17-01-2012, 11:06 PM
Am adus, in sfarsit, nextul. Stiu ca am inceput sa scriu iarasi Sasuke:blabla...si tot asa, doar ca nu stiam cum sa introduc cat mai bine faptul ca noul personaj o enerveaza se Sayuri. Sau cel putin nu m-a dus capul la momentul respectiv. :D
Si nu am apucat sa corectez capitolul(nu prea mai am timp acum ca a-nceput scoala)
Cap. 5: Inca unul?
Sasuke:
Cand am iesit din camera, l-am vazut pe Hiroto care, ducea de mana un baietel cam de vreo trei ani. Avea parul de un portocaliu aprins si niste ochi verzi ca iarba. Curios, l-am intrebat cine este baiatul, iar el mi-a raspuns ca nu stie.
-Tot ce stiu despre el e ca trebuie sa-l duc la sora-mea. Zice ca o sa ii spuna numai ei, spune Hiroto. Si, Sasuke, vrei sa mergem toti patru la izvoarele termale? S-ar putea sa ne intalnim cu fetele si ne vom si distra...
-Daca insisti...Oricum nu am nimic mai bun de facut, asa ca, hai sa mergem!
Si spunand asta eu, Naruto, Hiroto si baietelul pornim spre izvoarele termale. Nu dupa mult timp de mers ne intalnim cu fetele care, se pare ca se indreptau spre camerele lor. Nu apuc sa mai gandesc nimic, pentru ca o aud pe Sayuri strigandu-l pe frate-so.
-A! Sayu, aici erai! Te-am cautat peste tot. Baietelul asta s-a ratacit si nu vrea sa vorbeasca cu mine. Poate ai tu mai mult noroc.
Aceasta se indreapta spre noi impreuna cu Sakura care ne saluta. Sayuri se uita putin la baiat iar dupa aceea ii da o palma fratelui sau.
-Hei! Ce-a fost asta? Ce-am focut de data asta?
-Pai, e vorba de ce nu ai facut, fratioare. Nu-mi vine sa cred ca te-a pacalit. Iar! spune Sayuri cam nervoasa in timp ce se apropie de baiat si ii da un sarut pe obraz.
Baiatul roseste instantaneu si un nor de fum ne inconjoara, aratandu-i adevarata forma. Era un baiat ca de vreo 17 ani, bine facut cu parul si ochii ca si ai baiatului. Nu dupa mult timp il aud cum striga:
-Sayu-chan! Nu-i asa ca ti-a fost dor de mine? Nu-i asa? Mi-ai promis ca o sa-mi aduci ceva cand te intorci acasa, asa ca, din moment ce eram prea curios ca sa mai astept pana vi, am decis sa vin sa ne intalnim pe drum.
In timp ce ei stateau la taclale mie imi trecea prin cap o singura intrebare:Inca unul?
-In primul rand, esti un idiot. In al doile rand nu am promis niciodata asa ceva. Si in ultimul, dar nu cel din urma rand, de cate ori ti-am spus ca nu vreau sa ies cu tine?! Mai lasa-ma odata in pace! spune Sayuri dandu-i o palma.
Nu ca m-as baga, dar o merita. Si eu i-as fi dat o palma, sau poate chiar mai multe. Dar iar sunt surprins de baiatul asta care, a tras-o pe Sayuri de mana ajungand astfel intr-o pozitie in care i-ar fi foarte usor sa o sarute.
-Deci vrei sa jucam dur, nu? ii aud vocea baiatului, de aceasta data mult mai serioasa, care ma facea sa vreau sa-i dau un pumn si sa o iau pe ea de acolo dar...
Nici nu mai apuc sa clipesc ca il vad pe Hiroto dandu-i un pumn, astfel eliberand-o pe sora lui, si spunandu-i sa plece sa se culce pentru ca este tarziu si ca va avea el grija de asta. Sayuri ii spune Sakurei ca, camera ei este fata-n fata cu a ei, si tocmai atunci mi-am dat seama ca au stau fix in camera de langa ea. Soarta...
Sayuri:
Nu-mi vine sa cred ca idiotul ala de Hideki a indraznit sa ma atinga! Poate am mers putin prea departe de data asta...Dar a meritat-o! Cred...Ar trebui sa incetez sa ma gandesc la chestii de genul si sa ma bucur de calatoria de care am parte. Dar, nu are rost. Nu pot sa dorm. Mai bine as canta ceva. Oricum cel care sta langa mine e Sasuke, deci cred ca doarme deja. Am auzit ca e un ninja foarte bun si ca l-a omorat pe Orochimaru.
