05-07-2008, 03:20 PM
Eto ... se pare ca (,) continuarea a disparut , deci o postez din nou. :P
14.O razbunare esuata.Apropierea de sfarsit
Drumul parea din ce in ce mai lung. Dorinta lui de razbunare i-a intunecat judecata. Simtea nevoia de o bataie, vroia sa-l omoare cu propriile maini, sa-l vada implorand iertare, vroia sa-l trezeasca pe Misawi la realitate, dar cum asta ii era imposibil, dorinta lui era doar sa se razbune, sa-l faca sa sufere pentru tot raul pe care i l-a pricinuit atat lui cat si iubitei sale... „Dar ce folos, gandea Aika, probabil ca...nu va intelege nimic, ca si data trecuta. Ma intreb...oare cati au mai trecut prin mainile lui inainte mea...”
Acum parca in loc sa se apropie din ce in ce mai mult, parca acea cale pe care trebuia el s-o urmeze pana la Misawi se lungea. Nervii pe care ii avea se transformau in lacrimi. Ceea ce simtea el in acel moment nu putea sa descrie, era prima data cand vroia atat sa protejeze, dar si sa razbune durerea cuiva. Nu era din cauza ca era indragostit, dar se simtea atat de rau ca prietena lui a trebuit sa sufere doar pentru ca avea el nevoia sa se razbune.
„Happy Sweet Sixteen cica .... halal zi de nastere...”
Intr-un sfarsit a ajuns si la cabana celui care i-a rapit linistea, casa aceea blestemata, in care a inceput totul, dar acum...ii era frica...ce putea el sa faca? Era atat de inutil in fata lui Misawi...satenul era mult mai puternic decat el, iar brunetul...el...nu se putea pune cu unul ca el...
„Trebuie sa-mi fac curaj, nu trebuie sa permit una ca asta! S-a atins de ea si asta e de neiertat!! Asta e Misawi, pregateste-te pentru ca eu intru, fie ca vrei, fie ca nu!”
Dintr-o data usa de la cabana se deschide si este trantita cu putere de perete. In urma acelor pumni pe care i-a primit, usa a cazut pe podea, in spatele ei zarindu-se un baiat, cu parul lung si negru. Din cauza razelor de soare puternice, nu se putea vedea chipul sau, asa ca Misawi vazand toate acestea a inceput sa strige:
- Si tu cine te crezi ca dai buzna asa in casa mea? Nu stii cumva cine sunt?? Vezi ca m-ai intrerupt din ceva important. Asa ca acum tu hotarasti: pleci acum si nu-ti fac nimic, sau stai si o patesti rau de tot!
- Nu plec nicaieri! replica baiatul revoltat.
- Intinzi coarda pustiule! Asa de binevoitor n-ai sa ma mai prinzi! Deci...ultima sansa! Pleci sau... Dar nu apuca sa-si termine bine fraza, ca soarele s-a ascuns dupa un nor, iar chipul tanarului si-a facut aparitia. „Aika? Pisoias! ... ai venit la mine? Stiam eu ca te vei plictisi rapid de proasta aia...um... scuze ipostaza in care sunt, dar ... mi-era dor de tine si...stii...trebuia sa fac ceva...
~flashback~
Dintr-o data usa de la cabana se deschide, si este trantita de perete. In urma acelor pumni pe care i-a primit, usa a cazut pe podea, in spatele ei zarindu-se un baiat, cu parul lung si negru. Cand acesta se uita mai bine, ii vede pe Misawi si mai un baiat impreuna. Era coleg cu ei de clasa, iar cei doi erau complet goi. I-a gasit intr-o ipostaza compromitatoare. Se devorau pur si simplu unul pe altul.
~end of flashback~
- Nu mai vorbi asa de Kaori ai inteles? Nu e proasta si cu siguranta nu m-am plictisit de ea! Eu nu procedez ca si tine... n-am venit sa fac morala, predica sau altceva, si in nici un caz sa fac o criza de gelozie, daca la asta te asteptai, nu e cazul. Am venit la tine sa-ti spun doar sa ma lasi in pace. Si nu numai pe mine. Iti spun doar atat: daca te mai atingi vreodata de Kaori nu mai raspund de faptele mele. Ai inteles?
Din partea lui Misawi insa nici un raspuns. Fata lui nu exprima nimic. La vederea acestor lucruri Aika se enerveaza mai tare.
