Iluzii [+16 / +18]

[Aylin]

Vai deci ultima replica.. made my day, lol :))
Rusine mie, nici nu am apucat sa comentez la partea cu Danny ._. Mi-e sincer mila de el pentru ca are parte de unrequited love *sigh* Plus ca pare asa un baiat de treaba, sper ca Amber sa reuseasca sa-l ierte in cele din urma, ar fi prea trist daca nu ar face asta >.<

Chiar ma si intrebam cum o sa faceti sa-l scoateti pe Jay din coma saracul :)) Mi-a placut capitolul, bine ca a fost pus asa repede, thx Denny <3
Desi mai bine ar calca si el acceleratia aia, ca nu ma supar daca ii spune lui Amber ca o iubeste ;)) [promit sa nu fac -prea mult- pe geloasa :D].

Mult succes la scris in continuare :*

[Denny]

Hellaaaaau ! Am venit cu cun capitol extra, asa ca sa nu va las in plop. :)) E din perspectiva lui Danny ^-^. Enjoy, si mersi de commuri ^-^

[center]Danny[/center]

O privesc si innebunesc. Nu stiu ce dracu e cu mine. Ce am patit, sentimentele mele fata de ea erau cam prea profunde si obsesive. Ma intrebam daca e doar din placerea de a avea ceea ce voia si Jayson, sau doar era un sentiment care nu-mi dadea pace, nu ma lasa sa dorm cu gandul ca altul, care nu sunt eu, o atinge, ii simte buzele si toate celelalte chestii. Nu ma puteam gandi cum avea un baiat sa ii atinga trupul acela parca de statuie, contrstruit prea perfect. Era mica de statura, dar cred ca asta o facea si mai adorabila decat era. Am fost un las incercand sa pofit de ea. Dar ce dracu puteam sa fac ? Am fost beat. Dar sunt prost ? Asta e doar o scuza, dorinta se simte si cand esti treaz. ma uram, uram faptul ca am departat-o de mine, ca am facut in asa fel incat sa nu ma mai vrea sa ma mai vada niciodata. Gresisem si o regretam, dar nu aveam ce sa fac. Nu puteam da timpul inapoi sa evit aceasta nenorocire. Si totusi, ma gandesc, ce s-ar fi intamplat daca Jay nu ar fi aparut, as fi continuat ? Sigur ca da ! Imi era mila de mine. Ma uram. E a doua zi dupa intamplare, ma satur sa stau in casa. Ieri dimineata am privit-o, s-a speriat, dupa cum ma gaandeam, corpul ei a reactionat asa cum ar reactiona un animal care a cazut prada aceluias pradator a doua oara. Priveam agitat bautura care se afla pe mini-bar. Ma tenta, dar aveam sa renunt. Sa nu mai fac aceeasi greseala de doua ori. Aceeasi prostie, care poate a doua oara urma sa fie consumata. Enervat de tentatia mult prea mare la vederea bauturii am plecat din casa. M-am dus sa ma plimb. Brusc, am ajuns la casa lui Jayson. Am privit-o de doua ori iar apoi am inaintat. Am batut la usa, odata, de doua ori, a doua oara mi-a raspuns matusa Angelique. Ochii ii erau inlacrimati, de ce naiba plangea ? S-a certat cu unchiul Takumi ?

- Ce s-a intamplat ? am intrebat cu un ton scazut.
- Jayson ... mi-a spus retragandu-si cuvintele.
- Ce e cu el ? am intrebat enervat.
- E la spital, se pareca a avut un accident. zis si facut, a pufnit in plans.

