Imperium

[Hella]

Capitolul III - partea a II-a


Am visat ca eram Alice. Am urmarit iepurele alb prin padurea din spatele casei pana cand am cazut. Ca sa trec de usa minuscula a trebuit sa iau o pastila. Ca sa pot ajunge la clanta usii inalte am mai luat o pastila. Am traversat tara pentru a ajunge la omida si pentru a-i cere sfaturi.

- Printesa, scularea! Soarele e sus pe cer.

Visul meu s-a intrerupt brusc, fara sa aflu motivul pentru care ma straduisem sa ajung la omida. Mi-am dat perna la o parte de pe cap. Afara era inca intuneric. Lieu era in dreptul ferestrei dand draperiile la o parte. Noaptea trecuse greu iar carnea parca tipa si ea de durere. Am dat patura la o parte si m-am ridicat in capul oaselor. Toate bune si frumoase pana in momentul in care picioarele au atins podeaua. Am crezut ca stau pe cioburi de sticla. Mi-am inabusit repede scancetul cu mana. Lieu s-a intors instantaneu si m-a privit. Am pus mana pe piciore si le-am simtit arzand. La randul lui si Lieu mi-a atins piciorul stang si a simtit caldura pe care pielea mea o degaja.

- Lasa-ma sa te ajut sa te ridici.

M-am sprijinit de umarul lui, dar nu am putut sa ma ridic. Durerea era infernala. Tipatul acesta nu am mai reusit sa il ascund. Lieu m-a privit cu ochi de felina speriata si m-a asezat usor inapoi pe marginea patului.

- Azi esti scutita.

Tonul lui parea un pic dezamagit. Nu cred ca se astepta sa se intample asa ceva cu corpul meu. M-a facut sa mai vreu sa mai incerc odata.

-Inca o data, am spus raspicat si m-am apucat din nou de umarul lui.

- Am zis ca ai o zi libera. Nici Roma nu a fost construita intr-o zi.

M-am asezat in pat si m-am culcat din nou. M-a invelit si m-a mangaiat pe cap asa cum o mama isi mangaie copilul bolnav. Am incercat sa imi reiau visul, sa ma intorc la omida, dar totul a fost in zadar. Eu nu visam des, de cel mult trei ori pe an si fiecare vis al meu avea o semnificatie. Ca si cum propria mea imaginatie putea prevedea si imi spunea ca urmeaza sa se intample ceva.

Locuinta lui Lieu parea veche si neingrijita, dar nu la modul de mizerie. Varul, odata alb, era scorojit, in baie geamul era crapat, tevile aveau pe ele rugina, perdelele erau si ele vechi si dusumeaua scartaia din toti rarunchii. Era o casa modesta peste care trecuse timpul. Pe masa din bucatarie nu aveam loc sa arunc niciun ac deaorece era plina de arme, parca pur si simplu rasturnate dintr-o sacosa. Holul nu era iluminat in niciun fel pentru ca firele care aduceau curent erau pur si simplu topite. Cand am intrat in casa lui, mi-a aratat prima usa din stanga si mi-a interzis sa intru acolo. Aceea era camera lui, si stiu asta pentru ca dupa ce ma instalase in acest micut dormitor, zgomotul podelei l-a dat de gol unde se ducea. Acelasi lucru a facut si scartaitul usii.

Acest micut apartament se afla Basel, un oras care era la granita dintre trei foste state: Franta, Germania si Elvetia. Era la o distanta de trei ore de Paris, locul de unde aceasta poveste incepu.

M-am trezit din cauza soarelui care rasarea parca exact in fata geamului meu. M-am trezit hotarata sa "invat" sa merg din nou. Picioarele mele inca erau calde, carnea pulsa de durere si fiecare pas pe care il faceam era ca pe jar. Mi-a luat doua minute sa ajung pana la usa sa o deschid, dupa care tind sa cred ca au trecut cateva sute de ani pana am ajuns in bucatarie. Lieu fuma o tigara.

- De ce te fatai pe aici? Trebuie sa stai in pat!

A urlat la mine cu toti plamanii.

- Ma doare mai tare cand stau in pat, am mintit eu.

Ce-i drept uram sa fiu tratata ca o handicapata.

- Ti-e foame, sirena de uscat?

Mi-am adus aminte instantaneu de felul in care Andersen descria primii pasi ai sirenei. Comparatia era una desteapta.

- Ce ai de mancare?

- Nimic, dar facem. Iti place omleta?

Am dat din umeri. Presupun ca nu aveam cum sa primesc caviar si somon.

