Industrial

[sarawulf]

Dragostea este un sentiment de duzină, puțini o simt, mulți o visează, toți o recunosc și cei mai nesemnificativi mor fără să o cunoască. Durerea din suflete este la fel ca dragostea. Există, dar nu este recunoscută. Și de ce ar vrea cineva să aducă acele sentimente de frustrări și neajunsuri la suprafată? Doar de dragul artei? A modei? A lumii? Nimic nu este întâmplător.

Atunci când fumezi o țigară nu este întâmplător că tocmai tu trebuia să fii în spatele magazinului la ora aceea și să te ascunzi de ochii critici ai lumii. Nu întâmplător ai asistat la moartea unei fete de opt ani fără ca măcar să ridici un deget. Ce avea fata aia? Un telefon mobil și câțiva bănuți. Și a trebuit să moară? Așa se pare.

Nimeni nu a știut de ce ea a fost aleasă de univers în aceea clipă ca să își termine existența. Cel mai rău este că s-a întâmplat și asta este tot. Lumea a încercat să se ascundă sub o mască și să se prefacă că le părea rău, dar toți se bucurau în sinea lor. 'O merita', își ziceau cei mai mulți printre dinți. Ce a meritat copilul acela? Un pistol la tâmplă? Un glonț în creier?

Am fost acolo și am văzut totul, după aceea am plecat ca și cum nu aș fi văzut nimic. Am alergat către apartamentul meu mic și m-am închis în baie. Nu îmi era frică, dar aveam o nesiguranță în mine. Nu îmi era frică, dar tremuram. Nu îmi era frică, dar ploaia începuse și eram udă. Începuse cu scopul de a șterge din suflete urmele crimei. Începuse și nu mai vroia să plece. Era sigură că rata ceva, că locul acela nu era curat.

Am ieșit din baie când ploaia s-a oprit. M-am dus în spatele magazinului și am mai găsit doar un ursuleț pe care fetița îl căra în acea zi după ea. Un ursuleț pătat cu sânge nevinovat. M-am așezat lângă jucăria în ochii căreia puteam citi amărăciune. Vedeam într-un simplu plastic o lume întreagă. Am stat ore în șir lângă el și mi-am derulat filmul în minte. De ce nu am făcut nimic? De ce nu am intervenit. Eu nu cunoscusem dragostea pentru că nu am vrut, dar acel copil blond, cu ochii căprui ar fi putut vedea lumea întreagă. Ar fi putut ajunge prințesă. Ar fi putut fi balerină. Toate visurile ei erau acum cenușă, ca și trupul ei.

Am simțit cum un corp acapara lumina soarelui. Am privit în sus și am văzut un metal rece îndreptat către mine. Înainte să aud sunetul cartușului descărcându-se în mine am auzit cuvintele:

'Te-ai aflat unde a vrut Universul.'

[Katniss]

Hello dear.
După cum am promis am venit cu un comentariu. Pot spune că mi-a plăcut foarte mult începutul ai descris totul într-un mod plăcut şi armonios. Greşeli nu am văzut, nu cred că au fost iar asta e bine, dar am câte ceva de obiectat. În primul rând nu îmi place că nu ai pus un titlu la acest oneshot. În al doilea rând nu îmi place că ai împărţit oneshot-ul în aşa de multe paragrafe, deoarece nu era nevoie. Aşa ai grijă cu semnele de punctuaţie, uneori uiţi să pui virgula. Cam atât aştept o nouă creaţie.
P.S. Nu uita să mă anunţi.
P.S.S. Bye, bye dear Moxxy was here.

[Aerith]

Este dragut oneshot-ul. Ai descris foarte bine. Insa, nu mi-a placut cum l-ai asezat in pagina. Nu am vazut nicio greseala, si chiar ma simt miscata de acest one-shot.
Foarte realistic si emotional. Ai talent. Cum ti-a venit ideea sa scri despre acest one-shot? Te-a inspirat ceva?
Tine-o tot asa! Sa dai tot ce ai mai bun din tine, fine? <33

[edit] am uitat sa-ti spun... Daca mai faci vreun one-shot, poate un fic, sa ma anunti si pe mine. Mi-ar face placere sa-l citesc. Esti minunata ;))