Cand am au auzit de accidentul lui Jayson cred ca buzele mi s-au arcuit intr-un zambet care nu ar trebui sa-si aiba locul pe fata mea. M-am gandit pentru o secunde cum ar fi daca el ar muri, eu as fi avut cale libera spre inima lui Amber. Era perfect ! Dar totusi, gandurile rele mi-au fost spulverate. M-am panicat, eram in stare sa gandesc ca si un criminal, daca ma gadeam mai bine si un criminal in serie ar putea gandi mult mai 'cald' decat mine. Matusa Angelique m-a luat de brat, si practic m-a obligat sa ma duc cu ea. Am intrat in Porscheul ei si a pornit grabita. Cu mana dreapta si-a cautat agitata telefonul in geanta, cand l-a gasit a format un numar si si-a dus mobilul la ureche.

- Takumi ! O, Daoamne ! Jayson ! a luat o gura de aer iar apoi a continuat.
- E in spital ! A avut un accident azi dimineata in drum spre scoala. Oh, Takumi ! Vin-o la spitalul central, te rog ! se ruga de unchiul inca cu lacrimile in ochi. Vin-o repede, am nevoie de tine ! a inceput sa strice in timp ce conducea.

I-am putut vedea clar lacrimile curgand pe fata ei, nici macar nu se sinchisea sa le stearga, nu o mai vazusem pe matusa sa planga. In acel moment mi-am dat seama ceea ce era Jayson pentru ea. Unicul copil, tot ce avea mai sfant pe lume impreuna cu unchiul Takumi. Nu stiam de ce nu au mai avut o fata, sau chiar un alt baiat. Ma intriga acest fapt. Nu mi-a venit sa cred cat cat de repede am putut ajunge la spital. A parcat masina destul de stramb, dar nu cred ca i-a pasat. Pe cand sa iasa din masina s-a impiedicat, dar nu a cazut, a continuat sa mearga, mai bine zis sa fuga. Era agitata. Am urmarit-o si eu pana la receptie si a intrebat de fiul ei, dar nu i-a folosit numele, ci a cerut informatii despre accidentul care s-a petrecut pe strada cu pricina. Ne-au informat ca era intr-o operatie destul de complicata si mai avea sa dureze ceva timp. Asta a nelinistit-o si mai mult pe Angel. Dupa ceva timp a aparut si Takumi cu Eric si Elisse. Toti trei aveau chipurile ingrozite. Liss s-a dus la Angel si a luat-o in brate. Matusa nu-si mai stapanea lacrimile dandu-le frau pe fata ei.
Dupa vreo ora sau ceva in genul, am vazut-o intrand pe Amber cu Caroline, Josh si Dave in urma ei. Arata ingrozitor, avea ochii rosii si umflati. Un sentiment de dezamagire s-a izbit in plin de mine. Nu credeam ca putea sa arata in halul acela doar .... doar pentru unul ca si el . Mi-am incruntat privirea, m-am intorsc cu spatele la ea ca sa nu o vad. La scurt timp, enervat sa suspinele ei, am plecat. Am auzit-o pe Caroline strigandu-ma dar nu m-a interesat. Nu voiam sa mai fiu cu ei. Pentru mine Jayson era acum un rival, nici pe departe o ruda, de acum, eram intr-o competitie, trofeul cel mare v-a fi dragostea lui Amber si toata fiinta ei. gadeam obsesiv, poate chiar ciudat.

Saptamanile au trecut, iar Amber tot cu Jay statea. Ma durea acest fapt, dar in acelasi timp imi alimenta ura fata de el. Accidentul a fost doar un pretext sa stea aproape de el. Cat de patetic. Il uram, foarte, dar foarte mult. Stateam in camera si priveam tavanul pierdut. Ciudat, amintirile din noaptea aceea mi-au revenit in minte, corpul ei, strigatele ei. Totul, avusesem ocazia sa ii iau ce avea mai de pret dar iarasi a intervenit el. Inca regretam faptul ca nu a murit in acel accident, sau cel putin pe masa de operatie. Enervat, mi-am luat flanela neagra de pe spatele scaunului si am iesit pe usa apartamentului. Am inceput sa merg din ce in ce mai rapid pe straga, aproape fugeam. Picaturi de apa mi se prelingeau pe frunte, se pare ca ploua. Am ajuns in fata mallului si am intrat grabit in incinta lui. Fara sa vreau am dat peste o fata. Impactul a avut ca si consecinta caderea ei peste mine, fara intentie mainile mele au ajuns pe fesele ei. M-am uitat la chipul ei, avea niste ochi albastrii superbi, aproape la fel de frumosi ca si a lui Amber. Parul negru ii acoperea putin fata, dar i-am putut observa obrajii imbujorati. Apoi mi-am dat seama ca stateam de ceva timp pe jos, intr-o pozitie nu tocmai decenta, iar oamenii se holbau la noi.

