29-12-2009, 11:58 PM
Hei. Vă mulţumesc pentru comentarii şi mă bucur că vă place : - " . Apropo de '' am scos limba la ea '' , am vrut să accentuez faptul că deşi au crescut ... şi aşa, le mai rămâne o parte din copilăria de altădată. Ca o dovadă a faptului că au fost odată '' altfel '' . Şi că nu s-au schimbat chiar ''total '' . Eh, oricum... sper că fie ok oricum :]] acum nu mai corectez, că nah... cred că înţelegi ce vreau săzic.
Oricum, e un extra din perspectiva lui Caro. Dacă vă interesează cum a evoluat viaţa ei şi ... eh, vedeţi în capitolul ăsta. Lecătură plăcută!!
- Da ? Ce bine! Normal că mi-a fost dor de tine. Uite, trebuie să închid pentru că sunt la serviciu. Ştiu! Bine, te pup . Pa.
Am băgat repede micuţul obiect în genată şi am fugit să probez ultima garderopă pentru seara aceea. Era compusă dintr-o rochie scurtă, de seară şi foarte provocatoare. Au ales culoarea neagră, era mulată pe trup şi foarte legantă. Am văzut câteva detalii ce o scotea în evidenţă , dar nu eram atât de bună la analizat modelele create de Amber. Ea le cunoştea mai bine.
După ce am făcut câteva poze, după cum Gregory m-a obligat am putut în sfârşit să plec acasă .
- Domni... Doamnă Settle.
- Da? M-am întors pentru a-l zări pe Brian. Lucram cu acesta de câteva luni şi tot avea dificultăţi în a-mi spune „ doamnă†.De fapt, majoritatea aveau. Trebuiau să se obişnuiască, la dracu, eram măritată de vreo... patru ani? Nici nu mai ştiam cât timp trecuse, dar fusesem atât de fericită încât am zis „ da †cât să mă audă tot Universul. Cine ar fi crezut că în ziua în care am absolvit, Joshua a venit atât de frumos la mine, m-a răpit de la bal şi m-a dus într-un log magnific, pentru a-mi cere să mă căsătoresc cu acesta? Ei bine, eu nu . De fapt nici în acel moment nu ştiam dacă este real sau nu. Aranjase totul, a fost superb. O masă în aer liber, pe un fel de terasă dar care avea o singură masă. Mai târziu mi-a spus că închiriase întregul local pentru ca noi să avem intimitate. Razele lunii erau singurele care ne acompaniau, împreună cu lumânarea unică pusă pe mijlocul mesii. Două scaune perfecte, o cină romantică. Prima dată crezusem că este vorba doar de un „ felicitări†, sau să mă mut împreună cu el, cum ştiam că vrea Jay să facă cu Amby.
Însă, fusese mai extraordinar decât atât. S-a pus în genunchi, cu hotărâre, dar nu a stat mult aşa. Chiar mă amuza, m-a ridicat în braţe şi a început să mă învârtă ca un nebun, strigându-mi cât de mult mă iubeşte şi cât timp a plănuit asta. A dat drumul la muzică şi m-a invitat la dans, ceva lent – ceea ce nu îi stătea deloc în fire. Mi-a sărutat mâna stângă de parcă ar fi vrut să o devoreze şi m-a privit adânc în ochi în timp ce a făcut o plecăciune regală. A scos o cutiuţă mică, roşie şi încă îmi ţinea degetele într-ale sale şi a întins cutiuţa , deschizând-o.