- Tu auzi ce vorbesc eu, sau vorbesc cu peretii??
Tacere... in camera se mai aude doar ecoul strigatelor lui Aika...
- Se vede ca nu am cu cine vorbi...prietenul tau iti va aduce aminte de ceea ce am zis eu acum. Am plecat. Nu te deranja, stiu unde este iesirea. Distractie placuta in continuare!
Satenul era stupefiat. Baiatul pe care il iubea a spus lucruri care se contraziceau. „Cum adica nu s-a plictisit de ea? Atunci de ce a venit la mine? He he...stiam eu ca este gelos! De asta a si plecat asa de repede si mi-a zis ^Distractie placuta!^ .”
Si-a luat repede hainele si a pornit pe urmele brunetului. Aika se plimba linistit pe malul lacului din padure. Razele se reflectau in lac, incalzndu-l. Mirosul revigorant al brazilor si parfumul imbietor al florilor te faceau sa vrei sa te relaxezi iti dadeau impresia ca esti intr-un basm. Toate pasarile cantau de parca erau la un concert. Aika le asculta linistit, era spectatorul lor. Dar pasii repezi si apasati ai unei persoane au stricat toata linistea, au distrus armonia din acel moment. Liceanul se intoarce si zareste persoana pe care o uraste cel mai mult. Un zambet intimidant si-a facut aparitia pe chipul satenului, iar replica nu intarzie sa apara.
- De ce ai fugit asa pisoias? Nu trebuie sa fii gelos, doar stii ca eu numai pe tine te iubesc cu adevarat... iar in timpul acesta se apropie cu pasi lenti catre celalalt baiat.
- Esti nebun? Ai nevoie de un psihiatru, ti-ai pierdut mintile omule! Nu te apropia de mine! Ti-am zis si iti zic din nou: NU SUNT GELOS!!
- Sigur, sigur. Pacat ca nu te cred. Acum, hai sa ne distram si noi putin...tipul acela nu m-a satisfacut...asa cum o faci tu! fata lui schitand un zambet pervers.
In timp ce Misawi se apropia din ce in ce mai mult de Aika, acesta facea pasi mari in spate, dar pentru ca era preocupat ca baiatul sa nu-l atinga, nu-si dadea seama ca era la marginea malului. Vroia sa se indeparteze, sa se detaseze de tot ceea ce insemna tanarul din fata lui, dar cel mai mult isi dorea sa inceapa o viata noua, sa uite tot ce s-a intamplat pana acum. Din pacate insa satenul nu-l asculta si nu-l interesa nimic din ceea ce spune el, o tinea tot pe a lui, cum ca cel pe care il iubea ii impartasea sentimentele. Tot ce mai lipsea erau doi pasi catre moarte. Lacul acela nu era unul obisnuit, toti oamenii din oras spuneau ca nu are fund si ca acolo multi si-au gasit sfarsitul.
Atunci cand Aika mai trebuia sa faca un singur pas, Misawi observa acest lucru.
- Prostule! Stai pe loc. Daca mori n-o sa mai aiba nici unul parte de tine!! Dar strigatele sale in loc sa il ajute, l-au facut mai confuz, devenind neatent cu viata lui. A calcat pe o piatra si a cazut. Nu stia sa inoate. Stia ca nimeni nu il va salva, de aceea s-a lasat purtat de apa.
„Ce minunate sunt razele vazute din apa. Mi-a venit si mie sfarsitul...simt cum cineva ma ia de mana...probabil ca sa ma conduca in Rai...ei bine... Adio lume! Adio Kaori...imi pare rau! Poate ne vom mai vedea Misawi...Adio si tie!”
Doi tineri ies din lac...pentru prima data scapa cineva de acolo... Satenul pune capul pe pieptul brunetului si asculta...inima lui inca bate...incet, dar bate...respiratia...se simte inca... „Atunci inseamna ca nu e prea tarziu ... va trebui ... iar mie imi face placere ...” Acesta ii deschide usor gura si isi uneste buzele cu ale lui, ii face respiratie gura-la-gura. Stie ca in orice moment poate muri, de aceea nu se poate abtine sa nu-i exploreze fiecare goltisor al gurii sale dulci ... „Macar pentru ultima oara...”
