerupta de Josh
-Mi-a ajuns!Nu mai vreau sa aud nici un cuvant din partea ta!Voi pleca si te voi lasa sa fi fericita!
Mama simtea ca nu mai avea pamantul sub picioare. Mici cristale izvorara din ochii ei, iar mai apoi se transformara in hohote de lacrimi. Cand lumea ii era mai draga, viata i-a dat o lovitura pe care nu a putut s-o suporte, iar acum platea cu lacrimi marea ei greseala.De ce trebuia sa sufere atata?Ce a facut ca sa merite aceasta soarta?De ce viata e asa de cruda cu ea?Mi si mi de intrebari ii treceau prin cap, dar la nici una nu primea vreun raspuns.Mai intai sotul ei o parasise, iar acum propriul ei copil…Deja era prea mult.Nu mai putea suporta atatea.Amintirile cu ziua in care plecase sotul ei ii invadasera subconstientul si acum o chinuiau.Rauri de lacrimi de sticla siroiau pe fata-i palida, iar mai apoi cadeau pe podeaua rece spargandu-se. Simtea ca incet, dar sigur, tristetea ii acapara intreaga-i fiinta. Cu fiecare clipa, parca se adancea tot mai mult intr-un abis de unde nu mai avea scapare, iar nimeni nu facea nimic sa o salveze.Fu trezita la realitate de cuvantul’’adio’’. Un cuvant la prima vedere atat de scurt si de banal, dar totusi plin de tristete.Baiatul pleca,lasandu-si mama singura si trista in mijlocul camerei reci.Aceasta incerca sa gaseasca o speranta, un motiv sa se ridice de jos,dar stia ca toate vor fi la fel.Lipsita de putere,cu o amara tristete in suflet si cu lacrimi pe obraz realiza ca nimic nu mai are rost.Se simtea trista si dezamagita,iar in sinea sa se intreba de ce viata sa este cladita pe un noian de suferinte.Cauta cu disperare un raspuns,voia sa gaseasca puterea de a spera,dar constata ca nimic nu mai are sens.Viata devenise asemenea unei ambarcatiuni goale,fara pasageri,iar prezentul se transformase intr-un trecut etern.Simtea ca cu fiecare secunda lumea se destrama.Dezamagire,disperare,durere,suferinta si tristete,toate aceste stari se invarteau in capul femeii.Nimic nu mai avea rost pentru ea.Din aceea zi,nu a mai auzit nimic de fiul ei si a continuat sa-si traiasca viata mizerabila,inima fiindu-i incatusata de propriile sentimente,iar singuratatea si tristetea devenindu-i singurele prietene.

Speranţe moarte.

M-am zbătut, încercând să găsesc fericirea. Am căzut, negăsind-o. Am încercat să mă ridic, cu gândul la o nouă încercare. Dar acum văd că totul a fost inutil. Această lume crudă, întunecată, nu poate dărui fericire, iar razele calde ale bucuriei şi iubirii sunt rare. Păcat că nu toţi oamenii ştiu să preţuiască darul numit iubire şi îi îndepărtează pe apropiaţii lor, alungând acel sentiment frumos.
De ce nu există cineva care să-mi poată dărui o rază de speranţă, să mă pot ridica din această prăpastie întunecată ?
Mult timp am crezut că va veni vremea când voi fi fericită cu cineva lângă mine, care să ştie să mă aprecieze. Dar am renunţat la aceste gânduri...

„ Crezi că cineva te va iubi vreodată ? “

„ Ha, ce idioată. “

„ Ia uite-o şi pe aia! “

Aceste cuvinte crude mi-au sfărmat inima, asemenea unui ghimpe care străpunge pielea. Am fost pusă la pământ de jignirile celor din jurul meu. Şi nu m-am mai putut ridica.
Lacrimi au început să-mi alunece pe obraji. Sunt şi întotdeauna am fost singură. În fiecare zi, casa-mi e goală. Simt cum vălul întunericului mă acoperă. Singurătatea mă amărăşte şi sentimentul de tristeţe-mi pătrunde în corp, îşi face de cap, îmi cutreieră venele, iar apoi ajunge la inimă. Se răspândeşte rapid, asemenea otrăvii. Mă asfixiez cu propia-mi respiraţie. Încerc să scap, să ţip, însă tot ceea ce se aude sunt sunete înăbuşite de tăcerea atroce.
Nimeni nu mă poate scăpa din acest labirint fără sfârşit! Oricât aş înainta, în jurul meu este numai întuneric. Nimeni nu-mi poate dărui fericire! Doar speranţe moarte...
Îmi pun capul pe pernă şi închid ochii. Mâine e o nouă zi. O zi ca toate celelalte...

