02-08-2012, 11:37 PM
~Capitolul 1~
Vis care devine realitate
Eu, o fata simpla, fara importanta pentr-u alte persoane. Doar mama, ea este singura care exista in viata, cea care ocupa locul tatalui in viata mea de cand am avut sapte ani. Viata mea era mereu diferita fata de viata altor persoane, mereu cand vedeam o familie fericita imi venea sa plang...ii invidiam pe acei copii care au o familie frumoasa, fara certuri, fara batai. Mama mea era nevoita sa plece in strainatate, mai exact in Italia ca eu sa nu duc lipsa de nimic. Nu duceam lipsa de nimic din punct de vedere material dar sentimental...imi lipsea dragostea ei de mama, imbratisarile de dimineata, saruturile dar cu timpul am invatat sa traiesc fara ele. Chiar si acum este in Italia, munceste zi de zi greu ca sa ma ajute ca sa termin facultatea de design vestimentar. De mai bine de 12 ani traiesc cu bunica mea, iar problemele ei de sanatate imi inegresc si mie zilele nu doar ei. Are probleme cu nervii iar eu sunt practic eram obligata sa ii aud zilnic certurile, dar am jurat ca intr-o zi voi deveni cel mai faimos designer vestimentar si o sa-mi ajut familia, sau ce a mai ramas din ea.
Tatal meu, ei bine de el nu stiu nimic, dar nici nu ma prea intereseaza. Dupa ce mama a divortat de el deoarece acesta a batut-o crunt iar mama trebuia sa fie operata urgent daca nu murea. Din acea zi am avut un dezgust fata de el, fata de tot ce avea legatura cu el. Am continuat sa ma vad cu el inca sase ani iar cand s-a recasatorit cu scorpia aia, sau cum ii zic eu ,,copia infidela a iadului" nu m-a mai cautat. El mereu a vrut sa aiba un baiat, dar chiar daca eu eram fata se comporta ca mine mai rau decat cu un baiat...mereu ma facea de ras in fata tuturor, ma punea sa muncesc, sa car caramizi dar acele zile s-au sfarsit iar acum sper sa moara acolo unde este. Dar acesta este trecutl, iar eu nu trebuie sa ma mai gandesc la el, acum tot ce conteaza este sa intru la facultatea de design din Bucuresti.
Astazi trebuie sa imi fac bagajele deoarece maine voi porni spre capitala si sunt gata sa o cuceresc! Nu imi este frica de ce v-a fii dupa ce ajung acolo, bine poate putin. Imi v-a lipsi orasul, vecinii si desigur bunica. Este prima data cand voi locui singura, departe de pamanturile din Ardeal si totusi...ceva imi spune ca voi fii bine. Stiu ca bunicul de acolo de sus ma v-a ajuta. Prietenii...de ei nu imi v-a fii dor deoarece nu am. Toata viata m-am concentrat pe o singura prietena, ne-am cunoscut la gradinita si am fost ca surorile dar s-a dovedit a fii chiar inamicul meu. Dupa ce imi termin bagajele ma pun in pat cu castile in urechi si fredonez melodia mea preferata Breaking Benjamin - Dance with the devil si Diary of Jane. Muzica bubuie la maxim in urechile mele dar nu imi pasa, rock-ul este un viciu pentr-u mine, nu trece o zi fara sa nu ascult cate sase sau chiar sapte ore pe zi rock. Stiu este ciudat pentr-u unii dar asta sunt eu si cui nu ii place nu are decat sa taca si sa ma suporte asa cum sunt. Dupa cateva ore de relaxare si leneveala ma uit la ceas si vad ca este tarziu asa ca trebuie sa ma culc. Ma scimb in pijamaua mea creata de mine, bluza este plina cu personaje Disney iar pantalonii sunt de culoarea gri cu doua dungi de galben neon. Ma bag in pat si adorm cu gandul la ziua de maine.
A doua zi sunt trezita de de bunica care deja incepe sa urle la mine ca voi pierde avionul daca nu ma trezesc. Doamne ce urasc cand ma trezeste cineva din frumoasul si minunatul meu somn.
-Bine femeie uite m-am trezit! ii zic bunicii in timp ce ma ridic din pat si merg la baie ca sa imi fac toaleta de dimineata.
-Hai repede ca mai tre' sa si mananci Nicole!
