Incercarea de a fi fericit

[Kaoru Fuji]

Dark Shadow ma bucur ca totusi ai trecut pe aici. mai bine mai tarziu decat niciodata :D stiu ca Misawi a fost un idiot, asa e firea lui, orikum mie imi place mult de el, are famecul lui :D :001_wub:
iar in legatura cu Senji, ei bine trebuie sa mai astepti ceva vreme :P sa spunem ca asteapta momentul potrivit sa-si faca intrarea >:)
Acum continuarea. sper sa va placa :D


12.Salvarea



Dupa mult timp de cugetare profunda, si-a amintit ca aproape de acea cabana blestemata locuia o buna prietena de-a ei. Nu s-au mai vazut de mult timp, iar acum cand in sfarsit merge la ea ii spune ca cineva a violat-o?! „Imi pare rau, dar e singura mea solutie!” gandea biata Kaori
Suna la usa, iar raspunsul nu intarzie sa apara. Era singura acasa, caci parintii ei erau plecati in strainatate inca de cand cele doua se intelegeau bine. Kaori cade in genunchi si incepe sa planga in hohote, credea ca va fi puternica, ca se va putea abtine ca sa-i poata povesti, dar se ineca in lacrimi ori de cate ori incerca sa vorbeasca. Intr-un final reuseste sa se stapaneasca si sa scoata cateva cuvinte.
- Imi pare rau Kita , stiu ca poate nu e momentul potrivit, dar am nevoie de ajutorul tau numaidecat! Esti singura la care pot apela!!!
- Calmeaza-te Kaori! Vino! Aseaza-te si spune-mi ce s-a intamplat. Nu arati prea bine...
Cele doua s-au asezat pe o canapea neagra, de catifea, foarte confortabila, iar roscata i-a putut explica prietenei sale ce s-a intamplat. A trecut printr-o experienta groaznica, si desi cele doua nu sunt tocmai in cele mai bune relatii in momentul de fata, totusi Kita cedeaza si isi da seama ca aceasta a fost mana destinului, pentru ca ele sa se poata apropia din nou. Kita ii ofera cateva haine pentru a se schimba, si de asemenea hotaraste sa se transfere la scoala ei, in aceeasi clasa cu ea. De asemenea a zis ca va veni cu ea acasa si ca va oferi explicatiile necesare pentru ca roscata sa nu fie constransa sau sa nu fie suspectata de ceva.
Kaori se simtea foarte rau, avea probleme cu sanatatea si nu trebuia sa fie socata. Degeaba incerca Kita sa o convinga sa stea la ea peste noapte sa se linisteasca, caci Kaori spunea doar: - Trebuie sa merg acasa! Sunt sigura ca Aika este foarte ingrijorat!
In cele din urma, fetele au ajuns si la roscata acasa. Dupa atata drum Kaori s-a linistit si a putut intra in casa. Se astepta sa primeasca o palma de la mama ei ca n-a venit acasa sau ca n-a anuntat-o unde este, dar a primit o imbratisare calduroasa in schimb venit in sfarsit acasa! Aika a fost foarte ingrijorat. Poate ar trebui sa-l suni sa-i spui ca esti bine!
- Buna Kita! Scuze nu te-am vazut! N-ai mai venit pe la noi de multa vreme. Ma bucur sa te vad din nou. spune mama dupa ce se linisteste si vede ca nu sunt doar ele doua in casa.
- Buna ziua doamna Musashi! Nu va scuzati, eu trebuia sa va salut. Pai am venit pentru ca am insistat s-o conduc pe Kaori. Stiti, a fost la mine, si am fost asa de prinse in povestit incat am uitat de restul lumii. Va rugam frumos sa nu va suparati!