- Scuze. am murmurat in timp ce am ridicat-o.

Am privit-o incaodata in ochi, era speriata. Gafaia cu putere. Atunci i-am auzit vocea:

- Ajuta-ma !

Mi-am ridicat o spranceana la cererea proasteasca care a facut-o. Apoi am vazut niste tipi care o urmareau. Doamne ! In ce s-a bagat si fata asta ?

[Cristinel]

OOOOOOOOOOOOOOO nu voi chiar vroiati sa-l omorati pe Jayson :grr: totusi ma bucur ca a scapat cu viata si ca Amber petrece mai mult timp cu el si ca ii da sa manance si toate cele :love: Acum sa zic ce nu imi place,Danny asta ce ganduri poate sa aiba si baiatul asta ce gandeste si el vroia ca Jayson sa moara pe masa de operatii sau sa moara pe loc :scary: Mi s-a parut foarte rau atunci cand Caroline l-a strigat si el s-a facut ca nu o aude ce zice ce atata atentie pe capul lu neispravitu ala,nu mai e varmiu e rivalu meu nu ca eu l-as fi considera pe Jay un neispravit,hai ca inteleg gelozie gelozie dar nici chiar asa incat sa-i indeparteze pe cei din jurul lui cred ca ar fi mai bine sa i se aprinda calcaile dupa brunetica aia cu ochii albastrii ca nu imi place cum gandeste de loc baietelu asta Amber nu e pentru el :grr:

[Mitus]

Hello
So... sa presupunem, doar presupunem, ca va iert pentru ce ia-ti facut bietului Jay, dar cu conditie... Vreau ca cei doi sa fie cat mai repede impreuna!!! Nu mai suport:yada: ce poate fi asa greu sa-i zica ca il iubeste sau ca o iubeste?! Pfff... Cum poate Jay sa spuna ca o sa incerce sa ignore sentimentele pe care le are fata de Amber???
Frate o iubesti spunei ca de nu te fac eu sa-i zici clar? (gata innebunesc, vorbesc cu personajele dintr-un fic...)
Cum poate scumpul meu Danny sa fie atat de rau? Cum sa-i doresti moartea cuiva, mai ales daca iti este var... Poate ca intr-un fel are dreptate, adica el a iubit-o pe Amber pentru mult timp si inca o iubeste, pe cand zapacitul ala de Jay numai acum si-a dat seama(bine ca cel putin si-a dat seama de acest lucru) Plang... lumea devine tot mai rea... Sper ca si el sa se indragosteasca de o alta fata cat mai repede, nu prea imi place ca el sufera... Dupa parerea mea Amber nici nu il prea merita asa ca ar trebui sa fie si el mai barbat, presupun ca acesta ar fi cuvantul potrivit.
So continuarea stiu ca o sa apara putin mai greu... Ehh incerc sa supravietuiesc, dar pls hurry up:o3
:bye:

[cathy*angel]

Ma bcur tare mult ca aveti o asemenea imaginatie...si imi place felul in care va exprimati si punezi lucrurile cap la cap e ff tare capitolul faceti o treaba excelenta!Sincer am incercat sa fac si yo un fic si mi-a iesit o porcarie...dar voi aveti o imaginetie mai ceva ca a lui Eminescu(D-zeu sa-l ierte).

Gata1 am terminat!!!!!

Astept cu sufletul la gura continuarea!!!