Intr-un sfarsit se trezeste si Aika, era relaxat, stia ca se afla in Paradis. Razele palide ale soarelui care statea sa apuna se rasfrangeau pe chipul celui din fata lui si-l faceau sa para un inger. Poate credea asta doar pentru ca stia ca i-a salvat viata, sau asa se gandea. Cand a realizat ca de fapt nu a murit si ca se afla in bratele celui care i-a furat si ultima picatura de bunatate, s-a ridicat repede vrand sa plece, dar ... era prea obosit, nu se putea tine pe picioare, a ramas fara vlaga. Simtea cum o mie de cutite ii taiau picioarele in acelasi timp. S-a prabusit, ca o frunza, fara speranta...
Statea intins pe pamant, rece, dar nu-i pasa, tot ce vroia era sa priveasca cerul, fara nori, soarele cum apune incet, ca si ultima lui speranta... „Preferam sa mor... acum...cine stie ce o sa patesc...cosmarul asta n-o sa se termine niciodata!”
Tacerea a fost distrusa de vocea calda a satenului. Pentru prima data raceala si superioritatea nu se recunosteau in tonul sau.
- Te rog...vino cu mine, esti...esti slabit si ai nevoie de ajutor... Privirea era in pamant, dar se vedea cu ochiul liber ca bunatatea era prezenta in ochii umezi. Cateva lacrimi amare au cazut pe buzele lui Aika. Le-a gustat si a stiut, si-a dat seama ca s-a schimbat sau cel putin ca incearca.
- Te rog... se aude din nou vocea tremuranda. De data aceasta nu a mai asteptat nici un raspuns. L-a luat in brate...stia ca daca nu-i convenea ceva, riposta, dar spre mirarea lui acesta s-a lasat destul de usor. Poate era vulnerabil, sau poate...ceva s-a schimbat... Nu era mult de mers pana la cabana lui Misawi. Aleile pline de ciresi infloriti iti fascinau privirea, toate acele nuante de roz, te pierdeai doar privindu-le, iar mirosul lor... „Ah...cunoscutul parfum al mamei...” Toate acestea il faceau pe Aika sa-si continue visul.
Intr-un final au ajuns si acasa. Cum au intrat a inceput sa ploua. Fulgerele si tunetele inspaimantatoare erau nelipsite. Parea un film de groaza. Copacii erau purtati brutal de vant, se loveau de crengile celorlalti, dar vantul era nemilor, vroia sa disruga tot in calea lui. Satenul si-a asezat brunetul pe canapea. Acesta isi intoarce capul catre usa si vede acele imagini infricosatoare. Ii...ii aminteste de ceva, dar nu stie ce, sau de cineva. Satenul ii intrerupe cosmarul punand usa care a fost daramata mai inainte la loc.
In timp ce Misawi cauta trusa medicala se ia lumina. Intuneric...bezna...ca in sufletul bietului copil de pe canapea. Nu mai intelegea nimic. Era nervos pentru ce s-a intamplat cu tovarasa sa, era speriat pentru ceea ce tocmai s-a intamplat, nerabdator sa vada ce va face baiatul din aceeasi incapere cu el. Vroia sa se elibereze, sa se trezeasca din cosmar, dar...desi nici el nu intelegea prea bine, totusi vroia sa ramana cu el... Se simtea atat de singur si nesigur in acel moment, pe intuneric, incat a scapat un mic scancet, iar tristetea lui a devenit o lacrima, care cade, se scurge incet, ca si ultima lui speranta de a fi fericit...
O mana fina, calda, puternica ii sterge semnul de slabiciune de pe obraz. Buzele fierbinti le simte pe fruntea sa. „Nu esti singur...sunt alaturi, caut niste lumanari.” Se ridica si vrea sa plece, dar o mana il opreste. Putin nesigur, speriat, il tine de mana si-l strange puternic. Lacrimile se ivesc din nou in ochii lui, lichidul fierbinte se scurge neincetat, nu se mai termina. Sunt lacrimi, seci, fara nici un gust, doar pline de tristete... „Nu ma lasa aici..ia-ma cu tine... replica Aika, terorizat de ideea de a mai fi singur, chiar si pentru o clipa.
Satenul se aseaza in genunchi alaturi de el, isi impreuneaza mainile cu ale lui, le saruta, isi ridica privirea catre el, inocenta, si-l intreaba daca poate continua. Acesta isi intoarce capul, rusinat de acele cuvinte. Mesajul este inteles. Aika se intinde pe spate, Misawi isi pune genunchii de-o parte si de alta a corpului sau, isi impreuneaza din nou mainile, apoi plimbandu-se usor cu limba pe gatul lui.