- Nu-i nimic Kita, ma bucur ca v-ati impacat in sfarsit!
In timp ce mama si Kita vorbeau si povesteau ce li s-a mai intamplat, Kaori sta cu telefonul in mana si este indecisa. „Te-as suna Aika, dar ce sa-ti spun? Ca sunt bine si ca ce? M-a violat Misawi pentru ca suntem impreuna?? Nu pot sa nu-ti spun nimic! E dreptul tau!! Dar daca iti spun ma tem ca o sa pleci dupa el si o sa patesti mai rau ca mine!!”
Un mic sunet a trezit-o pe roscata din profunzimea gandurilor ei, era telefonul. Suna Aika, a douazecea oara, se vede ca era disperat. Fata se sperie si nu raspunde, dar dupa aceea se aude soneria. Cand raspunde doamna Musashi, era Aika, disperat, ingrijorat, transpirat de la atata alergat. Aproape ca nu mai avea voce. Dupa 5 minute de odihna, o intreaba pe mama fetei unde este roscata. Aceasta ii face semn ca este sus, in camera ei. Se porneste catre ea, dar o mana il opreste, e Kita.
- Buna! Tu trebuie sa fii Aika! Eu sunt Kita, incantata de cunostinta!
- Si mie imi pare bine, dar trebuie s-o vad pe Kaori, asa ca daca nu te superi...
- Nu te sfatuiesc sa te duci acuma la ea, e foarte obosita, si cred ca ar prefera sa se odihneasca.
- Nu-mi pasa! Vreau s-o vad!! Si in plus vreau sa stiu de ce nu-mi raspunde la telefon.
- Nu Aika!!! Stai...
Degeaba...nimeni nu-l mai putea opri acum. A intrat in camera, dar nu vedea pe nimeni. Nici pe pat, nici la birou, nici la geam, de parca camera era pustie. Dar apoi arunca privirea catre un colt intunecos al camerei, era Kaori, cufundata in lumea ei de ganduri, nici macar n-a observat ca cineva a intrat in camera ei. La vederea acestei imagini atat de triste, Aika se apropie de ea si vrea s-o imbratiseze, dar in loc de: „Ma bucur ca ai venit!” primeste doar un: - Dispari! Lasa-ma in pace! Nu te mai apropia de mine! Nu ti-a ajuns?
- Kaori, iubito, sunt eu! Ce ti-am facut? Nu inteleg! Nu ne vedem doua zile, te sun disperat, si tot ce poti sa faci este sa strigi nervoasa la mine sa plec?? Ce-ai patit de fapt?
- Nu Aika, scuze! Ma gandeam doar putin si nu mi-am dat seama ca esti tu. Iarta-ma!
- Kaori...nu te gandeai la nimic...cat timp ai lipsit ai patit ceva, sunt sigur de asta! Deci spune-mi, sunt prietenul tau, poti sa ai incredere in mine!
- Stiu Aika, dar n-am nimic, serios!
O clipa a vrut sa cedeze, se gandea ca poate chiar nu are nimic, sau ca e prea emotionat acum ca si-a regasit prietena, dar in acelasi moment ceva parca i-a fulgerat mintea si inima in acelasi timp. Nu putea scapa de acel gand, si fara sa-si dea seama, a apucat-o pe fata d maini, a trantit-o de perete si a inceput sa strige la ea:
- Misawi a fost nu-i asa? Spune-mi adevarul ca nu stiu ce-ti fac! Ce ti-a facut? A indraznit sa te atinga nu-i asa??
- Aika...ma ranesti....da-mi drumul... te rog...
- Nu ma intereseaza! Nu te ranesc mai tare ca el! Nerusinatul! A indraznit sa puna mana pe tine!!! Il omor si gata...stiu ca scap de el o data pentru totdeauna!
- Aika, da-mi drumul, sa ne asezam si sa vorbim. Te rog Aika! Nu faci asta nici pentru mine? iar in acelasi timp lacrimile izvorasc puternic din ochii rosii.