„ – Probabil că ai fos cerută de miliarde de ori până acum dar, domniÅŸoară Caroline, nu aÅ£i vrea să vă măritaÅ£i cu acest umil bărbat care vă aÅŸteaptă de o mulÅ£ime de vreme? Să fiÅ£i soÅ£ia lui ÅŸi să aveÅ£i grijă de el, de apartamentul pe care tocmai l-a cumpărat pentru voi doi, ÅŸi... să zicem, să faceÅ£i ÅŸi vreo cinÅŸpe copii pe drum?â€
Aproape că îmi venise să râd la declaraţia lui, şi la modul în care m-a cerut. Dar am zis „ da†cât să mă audă întreaga lume. Şi acesta iar m-a sărutat, iar m-a plimbat în braţele sale şi mi-a urlat cât mă iubeşte. La rândul meu, am făcut şi eu acelaşi lucru. A fost minunat.
Desigur, că acestea erau amintiri şi am fost trezită din visare destul de curând.
- AÅ£i auzit ce am zis?
Am dat din cap negativ şi Brian a oftat, repetând.
- Aţi putea trece pe la domni... doamna Asazuki – şi la naiba, data trecută nu greşisem – şi să îi duceţi actele astea? Vreau să spun, ieri am uitat să i le dau şi azi a venit atât de puţin aici. Şi... Ei bine, am ceva de făcut şi...
Am început să râd şi am luat documentele, promiţându-i că voi merge să i le dau. Amber mereu pleca mai devreme, ceea ce mi se părea normal după ce lucrase în ultimele două săptămâni mai mult decât oricine.
Am ieşit din companie şi mi-am căutat maşina în parcare; acelaşi loc obişnuit şi am condus până la verişorul meu. Desigur, atunci când am ajuns acesta încă nu sosise.
- Bună scumpete, uite m-a trimis dragul de Brian „ domnişoara – doamna †să îţi aduc chestiile astea. Nu ştiu , nişte acte pe care le-ai uitat.
I –am zimbit larg privind-o din cap până în picioare. Părul lung ca întotdeauna şi cârlionţat, ochii verzui calzi şi primitori cum fuseseră întotdeauna. Îmi era oarecum dor de timpurile vechi, când eram la liceu şi ne luptam în războaiele adolescentine... Mă schimbasem de atunci, ea ar spune că eram mai nebună ca oricând. Dar mă şi maturizasem , pe o parte. Am intrat la îndemnul ei înăuntru şi am observat cât de frumoasă era locuinţa ei. Era de înţeles, după ce mama-soacră o decorase şi redecorase destul în ultima perioadă.
- Aţi făcut iar schimbări?
- Mama.
Şi-a dat ochii peste cap şi m-a poftit în sufragerie.
- Scuze păpuşă, dar trebuie să fug. Joshua se întoarce azi acasă. Nu l-am văzut de... Ăă, mult. Aşa că ... Înţelegi tu.
- Ok Caro. O să îi zic lui Jay că ai trecut pe aici, şi o să fie supărat că nu aţi mai venit de mult la noi. Poate mâine? El nu prea apucă să vă vadă, ştii?
Am luat-o în braţe, ce dor îmi era de vremea când eram doar nişte copii fără griji. Acum trebuia să mă gândesc cum şi ce trebuie să fac la orice minut. Însă am avut parte de atâta libertate cât mi-a trebuit. Acum era vremea responsabilităţilor. La naiba.
- Dap, o să venim.
Am sărutat-o pe obraji şi am ieşit. Seara deja se instalase; uram să conduc noaptea singură. De fapt preferam să stau pe scaunul pasagerului şi soţul meu să fie acela care conduce. Asta era probabil din cauza faptului că îmi lipsea atât.
Etajul cinci era liniştit, ca întotdeauna. Mă bucuram că vecinii mei erau tineri şi nu prea erau pe acasă, ceea ce însemna că nu îi deranjau nici zgomotul făcut de mine şi Josh .
- Of, la dracu! Unde mi-am pus cheile alea?
Mi se întâmpla adesea să le las la serviciu, sau să le pun prin maşină şi să le pierd. Dar întotdeauna le găseam. Aşa s-a întâmplat şi de această dată. Am învârtit cheia în uşă şi am intrat. Apartamentul era luminat, aşa că am zâmbit uşurată aruncând cât colo geanta şi jacheta.