Brunetul strange putin din ochi stiind ca acum cel de deasupra lui il va musca foarte tare, astfel incat sangele sa i se scurga pe barbie, apoi pe gat, dar, Misawi il saruta pasional, ii mangaie buzele cu limba, vrand sa se revanseze. In scurt timp cei doi au ramas fara haine, intr-o camera rece, singura lor optiune fiind cea de a se incalzi reciproc.
- Esti sigur ca vrei sa continuam? Esti atat de... Dar a fost intrerupt de un deget care-l facea sa-si inghita vorbele.
- Sssss... acum vreau eu si tu nu? schitand apoi un mic zambet inocent.
- Nu e asta...doar ca... n-as vrea sa te simti si acum obligat...
- Vreau doar sa continuam... si desi a zis asta pe cat de incet a putut ca sa fie auzit numai de el, Misawi l-a auzit si i-a prins buzele intr-un sarut suav si lung.
Satenul il patrunde pe Aika si cu miscari incete, dar sigure, il face sa scoata gemete de placere, care ii provoaca satisfactie. Trupurile lor tremura, de emotie... este prima noapte impreuna cu adevarat. Corpul brunetului reactioneaza la fiecare atingere, mangaiere. Dupa fiecare sarut, zambeste, se simte implinit, fericit. Nu credea niciodata ca va avea parte de asemenea sentimente alaturi de cel pe care acum doua ore il ura enorm si tot ce-i dorea era moartea. Langa el a trait intr-o ora ceea ce n-a trait in 16 ani si a simtit ceea ce n-a simtit cat timp a fost cu Kaori. „Kaori....nu, nu e timpul sa ma gandesc la asta! Trebuie doar.....sa profit de moment...”
„Ah...” un geamat se aude in momentul final. Aika respira relaxat , este epuizat, iar Misawi, profitand de momentul de vulnerabilitate, ii strange putin buzele intr-ale sale, speriindu-l putin pe saten.
- Stai calm pisoias! Nu-ti fac nici un rau. Vroiam doar sa vad cum reactionezi.
14.O razbunare esuata.Apropierea de sfarsit
Drumul parea din ce in ce mai lung. Dorinta lui de razbunare i-a intunecat judecata. Simtea nevoia de o bataie, vroia sa-l omoare cu propriile maini, sa-l vada implorand iertare, vroia sa-l trezeasca pe Misawi la realitate, dar cum asta ii era imposibil, dorinta lui era doar sa se razbune, sa-l faca sa sufere pentru tot raul pe care i l-a pricinuit atat lui cat si iubitei sale... „Dar ce folos, gandea Aika, probabil ca...nu va intelege nimic, ca si data trecuta. Ma intreb...oare cati au mai trecut prin mainile lui inainte mea...”
Acum parca in loc sa se apropie din ce in ce mai mult, parca acea cale pe care trebuia el s-o urmeze pana la Misawi se lungea. Nervii pe care ii avea se transformau in lacrimi. Ceea ce simtea el in acel moment nu putea sa descrie, era prima data cand vroia atat sa protejeze, dar si sa razbune durerea cuiva. Nu era din cauza ca era indragostit, dar se simtea atat de rau ca prietena lui a trebuit sa sufere doar pentru ca avea el nevoia sa se razbune.
„Happy Sweet Sixteen cica .... halal zi de nastere...”
Intr-un sfarsit a ajuns si la cabana celui care i-a rapit linistea, casa aceea blestemata, in care a inceput totul, dar acum...ii era frica...ce putea el sa faca? Era atat de inutil in fata lui Misawi...satenul era mult mai puternic decat el, iar brunetul...el...nu se putea pune cu unul ca el...
„Trebuie sa-mi fac curaj, nu trebuie sa permit una ca asta! S-a atins de ea si asta e de neiertat!! Asta e Misawi, pregateste-te pentru ca eu intru, fie ca vrei, fie ca nu!”