13.Confesiunea


Acestea l-au emotionat si i-au inmuiat sufletul. Si-a cerut iertare de-o mie de ori pentru ceea ce a zis si ceea ce i-a facut, apoi a inceput sa-i trateze ranile, a observat ca are pe corp aceleasi rani pe care le-a avut si el cu ceva timp in urma, dar nu a zis nimic, a asteptat ca roscata sa-i povesteasca totul.
- Deci iubito...acum poti sa-mi spui ce s-a intamplat?
- Pai n-as prea vrea...de fapt...nu ca nu vreau, pur si simplu nu pot!
- Dar trebuie sa-mi spui!
Cu cat incerca tanarul s-o convinga mai mult, cu atat fata se incapatana mai tare sa nu-i spuna nimic. S-au certat continuu doua ore, si desi doamna Musashi si Kita ii auzeau, totusi nici una nu indraznea sa intervina intre cei doi. Nici unul nu se lasa mai prejos de celalalt si nici unul nu vroia sa cedeze.
- Nu intelegi ca tin la tine?? Nu intelegi ca nu vreau sa suferi?? Nu vreau sa patesti ce am patit si eu si daca ai patit nu vreau sa fie mai rau!! Chiar nu intelegi ca daca imi spui as putea pune capat la toate aceste suferinte?? Acum cand in sfarsit am inceput sa tin si eu la tine mai mult, tu imi faci asta? E ca si cum mi-ai ascunde ceva, iar eu nu accept asta! Si asta inseamna ca...
- Inseamna ca ce?? Eu ce sa inteleg acuma Aika? Ca te-ai folosit de mine ca sa te razbuni pe Misawi? Ca te-ai culcat cu mine doar pentru asta, iar eu acuma am patit-o din cauza egoismului tau?? Vrei sa-ti spun adevarul nu-i asa? Asta vrei?? Foarte bine atunci! Da, Misawi m-a violat! M-A VIOLAT AI AUZIT? Si stii ce am facut? I-am zis ca am sa stau la dispozitia lui in fiecare zi de acuma, dar doar daca te lasa pe tine in pace!! Eu te iubesc Aika, te iubesc!! Mi-a spus ca te-a violat, mi-a povestit aproape tot, si am vrut sa te mai feresc de o asemenea experienta, dar se pare ca m-am inselat in privinta ta...
Pentru tine am fost doar ...... doar ....... un obiect cu care te puteai razbuna pe el ..... nu ai tinut la mine nici macar o clipa ..... si pana la urma tot eu platesc pentru tot .......
TE URASC Aika!!! Dispari din viata mea pentru totdeauna!! Iesi de aici! Pleaca! Nu mai vreau sa te vad intelegi??
- Nu-i adevarat iubito! Nu ai fost nici un obiect, imi pare rau ca ai patit ca mine. Te rog nu ma alunga de langa tine!! Promit ca voi rezolva totul acum!
Printre siroaiele de apa ce se scurgeau repede pe obrajii puternic imbujorati, fata reuseste sa spuna cateva vorbe.
- Nu Aika, stai! Unde te duci?
- Sa pun capat acestei nebunii!
Aika iese furios din casa fetei si lasa in urma doar doua lacrimi care s-au furisat afara din ochii lui. Tot drumul a vrut sa planga, lacrimile apareau in ochii lui, dar le impiedica inainte de a se scurge pe obrazul sau fin. Se indreapta catre .... nicaieri .... nu stie unde locuieste Misawi ... si nici nu stie unde a violat-o pe Kaori.
Pasii il poarta catre lumi necunoscute. In momentul de fata nu mai cunoaste pe nimeni, nu mai vede nimic. Se simte atat de neputincios. Nu trebuia sa se apropie atat de mult de Kaori, mai bine nu s-ar fi apropiat de ea deloc. Stia ca acel tip i-ar fi putut face oricand ceva, dar n-a renuntat, a continuat jocul, iar acuma persoana la care tinea si care a fost in stare sa se puna in pericol pentru el, suferea, si era doar vina lui. N-a putut s-o protejeze, sau mai bine zis, n-a vrut!
„Cum am putut fii atat de orb? Stiam ca in una din zilele astea vei pati ceva, dar nu eram pregatit inca... acum ce ma fac?? De ce eu Doamne? De ce ea?!?!” Erau doar intrebari la care nu putea sa raspunda nimeni. Norii au inceput sa se elibereze de lacrimile lor, dar Aika a ramas pe banca in parc, era ud pana la piele, dar singurul lucru pe care il interesa era sa se razbune pe Misawi pentru ceea ce i-a facut iubitei sale.
„Acum va trebui sa ma feresc sa mai implic pe cineva. Nu mai trebuie sa sufere nimeni din cauza mea! Cu toate astea , am uitat sa-i spun ca e si ziua mea azi, dar asta este! Poate ma voi intoarce si ma voi putea revansa ca i-am facut asta .......”
Gandea intens, practic nu stia nimic despre tipul asta, nu stia nici macar care sunt prietenii lui. Printre mii de ganduri, s-a ivit unul care parea cel potrivit, ideea salvatoare. In acelasi moment cauta in telefon, si gaseste un numar. Fata lui se lumineaza, era chiar numarul care ii trebuia. Apeleaza, asteapta un raspuns care nu intarzie sa apara.
- Buna, sunt Aika! Te rog nu inchide!! Vreau doar sa-mi spui de unde ai luat-o pe Kaori...
- Buna! Nu stiu exact unde s-au intamplat toate astea, dar din cate am inteles eu stau destul de aproape de locul acela. Cred ca este o cabana la capatul orasului, langa padure. Dar....Aika...ai grija te rog, daca ai patii ceva, ar suferi mai mult!
Acesta nu i-a mai spus nimic, a inchis telefonul si se grabea catre locul in care se va decide totul.

