In love with a vampire

[RaYnutza]

Capitolul 16

Delia ajunse in clasa exact cand se sunase, iar colegii ei se imbulzira repede la ore. Cum intra in clasa a fost asaltata de catre Alex.
- Ooooo, pe cine avem aici? Te-ai gandit si tu sa dai pe la scoala intr-un final?
- Care-I treaba ta pana la urma? Ii raspunse Delia vizibil iritata.
- Tot ce are legatura cu tine ma intereseaza, ii zambi smecher baiatul.
- Hai scuteste-ma de discursurile tale de 2 lei. Chiar nu te dai batut?
- Nu prea. Imi place cand fetele se impotrivesc.
- Mda, ma bucur pentru tine, numai ca pe aceasta fata nu o mai intereseaza persoana ta, asa ca ar fi mai bine sa dispari, ma deranjeaza moaca ta. Si trecu precum o vijelie langa el indreptandu-se catre banca. Alex ramase cu gura cascata si o vena micuta ii pulsa in tampla dreapta “Cand a devenit Delia asa temperamentala? Nu stiu de ce, dar o vreau inapoi. E mult mai atragatoare in felul asta!” gandi el in timp ce isi freca crestetul capului.
Planurile lui de cucerire fusesera intrerupte de usa clasei care se izbi cu putere de perete astfel ca toti elevii sarira in sus, iar o fata chiar incepuse sa tipe. Din partea cealalta a usii isi facu aparitia dirigintele clasei XII B, Dan Flostoiu, professor de religie care insa avea constitutia unui professor de sport. Ochii negri si parul negru, alaturi de ciocul stufos ii intregeau imaginea de om dur, insa si vestimentatia avea un rol important in aceasta imagine. Dirigintele nu suporta straiele popesti, rezumandu-se la o pereche de blugi si un tricou. Se imbraca formal numai la ocazii, printre ele numarandu-se si sedinta cu parintii. Acesta cu un zambet smecher pe fata adauga:
- V-ati speriat micutilor? Si incepu sa rada si mai zgomotos cand o vazu pe fata care tocmai tipase cu o moaca de copil caruia I s-a furat acadeaua. Acesta era un obicei foarte prost al dirigintelui lor. Ii placea sa-I sperie facand diverse miscari bruste cum ar fi: sa bata cu pumnul in catedra si sa ridice brusc tonul, sa tranteasca usile sau cand dadeau lucrare sa se plimbe prin clasa si sa dea cu palma in banca. Toate aceste gesturi ii trezeau dirigintelui pofta de viata, de amuzament, iar copiilor o pofta mare de a-l strange de gat. Cu toate acestea, era foarte iubit si indragit. Nu exista niciun diriginte in scoala care sa-si dea interesul pentru clasa sa, in modul cum si-l dadea el. Desi copii erau cateodata pramatii si erau de vina pentru actiunile lor, dirigintele se zbatea pentru ei si-si punea obrazul la bataie.
- Nu domnule diriginte, deloc. Adauga un baiat care incepuse sa rada incercand de fapt sa ascunda cat de tare se speriase si el.
- Bun. Ia sa facem prezenta. Se uita prin clasa si o observa pe Delia. Sefa clasei te rog vino pana aici. Spuse acesta serios.
Cu pasi timizi dar hotaratori, adolescenta se indrepta catre catedra si spuse cu o voce mieroasa:
- Da domnule diriginte. Si zambi larg pana ajunse cu gura pana la urechi
- Te-ai gandit si tu sa apari in sfarsit la scoala? Din spatele clasei Delia a putut distinge un pufnit plin de mandrie din partea lui Alex, dar incerca sa se abtina si sa se poarte cat mai frumos asa ca adauga:
- Va rog sa ma scuzati, dar am avut niste probleme de sanatate.
- Zau? Si ce mai exact? Suferi cumva de chiulangeala cronica...si zambi pisicher pe sub mustati. Sti ca esti a 12-a nu? Sper ca nu iti vei intra in vechile obiceiuri. Delia in clasa a 11-a era o pustoaica foarte razvratita, desi era sefa clasei avea si cele mai multe absente, dar dirigintele o ierta mereu pentru ca invata foarte bine. Pe vremea aceea obisnuia sa chiuleasca cu gasca clasei: Alex, Ovi, Lixandru, un baiat care s-a transferat anul acesta din scoala, si ea. Erau grupul vessel, care insa s-a destramat.
- Stati linistit domnule diriginte, nu se va mai intampla. Apropo, am adus niste scutiri de la medicul de familie. Si zambi si mai larg si facu ochii de catelus.
- Adu-le aici. Pana sa plece Delia de langa catedra, dirigintele apela la un alt gest enervant. Batu tare cu palma in catedra si incepu sa tipe: MAI REPEDE !! si incepu sa rada cand o vazu pe tanara alergand pana la banca. In timp ce aduce Sefa clasei scutirile am sa va fac un anunt. Astazi, probabil ora viitoare, vor veni doi colegi noi: o fata din Bucuresti si un baiat din Constanta. Sper ca va veti purta exemplar si nu-I veti marginaliza. Puneti-va in situatia lor, scoala noua, colegi noi, si incercati sa va apropiati de ei.
- Pai de ce? Ei sunt handicapati si nu se pot baga in seama? Raspunse Ovi plin de el starnind rasete rautacioase din partea colegilor.
- STOICA !! tipa domnul diriginte si se facu liniste. Nu e vorba ca sunt handicapati, dar macar faceti-le o primire calduroasa. Si cu asta basta. Daca aud ca s-a intamplat ceva intre voi, nu mai va motivez nicio absenta anul acesta si va las in pleata Domnului. Acum faceti liniste ca am treaba, si smuci scutirile din mana lui Delia.
Ora trecu neasteptat de repede pentru adolescenta si imediat ce se suna o zbughi pe hol sa vorbeasca cu Alina. Ramse surprinsa sa o vada intr-un colt retras cu Sica si se imbufna, deoarece stia ca acum nu avea niciunul chef de ea. In timp ce mergea nervoasa cu capul in pamant se lovi de cineva si picara jos.
- Auuuuu, fi fato mai atenta. Tipa o tanara pe care Delia nu o cunostea, insa nu avea ea timp sa faca prezentarile si incepu sa tipe la randul ei:
- Tu vorbesti, daca m-ai vazut neatenta de ce nu m-ai ocolit?
- Dar ce, ti-ai cumparat culoar ca sa te ocoleasca lumea? Cat tupeu.
- Ia asculta fetito, tu nu sti cu cine te pui, incepu Delia si mai nervoasa si I se putea observa tampla zvacnind. Imediat ce simti ca vor sa-si faca aparitia si coltii o rupse la fuga sa nu faca vreo prostie.
- Da, vad, cu o LASA ! si accentua pe un ton ridicat ultimul cuvant ca sa fie sigura ca e auzita.