Bye-bye!kissu:-* :-D :-h

[Khonsu]

yupyy....capitol extra :X.....chiar daca e din punctul de vedere a lui Danny, pe care am ajuns sa nu-l sufar...Sper ca o sa se trezeasca din obsesia pe care o are pentru Amby...si poate se indragosteste de fata aia :P:...ar fi cel mai bine.
Ia sa corectam un pic capitolul...ca am vazut niste greseli :P: (fac asta doar ca sa nu invat pentru teza la franceza:)): )

[center]Danny[/center]

O privesc si innebunesc. Nu stiu ce dracu e cu mine. Ce am patit, sentimentele mele fata de ea erau cam prea profunde si obsesive. Ma intrebam daca e doar din placerea de a avea ceea ce voia si Jayson, sau doar era un sentiment(era doar un sentiment -ai grija la exprimare,si mai ales la inversiuni)care nu-mi dadea pace, nu ma lasa sa dorm cu gandul ca altul, care nu sunt eu, o atinge, ii simte buzele si toate celelalte chestii. Nu ma puteam gandi cum avea un baiat sa ii atinga trupul acela parca de statuie, contrstruit(construit) prea perfect. Era mica de statura, dar cred ca asta o facea si mai adorabila decat era. Am fost un las incercand sa pofit de ea. Dar ce dracu puteam sa fac ? Am fost beat. Dar sunt prost ? Asta e doar o scuza, dorinta se simte si cand esti treaz(si cand sunt treaz). ma uram(Ma), uram faptul ca am departat-o de mine, ca am facut in asa fel incat sa nu ma mai vrea sa ma mai vada niciodata.(exprimare gresita..ai grija la inversiuni si repetitii.Cred ca suna mai bine"sa nu mai vrea sa ma vada vreodata) Gresisem si o regretam, dar nu aveam ce sa fac. Nu puteam da timpul inapoi sa evit (Nu puteam da timpul inapoi ca sa/si sa evit aceasta nenorocire)aceasta nenorocire. Si totusi, ma gandesc, ce s-ar fi intamplat daca Jay nu ar fi aparut, as fi continuat ? Sigur ca da ! Imi era mila de mine. Ma uram. E a doua zi dupa intamplare, ma satur sa stau in casa. Ieri dimineata am privit-o, s-a speriat, dupa cum ma gaandeam,(gandeam) corpul ei a reactionat asa cum ar reactiona un animal care a cazut prada aceluias pradator a doua oara. Priveam agitat bautura care se afla pe mini-bar. Ma tenta, dar aveam sa renunt. Sa nu mai fac aceeasi greseala de doua ori. Aceeasi prostie, care poate a doua oara urma sa fie consumata. Enervat de tentatia mult prea mare la vederea bauturii am plecat din casa. M-am dus sa ma plimb. Brusc, am ajuns la casa lui Jayson. Am privit-o de doua ori iar apoi am inaintat. Am batut la usa, odata, de doua ori, a doua oara mi-a raspuns matusa Angelique. Ochii ii erau inlacrimati, de ce naiba plangea ? S-a certat cu unchiul Takumi ?

- Ce s-a intamplat ? am intrebat cu un ton scazut.
- Jayson ... mi-a spus retragandu-si cuvintele.
- Ce e cu el ? am intrebat enervat.
- E la spital, se pareca(se pare ca) a avut un accident. [i]zis si facut, a pufnit in plans. (nu prea are un inteles...era mai bine "zise,si apoi a pufnit un plans")

Cand am au auzit(cine au?:| este "cand am") de accidentul lui Jayson cred ca buzele mi s-au arcuit intr-un zambet care nu ar trebui sa-si aiba locul pe fata mea. M-am gandit pentru o secunde(secunda) cum ar fi daca el ar muri, eu as fi avut(eu as avea....incurci timpurile) cale libera spre inima lui Amber. Era perfect ! Dar totusi, gandurile rele mi-au fost spulverate(spulberate). M-am panicat, eram in stare sa gandesc ca si un criminal, daca ma gadeam(gandeam) mai bine si un criminal in serie ar putea gandi mult mai 'cald' decat mine. Matusa Angelique m-a luat de brat, si practic m-a obligat sa ma duc(mai bine suna"sa merg") cu ea. Am intrat in Porsche-ul ei si a pornit grabita. Cu mana dreapta si-a cautat agitata telefonul in geanta, cand l-a gasit a format un numar si si-a dus mobilul la ureche.