[Candy_Addicted]

Eto ... se pare ca (,) continuarea a disparut , deci o postez din nou. :P


14.O razbunare esuata.Apropierea de sfarsit



Drumul parea din ce in ce mai lung. Dorinta lui de razbunare i-a intunecat judecata. Simtea nevoia de o bataie, vroia sa-l omoare cu propriile maini, sa-l vada implorand iertare, vroia sa-l trezeasca pe Misawi la realitate, dar cum asta ii era imposibil, dorinta lui era doar sa se razbune, sa-l faca sa sufere pentru tot raul pe care i l-a pricinuit atat lui cat si iubitei sale... „Dar ce folos, gandea Aika, probabil ca...nu va intelege nimic, ca si data trecuta. Ma intreb...oare cati au mai trecut prin mainile lui inainte mea...”
Acum parca in loc sa se apropie din ce in ce mai mult, parca acea cale pe care trebuia el s-o urmeze pana la Misawi se lungea. Nervii pe care ii avea se transformau in lacrimi. Ceea ce simtea el in acel moment nu putea sa descrie, era prima data cand vroia atat sa protejeze, dar si sa razbune durerea cuiva. Nu era din cauza ca era indragostit, dar se simtea atat de rau ca prietena lui a trebuit sa sufere doar pentru ca avea el nevoia sa se razbune.
„Happy Sweet Sixteen cica .... halal zi de nastere...”
Intr-un sfarsit a ajuns si la cabana celui care i-a rapit linistea, casa aceea blestemata, in care a inceput totul, dar acum...ii era frica...ce putea el sa faca? Era atat de inutil in fata lui Misawi...satenul era mult mai puternic decat el, iar brunetul...el...nu se putea pune cu unul ca el...
„Trebuie sa-mi fac curaj, nu trebuie sa permit una ca asta! S-a atins de ea si asta e de neiertat!! Asta e Misawi, pregateste-te pentru ca eu intru, fie ca vrei, fie ca nu!”

Dintr-o data usa de la cabana se deschide si este trantita cu putere de perete. In urma acelor pumni pe care i-a primit, usa a cazut pe podea, in spatele ei zarindu-se un baiat, cu parul lung si negru. Din cauza razelor de soare puternice, nu se putea vedea chipul sau, asa ca Misawi vazand toate acestea a inceput sa strige:
- Si tu cine te crezi ca dai buzna asa in casa mea? Nu stii cumva cine sunt?? Vezi ca m-ai intrerupt din ceva important. Asa ca acum tu hotarasti: pleci acum si nu-ti fac nimic, sau stai si o patesti rau de tot!
- Nu plec nicaieri! replica baiatul revoltat.
- Intinzi coarda pustiule! Asa de binevoitor n-ai sa ma mai prinzi! Deci...ultima sansa! Pleci sau... Dar nu apuca sa-si termine bine fraza, ca soarele s-a ascuns dupa un nor, iar chipul tanarului si-a facut aparitia. „Aika? Pisoias! ... ai venit la mine? Stiam eu ca te vei plictisi rapid de proasta aia...um... scuze ipostaza in care sunt, dar ... mi-era dor de tine si...stii...trebuia sa fac ceva...