Delia alerga catre baia fetelor de la parter, unde stia ca putine fete vin acolo, doar cele care fumeaza, cu mana la gura sa nu I se vada coltii si cu lacrimi in ochi de durere. Nu isi dorea sa se transforme, nu acolo, nu era nicio vietate prin apropiere care sa-I satisfaca setea si nu dorea sa fie nevoita sa atace un om. Gandul ca ar putea sa-si raneasca un coleg o ingrozea. Ajunse intr-un final la baie si se incuie intr-una din cabine, gafaind des si alarmant, si cu bataile inimii din ce in ce mai ritmice. Se autosugestiona sa nu se transforme si incepea sa-si aduca aminte de clipele petrecute cu Marcus, linistindu-se totodata. Isi simtea pulsul revenind la normal si coltii disparand, nemaimpungand-o in buza de jos. Iesi din cabina si se racori spalandu-se pe fata si pe maini. Lua o gura de aer in piept si se indrepta catre clasa. In pragul usii avu parte de o surpriza
Marcus statea cu mainile in buzunar privind plictisit in jos, iar fata peste care tocmai daduse radia pe langa el flirtand cu nerusinare. Nu astepta doua secunde si se infipse in gatul fetei cu mainile strangand-o lent dar dureros.
- Ia asculta, belito. Nu stiu cine esti si de unde vi, dar de el sa nu te apropii, fiindca e al meu. Racni Delia la ea, dar slabi stransoarea vazand ca victima deja era grena la fata.
- Tu ai innebunit, fato? Intreba stupefiata tanara cea noua frecandu-si mainile de gat. Vrei sa ma omori?
- Crede-ma ca nu mi-ar displace, ranji periculos adolescenta.
- Si pana la urma scrie numele tau undeva pe el de zici ca e al tau?
- Fetito, eu zic sa nu iti fortezi norocul. Eu atat iti spun, stai departe de el.
- Delia ! striga intr-un final Marcus. Tu nu te uiti la ea, cum as putea sa ma incurc cu o rasfatata? Las-o in pace si vino un pic pe hol sa vorbim.
Vizibil linistita din pricina cuvintelor iubitului ei si datorita reactiei fetei noi, Delia schita un zambet satisfacut si iesi triumfatoare din clasa. Imediat ce ajunse in hol, Marcus o lua in brate si-i sopti la ureche:
- Iarta-ma pentru ieri dimineata, nu ar fi trebuit sa reactionez asa. In loc sa-ti arat ca sunt alaturi de tine, te-am repezit. Si o stranse si mai tare in brate. Delia induiosata ii raspunse la imbratisare.
- Eu ar trebui sa imi cer iertare fiindca ti-am ascuns niste lucruri, dar inainte sa spui ceva, sa sti ca mie mi-a fost teama sa-ti zic.
- De ce vampirita mea, nu sti ca te iubesc si vreau sa iti fie bine?
- Ba da, de asta zic sa ai incredere in mine, iti voi spune diseara dupa bal. Sa nu uiti sa vi, te rog. Si-l saruta bland si dulce intr-un fel in care il innebunea pe vampir.
- Am sa vin sa te iau la 7 de acasa. Te iubesc. Si-i cuprinse barbia intre degete si o saruta apasat, dar nu mult pentru ca deja dirigintele isi facuse aparitia.
- Ia potoliti-va hormonii, pana si la scoala o luati razna. Spuse acesta. Delia intra in clasa ca au venit noii colegi si vreau sa-i prezint.
Se uita zambind la Marcus si intra in clasa in urma dirigintelui. Ramase surprinsa sa o vada pe fata cea noua in bratele lui Alex lamentandu-se din pricina a ceea ce tocmai a patit. Isi dadu ochii peste cap si nu o baga in seama, dar tot se gandea “Cine o fi fata asta, si de ce e si in bratele lui Alex? Usuratica fetita, nu ca m-ar deranja, dar de Marcus sa nu se apropie ca o fac una cu pamantul.”
- Asa, sparse dirigintele orice ganduri necurate ale fetei, dupa cum bine stiti avem doi noi colegi. Se pare ca Nicoleta s-a acomodat deja aici, dat fiind ca vorbeste cu Alex. Te rog frumos sa vi in fata clasei sa ne spui cate ceva despre tine.
Nicoleta este o fata blonda cu ochii albastri. La prima vedere pare o fetita de bani gata, rasfatata care obtine tot ce isi doreste. Imbracata intr-o fusta scurta in carouri si cu o camasa alba se ridica zambind de pe scaun si se indrepta catre catedra apoi se intoarse catre colegii ei:
- Buna tuturor, ma numesc Nicoleta si vin din Bucuresti. M-am mutat in acest sat, deoarece si-a schimbat tati serviciul cu unul din care castiga si mai multi bani.
- Pfff, incepu Delia ironica. Se vede ca esti blonda belito. Daca si Sinaia mai e sat eu sunt usa de biserica.
- Zau? Dar vai, ma scuzi. O fi din pricina marimii lui, Bucurestiul fiind mult mai mare. Un cartier al capitalei e mai mare decat…orasul asta.
- Se pare ca voi avea un an interesant pana la urma. Isi spuse Delia, insa numai pentru ea.
- Ai spus ceva? Intreba Nicoleta cu o voce mieroasa de ii venea Deliei sa ii mute gura la ceafa.
- Nimic ce te-ar interesa pe tine.
- Dar gata Delia, inceteaza, interveni Alex. Doar sti ce a spus domnul diriginte in legatura cu elevii noi, sa ne purtam frumos cu ei.
- Multumesc Alex ca imi iei apararea…spuse plina de recunostinta si cu niste ochi de catelus blonda.
- Da, hai ca deja mi-e greata. Unde este cel de-al doilea elev? Ca m-am plictisit de blonda asta.
- Ar fi trebuit sa apara deja, s-o fi razgandit pe drum. Probabil a visat ce colegi “buni” o sa aibe si a facut cale intoarsa, replica dirigintele cu un zambet larg pe fata, insa nu dura mult fiindca se auzi un ciocanit in usa. Intra te rog ! spuse domnul.
De dupa usa isi facu aparitia un baiat saten, cu ochii de un verde fermecator, imbracat in niste blugi albastrii cu o camasa alba desfacuta la 2 nasturi. Fetelor din clasa deja li se taiase respiratia si incepura sa suspine la vederea acestui baiat incantator. Singura indiferenta era Delia, insa trebuia sa recunoasca faptul ca arata destul de bine.
- Buna ziua, ma numesc Matei si vin din Constanta. Sper ca ne vom intelege bine. Spuse baiatul pe o voce joasa, serioasa si rece. Ii lasase pe toti muti din cauza racelii lui.
“Bravo, asta mai lipsea. Intai o zapacita rasfatata, acum un misterios fermecator care nu vorbeste mare lucru. Numa mie mi se poate intampla sa dau peste tot felul de oameni. Asta e viata, ce sa faci? “ C’est la vie toujour parsive, continua cu voce tare tanara incat ii facut pe toti sa se uite la ea.
- Vai, domnisoara ma flatezi. Surase smecher dirigintele. A ajuns lumea sa ma citeze. Cu ce prilej?
- Ehh, necazuri, suparari, nimicuri din acestea. Replica Delia. Prefer sa nu vorbesc.
Orele trecura incet de data aceasta. Adolescenta simtea ca o ia razna, vroia sa ajunga mai repede acasa sa se schimbe si sa petreaca toata noaptea, sa uite de tot ce o framanta.