Dintr-o data usa de la cabana se deschide si este trantita cu putere de perete. In urma acelor pumni pe care i-a primit, usa a cazut pe podea, in spatele ei zarindu-se un baiat, cu parul lung si negru. Din cauza razelor de soare puternice, nu se putea vedea chipul sau, asa ca Misawi vazand toate acestea a inceput sa strige:
- Si tu cine te crezi ca dai buzna asa in casa mea? Nu stii cumva cine sunt?? Vezi ca m-ai intrerupt din ceva important. Asa ca acum tu hotarasti: pleci acum si nu-ti fac nimic, sau stai si o patesti rau de tot!
- Nu plec nicaieri! replica baiatul revoltat.
- Intinzi coarda pustiule! Asa de binevoitor n-ai sa ma mai prinzi! Deci...ultima sansa! Pleci sau... Dar nu apuca sa-si termine bine fraza, ca soarele s-a ascuns dupa un nor, iar chipul tanarului si-a facut aparitia. „Aika? Pisoias! ... ai venit la mine? Stiam eu ca te vei plictisi rapid de proasta aia...um... scuze ipostaza in care sunt, dar ... mi-era dor de tine si...stii...trebuia sa fac ceva...
~flashback~
Dintr-o data usa de la cabana se deschide, si este trantita de perete. In urma acelor pumni pe care i-a primit, usa a cazut pe podea, in spatele ei zarindu-se un baiat, cu parul lung si negru. Cand acesta se uita mai bine, ii vede pe Misawi si mai un baiat impreuna. Era coleg cu ei de clasa, iar cei doi erau complet goi. I-a gasit intr-o ipostaza compromitatoare. Se devorau pur si simplu unul pe altul.
~end of flashback~
- Nu mai vorbi asa de Kaori ai inteles? Nu e proasta si cu siguranta nu m-am plictisit de ea! Eu nu procedez ca si tine... n-am venit sa fac morala, predica sau altceva, si in nici un caz sa fac o criza de gelozie, daca la asta te asteptai, nu e cazul. Am venit la tine sa-ti spun doar sa ma lasi in pace. Si nu numai pe mine. Iti spun doar atat: daca te mai atingi vreodata de Kaori nu mai raspund de faptele mele. Ai inteles?
Din partea lui Misawi insa nici un raspuns. Fata lui nu exprima nimic. La vederea acestor lucruri Aika se enerveaza mai tare.
- Tu auzi ce vorbesc eu, sau vorbesc cu peretii??
Tacere... in camera se mai aude doar ecoul strigatelor lui Aika...
- Se vede ca nu am cu cine vorbi...prietenul tau iti va aduce aminte de ceea ce am zis eu acum. Am plecat. Nu te deranja, stiu unde este iesirea. Distractie placuta in continuare!
Satenul era stupefiat. Baiatul pe care il iubea a spus lucruri care se contraziceau. „Cum adica nu s-a plictisit de ea? Atunci de ce a venit la mine? He he...stiam eu ca este gelos! De asta a si plecat asa de repede si mi-a zis ^Distractie placuta!^ .”
Si-a luat repede hainele si a pornit pe urmele brunetului. Aika se plimba linistit pe malul lacului din padure. Razele se reflectau in lac, incalzndu-l. Mirosul revigorant al brazilor si parfumul imbietor al florilor te faceau sa vrei sa te relaxezi iti dadeau impresia ca esti intr-un basm. Toate pasarile cantau de parca erau la un concert. Aika le asculta linistit, era spectatorul lor. Dar pasii repezi si apasati ai unei persoane au stricat toata linistea, au distrus armonia din acel moment. Liceanul se intoarce si zareste persoana pe care o uraste cel mai mult. Un zambet intimidant si-a facut aparitia pe chipul satenului, iar replica nu intarzie sa apara.
- De ce ai fugit asa pisoias? Nu trebuie sa fii gelos, doar stii ca eu numai pe tine te iubesc cu adevarat... iar in timpul acesta se apropie cu pasi lenti catre celalalt baiat.
- Esti nebun? Ai nevoie de un psihiatru, ti-ai pierdut mintile omule! Nu te apropia de mine! Ti-am zis si iti zic din nou: NU SUNT GELOS!!
- Sigur, sigur. Pacat ca nu te cred. Acum, hai sa ne distram si noi putin...tipul acela nu m-a satisfacut...asa cum o faci tu! fata lui schitand un zambet pervers.