~flashback~



Dintr-o data usa de la cabana se deschide, si este trantita de perete. In urma acelor pumni pe care i-a primit, usa a cazut pe podea, in spatele ei zarindu-se un baiat, cu parul lung si negru. Cand acesta se uita mai bine, ii vede pe Misawi si mai un baiat impreuna. Era coleg cu ei de clasa, iar cei doi erau complet goi. I-a gasit intr-o ipostaza compromitatoare. Se devorau pur si simplu unul pe altul.



~end of flashback~



- Nu mai vorbi asa de Kaori ai inteles? Nu e proasta si cu siguranta nu m-am plictisit de ea! Eu nu procedez ca si tine... n-am venit sa fac morala, predica sau altceva, si in nici un caz sa fac o criza de gelozie, daca la asta te asteptai, nu e cazul. Am venit la tine sa-ti spun doar sa ma lasi in pace. Si nu numai pe mine. Iti spun doar atat: daca te mai atingi vreodata de Kaori nu mai raspund de faptele mele. Ai inteles?
Din partea lui Misawi insa nici un raspuns. Fata lui nu exprima nimic. La vederea acestor lucruri Aika se enerveaza mai tare.
- Tu auzi ce vorbesc eu, sau vorbesc cu peretii??
Tacere... in camera se mai aude doar ecoul strigatelor lui Aika...

- Se vede ca nu am cu cine vorbi...prietenul tau iti va aduce aminte de ceea ce am zis eu acum. Am plecat. Nu te deranja, stiu unde este iesirea. Distractie placuta in continuare!

