In love with a vampire

[Sadic_Soul]

Ma gandesc ca saracul Sica nici nu are habar ca tot ce a zis el despre vampiri este total adevarat.
Dragut a evoluat povestirea.Delia are chiar niste prieteni adevarati.Mi-a placut partea de comedy dintre Sica si Alina,mai destinde atmosfera.
Descriere nu prea ai avut,dar in rest ador capitolul.
Stiu ca urmatorul va fi superb so in astept cu mare nerabdare.:zuppy02:

[RaYnutza]

capitolul 6


Delia auzi o voce si se inspaimanta. “Cum e posibil? Nici macar nu am zis cu voce tare ca sa ma auda cineva.”
- Nici nu e nevoie scumpo! Eu pot citi gandurile oamenilor, sau cel putin ale celor care imi trezesc interesul.
- Cine esti? Te rog arata-te, nu te mai ascunde.
Din spatele draperiilor se ivi o umbra, si o siluata intunecata aparu in mijlocul camerei. Afara era seara, iar lumina lunii ii evidentia trasaturile infricosatoare, ochii verzi straluceau ca noaptea, avand si o nuanta de rosu. Deliei i se zbarli parul la ceafa cand il vazu, insa continua pe un ton calm:
- Tu esti cel cu care m-am intalnit azi?
- Da micuto, eu sunt. Ma numesc Marcus. Deci revin la intrebare.. ai vrea sa afli?
- E adevarat? Chiar esti vampir?
- Da, sunt. Si mai sunt ceva…
- Ce?
- Nebun dupa tine. Acesta se apropie de fata, urcandu-se in pat langa ea. Vazand ca fata se retrage inspaimantata in spate, ii spune pe un ton bland: Nu te teme, nu te voi musca, inca, si ranji cu satisfactie.
- Mie nu imi e teama de asta. Intr-un fel chiar imi doresc sa aflu. Vampirii sunt creaturi puternice, capabile sa infrunte orice, oricand, oriunde, iar puterile lor sunt insemnate. Mi-as dori cu ardoare sa fiu mai puternica.
- Te inteleg micuta mea vampirita.
- Inainte de asta, as mai vrea ceva.
- Orice!
- Sa ma saruti.
Uimit de ceea ce isi doreste fata, Marcus ramase cateva secunde sa se uite in ochii ei. Emanau atata caldura, straluceau atat de bland, si exprimau inocenta sufletului ei. Ii da doua suvite de par la o parte, si cu blandete se indreapta catre ea, catre buzele ei rosii si fierbinti, care doreau sa simta ca sunt iubite. Delia era speriata, dar in acelasi timp in extaz, isi dorea sa-l sarute, dorea sa se simta iubita. Vampirul o trasese foarte aproape de el, lipind-o de trupul sau privand-o de orice libertate de miscare, isi simteau inimile, ce pareau a bate la unison. Isi unira buzele intr-un sarut pasional si lung, amandoi dorindu-si sa nu se mai termine, sa fie ei doi, pe veci, sarutandu-se. In acel moment cei doi devenira una si aceeasi fiinta, se crea o legatura intre cei doi, iar Delia se simtea in al noualea cer. Sarutul lua sfarsit spre dezmagirea celor doi, fiindca Delia se opuse. Gafaia ca si cum ar fi alergat 10 km, dar si-ar mai fi dorit. Era ceva in ochii lui caruia nu-i putea rezista, plutea ceva in aer, un sentiment necunoscut, dar totusi ceva o facea sa planga, era raceala acestuia.
Delia era hotarata, vroia sa devina vampir, vroia sa inceteze sa fie slaba si dispusa sa cedeze.
- Marcus as vrea sa ma musti !!
- Sa sti ca dupa asta nu mai e cale de intoarcere.
- Stiu, zise ea in timp ce isi dezgoli gatul si un pic din umar. Fi bland doar.
Fara sa mai stea pe ganduri, vampirul dintr-o miscare era in spatele fetei apucand-o de mijloc cu blandete si tragand-o mai aproape, putea simti cum tremura, ii simtea frica, dar nu avea de gand sa o faca sa sufere. Inainte sa o muste, ii indeparta parul de pe umeri si-si plimba nasul de-a lungul gatului, ajungand pana la lobul urechii, coborand apoi usor, simtindu-i parfumul care il innebunea. “Ce mi-a facut, de ce o doresc atat de mult?”
- Nu te teme. Spoti acesta.
Isi infipse cu blandete coltii in gatul fetei, aceasta gemand de durere, insa era o durere suportabila, ii placea, simtea cum o energie ii invadeaza corpul, dorea mai mult, nu dorea sa-i dea drumul, era intradevar bland cum ii spusese, insa Marcus se opri, stia ca daca mai continua o putea ucide. Martorii acestei scene erau doar astrii ceresti, Luna si stelele. Devenise mai mult decat o scena cu atacatorul si victima, era ceva intim. O culca pe perna si-si arunca o ultima privire inainte sa dispara in noapte. Ii sterse doua firicele subtiri de sange ce I se prelingeau pe gat, o saruta cu drag pe buze si disparu. “Vei incepe o noua viata, iubita mea. Vom fi impreuna pe veci”
