Iluzii [+16 / +18]

[Denny]

Capitolul III


Am inteles din ceea ce mi-a zis ca era de rau. Nu imi imaginam cum ar putea reactiona Takumi la auzirea acestei vesti. Trantesc telefonul pe covorul mult prea pufos pentru a se sctrica. La scurt timp am auzit micul obiect sunand. Ma asteptam sa fie una dintre prietenele mele asa ca am mers repede sa il iau de jos. Totusi marea mea surpriza era ca am primit un mesaj de la brunetul meu. Continutul mesajului m-a ingrozit, inseamnand ca suspiciunile mele erau adevarate. Intru in agenda telefonului si caut numarul tatalui meu. Eram ingrozita, trebuia sa plec de aici cat mai repede. Pun telefonul la ureche si astept sa raspunda, dar nimic. Nu imi raspundea nimeni, trantesc telefonul pe pat si incep sa plang. De ce dracu plangeam ? Nu eu mi-am facut-o cu mana mea ? Nu eu am facut pariul acesta ? Iau telefonul in mana si ii scriu un mesaj lui Takumi. "Iarta-ma" Atat i-am putut scrie, nu voiam sa inrautatesc lucrurile. M-am dus in baie si mi-am dat drumul la apa rece. Simteam nevoia sa ma trezesc, sa ma gandesc ca totul a fost un cosmar, ca pariul nu a existat. Am luat in palme apa si mi-am aruncat-o pe fata, uitand sa ma demachiez rimelul imi curgea pe fata, in alte dati m-ar fi interesat, dar acum, acum nu avea nicio importanta. Dar ce zic ? Sunt o idiota, sunt o Barbie, asa cum imi zic la liceu, sunt doar o fata fara creier, ma urasc pe mine insumi. Sunt o proasta, negandita, ma cred regina lumii, pe cand sunt o amarata de fata. Imi aud telefonul sunand, fug repede inapoi in camera si vad numarul tatalui meu.

- Tati ! am exclamat eu. Te rog, tata, scoate-ma de aici. Te rog, vreau sa plec saptamana asta de aici. i-am zis mai plangand.
- Ce ai patit ? Ce e cu schimbarea asta ? De ce nu ramai sa termini liceul ?
- Nu-l pot termina acolo ? Sau e asa de greu sa dai cativa bani in plus ?
- Nu de asta, scumpo, dar
- Dar ce ? Nu ma vrei acolo ca sa nu ma intalnesc cu fufa aia pe care o ai acolo ? Daca asta e, nu te teme, eu o sa stau in casa mamei mele din Paris. Cea pe care a cumparat-o ea. Dar te avertizez un lucru : Prostituatele nu au ce cauta in fata mea, daca vin la tine acasa. S-a inteles ?
- Cum indraznesti sa-mi vorbesti asa ? Cine esti tu sa o judeci pe ea ?
- Cine sunt eu ? Ma intrebi cine sunt ? O judec pentru ca ea a uciso pe mama, nu ma intereseaza daca politia a zis ca e nevinovata. In mintea mea, ea e singura vinovata!

I-am inchis telefonul iar apoi am inceput sa plang amar. Ma saturasem sa o protejeze mai mult pe ea, m-a dat la o parte, s-a dus cu tarfa aia. Si pentru asta nu o sa il iert niciodata. Niciodata, chiar daca e tatal meu. Sa stea cu asasina mamei mele, cu asasina femeii pe care dupa el a iubit-o mai mult ca pe viata lui. Aud telefonul sunand iarasi, e tata, sa-i raspund sau sa nu-i raspund. Pana la urma i-am raspuns, mi-a cerut iertare, si mi-a zis ca saptamana viitoare voi fi in Franta. I-am inchis, am zambit imi placea ca puteam sa plec de aici. Maine voi da ochii cu el, sper sa fiu puternica si sa nu plang ca si o magdalena. M-am dus catre o alta incapere unde imi tineam hainele si celelalte lucruri. Mi-am luat doua trollere albastre si am inceput sa-mi impachetez lucrurile. Haina dupa haina, o puneam automat, am umplut trollerele dar nu mi-am pus toate hainele, le lasam aici, nu voiam sa am prea multe amintiri. Continent nou, oras nou, viata noua. Le-am pus inapoi in garderoba, si mi-am luat pijamalele pe mine. Mi-am luat laptopul in brate si am inceput sa ma uit peste pozele care le aveam cu prietenii mei, inclusiv cu Takumi. Siroaie de lacrimi au inceput sa-mi inunde fata. Le-am sters repede si mi-am luat telefonul si am sunat-o pe Elisse, i-am zis ca voi pleca in Franta zilele acestea. Inevitabilul s-a intamplat, a inceput sa planga in hohote, spunandu-mi sa nu plec, sa nu o las singura. Nu am mai stiut ce sa ii spun, pe mine ma durea la fel de tare ca si pe ea, poate ca mai mult.