- Păpuşel, am venit.
Din sufragerie şi-a făcut apariţia un bărbat înalt, blond şi cu un corp de... Şi nu am putut să îmi continui gândurile pentru că s-a năpustit asupra mea sărutându-mă. Una din mâinile sale s-a aşezat pe fundul meu şi cu o alta mi-a prins unul din sâni. Buzele lui le-a căutat pe-ale mele, găsindu-le şi savurându-le , pe când limbile noastre se jucau acelaşi joc cunoscut de ani de zile.
- Bestie, ce-ai făcut cât am lipsit? Hm, trebuie să întreb prin vecini?
A ridicat o sprânceană în glumă iar eu am scos limba la el dându-mi bluza jos, purtam un sutien negru cu model simplu. Amprenta lui Amber se vedea şi pe acesta.
- Ei , m-am culcat cu unul sau doi de la etajul ăsta. Aaa, şi cu unul de la etajul 10. Dar nu îţi face griji, aventuri de-o noapte, nimic mai mult.
S-a încruntat şi s-a apropiat de mine, trântindu-mă pe podea.
- Mda , ÅŸi eu. Doar aventuri.
Era vremea ca eu să îmi pun faţa supărată. Dar mai puteam? Desigur că nu, fiara asta mă domina întru totul. Degetele sale lungi şi puternice îmi curprinseseră abdomenul iar limba lui îmi gusta fiecare părticică.
- Ar trebui să fac un duş...
Am încercat să zic amintindu-mi ce zi încărcată avusesem şi cum trebuia să arăt. Însă nu s-a dat de pe trupul meu, din contră mă îndemna să continui . Aşa că nu am refuzat şi i-am rupt tricoul , aruncându-l. M-am întors asupra sa sărutându-l cu agresivitate, şi având grijă să îi las semn pe gât.
- Oh , da . Mi-a fost aşa dor de tine. Ce dracu, nu mai plec nicăieri.
M-am uitat curioasă spre acesta, atunci când a început să îmi desfacă sutienul.
- Åži serviciul?
Eliberându-mă de obiectul vestimentar şi-a vârât gura între cei doi sâni, sărutându-i.
- Ah, Josh.
I-am zâmbit căutându-i fermuarul patanlonilor pentru a-i da jos. Asta am şi făcut, în timp ce el se descotorosea de fusta mea.
- Ei bine, dacă tot vrei să ştii tocmai am dat-o dracu de echipă ; ăia nu ştiu ce înseamnă să dai o pasă, şi am zis să mă ocup de ceva singur. Am jucat destul în ultima vreme, ador baschetul dar nu îmi place să fiu plecată atâta vreme şi oricum nu mai e ce era înainte. Ştii?
Am dat din cap continuând să îl mângâi , şi rostogolindu-ne pe podea.
- Ei , da. Atunci când eram la liceu puteam juca doar din plăcere şi nu ne păsa de fiecare joc. Şi la fel sunt toate echipele, aşa că e timpul să fac o echipă ca lumea care să ştie care sunt adevăratele valori ale baschetului. Nu ştiu încă cum, dar o să văd eu.
- Normal, o să ne descurcăm. Eşti sigur că nu vrei să mai fi în acea echipă? Am crezut că înseamnă mult pentru tine.
Scoţându-mi chiloţeii şi aflându-se şi el gol peste mine, mi-a căutat gura şi în timp ce ne sărutam m-a pătruns.
Gâfâind, am zis.
- Pe podea nu cred că am mai făcut-o în ultima vreme.
A râs .
- Mda , sunt sigur. Şi vreau să fiu cu tine şi .... Şi.. Şi!
Mă aflam de-asupra sa şi ochii ni s-au întâlnit. Puteam citi în ei, prin acesta şi tot ceea ce dorea.