Delia dormea senin, avea zambetul pe fata, fapt ce denota ca va avea o noapte destul de linistita. Dar unele ganduri tot nu-i dispareau, pana si somnul i-l bantuiau “Oare voi avea nevoie de sange de om? Oh, nu, la asta nu m-am gandit.” Deodata chipul i se incrunta, devenind nelinistita, insa nu se trezi, era prea epuizata.
Dimineata se apropie cu pasi repezi, iar razele soarelui patrundeau trufase in camera Deliei, fiindca uitase sa-si traga draperiile, astfel ca tanara se trezi mult mai devreme decat ziua precedenta.
- Au, ce ma doare capul, si gatul. Se plange ea. Gatul !
Se indrepta cu pasi repezi la oglinda sa isi priveasca gatul. Spre surprinderea ei, nu era vanata si nici nu se vedeau gaurile foarte mari, erau mici, cat niste intepaturi de ac. “A fost bland” zambi . Casca gura sa vada daca are colti, insa nu avea, nici ochii rosii, nu avea nimic schimbat, poate numai starea de euforie pe care nu a mai simtit-o de mult.
Se duse vesela sa se pregateasca pentru scoala. Se spala, se indrepta apoi in bucatarie si vazand ca are timp destul pana sa plece, hotari sa-i faca mamei micul dejun. Zis si facut. Urca la ea in camera cu o tava plina de bunatati, si bineinteles nelipsita cafea.
- Delia, ce-i cu tine asa devreme? Ai facut micul dejun !? se uita mirata femeia la fiica sa. Te simti bine draga, nu cumva ai febra?
- ‘Neata si tie mama! Nu, nu am febra, ma simt chiar foarte bine dupa cum observi. Hai trezeste-te sa te duci la serviciu. Si parasi camera lasand-o pe mama sa se uite stupefiata in urma ei.
Isi face ghiozdanul, se imbraca intr-o fustita neagra, o bluzita alba cu maneca scurta, pe gat, si cu un sacou deasupra, se incalta cu o pereche de cizmulite cu putin toc si iesi pe usa.
Se intoarce repede in casa respirand greu. “Pot sa suport lumina soarelui?? Sau ma prajesc?” Scoate nedumerita o mana pe usa si observa ca nimic nu se intampla. “Ce se intampla de nu m-am schimbat deloc, nimic din ceea ce ar afecta un vampir normal nu ma afecteaza”. In cele din urma iese pe usa si se indreapta catre scoala. Se simtea atat de bine, nici ei nu-i venea sa creada.
Se intalni cu Alina ca de obicei si se indreptara catre scoala.
- Delia ! zise Alina pe un ton incet.
- Da.
- Ce ai patit? Radiezi de fericire. O fi avut dreptate Sica, am pus ceva nepotrivit in clatite. Stiam eu ca faina aia nu-i de buna calitate. Se incrunta fata.
- Nu prostuto, nu-i de la clatite, si sa sti ca au fost chiar bune.
- Atunci? Ieri aratai groaznic, scuze ca iti spun, si azi esti schimbata.
- Lasa ca iti povestesc mai incolo. Acum e prea scurt timpul. Ne intalnim la un suc dupa ore.
- Ok, cum zici tu.
Ajunsera in fata portii si se intalnira cu Sica.
- Buna Sica. Saluta Delia radiind de fericire
- Ti-am zis eu ca ai pus ceva in clatite. Raspunse acesta nedumerit.
- Ce aveti mai cu clatitele mele?? Si sa sti ca au fost foarte bune, asa mi-a zis Delia.
- Eh. Ii e rusine sa recunoasca, sa nu te raneasca.
In urmatoarea secunda Sica primi un binemeritat pumn in cap incepand sa lacrimeze.
- Sa sti ca si acum mai am cucuiele de ieri. NESUFERITO
- Nesimtitule.
- Vrajitoareo.
- Terminati voi doi. Daca nu v-as cunoaste mai bine as zice ca sunteti doi indragostiti.
Cum auzira asta, cei doi tacura si se inrosira la fata. Au tacut tot drumul spre clase. Delia intra in clasa si se aseza linistita in banca, scotandu-si cd-playerul si blocul de desen ca sa deseneze. Desenul este pasiunea ei cea mai mare. Pe langa engleza, Delia iubeste sa-si exprime sentimentele prin desen. Insa nu a mai desenat demult fiindca mai mereu a fost trista si ingandurata si fiind mereu o fire optimista si vesela, orgoliul nu a lasat-o sa faca desene triste. Imediat dupa ea, intra si Alex in clasa. Se aseza in banca din spatele Deliei si tocmai cand vroia sa zica ceva, tanara deja dadea muzica la maxim. Baiatul intelesese pentru moment, dar nu avea de gand sa se dea batut.