Oricumdaca o sa ma auda, o sa ii spun ca scultm un CD sau ceva de genul.
Sasuke:
Ce e sunetul asta? Tocmai cand aproape adormisem... Hei cantecul asta seamana cu cel pe care l-am auzit cand eram in Konoha.
*FlashBack*
Ma indrept spre casa si trec pe langa fluviul care trece prin zona asta si aud o melodie foarte lina care parca se completeaza cu sunetul apei. Oare cine canta? Ma uit in jur dar nu vad pe nimeni. Melodia a incetat deasemenea.
*End FlashBack*
As putea jura ca e aceeasi voce. Vine din camera lui Sayuri. Ciudat. Oare ea canta? Nu prea pot sa-mi dau seama chiar daca peretele asta pate foarte subtire. Ar trebui sa ies pe balcon ca sa aud mai bine. Usa balconolui este glisanta, din sticla. Balconul este destul de mare si se deshide la doua camere. Norocul meu este ca stau in camera alaturata si pot sa vad cine canata. Se pare ca am avut dreptate. Micuta printesa canta. Ce nesimtit as fi daca as deranja-o in vre-un fel. Si gandind asta ma duc langa usa de la balconul meu si o trag cat pot de repede, aceasta facand un zgomot destul de urat. Nici nu apuc sa fac ceva ca ma trezesc cu un kunai la gat. Se pare ca fata asta a facut ceva antrenamente.
-A... Tu erai. Credeam ca idiotului de Hideki i-am mai venit vreo idee.
-Apropo, de ce se tot tine dupa tine? intreb eu incercand sa incep o conversatie.
-Pai, cand eram mai mici era sa cad dintr-un copac,iar el fiind mai mare m-a prins. De atunci tot zice ca mi-a salvat viata si ca ii sunt datoare. Trebuie sa recunosc, e destul de dragut, dar e prea enervant.
-Sti, de obicei pana acum m-ai fi insultat cel putin de vreo trei ori. E un record. Ar trebui sa sarbatorim! spun eu, incercand sa inveselesc putin atmosfera care a devenit destul de posomorata de cand am inceput sa vorbim.
-Da, ai dreptate. Stii, cateodata esti detreaba, dar cateodata imi vine sa-ti rup gatul. Desi prefer mai degraba prima varianta, spune asta aproape soptit dupa care, spre surprinderea mea, imi da un sarut pe obraz si pleaca repede in camera ei, lasandu-ma cu gura cascata.
Urasc sa fiu eu cel care ramane asa. Dar nu ramana asa pentru mult timp pentru ca o aud pe bruneta spunandu-mi ca este frig si ca ar trebui sa intru in camera mea. Eu o ascalt si ma bag in pat. Acum probabil ca nu o sa mai pot sa adorm. Hei! E melodia aceea, din nou. Acum simt cum ma ia somnul...
Soarele rasare. iar razele lui imi deranjeaza piele, gadiland-o intr-un fel placut. Ma ridic lenes in fund si imi dau seama ca mi-e foame. Ma imbrac si cand sa ies pe usa o tranteste Naruto, intarand in camera mea ca un nebun. Il intreb ce vrea, iar el imi spune sa merg cu el sa mancam ramen. Dar nu apuc sa-i dau un raspuns ca usa de la balconul meu se deschide si Sayuri ii spune, sau mai degraba urla la sracul Naruto sa-si ia gandul de la ramen, cel putin atata timp cat exista mancare in hotelul asta.
-Dar... Eu nu pot manca altceva! Nu e normal pentru organismul meu! striga Naruto si mai tare.
Si asa a inceput o searta de toata frumusetea, tocmai la mine in camera. Si cum era normal, in cateva minute au ajuns si Sakura si ceilalti doi baieti. Spre surprinderea mea, Sayuri l-a luat de mana pe baitul pe care, din cate am inteles il cheama Hideki, si au plecat in gradina hotelului, culmea, sarind de pe balcon.
Cam in cateva minute cei doi au inceput sa se lupte.
-Hei, Hiroto! Ce fac cei doi? intreaba Sakura.
-Asta-i modul surorii mele de a-si descarca nervii. Asta si inca cateva activitati artistice, dar asta este modul principal. Nici nu prea se enerveaza des, dar cand o face, nu vrei sa fi in preajma ei. Odata era sa ma omoare doar pentru ca i-am spus ca ar trebui sa isi mai ia o haina pe ea pentru ca era fric si s-a dezlantuit iadul...