Nicoleta
Matei

[Isis-Zeita iubirii]

I'm first! .....Editez dupa ce citesc!...
Am revenit! Imi place foaret mult! Greseli de tastare nu ai avut, dialogul nu a fost sec si descrierea foarte buna!
Imi plac la nebunie replicile Deliei!
Si cam cred ca elevul nou se va indragosti de Delia.
Deabea astept sa citesc cum va reactiona Marcus cahd Delia ii va spune adevarul.So...
Gambate and spor la scris!

[Elina]

Dc am venit aja tarziu:))?...pana acum eram prima
vessel-vesel
asta e sg greseala:))
descrierea e super...mai ales ca sti cum sa descri actiunea si sentimentele
dialogul nu e sec...
ce prof idior au:))\=))..eu ii rupeam gatul pana atunci
:bye: hai cu nextul ca e prea frumos
Ps:...ma oftic ca a aprut aja putin marcus pe acolo...

[RaYnutza]

Capitolul 17


Asteptata seara se apropie cu pasi repezi. Delia era in camera ei cu Alina care o machia. Amandoua erau imbracate in rochiile de seara pe care si le-au cumparat cu o zi inainte. Alina decise ca e timpul sa-si faca o noua schimbare de look asa ca si-a vopsit parul in culoarea mov. O prindea foarte bine, deoarece isi cumparase si lentile de contact mov, care reprezentau niste accesorii de fite. Delia arata precum o printesa intunecata, dar nu se putea admira fiind dezamagita din cauza lipsei reflexiei in oglinda. Dupa o lunga sedinta de machiaj, fetele in sfarsit erau gata. Sunetul produs de soneria de la usa le dadu de veste ca Marcus ajunsese. Grabita Delia se napusti asupra usii si deschise. In prag Marcus, alaturi de Sica ramasesera inmarmuriti la vederea fetelor. Ele incepusera sa chicoteasca si rosisera in obraji.
- Vampirita mea, esti superba. Exclama Marcus si o lua de barbie sarutand-o apasat.
- Iar tu Alina, m-ai dat pe spate. Cine ar fi crezut ca poti fi asa o domnisoara. Chicoti Sica, dar nu se bucura prea mult de isprava sa caci isi primi o binemeritata palma peste obraz.
- Ce vrei sa spui cu asta? Vrei sa regret ca am acceptat sa ies cu tine?
- Nuu, scuza-ma scumpo, te tachinam si eu asa ca tin la tine. Esti foarte frumoasa.
- Alina rosi, multumesc. Si-l pupa gingas pe obraz, in locul unde il lovise.
Ajunsi la bal, fetele se uitau uimite in jurul lor la decoratiunile organizate de catre sefa de promotie.
- Anul acesta s-a intrecut pe sine, spuse Alina.
Atmosfera imensei incaperi era intunecata, dar calda totodata. Luminile mov care imbratisau camera ofereau un aer de mister, in schimb ce baloanele incolacite pe fiecare coloana, mov si albe, ofereau o stare de veselie, de petrecere. Fetele nici nu mai statura pe gand si se napustira pe ringul de dans reusind sa atraga privirile tuturor baietilor starnind si invidia fetelor. Miscarile pline de senzualitate emanau o mireasma de seductie, sarea si piperul dansului fiind faptul ca erau doua fete care dansau atat de seducator una cu cealalta, implinind parca fanteziile tuturor. Dintr-un ungher al incaperii Matei, rezemat de perete cu o mana in buzunarul pantalonilor din stofa neagra si cu cealalta tinand un pahar de sampanie in mana le privea pe cele doua foarte insistent, insa subtil. Suvite rebele ii acopereau privirea astfel incat nu putea observa nimeni faptu ca parea interesat de fete.
Spre sfarsitul melodiei Delia simti o mana cuprinzand-o de talie si se lasa condusa de ritmul melodiei. Plutea cu ochii inchisi in centrul ringului pe o melodie care trezea multe sentimente inauntrul ei. Se lasa purtata de mainile catifelate ce ii cuprinsesera si umerii si o trasesera mai aproape de trupul bine facut al baiatului, astfel ea tresarind si tremurand de placere. Dansul lor lent atrasesera privirile tuturor celor din jur. In momentul cand simti respiratia calda a partenerului pe fata ei, dandu-si seama ca urma un sarut deschise ochii vazandu-l pe Alex, insa devenise prea tarziu pentru a actiona, buzele ei fiind acaparate imediat de cele ale baiatului. Delia se agita incontinuu in bratele puternice ale lui, si brusc, dintr-o singura miscare acesta fu aruncat cat colo in cealalta parte a camerei.
- Nemernicule, cum indraznesti sa pui mana pe ea? Racni Marcus.