- Ştii, nu am mai luat anti-concepţionale în ultima vreme.
Mi-a atins chipul cu una din mâinile sale . Atât de frumoase erau atingerile lui, nu ştiu ce mi-a făcut dar nu mă puteam sătura de el.
- Eşti sigură de asta?
Am dat din cap afirmativ ridicându-mă şi el a început să fugă după mine.
- Mda, sunt. Vreau să văd un micuţ Joshua fugind pe aici şi spunându-i tatălui său că într-o zi o să joace mai bine baschet ca el.
A chicotit , prinzându-mă şi aruncându-mă pe canapea. Curând se afla şi el peste mine.
- Aştept şi eu ziua aia. Dar ce facem în momente ca ăsta , şi eşti fotomodel totuşi.
Era rândul meu să îi prin faţa în mâini şi să îl mângâi.
- Am şi o facultate, ai uitat? Nu o să murim de foame, şi o familie cu tine e mai importantă pentru mine decât un serviciu. Cât despre momentele de genu’ ăsta, sora ta o să îşi iubească nepoţii.
A râs la ceea ce tocmai spusesem şi a adăugat şi el.
- Mda, Jay o să fie furios, Miki mai întâi, apoi al nostru, ah şi probabil la fel o să se întâmple şi cu copilul lui Danny, nu?
M-am gândit două secunde.
- Probabil. Oare cum de toate persoanele trag spre ei?
- Hm, cine ÅŸtie?
Am dat din umeri ÅŸi acesta ÅŸi-a presat buzele de fruntea mea.
- Ce-avem la cină?
Ups. Da, ei bine, ştii cât am fost plecat am comandat pizza sau nu prea am mâncat şi... Ah , da . Nimic!
M-am înroşit şi acesta s-a ridicat.
- Mâncare chinezească?
Şi-a afişat zâmbetul larg şi plin de dragoste iar eu i-am făcut cu ochiul . Da, ăsta era tipul cu care mă măritasem. Nu un idiot care vroia ca masa să fie gata când vine acasă; sau un cretin care să o ţină pe nevastă-sa închisă în casă.
De aia te iubesc şi eşti doar al meu. Aşa cum ţi-am spus-o cu multă vreme în urmă. Rămâne valabil.
Oricum, e un extra din perspectiva lui Caro. Dacă vă interesează cum a evoluat viaţa ei şi ... eh, vedeţi în capitolul ăsta. Lecătură plăcută!!
Extra - Caroline
- Da ? Ce bine! Normal că mi-a fost dor de tine. Uite, trebuie să închid pentru că sunt la serviciu. Ştiu! Bine, te pup . Pa.
Am băgat repede micuţul obiect în genată şi am fugit să probez ultima garderopă pentru seara aceea. Era compusă dintr-o rochie scurtă, de seară şi foarte provocatoare. Au ales culoarea neagră, era mulată pe trup şi foarte legantă. Am văzut câteva detalii ce o scotea în evidenţă , dar nu eram atât de bună la analizat modelele create de Amber. Ea le cunoştea mai bine.
După ce am făcut câteva poze, după cum Gregory m-a obligat am putut în sfârşit să plec acasă .
- Domni... Doamnă Settle.
- Da? M-am întors pentru a-l zări pe Brian. Lucram cu acesta de câteva luni şi tot avea dificultăţi în a-mi spune „ doamnă†.De fapt, majoritatea aveau. Trebuiau să se obişnuiască, la dracu, eram măritată de vreo... patru ani? Nici nu mai ştiam cât timp trecuse, dar fusesem atât de fericită încât am zis „ da †cât să mă audă tot Universul. Cine ar fi crezut că în ziua în care am absolvit, Joshua a venit atât de frumos la mine, m-a răpit de la bal şi m-a dus într-un log magnific, pentru a-mi cere să mă căsătoresc cu acesta? Ei bine, eu nu . De fapt nici în acel moment nu ştiam dacă este real sau nu. Aranjase totul, a fost superb. O masă în aer liber, pe un fel de terasă dar care avea o singură masă. Mai târziu mi-a spus că închiriase întregul local pentru ca noi să avem intimitate. Razele lunii erau singurele care ne acompaniau, împreună cu lumânarea unică pusă pe mijlocul mesii. Două scaune perfecte, o cină romantică. Prima dată crezusem că este vorba doar de un „ felicitări†, sau să mă mut împreună cu el, cum ştiam că vrea Jay să facă cu Amby.