- Cum definesti o omida?

Intrebarea mea l-a surprins. Am vazut cum s-a incruntat putin, cum se gandea la un raspuns pentru o intrebare care aparent era stupida.

- Asa faci in fiecare dimineata? m-a intrebat razand. Presupun ca este un animal scarbos care mananca frunze si alte porcarii din natura si care se transforma in fluture. Stii ca fluturii traiesc doar o zi? Si chiar daca ai impresia ca ai vazut acelasi fluture si ieri, sa stii ca nu este asa.

- Nu am gasit niciodata un fluture mort.

- Normal ca nu. Ei se transforma in stele, a spus pufnind in ras. Glumeam. Cine stie pe unde mor. Cred ca din ouale astea nu putem decat sa scoatem un pui. Sunt clocite si rasclocite. Ma duc la magazin, spuse in timp ce inchidea frigiderul. Ma astepti exact in locul asta. Nu te misti nici o secunda. Ai inteles? In douazeci de minute sunt inapoi.

Am facut un semn militaresc spunand tare cat sa auda si vecinul de la parter, in cazul in care in acest bloc existau vecini "Da, sa traiti!" A iesit din bucatarie ca tunetul si din locuinta ca fulgerul. Am luat pachetul lui de tigari si l-am studiat. Totul in casa asta era vechi, pana si tigarile fumate de el. Mai vazusem pe la tata pachete de tigari cu marca asta, dar pe cand aveam opt ani au fost interzise si scoase de pe piata. Au revenit trei ani mai tarziu sub o singura infatisare si nume, multi-diversitatea disparand. Am vrut sa imi aprind una, de dragul vremurilor apuse, dar ciocanitul in usa m-a oprit. Lieu nu ar ciocani la propria lui usa. Am auzit usa izbindu-se de perete si o voce de barbat strigandu numele antrenorului meu. Oricine ar fi nu stie in ce se baga. Pe masa de langa mine, o gama larga de arme ma astepta sa le manuiesc cu delicatete. Am luat prima arma care mi-a venit la mana si m-am rugat sa mearga. Dusumeaua ii dezvaluia locatia. Se apropia incet, delicat, de bucatarie.

- Lieu, hai mata fricoasa, sa incheiem datoriile.

Eram pregatita sa trag, avand in vizor usa bucatariei. Inainte ca aceasta sa se deschida am luat o a doua arma in mana cu care am tintit spre nivelul genunchilor. Creierul meu functiona perfect, planuri si strategii se puneau cap la cap in mintea mea. Nu aveam doar experienta de ieri, ci si pe cea din simulator, cum deasemeni si mica mea vanatoare de iepuri. Usa a fost trantita de perete brusc. Nu am putut sa ma ridic de la masa, dar pozitionarea mea era perfecta oricum. Ochii barbatului i-au intalnit pe ai mei. Secunda lui de ezitare mi-a dat sansa sa trag, si eu nu am avut retineri. Am apasat prima data pe cel care tintea zona picioarelor si am tras. Era functional si tintisem perfect. Barbatul a cazut in genunchi si am tras si cu al doilea tintind pieptul. In secunda urmatoare era la pamant. Nu imi venea sa cred ceea ce facusem. Eram incantata de mine, dar si speriata. Am inceput sa plang. In mai putin de un minut Lieu era in camera.

- Dumnezeule mare, te-a pus la pamant invatacelul meu?

- Taci din gura.

Cand am auzit vocea barbatului m-am oprit instant din plans. L-am vazut cum s-a ridicat.

- Daca era piciorul meu mi-ar fi facut praf rotula, spuse acesta, ciocanind in piciorul care scoase un sunet metalic. Esti cam plangacioasa, dar se rezolva si asta.

Am ramas impietrita. Ce se intamplase? Iar eram in simulator fara voia mea? Barbatul se ridica si veni langa mine. Intinse mana si se prezenta.

- Doner. Doar Doner.

Am dat mana cu el fara sa pot scoate vre-un cuvant.

- Lieu, golanasul aici de fata, m-a pus sa te testez un pic si a iesit mai bine decat as fi crezut. Felicitarile mele.

Mi-o facuse. Fu una dintre cele mai mari inselatorii din viata mea.

- Si presupun ca tu stateai dupa colt? m-am rastit la Lieu.

- Poate da, poate nu. Imi pregateam trusa de prim ajutor, dar se pare ca gresisem persoana, a raspuns el mandru, facandu-i in ciuda lui Doner. Sirena, ce vrei sa mananci? Fac cinste.