Asta da fata interesanta. Deabia astept sa vad cum lupta...
Si nu am apucat sa corectez capitolul(nu prea mai am timp acum ca a-nceput scoala)
Cap. 5: Inca unul?
Sasuke:
Cand am iesit din camera, l-am vazut pe Hiroto care, ducea de mana un baietel cam de vreo trei ani. Avea parul de un portocaliu aprins si niste ochi verzi ca iarba. Curios, l-am intrebat cine este baiatul, iar el mi-a raspuns ca nu stie.
-Tot ce stiu despre el e ca trebuie sa-l duc la sora-mea. Zice ca o sa ii spuna numai ei, spune Hiroto. Si, Sasuke, vrei sa mergem toti patru la izvoarele termale? S-ar putea sa ne intalnim cu fetele si ne vom si distra...
-Daca insisti...Oricum nu am nimic mai bun de facut, asa ca, hai sa mergem!
Si spunand asta eu, Naruto, Hiroto si baietelul pornim spre izvoarele termale. Nu dupa mult timp de mers ne intalnim cu fetele care, se pare ca se indreptau spre camerele lor. Nu apuc sa mai gandesc nimic, pentru ca o aud pe Sayuri strigandu-l pe frate-so.
-A! Sayu, aici erai! Te-am cautat peste tot. Baietelul asta s-a ratacit si nu vrea sa vorbeasca cu mine. Poate ai tu mai mult noroc.
Aceasta se indreapta spre noi impreuna cu Sakura care ne saluta. Sayuri se uita putin la baiat iar dupa aceea ii da o palma fratelui sau.
-Hei! Ce-a fost asta? Ce-am focut de data asta?
-Pai, e vorba de ce nu ai facut, fratioare. Nu-mi vine sa cred ca te-a pacalit. Iar! spune Sayuri cam nervoasa in timp ce se apropie de baiat si ii da un sarut pe obraz.
Baiatul roseste instantaneu si un nor de fum ne inconjoara, aratandu-i adevarata forma. Era un baiat ca de vreo 17 ani, bine facut cu parul si ochii ca si ai baiatului. Nu dupa mult timp il aud cum striga:
-Sayu-chan! Nu-i asa ca ti-a fost dor de mine? Nu-i asa? Mi-ai promis ca o sa-mi aduci ceva cand te intorci acasa, asa ca, din moment ce eram prea curios ca sa mai astept pana vi, am decis sa vin sa ne intalnim pe drum.
In timp ce ei stateau la taclale mie imi trecea prin cap o singura intrebare:Inca unul?
-In primul rand, esti un idiot. In al doile rand nu am promis niciodata asa ceva. Si in ultimul, dar nu cel din urma rand, de cate ori ti-am spus ca nu vreau sa ies cu tine?! Mai lasa-ma odata in pace! spune Sayuri dandu-i o palma.
Nu ca m-as baga, dar o merita. Si eu i-as fi dat o palma, sau poate chiar mai multe. Dar iar sunt surprins de baiatul asta care, a tras-o pe Sayuri de mana ajungand astfel intr-o pozitie in care i-ar fi foarte usor sa o sarute.
-Deci vrei sa jucam dur, nu? ii aud vocea baiatului, de aceasta data mult mai serioasa, care ma facea sa vreau sa-i dau un pumn si sa o iau pe ea de acolo dar...
Nici nu mai apuc sa clipesc ca il vad pe Hiroto dandu-i un pumn, astfel eliberand-o pe sora lui, si spunandu-i sa plece sa se culce pentru ca este tarziu si ca va avea el grija de asta. Sayuri ii spune Sakurei ca, camera ei este fata-n fata cu a ei, si tocmai atunci mi-am dat seama ca au stau fix in camera de langa ea. Soarta...
Sayuri:
Nu-mi vine sa cred ca idiotul ala de Hideki a indraznit sa ma atinga! Poate am mers putin prea departe de data asta...Dar a meritat-o! Cred...Ar trebui sa incetez sa ma gandesc la chestii de genul si sa ma bucur de calatoria de care am parte. Dar, nu are rost. Nu pot sa dorm. Mai bine as canta ceva. Oricum cel care sta langa mine e Sasuke, deci cred ca doarme deja. Am auzit ca e un ninja foarte bun si ca l-a omorat pe Orochimaru.
Oricumdaca o sa ma auda, o sa ii spun ca scultm un CD sau ceva de genul.