Însă, fusese mai extraordinar decât atât. S-a pus în genunchi, cu hotărâre, dar nu a stat mult aşa. Chiar mă amuza, m-a ridicat în braţe şi a început să mă învârtă ca un nebun, strigându-mi cât de mult mă iubeşte şi cât timp a plănuit asta. A dat drumul la muzică şi m-a invitat la dans, ceva lent – ceea ce nu îi stătea deloc în fire. Mi-a sărutat mâna stângă de parcă ar fi vrut să o devoreze şi m-a privit adânc în ochi în timp ce a făcut o plecăciune regală. A scos o cutiuţă mică, roşie şi încă îmi ţinea degetele într-ale sale şi a întins cutiuţa , deschizând-o.
„ – Probabil că ai fos cerută de miliarde de ori până acum dar, domniÅŸoară Caroline, nu aÅ£i vrea să vă măritaÅ£i cu acest umil bărbat care vă aÅŸteaptă de o mulÅ£ime de vreme? Să fiÅ£i soÅ£ia lui ÅŸi să aveÅ£i grijă de el, de apartamentul pe care tocmai l-a cumpărat pentru voi doi, ÅŸi... să zicem, să faceÅ£i ÅŸi vreo cinÅŸpe copii pe drum?â€
Aproape că îmi venise să râd la declaraţia lui, şi la modul în care m-a cerut. Dar am zis „ da†cât să mă audă întreaga lume. Şi acesta iar m-a sărutat, iar m-a plimbat în braţele sale şi mi-a urlat cât mă iubeşte. La rândul meu, am făcut şi eu acelaşi lucru. A fost minunat.
Desigur, că acestea erau amintiri şi am fost trezită din visare destul de curând.
- AÅ£i auzit ce am zis?
Am dat din cap negativ şi Brian a oftat, repetând.
- Aţi putea trece pe la domni... doamna Asazuki – şi la naiba, data trecută nu greşisem – şi să îi duceţi actele astea? Vreau să spun, ieri am uitat să i le dau şi azi a venit atât de puţin aici. Şi... Ei bine, am ceva de făcut şi...
Am început să râd şi am luat documentele, promiţându-i că voi merge să i le dau. Amber mereu pleca mai devreme, ceea ce mi se părea normal după ce lucrase în ultimele două săptămâni mai mult decât oricine.
Am ieşit din companie şi mi-am căutat maşina în parcare; acelaşi loc obişnuit şi am condus până la verişorul meu. Desigur, atunci când am ajuns acesta încă nu sosise.
- Bună scumpete, uite m-a trimis dragul de Brian „ domnişoara – doamna †să îţi aduc chestiile astea. Nu ştiu , nişte acte pe care le-ai uitat.
I –am zimbit larg privind-o din cap până în picioare. Părul lung ca întotdeauna şi cârlionţat, ochii verzui calzi şi primitori cum fuseseră întotdeauna. Îmi era oarecum dor de timpurile vechi, când eram la liceu şi ne luptam în războaiele adolescentine... Mă schimbasem de atunci, ea ar spune că eram mai nebună ca oricând. Dar mă şi maturizasem , pe o parte. Am intrat la îndemnul ei înăuntru şi am observat cât de frumoasă era locuinţa ei. Era de înţeles, după ce mama-soacră o decorase şi redecorase destul în ultima perioadă.