In timp ce Misawi se apropia din ce in ce mai mult de Aika, acesta facea pasi mari in spate, dar pentru ca era preocupat ca baiatul sa nu-l atinga, nu-si dadea seama ca era la marginea malului. Vroia sa se indeparteze, sa se detaseze de tot ceea ce insemna tanarul din fata lui, dar cel mai mult isi dorea sa inceapa o viata noua, sa uite tot ce s-a intamplat pana acum. Din pacate insa satenul nu-l asculta si nu-l interesa nimic din ceea ce spune el, o tinea tot pe a lui, cum ca cel pe care il iubea ii impartasea sentimentele. Tot ce mai lipsea erau doi pasi catre moarte. Lacul acela nu era unul obisnuit, toti oamenii din oras spuneau ca nu are fund si ca acolo multi si-au gasit sfarsitul.
Atunci cand Aika mai trebuia sa faca un singur pas, Misawi observa acest lucru.
- Prostule! Stai pe loc. Daca mori n-o sa mai aiba nici unul parte de tine!! Dar strigatele sale in loc sa il ajute, l-au facut mai confuz, devenind neatent cu viata lui. A calcat pe o piatra si a cazut. Nu stia sa inoate. Stia ca nimeni nu il va salva, de aceea s-a lasat purtat de apa.
„Ce minunate sunt razele vazute din apa. Mi-a venit si mie sfarsitul...simt cum cineva ma ia de mana...probabil ca sa ma conduca in Rai...ei bine... Adio lume! Adio Kaori...imi pare rau! Poate ne vom mai vedea Misawi...Adio si tie!”
Doi tineri ies din lac...pentru prima data scapa cineva de acolo... Satenul pune capul pe pieptul brunetului si asculta...inima lui inca bate...incet, dar bate...respiratia...se simte inca... „Atunci inseamna ca nu e prea tarziu ... va trebui ... iar mie imi face placere ...” Acesta ii deschide usor gura si isi uneste buzele cu ale lui, ii face respiratie gura-la-gura. Stie ca in orice moment poate muri, de aceea nu se poate abtine sa nu-i exploreze fiecare goltisor al gurii sale dulci ... „Macar pentru ultima oara...”
Intr-un sfarsit se trezeste si Aika, era relaxat, stia ca se afla in Paradis. Razele palide ale soarelui care statea sa apuna se rasfrangeau pe chipul celui din fata lui si-l faceau sa para un inger. Poate credea asta doar pentru ca stia ca i-a salvat viata, sau asa se gandea. Cand a realizat ca de fapt nu a murit si ca se afla in bratele celui care i-a furat si ultima picatura de bunatate, s-a ridicat repede vrand sa plece, dar ... era prea obosit, nu se putea tine pe picioare, a ramas fara vlaga. Simtea cum o mie de cutite ii taiau picioarele in acelasi timp. S-a prabusit, ca o frunza, fara speranta...
Statea intins pe pamant, rece, dar nu-i pasa, tot ce vroia era sa priveasca cerul, fara nori, soarele cum apune incet, ca si ultima lui speranta... „Preferam sa mor... acum...cine stie ce o sa patesc...cosmarul asta n-o sa se termine niciodata!”
Tacerea a fost distrusa de vocea calda a satenului. Pentru prima data raceala si superioritatea nu se recunosteau in tonul sau.
- Te rog...vino cu mine, esti...esti slabit si ai nevoie de ajutor... Privirea era in pamant, dar se vedea cu ochiul liber ca bunatatea era prezenta in ochii umezi. Cateva lacrimi amare au cazut pe buzele lui Aika. Le-a gustat si a stiut, si-a dat seama ca s-a schimbat sau cel putin ca incearca.
- Te rog... se aude din nou vocea tremuranda. De data aceasta nu a mai asteptat nici un raspuns. L-a luat in brate...stia ca daca nu-i convenea ceva, riposta, dar spre mirarea lui acesta s-a lasat destul de usor. Poate era vulnerabil, sau poate...ceva s-a schimbat... Nu era mult de mers pana la cabana lui Misawi. Aleile pline de ciresi infloriti iti fascinau privirea, toate acele nuante de roz, te pierdeai doar privindu-le, iar mirosul lor... „Ah...cunoscutul parfum al mamei...” Toate acestea il faceau pe Aika sa-si continue visul.