Satenul era stupefiat. Baiatul pe care il iubea a spus lucruri care se contraziceau. „Cum adica nu s-a plictisit de ea? Atunci de ce a venit la mine? He he...stiam eu ca este gelos! De asta a si plecat asa de repede si mi-a zis ^Distractie placuta!^ .”
Si-a luat repede hainele si a pornit pe urmele brunetului. Aika se plimba linistit pe malul lacului din padure. Razele se reflectau in lac, incalzndu-l. Mirosul revigorant al brazilor si parfumul imbietor al florilor te faceau sa vrei sa te relaxezi iti dadeau impresia ca esti intr-un basm. Toate pasarile cantau de parca erau la un concert. Aika le asculta linistit, era spectatorul lor. Dar pasii repezi si apasati ai unei persoane au stricat toata linistea, au distrus armonia din acel moment. Liceanul se intoarce si zareste persoana pe care o uraste cel mai mult. Un zambet intimidant si-a facut aparitia pe chipul satenului, iar replica nu intarzie sa apara.
- De ce ai fugit asa pisoias? Nu trebuie sa fii gelos, doar stii ca eu numai pe tine te iubesc cu adevarat... iar in timpul acesta se apropie cu pasi lenti catre celalalt baiat.
- Esti nebun? Ai nevoie de un psihiatru, ti-ai pierdut mintile omule! Nu te apropia de mine! Ti-am zis si iti zic din nou: NU SUNT GELOS!!
- Sigur, sigur. Pacat ca nu te cred. Acum, hai sa ne distram si noi putin...tipul acela nu m-a satisfacut...asa cum o faci tu! fata lui schitand un zambet pervers.
In timp ce Misawi se apropia din ce in ce mai mult de Aika, acesta facea pasi mari in spate, dar pentru ca era preocupat ca baiatul sa nu-l atinga, nu-si dadea seama ca era la marginea malului. Vroia sa se indeparteze, sa se detaseze de tot ceea ce insemna tanarul din fata lui, dar cel mai mult isi dorea sa inceapa o viata noua, sa uite tot ce s-a intamplat pana acum. Din pacate insa satenul nu-l asculta si nu-l interesa nimic din ceea ce spune el, o tinea tot pe a lui, cum ca cel pe care il iubea ii impartasea sentimentele. Tot ce mai lipsea erau doi pasi catre moarte. Lacul acela nu era unul obisnuit, toti oamenii din oras spuneau ca nu are fund si ca acolo multi si-au gasit sfarsitul.
Atunci cand Aika mai trebuia sa faca un singur pas, Misawi observa acest lucru.
- Prostule! Stai pe loc. Daca mori n-o sa mai aiba nici unul parte de tine!! Dar strigatele sale in loc sa il ajute, l-au facut mai confuz, devenind neatent cu viata lui. A calcat pe o piatra si a cazut. Nu stia sa inoate. Stia ca nimeni nu il va salva, de aceea s-a lasat purtat de apa.
„Ce minunate sunt razele vazute din apa. Mi-a venit si mie sfarsitul...simt cum cineva ma ia de mana...probabil ca sa ma conduca in Rai...ei bine... Adio lume! Adio Kaori...imi pare rau! Poate ne vom mai vedea Misawi...Adio si tie!”
Doi tineri ies din lac...pentru prima data scapa cineva de acolo... Satenul pune capul pe pieptul brunetului si asculta...inima lui inca bate...incet, dar bate...respiratia...se simte inca... „Atunci inseamna ca nu e prea tarziu ... va trebui ... iar mie imi face placere ...” Acesta ii deschide usor gura si isi uneste buzele cu ale lui, ii face respiratie gura-la-gura. Stie ca in orice moment poate muri, de aceea nu se poate abtine sa nu-i exploreze fiecare goltisor al gurii sale dulci ... „Macar pentru ultima oara...”
Intr-un sfarsit se trezeste si Aika, era relaxat, stia ca se afla in Paradis. Razele palide ale soarelui care statea sa apuna se rasfrangeau pe chipul celui din fata lui si-l faceau sa para un inger. Poate credea asta doar pentru ca stia ca i-a salvat viata, sau asa se gandea. Cand a realizat ca de fapt nu a murit si ca se afla in bratele celui care i-a furat si ultima picatura de bunatate, s-a ridicat repede vrand sa plece, dar ... era prea obosit, nu se putea tine pe picioare, a ramas fara vlaga. Simtea cum o mie de cutite ii taiau picioarele in acelasi timp. S-a prabusit, ca o frunza, fara speranta...
Statea intins pe pamant, rece, dar nu-i pasa, tot ce vroia era sa priveasca cerul, fara nori, soarele cum apune incet, ca si ultima lui speranta... „Preferam sa mor... acum...cine stie ce o sa patesc...cosmarul asta n-o sa se termine niciodata!”
Tacerea a fost distrusa de vocea calda a satenului. Pentru prima data raceala si superioritatea nu se recunosteau in tonul sau.
- Te rog...vino cu mine, esti...esti slabit si ai nevoie de ajutor... Privirea era in pamant, dar se vedea cu ochiul liber ca bunatatea era prezenta in ochii umezi. Cateva lacrimi amare au cazut pe buzele lui Aika. Le-a gustat si a stiut, si-a dat seama ca s-a schimbat sau cel putin ca incearca.
