In love with a vampire

[RaYnutza]

capitolul 9


- Trebuie sa vorbim. Intrerupse Marcus sarutul si afisa o fata serioasa. A inceput transformarea.
- Cum? Adica, da stiu, m-am simtit ciudat de furioasa si insetata de sange cand l-am lovit pe Alex.
- Stiu, si crede-ma ca nu stiu cum s-a putut intampla. Procesul de transformare dureaza cateva saptamani, dar la tine a evoluat intr-un mod neasteptat de rapid. Nu inteleg nici cum poti sa suporti lumina soarelui.
- La aceasta intrebare iti pot raspunde eu. O voce cunoscuta se auzea din spatele lor, era Gabriel care statea rezemat de tocul usii si asculta discutia lor. Ah, dar unde imi sunt manierele? Ma numesc Gabriel, si se apropie de Delia luandu-i mana in a lui, sarutand-o. Sunt fratele lui Marcus.
- Sunt Delia, incantata, raspunse aceasta, usor intimidata de barbatul atat de intunecat ce statea in fata ei. Era mai rece decat Marcus, ochii lui erau lipsiti de viata, goi. Nicio lucire nu se zarea in ei, iar pielea lui, era atat de alba si rece. Bineintele si a lui Marcus era la fel, dar parca nu ca a fratelui sau. Stia ca cei doi sunt lipsiti de viata, ca nu sunt fiinte umane, dar i se facea pielea gaina cand o atingea Gabriel.
- Deci, ce spuneai? sparse tacerea tanarul
- Stiu de ce procesul a durat atat de putin timp in cazul fetei. A evoluat asa repede fiindca a fost muscata de un Day-walker. Dupa cum foarte bine stii, Day-walker-ii pot suporta lumina soarelui, in timp ce ceilalti vampiri nu, astfel ca procesul de transformare are loc si-n timpul zilei. Odata ce ai muscat-o, o parte din insusirile tale au fost transmise ei. In cazul altora, acest proces are loc numai pe timpul noptii, fiindca noaptea este mediul optim pentru vampiri sa se desfasoare. La ea insa nu exista nicio retinere. Insa se pare ca ceva e diferit la ea.
- Ce? Se arata surprins Marcus.
- Cu toate ca dobandeste insusirile tale, si o parte din puteri, cum ar fi cea fizica, nu va arata ca una dintre noi prea curand. Nu se va transforma intr-un “cadavru”. Va ramane cea de panacum, cu o singura exceptie. Atunci cand va exista un conflict in viata ei, “bestia” se va dezlantui, si nu va tine cont de nimeni si nimic. Se va transforma intr-un vampir total.
Era prea mult pentru Delia, “Bestie?? Ce vrea sa spuna? Sunt un monstru? Voi ucide? Nu, sunt un pericol, nu numai pentru mine, ci si pentru cei din jur!”
- Nu vreau sa ucid pe nimeni, nu vreau sa beau sange de om. Zise aceasta hotarata.
- Asta tine numai de tine. Si cat despre sange, sa speram ca nu o sa ataci oameni. Noi dintotdeauna ne-am potolit setea cu sange de animale. Un singur tradator a fost in stare sa incalce “regula de aur”. Scrasni coltii Gabriel.
- Lordul Vladimir? Intreba tanara
Ambii vampiri se aratara surprinsi si o fixara cu privirea. Gabriel o privea rece, iar Marcus cu o urma de incruntare pe fata.
- De unde sti de el? Intreba Marcus.
- Mi-a spus prietenul meu Sica. I-am povestit intr-o zi despre tine, si despre cum mi s-a parut ca ai zis “vampirita”, si el mi-a spus despre legenda vampirilor, pe care a citit-o intr-o carte.
- Posibil, pufni Gabriel. Atunci inseamna ca sti la ce pericol te-ai expus nu?
- Cum adica? Se arata cu adevarat inspaimantata fata.
- Vladimir incearca din rasputeri sa ne ucida pe mine si pe Marcus. Nu va avea liniste pana cand nu va starpi urmasii familiei regale, pentru a prelua el conducerea si sa aduca la pierzanie rasa umana.
- Si asta inseamna ca devenind sotia lui Marcus, voi fi ucisa.
- Exact. Sper ca esti destul de desteapta incat sa refuzi, nu cred ca ai vrea sa fi implicata in acest conflict, fiindca Vladimir nu se va da in laturi de la nimic, si va ucide pe oricine are legatura cu noi.
- Atunci sunt implicata pana in gat. Se ridica Delia de pe pat si se indrepta catre Gabriel spunand hotarata. Sotie sau nu, eu il iubesc pe fratele tau, si nu voi permite sa fim despartiti, iar daca asta inseamna sa ma alatur in lupta, atunci accept. Macar asa voi sti ca am un scop in viata patetica pe care am dus-o panacum.
- Cel putin tu ai avut o viata, o sageta Gabriel din priviri astfel ca Delia amuti pe loc. Se uita pierduta in negrul atat de rece si gol al ochilor lui. Parea hipnotizata de el, amortise toata.
- Ajunge Gabriel, zise intr-un sfarsit Marcus. Cred ca a auzit destul. Eu nu o voi forta sa ma accepte, va fi decizia ei, asa cum a fost cand am muscat-o. Si o voi sustine.
Incetul cu incetul tensiunea disparu dupa ce Gabriel parasi incaperea. Delia se aseza pe pat, ingandurata, si totodata extenuata. Asimilase prea multe informatii, era un soc pentru ea. Viata ei era in risc acum.
- Delia, nu iti cer sa faci nimic pentru mine. Important este ca noi sa petrecem timpul care ne-a mai ramas impreuna.
- Nu te las, nici moarta. Nu am de gand sa petrec o eternitate singura, te vreau langa mine. Si….accept sa fiu sotia ta.
Marcus parca nu-si mai incapea in piele de fericire, o lua in brate si se sarutara patimas.