La castel, Marcus se indrepta catre camera lui Gabriel sa-i impartaseasca decizia luata. Era sigur ca va reactiona violent, dar nu avea ce face, trebuia sa-i spuna.

[RaYnutza]

capitolul 7


La castel, Marcus se indreapta catre camera lui Gabriel sa-i impartaseasca decizia luata. Era sigur ca va reactiona violent, dar nu avea ce face, trebuia sa-i spuna. Dar asta e ceva lipsit de importanta in acest moment. Nu-si poate lua gandul de la Delia, de la fata care practic l-a prins in mrejele sale si nu-si putea explica cum. “Ma simt atat de ciudat. Amintirea acelui sarut nu imi da pace. Daca as fi stiut ca viata mea se va schimba, ca voi intalni iubirea. Iubire? Oare asta inseamna sa iubesti?” cu o ultima cugetare, ajunge in fata usii camerei lui Gabriel. O deschide cu un scartait usor si paseste inauntru. Gabriel sta ascuns in umbra draperiilor de la imensele sale ferestre, parand afundat in ganduri. Lui Marcus i se pare dubios ca fratele sau e in starea asta, niciodata nu l-a vazut atat de preocupat. El era mereu cel care lua deciziile fara sa se gandeasca de doua ori, si de fiecare data, avea succes. Inainta catre patul din mijlocul camerei, isi ia un scaun si-l trage langa Gabriel. Acesta parca citindu-i gandurile il intreaba, nu inainte sa schiteze inca un zambet, de data aceasta stralucind unul din colti.
- Ce te framanta Marcus? Pari foarte incruntat
- Nu sunt singurul in situatia asta din cate vad. Gabriel isi sterge imediat orice urma de zambet si cade din nou pe ganduri. Dar nu am venit pentru asta. Vreau sa iti aduc la cunostinta ceva, raspunde Marcus pe un ton serios si incet.
Cu o privire plina de interes, Gabriel intreaba:
- Ce s-a intamplat. Sa nu-mi spui ca l-ai gasit pe L… Vladimir. Ezita in momentul in care vroia sa spuna “Lord”, si-a dat seama ca personajul acela nu e demn sa poarte acest rang.
- Nu. Mi-as fi dorit eu, insa ii pot simti prezenta, e aproape, si din fericire, se pare ca e singur. Daca ar fi venit cu alti adepti, simtul ar fi fost mai puternic.
- Stiu, si eu l-am simtit. De aceea mi-am pierdut cumpatul atunci, stiam ca se poate intoarce oricand, cu gandul sa ne omoare. Se incrunta din ce in ce mai tare, si cu o miscare brusca lovi peretele din spate, reusind sa il sparga. Se vedea clar ca fierbea de nervi, sangele ii pulsa din ce in ce mai tare, iar ochii capatau o nuanta rosiatica. Marcus nu reactiona in niciun fel, era foarte calm, il intelegea pe fratele sau, stia cum e sa simti ca iti explodeaza fiecare vena in corp de nervi. Decide sa sparga tacerea.
- Gabriel, calmeaza-te, trebuie sa iti spun ceva. La fel de brusc cum a devenit fiinta nemiloasa, capabila sa ia pe oricine de guler si sa-l ucida, la fel de brusc redeveni la normal.
- Iarta-ma. Ascult.
- Voi avea o sotie.
Gabriel ramase perplex sa se uite la fratele sau si cu o voce nedumerita, stupefiata continua:
- POFTIM ?? ai innebunit? Cum s-a intamplat?
- In primul rand, nu e o vampirita. E cea mai dulce fiinta care a reusit sa-mi inmoaie inima, sa ma faca sa simt lucruri nestiute. Pentru a fi sigur ca o voi avea, am muscat-o, dar asta a fost desigur si decizia ei. Sti foarte bine ca nu beau sange de om, dar ceva la ea m-a cutremurat.
- E o prostie, asa ceva nu e posibil ! tipa Gabriel. Nu stia cum sa reactioneze. Sa-l ia de guler si sa-l tranteasca de toti peretii sau sa ramana impietrit precum o statuie din pricina a ceea ce tocmai a auzit. Adevarul e ca nu stia nici ce-l enervase, prostia lui, fiindca a baut sange de om, sau ca un nou vampir a fost creat.
Au ramas asa, uitandu-se unul la altul, Marcus era calm, desi pe fata lui se citea clar ca ii este teama, iar Gabriel era furios. Trec minute bune…de groaza, iar ei inca se priveau unul pe altul. Marcus decide sa sparga tacerea.
- Imi pare rau Gabriel. A fost decizia mea, nu se mai poate repara nimic. Si nu am niciun pic de remuscare. Ma crezi sau nu, eu…..ezita un pic si isi indrepta privirea spre podea, dar imediat ridica capul si spune clar si raspicat…. Eu o iubesc ! fara sa mai spuna ceva, se intoarce cu spatele la fratele sau si pleaca.
- Marcus…blondul se opreste, dar nu intoarce privirea. Gabriel devenise calm…sa ai grija de ea, nu ai vrea sa o pui si pe ea in pericol. Sti foarte bine ca Vladimir nu are limita de ucis cand vine vorba de noi. Nu va sta pe ganduri cand va afla de ea, o va ucide pe loc.
Fara a se intoarce catre fratele sau, lui Marcus i se dilatara pupilele, bataile inimii deveneau din ce in ce mai accelerate, desi nu vroia sa arate lucrul acesta, teama, raspunde pe un ton calm fortat:
- Voi avea grija! Si iesi din camera, lasandu-l pe Gabriel sa se cufunde din nou in ganduri. Desi vrea sa stie ce il framanta pe fratele sau, in momentul acesta, Delia e singura fiinta importanta pentru el. Vrea sa o protejeze, cu pretul vietii lui.
Blondul se indreapta catre camera lui vrand sa se linisteasca o vreme, dar imediat ce ajunge in camera tranteste nervos usa de perete, impingand masa incat s-a rasturnat. Era rosu la fata si i se putea observa o mica vena care ii pulseaza, mai sa se sparga, ochii care sclipesc si o stare de neliniste si incertitudine, o stare care nu il lasa sa stea locului si devenea tot mai agitat. “Nu voi permite asa ceva, niciodata” gandi el.