- Marcus iarta-ma, nu am stiut ca era el. Spuse Delia vizibil agitata.
- Nu te ingrijora, te cred, si sincer, la cat de frumoasa esti in seara asta il cred si pe el ca a vrut sa incerce sa te ademeneasca din nou.
Imediat Delia simti cum ii zvcneste sangele in obraji facand-o sa roseasca puternic si sari la gatul vampirului sarutandu-l patimas. Din spatele lor izbucnira aplauze, inclusiv si din partea lui Alex.
- Wow, si eu care credeam ca o sa ma omori in bataie.
- Nu ar fi exclus, asta in cazul in care mai indraznesti sa te atingi de ea.
- Uite ce e tipule, eu am fost prima iubire in viata Deliei, si oricat ai vrea, sunt sigur ca nu m-a uitat atat de repede. E prea inocenta si visatoare ca sa uite ceva atat de semnificativ.
Vizibil iritata Delia sari in apararea ei.
- Asculta aici misoginule, crezi ca totul se rezuma numai la tine? Daca ai fost prima mea iubire nu inseamna ca trebuie sa raman cu tine sau sa te iubesc restul vietii mele. Ce ai facut tu e de neiertat, si crede-ma, te-am uitat cu desavarsire.
- Iubitule, lasa-o in pace, e prea proasta ca sa-si dea seama ce a pierdut. Mai bine alege-ti o femeie adevarata. Interveni Nicoleta cu un zambet satisfacator pe fata care lasa de interpretat faptul ca se simte victorioasa.
- Poftim Alex, o fetita exact pe gustul tau, plina de gargauni in cap. Nicoleta, nu ai decat sa-ti faci de cap cu el, nu ma intereseaza. “Casa de piatra”. Si se intoarse cu spatele la ei luandu-l pe Marcus de brat si indreptandu-se catre iesire.
- Lucrurile nu vor ramane asa, murmura Alex pentru el si-si duse mana la maxilar scancind de durere din pricina loviturii incasate de la vampir.
- Iubitule te doare? Nicoleta intinse o mana gingas catre locul unde a fost lovit Alex insa acesta o respinse dandu-i o palma peste mana.
- Dispari de aici lipitoare. Nu ii ajungi nici pana la degetul mic lui Delia. Nu sti decat sa bagi zazanie intre oameni. Lasa-ma! Si ii intoarse spatele nervos indepartandu-se cu pasi grabiti si apasati de ea.
Dintr-un colt intunecat al camerei, cu un ranjet sfidator pe fata privea Matei. Duse la gura paharul si sorbi si ultima inghititura de sampanie si se retrasese in umbra, disparand la fel de repede precum aparuse, fara ca nimeni sa-i simta macar prezenta.
Afara Delia si Marcus mergeau tacuti, alaturi de o liniste ingrozitor de apasatoare. “Ar trebui sa-i spun, tensiunea e prea mare si nu ma simt bine nespunandu-i ce s-a intamplat. Ii datorez asta, si mult mai multe.” Cu putinul curaj ramas, adolescenta indrazni sa se apropie de vampir si sa-l traga de brat:
- Marcus trebuie sa-ti spun ceva. Reusi aceasta sa vorbeasca pe o voce putin stinsa.
Marcus se opri din mers si neintorcand chipul catre fata spuse:
- Iti voi spune o singura data asa ca asculta-ma bine. Te iubesc si….. Neapucand sa termine imediat din spatele lor aparu in umbra o silueta mergand apasat sub sunetul aplauzelor pe care le facea.
- Mi-a placut foarte mult seara asta, nu am crezut ca ma voi distra atat inaintea evenimentului. Sunt multumit, insa nu pe deplin. Vocea lui rasuna in linistea inmormantala ce se asternuse, iar chipul lui acoperit de intunericul nemilos nu lasa la vedere nicio expresivitate. Marcus intoarse vijelios capul, fiind vizibil iritat de prezenta necunoscutului.
- Cine esti? Arata-ti fata in momentul asta daca nu vrei sa te fac sa regreti faptul ca mi-ai iesit in cale.
- Imi pare rau dar nu primesc ordine de la nimeni, decat de la stapanul meu, viitorul vostru calau.
Picaturi cristaline de sudoare se prelingeau pe fata vampirului, semn ca se arata din ce in ce mai infuriat pe prezenta celui care indraznea sa le tulbure linistea.
- Tot nu vrei sa-ti arati fata? Esti prea vorbaret in seara asta, ce-ar fi sa te ajut sa gasesti linistea deplina? Si cu o viteza uimitoare se indrepta catre necunoscut si-i acorda o lovitura din plin in abdomen doborandu-l, fapt ce o sperie pe Delia, ea scotand gemete de ingrijorare.
Scancind de durere, barbatul se ridica de la sol dezvaluindu-si in sfarsit chipul.