- Aţi făcut iar schimbări?
- Mama.
Şi-a dat ochii peste cap şi m-a poftit în sufragerie.
- Scuze păpuşă, dar trebuie să fug. Joshua se întoarce azi acasă. Nu l-am văzut de... Ăă, mult. Aşa că ... Înţelegi tu.
- Ok Caro. O să îi zic lui Jay că ai trecut pe aici, şi o să fie supărat că nu aţi mai venit de mult la noi. Poate mâine? El nu prea apucă să vă vadă, ştii?
Am luat-o în braţe, ce dor îmi era de vremea când eram doar nişte copii fără griji. Acum trebuia să mă gândesc cum şi ce trebuie să fac la orice minut. Însă am avut parte de atâta libertate cât mi-a trebuit. Acum era vremea responsabilităţilor. La naiba.
- Dap, o să venim.
Am sărutat-o pe obraji şi am ieşit. Seara deja se instalase; uram să conduc noaptea singură. De fapt preferam să stau pe scaunul pasagerului şi soţul meu să fie acela care conduce. Asta era probabil din cauza faptului că îmi lipsea atât.
Etajul cinci era liniştit, ca întotdeauna. Mă bucuram că vecinii mei erau tineri şi nu prea erau pe acasă, ceea ce însemna că nu îi deranjau nici zgomotul făcut de mine şi Josh .
- Of, la dracu! Unde mi-am pus cheile alea?
Mi se întâmpla adesea să le las la serviciu, sau să le pun prin maşină şi să le pierd. Dar întotdeauna le găseam. Aşa s-a întâmplat şi de această dată. Am învârtit cheia în uşă şi am intrat. Apartamentul era luminat, aşa că am zâmbit uşurată aruncând cât colo geanta şi jacheta.
- Păpuşel, am venit.
Din sufragerie şi-a făcut apariţia un bărbat înalt, blond şi cu un corp de... Şi nu am putut să îmi continui gândurile pentru că s-a năpustit asupra mea sărutându-mă. Una din mâinile sale s-a aşezat pe fundul meu şi cu o alta mi-a prins unul din sâni. Buzele lui le-a căutat pe-ale mele, găsindu-le şi savurându-le , pe când limbile noastre se jucau acelaşi joc cunoscut de ani de zile.
- Bestie, ce-ai făcut cât am lipsit? Hm, trebuie să întreb prin vecini?
A ridicat o sprânceană în glumă iar eu am scos limba la el dându-mi bluza jos, purtam un sutien negru cu model simplu. Amprenta lui Amber se vedea şi pe acesta.
- Ei , m-am culcat cu unul sau doi de la etajul ăsta. Aaa, şi cu unul de la etajul 10. Dar nu îţi face griji, aventuri de-o noapte, nimic mai mult.
S-a încruntat şi s-a apropiat de mine, trântindu-mă pe podea.
- Mda , ÅŸi eu. Doar aventuri.
Era vremea ca eu să îmi pun faţa supărată. Dar mai puteam? Desigur că nu, fiara asta mă domina întru totul. Degetele sale lungi şi puternice îmi curprinseseră abdomenul iar limba lui îmi gusta fiecare părticică.
- Ar trebui să fac un duş...
Am încercat să zic amintindu-mi ce zi încărcată avusesem şi cum trebuia să arăt. Însă nu s-a dat de pe trupul meu, din contră mă îndemna să continui . Aşa că nu am refuzat şi i-am rupt tricoul , aruncându-l. M-am întors asupra sa sărutându-l cu agresivitate, şi având grijă să îi las semn pe gât.
- Oh , da . Mi-a fost aşa dor de tine. Ce dracu, nu mai plec nicăieri.
M-am uitat curioasă spre acesta, atunci când a început să îmi desfacă sutienul.
- Åži serviciul?
Eliberându-mă de obiectul vestimentar şi-a vârât gura între cei doi sâni, sărutându-i.