La scoala, pauza mare sosise. Toti elevii se imbulzeau sa iasa la magazinul din curtea scolii fiind lihniti de foame. Dupa o ora de Economie, una de Chimie si una de Matematica, Delia se grabi in clasele amicilor ei sa-i scoata afara ca deja nu mai suporta atmosfera din clasa, era o tensiune de parca le luasera la toti foc creierele.
- Of, inca o ora de mate. Se plange Delia. Daca mai aud ceva despre primitive si derivate si alte prostii, o sa ajung sa ma zgarii pe fata.
- Cum sa faci asta, sa strici asa frumusete de chip? Se auzi o voce, care nu apartinea celor prezenti, dar totusi parea cunoscuta. Intoarce Delia capul, si vazand cine tocmai deschise gura, se incrunta, si incepe a scrasni din dinti, aproape ziceai ca maraie. Bineinteles, era Alex.
- Usor sa nu ma musti ! rase baiatul.
- Asculta-ma bine ingamfatule! Nu te apropia de mine ! Nu vorbi cu mine ! Nu te uita la mine ! Clar ?!
Alex inceta a rade si se rezuma la un simplu zambet. O apuca pe Delia de mijloc si o trase foarte aproape de el, astfel ca tanara ii auzea bataile inimii. Niciodata nu le-a auzit cum se auzeau in momentul acela. Dar totusi, simtea cum ii curge sangele in vene, fierbea, nu dorea sa o atinga, nu il mai vroia deloc, singura ei dorinta era ca el sa se evaporeze dupa fata pamantului. Ceva ciudat incepe a se intampla inauntrul ei, pe masura ce Alex se apropia si mai mult, si mai mult, de buzele ei, dar se indreptara de fapt catre ureche ca sa-i sopteasca ceva: - Auzi, pisicuto, mi-ar placea sa vad cum ma musti !
In secunda urmatoare, Delia simtea ca explodeaza, nu se mai putea controla, ceilalti nu puteau observa, dar ea vedea rosu in fata ochilor, si chiar rosii devenisera ochii, ii aparura si doi coltisori micuti ce cresteau din ce in ce mai mult. Se smuci din stransoare si facu tot posibilul sa se abtina sa-i sara la gat, sa-i faca sangele sa-i tasneasca, sa-l vada cum se chinuie, si ii trage o palma cu o putere incredibila, incat si ea ramane bulversata de puterea pe care o detine. Alex a fost nevoit sa se dea ceva pasi inapoi, impiedicandu-se in picioare si picand jos. “ Ce am facut? De ce simt nevoia asta subita sa-i fac rau, sa-l vad cum implora iertare, sa-l omor incet si dureros.” Se lasa tanara in jos apucandu-se de burta, sudoarea rece predomina pe tot corpul, iar ea gafaia alarmant de repede. “N acum. Inceteaza, nu vreau sa ma vada lumea” parca ii ordona cuiva inauntrul ei sa se linsteasca, sa ramana in inchisoarea in care a fost captiv atata vreme. Nu mai auzea nimic, nici strigatele disperate ale prietenilor ei, totul in jur devenea ceata, isi auzea doar bataile inimii ca pareau a reveni la normal, ochii ei isi recapatara culoarea, dar ea tot transpirata ramase. Se simtea slabita, fara puteri, simtea cum pamantul ii fuge de picioare. Cu o ultima urma de vlaga il striga pe Marcus, apoi lesina.