Sasuke:
Ce e sunetul asta? Tocmai cand aproape adormisem... Hei cantecul asta seamana cu cel pe care l-am auzit cand eram in Konoha.
*FlashBack*
Ma indrept spre casa si trec pe langa fluviul care trece prin zona asta si aud o melodie foarte lina care parca se completeaza cu sunetul apei. Oare cine canta? Ma uit in jur dar nu vad pe nimeni. Melodia a incetat deasemenea.
*End FlashBack*
As putea jura ca e aceeasi voce. Vine din camera lui Sayuri. Ciudat. Oare ea canta? Nu prea pot sa-mi dau seama chiar daca peretele asta pate foarte subtire. Ar trebui sa ies pe balcon ca sa aud mai bine. Usa balconolui este glisanta, din sticla. Balconul este destul de mare si se deshide la doua camere. Norocul meu este ca stau in camera alaturata si pot sa vad cine canata. Se pare ca am avut dreptate. Micuta printesa canta. Ce nesimtit as fi daca as deranja-o in vre-un fel. Si gandind asta ma duc langa usa de la balconul meu si o trag cat pot de repede, aceasta facand un zgomot destul de urat. Nici nu apuc sa fac ceva ca ma trezesc cu un kunai la gat. Se pare ca fata asta a facut ceva antrenamente.
-A... Tu erai. Credeam ca idiotului de Hideki i-am mai venit vreo idee.
-Apropo, de ce se tot tine dupa tine? intreb eu incercand sa incep o conversatie.
-Pai, cand eram mai mici era sa cad dintr-un copac,iar el fiind mai mare m-a prins. De atunci tot zice ca mi-a salvat viata si ca ii sunt datoare. Trebuie sa recunosc, e destul de dragut, dar e prea enervant.
-Sti, de obicei pana acum m-ai fi insultat cel putin de vreo trei ori. E un record. Ar trebui sa sarbatorim! spun eu, incercand sa inveselesc putin atmosfera care a devenit destul de posomorata de cand am inceput sa vorbim.
-Da, ai dreptate. Stii, cateodata esti detreaba, dar cateodata imi vine sa-ti rup gatul. Desi prefer mai degraba prima varianta, spune asta aproape soptit dupa care, spre surprinderea mea, imi da un sarut pe obraz si pleaca repede in camera ei, lasandu-ma cu gura cascata.
Urasc sa fiu eu cel care ramane asa. Dar nu ramana asa pentru mult timp pentru ca o aud pe bruneta spunandu-mi ca este frig si ca ar trebui sa intru in camera mea. Eu o ascalt si ma bag in pat. Acum probabil ca nu o sa mai pot sa adorm. Hei! E melodia aceea, din nou. Acum simt cum ma ia somnul...
Soarele rasare. iar razele lui imi deranjeaza piele, gadiland-o intr-un fel placut. Ma ridic lenes in fund si imi dau seama ca mi-e foame. Ma imbrac si cand sa ies pe usa o tranteste Naruto, intarand in camera mea ca un nebun. Il intreb ce vrea, iar el imi spune sa merg cu el sa mancam ramen. Dar nu apuc sa-i dau un raspuns ca usa de la balconul meu se deschide si Sayuri ii spune, sau mai degraba urla la sracul Naruto sa-si ia gandul de la ramen, cel putin atata timp cat exista mancare in hotelul asta.
-Dar... Eu nu pot manca altceva! Nu e normal pentru organismul meu! striga Naruto si mai tare.
Si asa a inceput o searta de toata frumusetea, tocmai la mine in camera. Si cum era normal, in cateva minute au ajuns si Sakura si ceilalti doi baieti. Spre surprinderea mea, Sayuri l-a luat de mana pe baitul pe care, din cate am inteles il cheama Hideki, si au plecat in gradina hotelului, culmea, sarind de pe balcon.
Cam in cateva minute cei doi au inceput sa se lupte.
-Hei, Hiroto! Ce fac cei doi? intreaba Sakura.
-Asta-i modul surorii mele de a-si descarca nervii. Asta si inca cateva activitati artistice, dar asta este modul principal. Nici nu prea se enerveaza des, dar cand o face, nu vrei sa fi in preajma ei. Odata era sa ma omoare doar pentru ca i-am spus ca ar trebui sa isi mai ia o haina pe ea pentru ca era fric si s-a dezlantuit iadul...
Asta da fata interesanta. Deabia astept sa vad cum lupta...