Nicoleta la bal

Alina la bal

Delia la bal

[~~YuRa~~]

Superb ficul !:love:
Imi place partea in care Marcus il loveshte pe Alex:x . Asa ii trebuie!
Oare cine e acel cineva care i'a urmarit ? Oare Matei ?
Ai avut cateva greseli de tastare . Nu m-am uiatat mai amanuntit dar am vazut cateva :
"Nu ii ajungi nici pana la degetul mic lui Delia." cre' k suna mai bn :
Nu ajungi nici pana la degetul mic al Deliei .
Ma rog asta e parerea mea !
Oricum astept next :bv:
bye :bye:

[~Anna~]

Waw!Nu-mi vine sa cred k am ratat 2 capitole absolut superbe!:X:X:XTe desurci mai mult decat grozav!Naratiunea este foarte bine imbinata cu dialogul si descrierea astfel incat ai dat o aura aparte ideilor pe care te-ai axat in aceste capitole.Greselile de tastare nu le mai mentionez pt. ca nu e cazul.In rest totul e foarte bine!Abia astept sa vad ce o sa se mai intample in urmatorul capitol.Succes!;)

[pffboy]

Off:

Waw!Nu-mi vine sa cred k am ratat 2 capitole absolut superbe!:X:X:XTe desurci mai mult decat grozav!Abia astept sa vad ce o sa se mai intample in urmatorul capitol.Succes!;)

Poate ca da sau poate ca nu,ce faci tu poate fi numit chiar si spam intrucat duci lipsa de argumente la ceea ce ai scris.Asta e valabil cam pentru toti.E un thread fan-fiction deci daca ai o parere fie ea buna sau rea trebuie neaparat si argumentata.
ON:
Mai intai ma bag direct la singura greseala pe care am observat-o. De fapt nu atat greseala, cat inconsecventa in exprimare.Ideea e ca in decursul celor saptesprezece capitole ai mai amestecat prezentul cu trecutul iar unele idei si actiuni au devenit putin cam banale,usor de anticipat si oarecum confuze.
Si acum, ca am terminat cu asta... pot sa trec la partea care imi place mie. Abia al doilea fan-fiction care imi place de la aceasta sectiune, altfel iti garantez ca nici nu il citeam, cu atat mai mult sa-l comentez. Imi place foarte mult perioada in care ai plasat actiunea, nu ar trebui sa ma mire tinand cont de faptul ca esti o mica fana a scrierilor Romance...
Foarte detaliate descrierile, fir narativ cursiv, insa uneori te-ai cam incurcat in detalii.Pot spune faptul ca mi-a mai placut modul in care ai stiut sa folosesti unii termeni si faptul ca ai schimbat oarecum genul fic-ului intr-un asa zis "Romance-Drama".
Multa bafta in continuare :* si poate un mic PM cu numarul total de capitole pentru ca sunt curios de finalul fic-ului.

[RaYnutza]

Da, observasem si eu greseala asta de incurcare a timpurilor. initial vroiam sa fac fic-ul la pers 1 dar m-am sucit...ma rog, mai am f putin si termin fic-ul. o sa-l reiau d la inceput si sa-l corectez cum trebuie. acum alt capitol ;;)