- Te rog... se aude din nou vocea tremuranda. De data aceasta nu a mai asteptat nici un raspuns. L-a luat in brate...stia ca daca nu-i convenea ceva, riposta, dar spre mirarea lui acesta s-a lasat destul de usor. Poate era vulnerabil, sau poate...ceva s-a schimbat... Nu era mult de mers pana la cabana lui Misawi. Aleile pline de ciresi infloriti iti fascinau privirea, toate acele nuante de roz, te pierdeai doar privindu-le, iar mirosul lor... „Ah...cunoscutul parfum al mamei...” Toate acestea il faceau pe Aika sa-si continue visul.
Intr-un final au ajuns si acasa. Cum au intrat a inceput sa ploua. Fulgerele si tunetele inspaimantatoare erau nelipsite. Parea un film de groaza. Copacii erau purtati brutal de vant, se loveau de crengile celorlalti, dar vantul era nemilor, vroia sa disruga tot in calea lui. Satenul si-a asezat brunetul pe canapea. Acesta isi intoarce capul catre usa si vede acele imagini infricosatoare. Ii...ii aminteste de ceva, dar nu stie ce, sau de cineva. Satenul ii intrerupe cosmarul punand usa care a fost daramata mai inainte la loc.
In timp ce Misawi cauta trusa medicala se ia lumina. Intuneric...bezna...ca in sufletul bietului copil de pe canapea. Nu mai intelegea nimic. Era nervos pentru ce s-a intamplat cu tovarasa sa, era speriat pentru ceea ce tocmai s-a intamplat, nerabdator sa vada ce va face baiatul din aceeasi incapere cu el. Vroia sa se elibereze, sa se trezeasca din cosmar, dar...desi nici el nu intelegea prea bine, totusi vroia sa ramana cu el... Se simtea atat de singur si nesigur in acel moment, pe intuneric, incat a scapat un mic scancet, iar tristetea lui a devenit o lacrima, care cade, se scurge incet, ca si ultima lui speranta de a fi fericit...
O mana fina, calda, puternica ii sterge semnul de slabiciune de pe obraz. Buzele fierbinti le simte pe fruntea sa. „Nu esti singur...sunt alaturi, caut niste lumanari.” Se ridica si vrea sa plece, dar o mana il opreste. Putin nesigur, speriat, il tine de mana si-l strange puternic. Lacrimile se ivesc din nou in ochii lui, lichidul fierbinte se scurge neincetat, nu se mai termina. Sunt lacrimi, seci, fara nici un gust, doar pline de tristete... „Nu ma lasa aici..ia-ma cu tine... replica Aika, terorizat de ideea de a mai fi singur, chiar si pentru o clipa.
Satenul se aseaza in genunchi alaturi de el, isi impreuneaza mainile cu ale lui, le saruta, isi ridica privirea catre el, inocenta, si-l intreaba daca poate continua. Acesta isi intoarce capul, rusinat de acele cuvinte. Mesajul este inteles. Aika se intinde pe spate, Misawi isi pune genunchii de-o parte si de alta a corpului sau, isi impreuneaza din nou mainile, apoi plimbandu-se usor cu limba pe gatul lui.
Brunetul strange putin din ochi stiind ca acum cel de deasupra lui il va musca foarte tare, astfel incat sangele sa i se scurga pe barbie, apoi pe gat, dar, Misawi il saruta pasional, ii mangaie buzele cu limba, vrand sa se revanseze. In scurt timp cei doi au ramas fara haine, intr-o camera rece, singura lor optiune fiind cea de a se incalzi reciproc.
- Esti sigur ca vrei sa continuam? Esti atat de... Dar a fost intrerupt de un deget care-l facea sa-si inghita vorbele.
- Sssss... acum vreau eu si tu nu? schitand apoi un mic zambet inocent.
- Nu e asta...doar ca... n-as vrea sa te simti si acum obligat...
- Vreau doar sa continuam... si desi a zis asta pe cat de incet a putut ca sa fie auzit numai de el, Misawi l-a auzit si i-a prins buzele intr-un sarut suav si lung.
Satenul il patrunde pe Aika si cu miscari incete, dar sigure, il face sa scoata gemete de placere, care ii provoaca satisfactie. Trupurile lor tremura, de emotie... este prima noapte impreuna cu adevarat. Corpul brunetului reactioneaza la fiecare atingere, mangaiere. Dupa fiecare sarut, zambeste, se simte implinit, fericit. Nu credea niciodata ca va avea parte de asemenea sentimente alaturi de cel pe care acum doua ore il ura enorm si tot ce-i dorea era moartea. Langa el a trait intr-o ora ceea ce n-a trait in 16 ani si a simtit ceea ce n-a simtit cat timp a fost cu Kaori. „Kaori....nu, nu e timpul sa ma gandesc la asta! Trebuie doar.....sa profit de moment...”
„Ah...” un geamat se aude in momentul final. Aika respira relaxat , este epuizat, iar Misawi, profitand de momentul de vulnerabilitate, ii strange putin buzele intr-ale sale, speriindu-l putin pe saten.
- Stai calm pisoias! Nu-ti fac nici un rau. Vroiam doar sa vad cum reactionezi.