Asta imi mai lipseste! De parca nu sunt destul de grasa acuma pe bune am 1,75 si 59 de kilograme, doar cand ma uit in oglinda vad un purcel perfect de Craciun cu niste maini de urangutan. Dupa ce imi termin treburile in baie si cand intru in bucatarie mai sa nu pic in fund. Pe masa erau patru farfurii, in unul era ompleta, urmata de o salata greceasta, prajitura cu cirese si pizza, da asta a inebunit mai rau?!
-Femeie tu ai inebunit?! Ii zic sau mai bine zis tip la bunica.
-Ciocu mic Nicol si baga la mancat, tu nu vezi ce slaba esti? Daca continui doar cu medicamentele si fara mancare vei ajunge anorexica, asta vrei? Ma intreaba bunica serioasa.
-Nu sunt si nu voi fii anorexica, iar medicamentele tin loculproteinelor si restul chestiilor ce se gasesc in mancare deci nu trebuie sa ai nici macar o grija.
Las acolo toata mancarea care nu imi face decat scarba si merg sa ma imbrac. Imi iau un tricou cu dungi de culoarea roz si alb, o pereche de pantaloni scurti maro si niste cizme de vara de aceasi culoare.Imi iau bagajele si merg impreuna cu bunica la aeroport. Dupa ce ajung acolo vad ca avionul meu tocmai a aterizat, deci am ajuns la timp. Ma intorc la bunica si o vad cu lacrimi in ochi. o imbratisez strans si ii zic ca sa fie puternica si ca o iubesc. Inainte sa ma despart de ea ma suna mama care imi spune sa am grija de mine si sa o sun cand ajung, Doamne nu sunt copil...pot sa am grija de mine. Inchid telefonul, o mai imbratisez pe buni si pornesc spre avion.
-Bucuresti, grij ca vin!
Sper ca v-a placut!
Vis care devine realitate
Eu, o fata simpla, fara importanta pentr-u alte persoane. Doar mama, ea este singura care exista in viata, cea care ocupa locul tatalui in viata mea de cand am avut sapte ani. Viata mea era mereu diferita fata de viata altor persoane, mereu cand vedeam o familie fericita imi venea sa plang...ii invidiam pe acei copii care au o familie frumoasa, fara certuri, fara batai. Mama mea era nevoita sa plece in strainatate, mai exact in Italia ca eu sa nu duc lipsa de nimic. Nu duceam lipsa de nimic din punct de vedere material dar sentimental...imi lipsea dragostea ei de mama, imbratisarile de dimineata, saruturile dar cu timpul am invatat sa traiesc fara ele. Chiar si acum este in Italia, munceste zi de zi greu ca sa ma ajute ca sa termin facultatea de design vestimentar. De mai bine de 12 ani traiesc cu bunica mea, iar problemele ei de sanatate imi inegresc si mie zilele nu doar ei. Are probleme cu nervii iar eu sunt practic eram obligata sa ii aud zilnic certurile, dar am jurat ca intr-o zi voi deveni cel mai faimos designer vestimentar si o sa-mi ajut familia, sau ce a mai ramas din ea.
Tatal meu, ei bine de el nu stiu nimic, dar nici nu ma prea intereseaza. Dupa ce mama a divortat de el deoarece acesta a batut-o crunt iar mama trebuia sa fie operata urgent daca nu murea. Din acea zi am avut un dezgust fata de el, fata de tot ce avea legatura cu el. Am continuat sa ma vad cu el inca sase ani iar cand s-a recasatorit cu scorpia aia, sau cum ii zic eu ,,copia infidela a iadului" nu m-a mai cautat. El mereu a vrut sa aiba un baiat, dar chiar daca eu eram fata se comporta ca mine mai rau decat cu un baiat...mereu ma facea de ras in fata tuturor, ma punea sa muncesc, sa car caramizi dar acele zile s-au sfarsit iar acum sper sa moara acolo unde este. Dar acesta este trecutl, iar eu nu trebuie sa ma mai gandesc la el, acum tot ce conteaza este sa intru la facultatea de design din Bucuresti.