Capitolul 18

- Matei !? Cum se poate asa ceva. Exclama Delia dupa secunde de stupoare.
- Il cunosti Delia?
- Da. De ce faci asta Matei, am crezut ca esti un baiat linistit.?
- Aparentele inseala draga mea.
Fara alte adaugari, in mijlocul discutiei, ce se astepta a lua amploare, o umbra neprietenoasa isi facu aparitia sub sunetele sinistre create de catre Matei care incepe a rade zgomotos, buzele lui dezvaluind colti care straluceau puternic in lumina nemiloasei nopti. Un sentiment inspaimantaor de rece isi facu aparitia in jurul lor impungandu-i ca niste ace. Delia se simtea invaluita de tot in inclestarea rece care ii acapara si crezu ca pamantul ii fuge de sub picioare, astfel ea cazand jos in genunchi tinandu-se cu ambele maini de abdomen, scotand geete de durere. Marcus panicat se grabi sa o ajute pe iubita sa, insa fu doborat la pamant de catre Matei. Acesta avea o alta infatisare, arata infricosator. Parul sau saten capatase o nuanta alb-argintie, iar ochii erau rosii precum sangele, fara alta expresie in privire decat ura. Incercand sa-l intimideze pe vampir, Matei isi dezvalui toata splendoarea coltilor scotand sunete ingrozitoare.
- Opreste-te, Matei. Ajunge, deocamdata. Ai lucrat foarte bine. Vocea care sparse intreaga agitatie apartinea nimeni altuia decat Lordului Vladimir, iar la auzul acesteia, Matei isi lasa capul in jos precum un caine credincios si se aseza la dreapta stapanului sau continuand sa-i priveasca ucigator pe cei doi.
- Trebuia sa ma astept ca tu te afli in spatele tuturor nenorocirilor, chiar ma gandeam cand vei indrazni sa-ti arati fata, lasule! Urla Marcus
Icnetele Deliei de durere nu mai conteneau sa inceteze. Atentia tuturor fu captata de fata care incepe a se transforma sub vazul lor. Mintea ei era confuza, avea ochii deschisi insa nu vedea nimic, Azea voci, unele cunoscute, altele nu. �Nu ai sa-ti gasesti niciodata fericirea. Esti damnata pe viata�. �Daca ai sti cat te urasc pentru faptul ca tu ai fost aleasa sa traiesti vesnic�. �M-ai dezamagit Delia, se pare ca m-am inselat amarnic cu privire la tine. De ce mi-ai ascuns faptul ca te-ai intalnit cu dusmanul meu de moarte, sau ca ai ramas la Alex acasa. De ce Delia, de ce? Te urasc !! �
- Alina, Marcus, nu imi faceti asta va rog, va iubesc. Alina de ce crezi ca mi-e mai bine asa? Marcus iarta-ma ca nu ti-am spus, crede-ma ca vroiam, dar nu mi-am gasit curajul.
Vocile apareau si dispareau una dupa alta. Lacrimile Deliei curgeau fara incetare, consumandu-si disperarea si agonia in care se afla.
� Delia nu pot sa cred ca ne-ai facut asta. Nu mai esti fiica mea si a mamei, pleaca din viata noastra.�
- Mama, tata, nuuuuuuu ! Promit ca fac tot ce vreti voi, nu ma abandonati. Nu-mi intoarceti spatele.
Aura neagra tasni din interiorul corpului fetei, iar lacrimile ei cristaline se preschimbara in sange, curgand odata cu ele si ultimele picaturi de vlaga de care se agata cu fiecare fir de speranta ramas.
- ce se intampla cu ea, ce i-ai facut? Indrazni Marcus sa intrebe printre gafaieli.
- Sa zicem ca are cosmaruri, care o termina incet si dureros, dar stai linistit, tot de propria-mi mana va muri.
�Fetito, ai rezistat mai mult decat m-am asteptat� gandi Lordul.
Delia deja era la capatul puterilor, ajunse sa aiba spasme, toti muschii contractandu-se. in vazul tuturor, ea murea, insa de fapt cu fiecare gand negru aceasta devenea mai puternica.
- Hai ca m-am saturat sa o chinui. Matei iti accord privilegiul de a te bucura pentru prima data de avantajele de a fi vampir. Dar tine minte, lovitura de gratie imi apartine.
Cu miscari de fiara, Matei se napusti asupra fetei incepand sa o loveasca cu picioarele in abdomen, vazandu-se clar faptul ca se bucura de aceste mici momente de glorie.
- Delia!racni Marcus din toti rarunchii. Insa tipetele sale fusesera inghitite odata cu pumnul primit cu putere din partea lui Vladimir.
- Nu esti in stare sa o ajuti acum, uite-te la ea. E inerta, cum crezi ca mai poate fi ajutata? Ii voi curma eu imediat suferinta.
- Nenorocitule, nu esti demn nici de fundul iadului. Te voi face bucati si te voi hrani animalelor salbatice, sa fiu sigur ca nu mai ai cale de intoarcere.
- Nu ma face sa rad pustiule. Si ii mai acorda o lovitura in maxilar doborandu-l pe Marcus. Uite-te la tine, abia te ti pe picioare, cum crezi ca imi vei face fata?