- Ah, Josh.
I-am zâmbit căutându-i fermuarul patanlonilor pentru a-i da jos. Asta am şi făcut, în timp ce el se descotorosea de fusta mea.
- Ei bine, dacă tot vrei să ştii tocmai am dat-o dracu de echipă ; ăia nu ştiu ce înseamnă să dai o pasă, şi am zis să mă ocup de ceva singur. Am jucat destul în ultima vreme, ador baschetul dar nu îmi place să fiu plecată atâta vreme şi oricum nu mai e ce era înainte. Ştii?
Am dat din cap continuând să îl mângâi , şi rostogolindu-ne pe podea.
- Ei , da. Atunci când eram la liceu puteam juca doar din plăcere şi nu ne păsa de fiecare joc. Şi la fel sunt toate echipele, aşa că e timpul să fac o echipă ca lumea care să ştie care sunt adevăratele valori ale baschetului. Nu ştiu încă cum, dar o să văd eu.
- Normal, o să ne descurcăm. Eşti sigur că nu vrei să mai fi în acea echipă? Am crezut că înseamnă mult pentru tine.
Scoţându-mi chiloţeii şi aflându-se şi el gol peste mine, mi-a căutat gura şi în timp ce ne sărutam m-a pătruns.
Gâfâind, am zis.
- Pe podea nu cred că am mai făcut-o în ultima vreme.
A râs .
- Mda , sunt sigur. Şi vreau să fiu cu tine şi .... Şi.. Şi!
Mă aflam de-asupra sa şi ochii ni s-au întâlnit. Puteam citi în ei, prin acesta şi tot ceea ce dorea.
- Ştii, nu am mai luat anti-concepţionale în ultima vreme.
Mi-a atins chipul cu una din mâinile sale . Atât de frumoase erau atingerile lui, nu ştiu ce mi-a făcut dar nu mă puteam sătura de el.
- Eşti sigură de asta?
Am dat din cap afirmativ ridicându-mă şi el a început să fugă după mine.
- Mda, sunt. Vreau să văd un micuţ Joshua fugind pe aici şi spunându-i tatălui său că într-o zi o să joace mai bine baschet ca el.
A chicotit , prinzându-mă şi aruncându-mă pe canapea. Curând se afla şi el peste mine.
- Aştept şi eu ziua aia. Dar ce facem în momente ca ăsta , şi eşti fotomodel totuşi.
Era rândul meu să îi prin faţa în mâini şi să îl mângâi.
- Am şi o facultate, ai uitat? Nu o să murim de foame, şi o familie cu tine e mai importantă pentru mine decât un serviciu. Cât despre momentele de genu’ ăsta, sora ta o să îşi iubească nepoţii.
A râs la ceea ce tocmai spusesem şi a adăugat şi el.
- Mda, Jay o să fie furios, Miki mai întâi, apoi al nostru, ah şi probabil la fel o să se întâmple şi cu copilul lui Danny, nu?
M-am gândit două secunde.
- Probabil. Oare cum de toate persoanele trag spre ei?
- Hm, cine ÅŸtie?
Am dat din umeri ÅŸi acesta ÅŸi-a presat buzele de fruntea mea.
- Ce-avem la cină?
Ups. Da, ei bine, ştii cât am fost plecat am comandat pizza sau nu prea am mâncat şi... Ah , da . Nimic!
M-am înroşit şi acesta s-a ridicat.
- Mâncare chinezească?
Şi-a afişat zâmbetul larg şi plin de dragoste iar eu i-am făcut cu ochiul . Da, ăsta era tipul cu care mă măritasem. Nu un idiot care vroia ca masa să fie gata când vine acasă; sau un cretin care să o ţină pe nevastă-sa închisă în casă.
De aia te iubesc şi eşti doar al meu. Aşa cum ţi-am spus-o cu multă vreme în urmă. Rămâne valabil.