[Sadic_Soul]

Ma bucur ca ia pus continuarea.
Dupa mine,Gabriel incepe sa reactioneze din ce in ce am violent.Poate a avut motivele lui,dar totusi...(a dovedit insa ca tine la Marcus,deoarece atunci cand el i-a spus ca o iubeste pe delia,Gabriel a inteles)
Mi-ar fi placut ca Delia sa-l fi muscat pe Alex,doar asa sa simta si el o mica parte din durerea sufleteasca pe care i-a provocat-o el,atunci cand a parasit-o.Bineinteles,apoi lucrurile s-ar fi complicat,deci este mai bine,ca s-a abtinut.Desi stiu ce urmeaza,ma abtin.
Astept urmatorul capitol.

[RaYnutza]

capitolul 8


In cealalta parte a orasului Marcus a simtit o strafulgerare in inima

[RaYnutza]

capitolul 9


- Trebuie sa vorbim. Intrerupse Marcus sarutul si afisa o fata serioasa. A inceput transformarea.
- Cum? Adica, da stiu, m-am simtit ciudat de furioasa si insetata de sange cand l-am lovit pe Alex.
- Stiu, si crede-ma ca nu stiu cum s-a putut intampla. Procesul de transformare dureaza cateva saptamani, dar la tine a evoluat intr-un mod neasteptat de rapid. Nu inteleg nici cum poti sa suporti lumina soarelui.
- La aceasta intrebare iti pot raspunde eu. O voce cunoscuta se auzea din spatele lor, era Gabriel care statea rezemat de tocul usii si asculta discutia lor. Ah, dar unde imi sunt manierele? Ma numesc Gabriel, si se apropie de Delia luandu-i mana in a lui, sarutand-o. Sunt fratele lui Marcus.
- Sunt Delia, incantata, raspunse aceasta, usor intimidata de barbatul atat de intunecat ce statea in fata ei. Era mai rece decat Marcus, ochii lui erau lipsiti de viata, goi. Nicio lucire nu se zarea in ei, iar pielea lui, era atat de alba si rece. Bineintele si a lui Marcus era la fel, dar parca nu ca a fratelui sau. Stia ca cei doi sunt lipsiti de viata, ca nu sunt fiinte umane, dar i se facea pielea gaina cand o atingea Gabriel.
- Deci, ce spuneai? sparse tacerea tanarul
- Stiu de ce procesul a durat atat de putin timp in cazul fetei. A evoluat asa repede fiindca a fost muscata de un Day-walker. Dupa cum foarte bine stii, Day-walker-ii pot suporta lumina soarelui, in timp ce ceilalti vampiri nu, astfel ca procesul de transformare are loc si-n timpul zilei. Odata ce ai muscat-o, o parte din insusirile tale au fost transmise ei. In cazul altora, acest proces are loc numai pe timpul noptii, fiindca noaptea este mediul optim pentru vampiri sa se desfasoare. La ea insa nu exista nicio retinere. Insa se pare ca ceva e diferit la ea.
- Ce? Se arata surprins Marcus.
- Cu toate ca dobandeste insusirile tale, si o parte din puteri, cum ar fi cea fizica, nu va arata ca una dintre noi prea curand. Nu se va transforma intr-un “cadavru”. Va ramane cea de panacum, cu o singura exceptie. Atunci cand va exista un conflict in viata ei, “bestia” se va dezlantui, si nu va tine cont de nimeni si nimic. Se va transforma intr-un vampir total.
Era prea mult pentru Delia, “Bestie?? Ce vrea sa spuna? Sunt un monstru? Voi ucide? Nu, sunt un pericol, nu numai pentru mine, ci si pentru cei din jur!”
- Nu vreau sa ucid pe nimeni, nu vreau sa beau sange de om. Zise aceasta hotarata.
- Asta tine numai de tine. Si cat despre sange, sa speram ca nu o sa ataci oameni. Noi dintotdeauna ne-am potolit setea cu sange de animale. Un singur tradator a fost in stare sa incalce “regula de aur”. Scrasni coltii Gabriel.
- Lordul Vladimir? Intreba tanara
Ambii vampiri se aratara surprinsi si o fixara cu privirea. Gabriel o privea rece, iar Marcus cu o urma de incruntare pe fata.
- De unde sti de el? Intreba Marcus.
- Mi-a spus prietenul meu Sica. I-am povestit intr-o zi despre tine, si despre cum mi s-a parut ca ai zis “vampirita”, si el mi-a spus despre legenda vampirilor, pe care a citit-o intr-o carte.
- Posibil, pufni Gabriel. Atunci inseamna ca sti la ce pericol te-ai expus nu?
- Cum adica? Se arata cu adevarat inspaimantata fata.
- Vladimir incearca din rasputeri sa ne ucida pe mine si pe Marcus. Nu va avea liniste pana cand nu va starpi urmasii familiei regale, pentru a prelua el conducerea si sa aduca la pierzanie rasa umana.
- Si asta inseamna ca devenind sotia lui Marcus, voi fi ucisa.
- Exact. Sper ca esti destul de desteapta incat sa refuzi, nu cred ca ai vrea sa fi implicata in acest conflict, fiindca Vladimir nu se va da in laturi de la nimic, si va ucide pe oricine are legatura cu noi.
- Atunci sunt implicata pana in gat. Se ridica Delia de pe pat si se indrepta catre Gabriel spunand hotarata. Sotie sau nu, eu il iubesc pe fratele tau, si nu voi permite sa fim despartiti, iar daca asta inseamna sa ma alatur in lupta, atunci accept. Macar asa voi sti ca am un scop in viata patetica pe care am dus-o panacum.
- Cel putin tu ai avut o viata, o sageta Gabriel din priviri astfel ca Delia amuti pe loc. Se uita pierduta in negrul atat de rece si gol al ochilor lui. Parea hipnotizata de el, amortise toata.
- Ajunge Gabriel, zise intr-un sfarsit Marcus. Cred ca a auzit destul. Eu nu o voi forta sa ma accepte, va fi decizia ei, asa cum a fost cand am muscat-o. Si o voi sustine.
Incetul cu incetul tensiunea disparu dupa ce Gabriel parasi incaperea. Delia se aseza pe pat, ingandurata, si totodata extenuata. Asimilase prea multe informatii, era un soc pentru ea. Viata ei era in risc acum.
- Delia, nu iti cer sa faci nimic pentru mine. Important este ca noi sa petrecem timpul care ne-a mai ramas impreuna.
- Nu te las, nici moarta. Nu am de gand sa petrec o eternitate singura, te vreau langa mine. Si….accept sa fiu sotia ta.
Marcus parca nu-si mai incapea in piele de fericire, o lua in brate si se sarutara patimas.