Nervos Marcus se ridica de jos si se infipse in jugulara lui Vladimir aratandu-si adevarata fata. Unghiile ii crescusera semnificativ strapungandu-l pe nenorocit lasandu-i firicele de sange sa se prelinga pe mana. Cu gura larg deschisa, coltii fiind la vedere se indrepta catre ceafa vampirului incercand sa-l muste, insa Matei vazand toata scena interveni la timp pentru a-si salva stapanul sacrificandu-se in loc. Seva vietii lui era acum fortata sa iasa din corpul sau cu brutalitate in momentul cand intra in contact cu caninii periculosi ai lui Marcus. Cand in sfarsit Marcus slabi stransoarea il lasa pe baiat sa se prabuseasca la pamant in genunchi cu privirea atintita in gol. Cu un zambet stins intreba:
- Cum m-am descurcat stapane?
- Admirabil baiete, ti-ai atins scopul final, acela de a ma apara chiar si cu pretul vietii. Cu un ranjet superior pe fata ii acorda acestuia lovitura finala baiatului. Odihneste-te in pace!
- Nenorocitule, eram sigur ca baiatul e doar o marioneta in mainile tale. Tu nu ai suflet de vampir, strigoi ce esti.
- Crezi ca am mers atat de departe doar ca sa vad cat de mult ma urati? Nu, pustiule, el a fost doar un pion in marele sah pe care il jucam noi acum.
- Jocul se va sfarsi astazi, aici. Cei doi se uitara inmarmuriti unul la celalalt nestiind de unde a provenit vocea.
- Delia !! exclama surprins Marcus. Ce s-a intamplat cu tine?
Infatisarea sa era ingrozitor de frumoasa. Parul mai negru ca noaptea se prelingea pana la picioare atingand usor pielea mai alba ca niciodata, catifelata. Roseata ochilor se putea distinge cu usurinta printre privirea intredeschisa a acesteia. Frumusetea atat de intunecata a fetei ar starni invidia pana si ingerilor iadului. Era intruchiparea perfecta a raului.
- Cum de traiesti, erai terminata!
- Ce nu te doboara te face mai puternic. Iubirea m-a facut sa fiu ceea ce sunt. Credeai ca voi crede in fanteziile alea mincinoase? Iubirea moare greu�
- Minciuna moare si mai greu. O completa Vladimir
- Nu trebuie sa mori ca sa dovedesti o minciuna, in schimb pentru iubire sunt multi care mor. Noaptea asta te va rani mai rau ca niciodata.
- Gura odata ! sa terminam povestea asta. Cu repeziciune se indrepta catre fata racnind cu toata puterea lovind-o din plin cu pumnul in maxilar. Nu reusi decat sa-i miste putin capul intr-o parte, fara sa-i schimbe expresia fetei. Marcus incerca sa o ajute insa fu oprit de fata.
- Te rog nu interveni. Sunt hotarata sa duc la bun sfarsit acest razboi, sa traim in sfarsit o eternitate unul alaturi de celalalt, fericiti, dar daca el nu moare, nu vom reusi in veci acest lucru.
- Proasto, chiar crezi ca ma poti invinge? Daca nu te-a doborat un simplu pumn asta nu inseamna ca esti cea mai puternica fiinta de pe pamant.
- Cat de orb poti sa fi. Jucatorul a pierdut de mult ce nu avea.
Furios pana la ceruri, Vladimir scoase un cutit pe care il indrepta catre fata taind-o pe mana dreapta lasand sa sangereze abundent. Aceasta din nou nu schita niciun gest, privirea ei era indreptata catre vampir insa nu arata nici ura, nici raceala, nici macar indiferenta, ar fi fost mai degraba�mila.
- Ce e frumoaso, te simti fara speranta? De ce ma privesti asa pierduta, mai bine da-te batuta.
- Sfarsitul sperantei �si ridica mana indreptand-o bland catre capul vampirului, � sfarsitul iubirii � isi aseza mana pe obraz mangaindu-l suav � sfarsitul timpului- si cu privirea incruntata dintr-o miscare capul acestuia ii fusese acaparat de ambele maini ale Deliei strangandu-l cu putere aducandu-l in pragul disperarii din pricina durerii.
- Mori blestemato, se zvarcolea Vladimir neputincios in stransoarea vampiritei agitandu-se incercand sa o injunghie cu cutitul.
- Restul e tacere�.continua Delia fraza si ii zdrobi capul vampirului improscandu-se singura si pe Marcus cu sangele murdar al acestuia. Intregul trup cazu precum un bolovan la pamant, la fel si cutitul ateriza langa fostul posesor, clinchetul asurzitor al acestuia pierzandu-se usor in noapte.
Tacere. In sfarsit atmosfera apasatoare se evapora in noapte eliberand pana si cerul din stransoarea acestuia lasand la iveala stelele si lumina blanda a lunii. Cei doi ramasesera in mijlocul strazii nemiscati, uitandu-se pierduti unul la altul.
- Delia, revino-ti ! s-a terminat.
Aceasta nu schita nicio miscare, nici clipire de ochi, nicio incruntare a buzelor. Era, dar nu era prezenta.
- Te rog Delia, clipeste, zi ceva. S-a terminat, ma auzi?? O zdruncina vampirul cu lacrimi in ochi. Te rog, nu-mi vine sa cred ca ai ajuns pana in stadiul asta, revino-ti. Delia, unde iti sunt sentimentele? Te rog, arata-mi din nou zambetul tau. De ce ai incetat sa zambesti?
- Speranta moare cu o moarte. Speranta reinvie cu o nastere. Zicand acestea trupul fetei se prabusi in bratele vampirului fara putere.