Având în vedere că amândouă am terminat lucrările, pot spune start vot!
[Imagine: 212ctp4.gif]
'Cause you are so beautiful
Nal sumsuiga haneun ne ibseul saranghandanmal oh
'Cause you are so beautiful
Nae geoteman meomulreo(keudae namanui).





















#3
Tristetea unei mame
In prima parte,suferinta baiatului m-a facut sa simt o usoara ura si sincer.. scarba pentru mama lui.Cum ar putea face o mama un astfel de lucru?Ea ar trebui sa-l sprijine si sa-l indrume,sa-i ofere putera de a merge mai departe,indiferent de parerea oamenilor.Dar dupaceea i-am inteles judecata.Vroia sa-l apere de lumea rea,sa fie alaturi de el.Si cel mai important lucru el sa-i fie alaturi.Sa simta iubirea fiului ei!Acum,dupa ce fiul ei a parasit-o va putea merge mai departe?Deci iti spun sincer cu mana pe inima,mi-au dat lacrimile.Mi-ai tranzmis atatea sentimente,incat nu stiam de unde sa le mai iau.Nu m-am exprimat foarte bine,dar sper ca am fost destul de explicita! ^.^

Speranţe moarte.
Sincer m-ai atins fix la inima.Fiecare dintre noi cunoaste respingerea si durerea.Cum as putea sa nu fiu impresionata?Ai descris totul atat de frumos incat m-am pierdut in fiecare cuvant,cunosc aceasta durere si deaceea stiu si-ti inteleg lucrarea.Fiecare cuvant are atat adevar ascuns in el,,fiecare silaba ajungand la inima mea.Felicitarii!

Amandoua ati respectat tema si ati scris absolut fabulos.Sunteti uimitoare si meritati mii si mii de laude.Mi-a fost foarte greu sa aleg o lucrare,motiv pentru care mi-a luat atat.
Alegerea mea este ceea dintai.Nu stiu de ce,amandoua sunt foarte bune,dar prima mi-a facut inima sa tresalte,durerea unei mame este prea mare si n-as putea suporta sa vad asa ceva!

Okey,sper ca n-a vorbit gura fara mine.De-abia astept sa vad cine castiga.
Bafta!


#4
Cred ca deja stiu care e lucrarea cui dar neh... hai sa incep.

Prima lucrare
A fost bunicica. Nu au fost figuri de stil si nu mi-a placut sub nicio forma ca ba puneai space intre semnele de punctuatie, ba nu puneai. Iti lipsesc cateva puncte pe acolo. Ideea e originala si pot intelege durerea dar... *ahh* sfarsitul tare grabit a fost. Imi place titlul si cum l-ai descris pe baiat. Dar l-ai facut atat de repede sa se enerveze, iar dialogul ar fii trebuit sa transmita mai multe sentimente, astfel sa te scuteasca sa mai scri vreo doua-trei randuri de clisee. Ai avut repetii ori din neatentie ori chiar nu gaseai ceva mult mai bun sa formtezi pe acolo.

A doua lucrare
Ai scris cu diacritice, bravo. Mesajul transmis in text e unul clar si adevarat. Viata chiar e cruda si ai exprimat asta destul de bine. Sfarsitul m-a lasat rece. A fost... banal. Titlul... m-a atras cat de cat.

A doua lucrare primeste votul meu; acum ma grabesc si nu pot scrie mai mult.
Felicitari amandoura!
"Forgive you? Why? It's not like I'm mad or anything. You were the one who got angry; just like you said, I was being too nosy. I've always been like that, not knowing my boundaries. I'm the type who'll water a plant til it drowns."
- Yokozawa Takafumi no Baai, vol. 2

#5
Imi plac ambele lucrari!
In prima lucrare e prezentat si motivul acestei tristete, adica plecarea fiului, care dupa parerea mea imi pare prea mic sa ia asemenea decizii(poate daca avea 15+, putea si sa plece), insa la virsta de 8 ani e prea devreme. Desigur fapta mamei nu e de laudat, si asemenea probleme sunt greu de rezolvat, dar intradevar cum spune si sSoph, mama nu ar trebui sa fie asa... deoarece pentru o persoana cu malformatii cel mai dureros lucru e atunci cind lumea din jur il jeleste, indeosebi aceasta persoana sa fie mama sa. Imi place ca ai partile componente a fic-ului.

A doua lucrare, la fel e buna, insa desigur nu are inceput. Imi place cum ai specificat monologurile din mintea fetei, insa nu am vazut un motiv de baza. Da, e una cind te uraste toata lumea si e alta cind crezi doar tu asta>> Astfel aceasta durere nu poate fi motivata din cauza ca n-are baza acestei tristeti! Dar in genere e good^^!
Votul meu merge la lucrarea nr 1!
Succes, astept rezultatele.

