03-12-2009, 12:03 AM
Capitolul unu: Intalnirea cu viitorul, si impactul prezentului
Trebuie sa desenez, nu? Pentru asta am fost creata de destin, pentru a desena, a incanta privirile oamenilor cu operele mele... Dar imi doresc este sa fiu apreciata eu, ca persoana, nu desenele mele. Ce semnifica ele? Trairile, sentimentele, povestea noastra, sau doar niste linii trase dupa imaginaia fiecaruia, ce doar pentru tine semnifica ceva, pentru altii este total diferit. Eu desene o inima, simtind iubirea si fericirea, alti spun ca sufar dupa dragoste... Stau si ma gandesc, ce atata tumult pentru sentimentele artistilor, de multe ori neintelesi? Suntem asa de mici fata de destin, suntem ca niste furnici, noi muncim mult, si ajungem apoi sa fim calcati.
Tot vidul asta ma inebuneste, nici lumina lampi nu-mi poate lumina gandurile... de fata blonda. Ce fac acum? Imi traiesc viata monotona, plictisitoare. Desenez, dar mi se pare fara rost tot scrijelitul acesta al unei hartii.
Imi ridic ochii albastrii spre tavan, ce interesant era. Ma ridic cu greu de pe fotoliul negru, pufos. Merg cu greu spre geam, proptindu-mi coatele in pervaz. Privelistea de afara e asa de calma, deja se asternuse neaua. Totul arata ca o bijuterie pretioasa.
-Draga mea, Kelly te asteapta! mi-am auzit numele, asta era "semnalul de alarma!"
-Mimi, nu esti mama! strig eu, nervoasa.
Da, am o sora mai mare ca mine cu doi ani, care de cand au murit parintii nostri se crede ea sefa.
M-am indreptat cu greu spre dressing, si am rascolit ce-am rascolit, pana ce-am dat de o rochita neagra, o maleta roz, colanti de aceeasi culoare cu rochia, si m-am incaltar cu niste cizme roz, imblanite. M-am machiat rapid cu putin fard negru cu caeva tente roz si un gloss in strat subtire. Mi-am pus ponchul, si am iesit, tarandu-mi ghiozdanul.
Pe scari, dau de draga mea sora. O fata inalta, cu parul brunet cu o suvita mov, cu chipul zambitor, dar imbracata cam extravagant. Purta oricum niste haine ce ii evidentiau sanii mari. Am salutat-o in fuga si am iesit din casa.
Mergeam pe stradutele arhi-aglomerate, priviind visatoare cerul. Totul era perfect, nu mai erau nori de ninsoare, ci doar mandrul cer, atat de iubit... De cand nu ne-am vazut! Am ajuns cu greu la metrou. Inca nu sosise metroul. M-am asezat pe o bancuta de acolo, priviind lumea ce trecea prin fata mea. Multi erau adolescenti, de varsta mea, ce mergeau in grupuri mari. Nici nu am simtit cand se asezara langa mine doi tipi inalti, binefacuti, si o fata firava.
-Aloo, pamantul catre Sarah! tipa fata, bruneta, trecandu-si mana prin fata ochilor mei.
-S.A., esti bine, sau am devenit invizibili pentru tine? intreba unul dintre baieti, un tip blond, foarte chipes.
Atunci mi-am dat seama ca vorbeau cu si despre mine. I-am privit un timp ca pe fantome, apoi am intins mana spre ei, prinzandu-le la toti gecile. I-am zdruncinat un pic, apoi le-am dat drumul.
-Baieti! Ce faceti?! intreb eu, vesela si un zambet talamb mi se intipari pe chipul alb.
-Micuto, noi, facem bine, te cautam! raspunde un alt baiat, roscat. Am zambit, ridicandu-ne.
Un suierat spulbera linistea mormantala ce se lasa acolo. Am sarit de gatul celor doi, speriata. Am mers toti spre usile de la intrarea metroului. O lumina de neon ne deschidea calea, iar noi paseam greoi spre niste locuri libere. EU si Kelly ne-am asezat pe scaune, insa blondul, numit Alex, ma trase de mana, si apoi se aseza el, tragandu-ma pe mine in bratele sale, puternice. Nu, nu suntem impreuna, dar el se crede mare smecher, mereu incearca sa se dea la mine, dar nu-i reuseste. L-am privit indignata, apoi m-am intors cu spatele la el.
-Sexy Angel, haide, te rog... Un sarut, doar! spuse el, punandu-si barbia pe umarul meu.
Mi-am ridicat din reflex privirea spre Chris, roscatul dragut. El mai avea un pic si exploda de nervi, nu l-am vazut niciodata asa, mereu era... calm. Ochii mei straluceau rugator sa ma salveze, de fiara acea... Alex.
-Alex! Lasa-ma, cand o sa intelegi ca nu imi place de tine, esti doar prietenul, adica amicul, meu! am spus eu tare si raspicat, aproape tipam.
-Omule, las-o, tot timpul o presezi cu chestii de-astea! tipa si printul meu salvator.
Sa nu intelegeti gresit, nu-l plac pe Chris, imi este doar foarte bun amic. Insa ca in orice poveste cusuta cu ata alba, trebuia sa apara si cea mai buna pritena a "inculpatei", Kelly interveni, apriga.
-Hei, hei, dar terminati, stiti doar ca Sarah este o papusica, dar jucaria nimanui!
Cei doi se calamara, acum imi dau seama ca isi aruncau priviri cu ura, chiar daca erau buni prieteni. Am scapat dintre bratele lui Alex, si m-am asezat langa prietena mea. A fost linsite intre noi, si acum, si spre liceu. Cand am intrat pe usa din clasa, a trebuit sa ne taram, la propriu, pe jos, caci se decea o lupta apriga cu buretii. Am ajuns la locul meu, stateam singura, deobicei, caci acum mai era o banca, lipita de a mea. Nu am bagat asta in seama, ci m-am asezat pe scaun, vorbiind cu Chris, ce statea in fata mea. Cand usa se deschise, am sarit automat de pe locul meu, loviindu-l in cap pe Alex, ce statea cu roscatul. Am zambit rautacios, apoi l-am privit pe proful de engleza, neinteresanta. Era un barbat inalt, de vreo doua zeci si sapte de ani, cu parul lung, prins in coada, de un saten nisipiu, insa nu avea nimic interesant. Dupa el venea un tip de varsta noastra, cu parul saten, carlionat, si ochii... gri, ca geamul, mai mai ca puteam sa ma oglindesc in ei. Purta un tricou negru, cu desene gri, cu manecile rupte, si o pereche de blugi, largi, cu multe lanturi. Skaterii negri, se loveau de pamant, provocand un sunet ce te zgaria pe creieri. Ducea pe unul dintre umeri un ghiozdan neinteresant, si facea baloane de guma.
Proful ne zambi, si incepu sa zica ceva despre noi colegi, cum trebuie sa ne comportam si bla-bla-bla, baliverne. Tipul nou se plictisea de moarte, dar se vedea ca nu indraznea sa zica nimic. In sfarsit termina si omu' ala ce avea de zis, iar satenul facu un pas in fata, incepand sa vorbeasca.
-Salut, eu sunt Alan, sunt nou aici si chestii, neinteresant! spuse el pe un ton rapid, apoi se aseza in singurul loc liber, langa mine. Cand trecu printre randuri, toti se prezentau prietenosi, iar fetele mai provocator. Cand se facu comod pe scaun, ma privi, si eu pe el. Ochii lui atat de limpezi ma fascinau, dar imi dadeau si fiori. Zambi lasciv, eu facand o fata nedumerita... In spatele meu...