Astazi trebuie sa imi fac bagajele deoarece maine voi porni spre capitala si sunt gata sa o cuceresc! Nu imi este frica de ce v-a fii dupa ce ajung acolo, bine poate putin. Imi v-a lipsi orasul, vecinii si desigur bunica. Este prima data cand voi locui singura, departe de pamanturile din Ardeal si totusi...ceva imi spune ca voi fii bine. Stiu ca bunicul de acolo de sus ma v-a ajuta. Prietenii...de ei nu imi v-a fii dor deoarece nu am. Toata viata m-am concentrat pe o singura prietena, ne-am cunoscut la gradinita si am fost ca surorile dar s-a dovedit a fii chiar inamicul meu. Dupa ce imi termin bagajele ma pun in pat cu castile in urechi si fredonez melodia mea preferata Breaking Benjamin - Dance with the devil si Diary of Jane. Muzica bubuie la maxim in urechile mele dar nu imi pasa, rock-ul este un viciu pentr-u mine, nu trece o zi fara sa nu ascult cate sase sau chiar sapte ore pe zi rock. Stiu este ciudat pentr-u unii dar asta sunt eu si cui nu ii place nu are decat sa taca si sa ma suporte asa cum sunt. Dupa cateva ore de relaxare si leneveala ma uit la ceas si vad ca este tarziu asa ca trebuie sa ma culc. Ma scimb in pijamaua mea creata de mine, bluza este plina cu personaje Disney iar pantalonii sunt de culoarea gri cu doua dungi de galben neon. Ma bag in pat si adorm cu gandul la ziua de maine.
A doua zi sunt trezita de de bunica care deja incepe sa urle la mine ca voi pierde avionul daca nu ma trezesc. Doamne ce urasc cand ma trezeste cineva din frumoasul si minunatul meu somn.
-Bine femeie uite m-am trezit! ii zic bunicii in timp ce ma ridic din pat si merg la baie ca sa imi fac toaleta de dimineata.
-Hai repede ca mai tre' sa si mananci Nicole!
Asta imi mai lipseste! De parca nu sunt destul de grasa acuma pe bune am 1,75 si 59 de kilograme, doar cand ma uit in oglinda vad un purcel perfect de Craciun cu niste maini de urangutan. Dupa ce imi termin treburile in baie si cand intru in bucatarie mai sa nu pic in fund. Pe masa erau patru farfurii, in unul era ompleta, urmata de o salata greceasta, prajitura cu cirese si pizza, da asta a inebunit mai rau?!
-Femeie tu ai inebunit?! Ii zic sau mai bine zis tip la bunica.
-Ciocu mic Nicol si baga la mancat, tu nu vezi ce slaba esti? Daca continui doar cu medicamentele si fara mancare vei ajunge anorexica, asta vrei? Ma intreaba bunica serioasa.
-Nu sunt si nu voi fii anorexica, iar medicamentele tin loculproteinelor si restul chestiilor ce se gasesc in mancare deci nu trebuie sa ai nici macar o grija.
Las acolo toata mancarea care nu imi face decat scarba si merg sa ma imbrac. Imi iau un tricou cu dungi de culoarea roz si alb, o pereche de pantaloni scurti maro si niste cizme de vara de aceasi culoare.Imi iau bagajele si merg impreuna cu bunica la aeroport. Dupa ce ajung acolo vad ca avionul meu tocmai a aterizat, deci am ajuns la timp. Ma intorc la bunica si o vad cu lacrimi in ochi. o imbratisez strans si ii zic ca sa fie puternica si ca o iubesc. Inainte sa ma despart de ea ma suna mama care imi spune sa am grija de mine si sa o sun cand ajung, Doamne nu sunt copil...pot sa am grija de mine. Inchid telefonul, o mai imbratisez pe buni si pornesc spre avion.
-Bucuresti, grij ca vin!
Sper ca v-a placut!
![[Imagine: tumblr_ljp85yDnif1qhk7cjo1_500_large.jpg...wERIH3KuPA]](http://www.google.ro/url?source=imgres&ct=img&q=http://4.bp.blogspot.com/-ybglU2KwSJM/TapxliMBKZI/AAAAAAAAAm0/PF2R2gO7nl4/s1600/tumblr_ljp85yDnif1qhk7cjo1_500_large.jpg&sa=X&ei=eqGFT9GKCOXT4QTi6qTqBw&ved=0CAQQ8wc4AQ&usg=AFQjCNF1TAHnpv9mMZVN11nGwERIH3KuPA)