Matei vampir

[Elina]

superb...scz ca nu am dat com la capitolul precedent..2 sec sa citesc:))
gata deci:
mana-pana
- ce se intampla cu ea, ce i-ai facut?-cu litera mica ai:))
in vazul...-iar litera mica:P
urati-urasti
accord-acord
lasale in colo de greseli ca nu ai molte
pur si simplu extraordinar/...ce slab era vladimir ala:))///delia mama revinoti ma:)
ai un talent extraordinar...voi citit ficul tau de nenumarate ori...descrierea, dialogul totul e superb:X...:bye: ajtept nextul

[RaYnutza]

Daca se poate nu mai dati comentarii scurte ca oricum vi se sterg, ajutati comunitatea forumului impotriva spam-ului. multumesc mult pentru ca imi cititi fic-ul, dar daca nu aveti de comentat mai mult de 3 randuri nu o mai faceti. acum urmatorul capitol



Capitolul 19

Dimineata o surprinse pe Delia intr-o camera straina de a ei. Infatisarea ii revenise la normal. Privirea ii era atintita catre tavanul galben pal, avand mintea confuza si o durere de cap necrutatoare. Slabita incerca sa se ridice in sezut insa razele soarelui o atintira direct in ochi si cazu inapoi in pat scancind de durere. Scartaitul usii o facu pe Delia sa deschida ochii din nou si sa incerce sa desluseasca prin ceata din fata ochilor silueta care se apropia de patul ei. O mana blanda, calda ii acoperi fruntea, semn ca ii verifica temperatura.
- Slava Domnului, nu ai febra. Se auzi o voce subtire de fata. M-ai speriat ingrozitor, sa nu mai faci asta niciodata.
- A..Alina, reusi tanara sa spuna cu un glas aproape stins, mi-a fost dor de tine, nici nu sti cat. Si lacrimi incepura sa-i curga din ochi, pe obraji si apoi pe perna.
- Nu mai plange, te rog, esti bine acum, e tot ce conteaza. Am sunat-o pe mama ta sa-i spun ca am continuat petrecerea la mine acasa si de asta nu ai putut sa ajungi.
- Multumesc, esti o adevarata prietena. Unde e Marcus?
- E jos in bucatarie, a fost ingrijorat mort de cand te-a trecut pragul usii. Era saracul disperat, nu stia ce sa-ti faca. Erati amandoi acoperiti cu sange si m-am speriat, dar mi-a spus ca sunt singura care il poate ajuta. Te-am curatat, si ti-am bandajat mana pentru ca erai taiata foarte rau. Doamne prin cate ai trecut. Acuma ce-i zicem mamei tale?
- Nu-ti face griji, ii zic eu ca m-am impiedicat si am intrat cu bratul in vreun geam sau sticla. Mai bine sa ma certe daca are impresia ca am baut si din cauza asta sunt ranita decat sa stie adevarul. Te rog cheama-l pe Marcus.
Alina se duse jos si-i spuse vampirului ca Delia il vrea langa ea. Mai bine de jumatate de zi Delia si-o petrecuse in pat. Spre seara hotari ca e mai bine sa mearga acasa sa o infrunte pe mama ei decat sa mai lipseasca de acasa.
Ajunsa acasa se trezi cu mama ei asteptand-o furioasa in sufragerie.
- Poti sa-mi spui si mie de ce nu ai avut decenta sa ma suni si pe mine saptamana asta macar odata sa stiu de soarta ta? Ai habar cat de ingrijorata am fost? Nu cred ca te-am vazut o ora cap la cap saptamana asta.
- Mama, te cred ca esti furioasa, dar am vrut si eu sa ma distrez, m-am intalnit mai des cu prietenii.
- Gura ! imi lipsesti noptile de acasa, sunt aproape sigura ca imi chiulesti si de la scoala. Ce se intampla cu tine Delia? Esti clasa a 12-a, nu ai invatat nimic pana acum.
- Hai mama scuteste-ma, mereu ai avut cate o scuza. Ba ai teza, ba ai ore importante, acuma cu bacu, dupa bac o sa zici ca am admitere, si dupa admitere o sa zici sesiune si tot asa. Mereu a existat ceva de care sa te folosesti ca sa ma impiedici sa ma distrez cu adevarat.
- Te distrezi? Poti sa-mi spui de ce ai mana bandajata? Explica-mi cum te-ai distrat tu aseara.
Delia isi pleca chipul in pamant oftand stiind ca mama ei a pus punctul pe I. Nu putea sa-i spuna adevarul, nu vroia, cel putin nu deocamdata. Trebuia sa vina intai o vreme mai buna pentru a o face. Sa se linisteasca putin apele. Cu Vladimir in afara caii ei catre fericire hotari ca mai trebuie sa astepte putin. Inspira aer adanc in piept si pe un ton calm ii spuse:
- Am exagerat cu bautura si m-am impiedicat cazand pe masa peste pahare.
- Mi-am dat seama, vroiam sa vad daca recunosti. Inainte sa imi scoti ochii ca iti vreau binele in felul meu ai face bine sa te gandesti tu ce fapte comiti.
- Iarta-ma mama, ai dreptate. Si tanara urca scarile catre camera ei cu capul plecat.
Se cuibari pe pat si zambi in sinea ei. “E totul bine acum, in sfarsit voi fi fericita alaturi de Marcus. Pentru a face asta, trebuie sa trag tare sa invat anul asta sa iau bacul, sa nu-mi mai dezamagesc parintii. Merita macar atat”. Fata cazu intr-un somn linistit, adanc. Era extenuata.
Inapoi la castel, Marcus se grabi catre incaperea in care se afla Gabriel. Acesta statea cufundat in ganduri pe imensul fotoliu din spatele biroului de stejar. Avea ochii inchisi, si nu-i deschise nici cand intra fratele sau in camera.
- Gabriel, am reusit, am triumfat. Lordul Vladimir e in sfarsit mort, de acum inainte nu mai trebuie sa fim mereu cu ochii in patru.
- Stiu fratioare. Cunosc tot ce s-a intamplat. Am fost acolo. Ii raspunse pe un ton calm si rece Gabriel.
- Poftim? Cum adica ai fost acolo?
- Am fost sa vad cum incearca viermele ala bun de nimic sa te omoare.
Ramas perplex, Marcus nu mai stia ce sa spuna.
- Nici nu sti cat m-am rugat sa te omoare, sa pot sa-i fac felul dupaia sa raman singurul vampir ramas in viata.
- Gabriel ce se intampla cu tine. Mereu am fost uniti impotriva lui.
- Cat de naiv esti. In toata viata asta nenorocita ar fi trebuit sa inveti ca nu ai cum sa te increzi in cineva. Ca mereu trebuie sa lupti pentru supravietuire. M-am saturat sa ma ascund de muritorii astia murdari. Ei nu merita sa traiasca alaturi de noi, trebuie ca ei sa stie cine suntem cu adevarat si de ce suntem in stare.
- Ai innebunit, nu te stiam atat de inversunat impotriva oamenilor. Niciodata nu ai aratat vreodata cat de mult ii dispretuiesti. Daca astea au fost gandurile tale, de ce mereu ai fost alaturi de mine spunandu-mi ca il vom omori pe Vladimir si ca in sfarsit ne vom gasi linistea?
- Idiotule, racni Gabriel. Tu chiar nu-ti dai seama ca asta am planuit de la inceput? Sa te indemn impotriva lui, sa va omorati intre voi. Sincer, nu ma asteptam sa piara de mana fetiscanei aleia.
- Nu pomeni de ea, nu o amesteca in treaba asta. Acum daca el a murit, ce vei face? Toate planurile ti-au fost date peste cap, nu am murit.
- Te inseli. Indifferent care castiga, da-ti singur seama ca as fi ucis supravietuitorul.
Neasteptandu-se la raspunsul acesta Marcus se dadu doi pasi inapoi si incepu sa tipe:
- Vrei sa ma omori? Nu ai fi in stare, suntem frati Gabriel.
Cat ai clipi din ochi Gabriel ajunse fata in fata cu fratele sau si-i raspunse sec:
- Asta nu ma impiedica sa imi vad visul cu ochii. Si infipse in inima fratelui sau un pumnal cu toate puterile. Marcus isi dezvalui coltii sperand ca se poate apara, insa fusese prea tarziu, inima ii fusese din plin lovita imobilizandu-l complet. Adio fratioare !
Cu o ultima suflare Marcus sopti numele Deliei.
- Nu-ti face griji, o sa am eu mare grija de ea. Foarte mare !
Cu lacrimi in ochi Marcus se prabusi fara viata la picioarele fratelui sau intr-o balta de sange amestecandu-se cu lacrimile amare. Ochii rosii ai lui Marcus capatara din nou forma lor initiala, negrul lipsit de viata al noptii. Rasetele malefice, asurzitoare se auzira in intreg castelul speriind pana si micii soricei.
- Esti urmatoarea Delia. Acum ca iti stiu adevarata fata si abilitatile tale, nu-mi va fi prea usor sa te ucid, insa in timp voi reusi. Te voi lovi cand te astepti mai putin. Prost ai fost fratioare, te-ai lasat condus de razbunarea impotriva lui Vladimir incat ai uitat sa te mai uiti si in jurul tau. Odihna placuta !
Zicand acestea, Gabriel parasi camera cu un ranjet satisfacator pe fata.