La scoala, dirigintele Deliei anuntase apropierea balului majoratului. La bal erau invitati toti elevii din anii terminali si se dadea un spectacol special pentru ei, piese de tatru, dans, cantece, si bineinteles petrecerea dupa spectacol ce are sa tina pana la o ora tarzie. Toti se aratara incantati, in special fetele care deja visau la toaleta pe care o vor purta. Baietii erau de asemnea incantati, gandindu-se la fetele “bune” care isi vor face aparitia. Bineinteles atractia serii va fi concursul de Miss si Mister ale liceului Forestier.
Seara se apropie cu pasi repezi, iar Delia hotari sa mearga acasa. Marcus decise sa o conduca. Nu au mai disparut intr-un nor de fum, ci s-au plimbat sub clar de luna, imbratisati. Tanara il studie pe baiatul de langa ea, luminat de lumina lunii, si era fericita, in sfarsit se simtea implinita. Va petrece o eternitate cu cel pe care il iubeste si nimeni si nimic nu le va sta in cale. Era mai mult deact hotarata sa lupte impotriva lui Vladimir pentru a-si proteja iubirea. Marcus o observa pe Delia ingandurata, era aici, dar totusi departe. Duse mana pe umarul ei, oprindu-se din mers si strangand-o la pieptul lui.
- Nu-ti face griji micuto, impreuna vom trece peste orice.
Delia ridica privirea si o intalni pe a lui. Doua lacrimi, asemenea unor bobite de cristal se prelingeau pe obrajii fetei. Era speriata, desi nu vroia sa recunoasca, gandul ca va muri, sau ca el va muri o inspaimanta. Marcus ii sterse lacrimile, apoi cobora degetele catre buzele ei, mangaind-o. Isi duse doua degete sub barbia ei, ridicand-o la nivelul fetei lui
- Te iubesc, vampirita mea. Si isi unira buzele intr-un sarut pasional. Lacrimile tinerei nu incetau sa cada, dar acestea erau de fericire. Isi dezlipira buzele, iar ea isi incolaci si mai tare mainile de gatul lui, strangandu-l atat de tare in brate, parca lasandu-l fara suflare.
- Si eu te iubesc….sopti ea.
Momentul magic a fost spart de muzicuta telefonului Deliei. Ii venea sa dea cu el de pamant, dar vazu ca Alina era cea care o cauta.
- Alo?
- Delia. Unde esti?
- Sunt aproape de casa, de ce?
- Poti sa treci pe la mine, la o cafea? Hai sa-ti dau o veste.
- Ok. Hai ca vin repede. Pa pa. Inchise telefonul
- Unde te duci? Intreba Marcus.
- Ma duc la Alina, sa-mi iau lucrurile pe care le-am lasat ieri la scoala, si sa vorbesc cu ea. Vrea sa-mi dea o veste. Si zambi larg, cu satisfatie, gandindu-se ce barfa buna are sa-i spuna.
Marcus se abtinu sa nu bufneasca in ras, cand ii vazu fetei reactia.
- Hai ca te duc eu. Si o lua in brate, disparand intr-un nor de fum.
- Ti-am mai zis ca te iubesc? Intreba ea.
- Nu mi-ai mai zis de mult. Spuse el trist.
- Au trecut 10 minute !! zise ea.
- Pai si nu e mult? 10 minute, sunt precum 10 ani.
Tanara rase si-l saruta dulce pe buze. “Avem o eternitate la dispozitie” gandi ea, iar el surase multumit, era clar ca ii citise gandurile, si facu sarutul si mai pasional.