La scoala, dirigintele Deliei anuntase apropierea balului majoratului. La bal erau invitati toti elevii din anii terminali si se dadea un spectacol special pentru ei, piese de tatru, dans, cantece, si bineinteles petrecerea dupa spectacol ce are sa tina pana la o ora tarzie. Toti se aratara incantati, in special fetele care deja visau la toaleta pe care o vor purta. Baietii erau de asemnea incantati, gandindu-se la fetele “bune” care isi vor face aparitia. Bineinteles atractia serii va fi concursul de Miss si Mister ale liceului Forestier.
Seara se apropie cu pasi repezi, iar Delia hotari sa mearga acasa. Marcus decise sa o conduca. Nu au mai disparut intr-un nor de fum, ci s-au plimbat sub clar de luna, imbratisati. Tanara il studie pe baiatul de langa ea, luminat de lumina lunii, si era fericita, in sfarsit se simtea implinita. Va petrece o eternitate cu cel pe care il iubeste si nimeni si nimic nu le va sta in cale. Era mai mult deact hotarata sa lupte impotriva lui Vladimir pentru a-si proteja iubirea. Marcus o observa pe Delia ingandurata, era aici, dar totusi departe. Duse mana pe umarul ei, oprindu-se din mers si strangand-o la pieptul lui.
- Nu-ti face griji micuto, impreuna vom trece peste orice.
Delia ridica privirea si o intalni pe a lui. Doua lacrimi, asemenea unor bobite de cristal se prelingeau pe obrajii fetei. Era speriata, desi nu vroia sa recunoasca, gandul ca va muri, sau ca el va muri o inspaimanta. Marcus ii sterse lacrimile, apoi cobora degetele catre buzele ei, mangaind-o. Isi duse doua degete sub barbia ei, ridicand-o la nivelul fetei lui
- Te iubesc, vampirita mea. Si isi unira buzele intr-un sarut pasional. Lacrimile tinerei nu incetau sa cada, dar acestea erau de fericire. Isi dezlipira buzele, iar ea isi incolaci si mai tare mainile de gatul lui, strangandu-l atat de tare in brate, parca lasandu-l fara suflare.
- Si eu te iubesc….sopti ea.
Momentul magic a fost spart de muzicuta telefonului Deliei. Ii venea sa dea cu el de pamant, dar vazu ca Alina era cea care o cauta.
- Alo?
- Delia. Unde esti?
- Sunt aproape de casa, de ce?
- Poti sa treci pe la mine, la o cafea? Hai sa-ti dau o veste.
- Ok. Hai ca vin repede. Pa pa. Inchise telefonul
- Unde te duci? Intreba Marcus.
- Ma duc la Alina, sa-mi iau lucrurile pe care le-am lasat ieri la scoala, si sa vorbesc cu ea. Vrea sa-mi dea o veste. Si zambi larg, cu satisfatie, gandindu-se ce barfa buna are sa-i spuna.
Marcus se abtinu sa nu bufneasca in ras, cand ii vazu fetei reactia.
- Hai ca te duc eu. Si o lua in brate, disparand intr-un nor de fum.
- Ti-am mai zis ca te iubesc? Intreba ea.
- Nu mi-ai mai zis de mult. Spuse el trist.
- Au trecut 10 minute !! zise ea.
- Pai si nu e mult? 10 minute, sunt precum 10 ani.
Tanara rase si-l saruta dulce pe buze. “Avem o eternitate la dispozitie” gandi ea, iar el surase multumit, era clar ca ii citise gandurile, si facu sarutul si mai pasional.