#6
Am intrat curioasasiam citit^_^(sincera sa fiu au dezgropat ceva in sufletul meu)

~~Prima lucrare
Este adanca,suferinda.Nimeni nu ar vrea sa fie in situatia asta,insa imi aminteste un pic si de situatia mea.Din pacate actiunea a fost prea rapida,brusca,totul incepand asa dintr-o data.Puteai sa fi mai rabdatoare si sa lasi actiunile si sentimentele sa curga lin.Am vazut si cateva repetitii,insa mesajul este intact.Durerea si disperarea mamei mi-a frant inima si mi-a amintit cat de cruda e lumea fata de copii cu dezabilitati.Chiar mi-a placut prisma ta,insa trbuie sa te mai perfectionezi in arta actiunii si a transmiterii sentimentelor,nu previzibil,insa nu intr-un mod atat de "vulcanic"(inteleg ca s-a saturat,insa a fost prea brusc).Iti urez mult succes in continuare si sper sa te mai vad pe la dueluri.hug

~~A2a lucrare
Aceasta m-a caracterizat foarte bine,ceea ce m-a apropriat putin mai mult.Mesajul de tristete,singuratate si intr-un fel renegare si plictiseala pentru dureroasa monotonie a fost mai bine conturat,mai lin,vazandu-se insa o violenta nu brusca,ci curgatoare,artistica.Ai exprimat crud vocea lumii,crud dar adevarat.Titlul este expresiv si clar.Mult noroc si tie in continuarehug

Acum,dupa multe ore(secunde)de gandit,nominalizez lucrarea 2!21
Amandoua ati avut lucrari superbe,bravo!hug
[Imagine: syred2_by_antonie15-d6tdkwx.gif]
Ashes to ashes. Dust to dust. We are nothing, but dust and to the dust we shall return.� Amen�

#7
Well, stiu ca deja e 13 o.O, dar tot o sa las un com aici.
Nu stiu din pacate sau din fericire, amandoua ati descris, doar un moment din viata unei persoane. Cand m-am uitat la numarul de pagini, am crezut ca capitolele vor fi cea mai lungi, gen "o poveste".
Si cred, ca voi doua v-ati axat pe termenul "singuratate".
~"Tristetea unei mame"
Eh, ideea "prezentarii sentimentului" tristetii e banal. Mi-ar fi placut sa fie tot mama si fiu, dar in alta ipostaza. Dar revenind, ai inceput binisor, dar sfarsitul e cam tras de coada. Prea ai sensiblizat-o pe personajul mama, cam ma sperie resemnarea ei la singurate, de parca doar asta merita.Logic ar fi cand o mama ramane singura cu un copil mai "special", e sa traiasca pentru el sa-l pazeasca, dar nu sa planga ca maria magdalena.

~ "Speranţe moarte."
Nu inteleg39 de ce ai pus punct la titlu ? pentru ca e doar o combinare de cuvinte.
Ai inceput bine, dar de la jumate de capitol ai inceput sa schiopetezi. Puteai sa dezvolti ideea cu iubirea. Cum, a spus si Mitch , ai specificat corect monologurile din mintea fetei.

Si votul meu merge catre ....."Tristetea unei mame"
[Imagine: aaaakip.jpg]

#8
Asa,duelul s-a incheiat.Avand in vedere voturile din poll si voturile argumentate rezultatele sunt:
Prima lucrare,adica''Tristetea unei mame era a mea Frozen Soul:8 voturi
A doua lucrare''Sperante moarte. era a lui:Nami:6 voturi
Castigatoare:Frozen Soul
Felicitari Nami pentru participare si succes in continuare.Rog un moderator sa inchida topicul.
[Imagine: j5atg3.png]




Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Frozen Soul vs Bitter Death Kayla. 7 6.844 14-12-2011, 09:09 PM
Ultimul răspuns: Ana
  yaoi maniac vs Frozen Soul yaoi maniac 6 6.270 14-12-2011, 09:09 PM
Ultimul răspuns: Ana
  Yaoi maniac vs Frozen Soul yaoi maniac 13 8.697 25-12-2010, 10:12 AM
Ultimul răspuns: Kayla.
  Bitter Death vs Frozen Soul Kayla. 7 5.355 25-12-2010, 09:43 AM
Ultimul răspuns: Kayla.
  BLforever vs Frozen Soul Kayla. 0 2.333 14-11-2010, 08:12 PM
Ultimul răspuns: Kayla.


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)