[...::YumI-CHaN::...]

Cat de mult imi place capitolul acesta :X iti citesc de multa vreme ficul si mereu mai lasat cu gura cascata ;))
Ma bucur ca lui Delia nu-i frica asa de tare de pericolul la care se expune :> Imi place mult de cuplul DeliaxMarcus :X faptul ca tine unul la celalalt si ca ar da orice sa fie impreuna e minunat :) Ce n-as da sa am si eu un vampir ca Marcus 8-> bine gata incetez :))
Gambate cu urmatorul capitol :X and spor la scris :zuppy23:

[~angelino~]

Kyaaaaa!!:X :X :X Nu am mai trecut de mult pana aici ,nu-i asa? ;)) E super ficul .Mi-a placut ultimul capitol :X .Ficul tau e superb .Ai:descriere, naratiune, dialog etc ;;) .
Mult succes in continuare cu povestea de iubire dintre cei doi. O intrebare numai : Cand Delia ajunge la Alina , Vladimir va fii acolo , iar Alina o tradeaza?A?A? =P~ Sunt foarte curioasa...din nastere :))
Spor la scris si la creativitate :D
Bye Bye :-h
:*

[Akya_haru]

WOW!I luv your fic!
L-am citit si pe alte site-uri dar nu are continuare so, sper sapui continuarea !:*
Ai dialog,naratiune si suspans la un loc si chiar foarte bine imbinate!CE pot sa spun?

I luv felul tau de a scrie!:* E unic! Cu vampiri si all
In fond sunt foarte curioasa ce se intampla!
Well, daca mai citesc multe ficuri o sa ajung sa-mi placa numele!
Anyway Your awsome!
KEEP POSTING and don't give up!


so paste fericit!

[RaYnutza]