Intr-un final au ajuns si acasa. Cum au intrat a inceput sa ploua. Fulgerele si tunetele inspaimantatoare erau nelipsite. Parea un film de groaza. Copacii erau purtati brutal de vant, se loveau de crengile celorlalti, dar vantul era nemilor, vroia sa disruga tot in calea lui. Satenul si-a asezat brunetul pe canapea. Acesta isi intoarce capul catre usa si vede acele imagini infricosatoare. Ii...ii aminteste de ceva, dar nu stie ce, sau de cineva. Satenul ii intrerupe cosmarul punand usa care a fost daramata mai inainte la loc.
In timp ce Misawi cauta trusa medicala se ia lumina. Intuneric...bezna...ca in sufletul bietului copil de pe canapea. Nu mai intelegea nimic. Era nervos pentru ce s-a intamplat cu tovarasa sa, era speriat pentru ceea ce tocmai s-a intamplat, nerabdator sa vada ce va face baiatul din aceeasi incapere cu el. Vroia sa se elibereze, sa se trezeasca din cosmar, dar...desi nici el nu intelegea prea bine, totusi vroia sa ramana cu el... Se simtea atat de singur si nesigur in acel moment, pe intuneric, incat a scapat un mic scancet, iar tristetea lui a devenit o lacrima, care cade, se scurge incet, ca si ultima lui speranta de a fi fericit...
O mana fina, calda, puternica ii sterge semnul de slabiciune de pe obraz. Buzele fierbinti le simte pe fruntea sa. „Nu esti singur...sunt alaturi, caut niste lumanari.” Se ridica si vrea sa plece, dar o mana il opreste. Putin nesigur, speriat, il tine de mana si-l strange puternic. Lacrimile se ivesc din nou in ochii lui, lichidul fierbinte se scurge neincetat, nu se mai termina. Sunt lacrimi, seci, fara nici un gust, doar pline de tristete... „Nu ma lasa aici..ia-ma cu tine... replica Aika, terorizat de ideea de a mai fi singur, chiar si pentru o clipa.
Satenul se aseaza in genunchi alaturi de el, isi impreuneaza mainile cu ale lui, le saruta, isi ridica privirea catre el, inocenta, si-l intreaba daca poate continua. Acesta isi intoarce capul, rusinat de acele cuvinte. Mesajul este inteles. Aika se intinde pe spate, Misawi isi pune genunchii de-o parte si de alta a corpului sau, isi impreuneaza din nou mainile, apoi plimbandu-se usor cu limba pe gatul lui.
Brunetul strange putin din ochi stiind ca acum cel de deasupra lui il va musca foarte tare, astfel incat sangele sa i se scurga pe barbie, apoi pe gat, dar, Misawi il saruta pasional, ii mangaie buzele cu limba, vrand sa se revanseze. In scurt timp cei doi au ramas fara haine, intr-o camera rece, singura lor optiune fiind cea de a se incalzi reciproc.
- Esti sigur ca vrei sa continuam? Esti atat de... Dar a fost intrerupt de un deget care-l facea sa-si inghita vorbele.
- Sssss... acum vreau eu si tu nu? schitand apoi un mic zambet inocent.
- Nu e asta...doar ca... n-as vrea sa te simti si acum obligat...
- Vreau doar sa continuam... si desi a zis asta pe cat de incet a putut ca sa fie auzit numai de el, Misawi l-a auzit si i-a prins buzele intr-un sarut suav si lung.
Satenul il patrunde pe Aika si cu miscari incete, dar sigure, il face sa scoata gemete de placere, care ii provoaca satisfactie. Trupurile lor tremura, de emotie... este prima noapte impreuna cu adevarat. Corpul brunetului reactioneaza la fiecare atingere, mangaiere. Dupa fiecare sarut, zambeste, se simte implinit, fericit. Nu credea niciodata ca va avea parte de asemenea sentimente alaturi de cel pe care acum doua ore il ura enorm si tot ce-i dorea era moartea. Langa el a trait intr-o ora ceea ce n-a trait in 16 ani si a simtit ceea ce n-a simtit cat timp a fost cu Kaori. „Kaori....nu, nu e timpul sa ma gandesc la asta! Trebuie doar.....sa profit de moment...”
„Ah...” un geamat se aude in momentul final. Aika respira relaxat , este epuizat, iar Misawi, profitand de momentul de vulnerabilitate, ii strange putin buzele intr-ale sale, speriindu-l putin pe saten.
- Stai calm pisoias! Nu-ti fac nici un rau. Vroiam doar sa vad cum reactionezi.