capitolul 10



Vampirul o lasa pe Delia in fata casei, iar aceasta, fericita, pasi catre usa de la intrare. Suna la sonerie si ii deschide usa o fata bruneta, putin cam prea vesela, si cu ochii mari si bulbucati la cea care statea in pragul usii. Era Alina.
- Deliaaaaa, ce bine ca te vad. Nu ne-am mai vazut demult. Si sari sa o stranga in brate, aproape lasand-o fara respiratie.
Putin surprinsa de comportamentul fetei, Delia raspunde:
- Da, de ieri. Si incepe sa rada. Dar de ce esti asa….fericita.??
- Vino sa-ti povestesc. Si o apuca pe Delia de incheietura tragand-o pana in camera ei, trantind usa dupa ele.
- Alina, te porti cam ciudat.
Dar bruneta abia daca o auzea, era prea ocupata sa se plimbe de-a lungul si de-a latul camerei. Camera Alinei era tipic realizata pentru o fata cu caracterul ei. Peretii erau vopsiti intr-un galben calmant, si doua tablouri mari cu peisaje ii impodobeau, dandu-le un aspect placut, imbietor. Mobila era realizata din lemn masiv, intr-un design modern bineinteles.
- Bine, iti spun direct. Sparse intr-un final tacerea Alina. Sica m-a invitat la balul majoratului, sa fiu partenera lui. Si zicand acestea, ochii ei lucira mai tare ca niciodata, nu era asa fericita in preajma lui Ovi, ba ea chiar nu il iubea. Statea cu el, doar din orgoliu. Ii placea sa fie admirata pentru faptul ca iesea cu unul din cei mai draguti tipi din scoala, dar acum a decis sa-si recunoasca sentimentele.
- TU SI SICA?? Intreba mirata Delia si se prabusi pe patul din stanga ei, acoperit cu asternuturi albe, cu imprimeuri florale. Cum de nu mi-am dat seama panacum? Si, ia stai putin, ce bal? Cand? Unde?
- Stai si tu usor sa raspund pe rand. Pai: balul majoratului este vineri acum, si trebuie sa venim insotiti. Ne-a anuntat dirigintele azi.
- Aha, de asta nu stiam, daca azi am chiulit. Chicoti tanara. Si Sica?? Cum s-a intamplat?
- Pai, se rosi Alina toata, eu de fapt mereu l-am placut pe Sica, dar cum nu vroiam sa renunt la “iubirea” mea, nu am vrut sa arat asta. De fapt, el a fost cel care m-a abordat. A venit in pauza la mine, si m-a chemat afara. M-a tras mai deoparte, daca vedeai cat de dragut e cand se inroseste, sincer iti spun ca imi venea sa-l acopar cu saruturi. M-a luat de mana si m-a intrebat daca vreau sa fiu partenera lui la bal. Eram si eu mai rosie ca focul, dar am acceptat. M-a sarutat pe obraji, am simtit ca lesin de emotie.
- Adica, ceva de genul cum esti acum, pufni Delia in ras.
Dar se opri brusc, si o fixa pe Alina cu privirea, incat bruneta simti si se incrunta un pic.
- Eram sigura ca va veni si intrebarea asta.
- Ce o sa faci cu Ovi?
- Cum ce? Il parasesc. Sti foarte bine ca nu l-am iubit niciodata, imi pare rau pentru el. Pufni fata, impreunandu-si mainile la piept.
- Dar o sa sufere, el sti ca te iubeste.
- Pana la urma, nu ar fi capat de lume daca ar suferi si baietii din cand in cand nu crezi? Se incrunta Alina de-a binelea acum, iar Delia isi fixa privirea in pamant. Stia ca Alina are dreptate, si daca se gandeste mai bine, chiar nu ar fi rau sa vada un baiat suferind din dragoste.
- Si zici ca trebuie sa venim insotiti? Schimba Delia subiectul.
- Da, tu ce o sa faci? Cu cine vi? Avem voie sa venim cu cine vrem, dar crezi ca e bine? Adica, ma gandesc ca sigur vrei sa vi cu Marcus….vampirul, si se albi deodata la fata cand rosti cuvantul.
- Da, prostuto, bineinteles ca am de gand sa vin cu Marcus, e iubitul meu nu? Alinei simti ca ii pica tavanul in cap cand auzi vestea, dar Delia nu o lasa sa mearga mai departe cu interogatoriul si i-o reteza scurt. Doar fiindca Alex face pe nebunul, nu inseamna ca trebuie sa ma ascund, si fi linistita nu o sa se intample nimic.
Vazand ca nu o scoate la capat cu prietena ei, pana nu afla toate detaliile, Delia ofta si incepu sa-i povesteasca tot cu lux de amanunte, chiar si cele intamplate noaptea precedenta. Alina statea cu perna in brate, si o strangea la piept, ziceai ca e un copil la ora de povesti de groaza, era asa simpatica incat pe Delia o mai pufni din cand in cand rasul in timp ce vorbea. Ii sorbea fiecare cuvintel, era muta de uimire, nu mai stia ce sa zica, lucru care o multmi pe Delia, asa scapa de un alt interogatoriu, mai minutios.
Noaptea isi facu in curand aparitia, lasand intunericul sa imbratiseze orasul, si facand loc stelelor sa il lumineze, asemenea unor licurici. Delia hotara ca e timpul sa mearga acasa, gandindu-se la mama ei pe care nu a mai vazut-o de ieri dimineata. Isi luase lucrurile uitate la scoala, o saruta pe Alina de noapte buna, si pleca. Afara era racoare, o briza placuta isi facea loc printre firele de par ale tinerei. Se plimba linistita pe strazile mai putin intunecate ale orasului, stiind ca nu sta chiar departe de Alina. Orice turist care venea la Sinaia ar fi infricosat de oras, noaptea, fiindca este un oras medieval, iar plimbarile nocturne l-ar intoarce cam cu cateva sute de ani in urma, in Evul Mediu, o epoca nu tocmai stralucita. Pericolele pandeau la fiecare colt de strada, iar nelinistea te urmarea cu fiecare pas. Acest lucru se intampla si acum, cand Delia se indrepta spre casa. Pericolul nu era foarte departe, cineva o urmarea, doi ochi rosii ca sangele priveau cu sete tanara ce mergea lipsita de orice griji.
“Hmpf, ea trebuie sa fie. Ii simt duhoarea de la un kilometru. In curand micuto, in curand.” Ranji sadic dezvaluind niste colti uriasi, ce straluceau in lumina lunii, cel ce o urmarea cu ochii lui malefici si plini de dorinta de razbunare.


Lordul Vladimir