- Takumi ! O(h), Daoamne (Doamne)! Jayson ! a luat o gura de aer iar apoi a continuat.
- E in spital ! A avut un accident azi dimineata in drum spre scoala. Oh, Takumi ! Vin-o la spitalul central, te rog ! se ruga de unchiul inca cu lacrimile in ochi. Vin-o repede, am nevoie de tine ! a inceput sa strice(strige) in timp ce conducea.

I-am(Daca ai zis I-am, nu trebuia sa mai pui si "ei": "I-am putut vedea clar lacrimile curgand pe fata") putut vedea clar lacrimile curgand pe fata ei, nici macar nu se sinchisea sa le stearga, nu o mai vazusem pe matusa sa planga. In acel moment mi-am dat seama ceea ce era Jayson pentru ea. Unicul copil, tot ce avea mai sfant pe lume impreuna cu unchiul Takumi. Nu stiam de ce nu au mai avut o fata, sau chiar un alt baiat. Ma intriga acest fapt. Nu mi-a venit sa cred cat cat(doar un"cat" :P:) de repede am putut ajunge la spital. A parcat masina destul de stramb, dar nu cred ca i-a pasat. Pe cand sa iasa din masina s-a impiedicat, dar nu a cazut, a continuat sa mearga, mai bine zis sa fuga. Era agitata. Am urmarit-o si eu pana la receptie si a intrebat de fiul ei, dar nu i-a folosit numele, ci a cerut informatii despre accidentul care s-a petrecut pe strada cu pricina. Ne-au informat ca era intr-o operatie destul de complicata si mai avea sa dureze ceva timp. Asta a nelinistit-o si mai mult pe Angel. Dupa ceva timp a aparut si Takumi cu Eric si Elisse. Toti trei aveau chipurile ingrozite. Liss s-a dus la Angel si a luat-o in brate. Matusa nu-si mai stapanea lacrimile dandu-le frau pe fata ei.(se intelegea ca pe fata ei le-o dat drumu...nu era nevoie sa pui si "ei" )
Dupa vreo ora sau ceva in genul, am vazut-o intrand pe Amber cu Caroline, Josh si Dave in urma ei. Arata ingrozitor, avea ochii rosii si umflati. Un sentiment de dezamagire s-a izbit in plin de mine. Nu credeam ca putea sa arata(sa arate) in halul acela doar .... doar pentru unul ca si el . Mi-am incruntat privirea, m-am intorsc(intors) cu spatele la ea ca sa nu o vad. La scurt timp, enervat sa (de)suspinele ei, am plecat. Am auzit-o pe Caroline strigandu-ma dar nu m-a interesat. Nu voiam sa mai fiu cu ei. Pentru mine Jayson era acum un rival, nici pe departe o ruda, de acum, eram intr-o competitie, trofeul cel mare v-a fi dragostea lui Amber si toata fiinta ei. gadeam(Gandeam) obsesiv, poate chiar ciudat.

Saptamanile au trecut, iar Amber tot cu Jay statea. Ma durea acest fapt, dar in acelasi timp imi alimenta ura fata de el. Accidentul a fost doar un pretext sa stea aproape de el. Cat de patetic. Il uram, foarte, dar foarte mult. Stateam in camera si priveam tavanul pierdut. Ciudat, amintirile din noaptea aceea mi-au revenit in minte, corpul ei, strigatele ei. Totul, avusesem ocazia sa ii iau ce avea mai de pret dar iarasi a intervenit el. Inca regretam faptul ca nu a murit in acel accident, sau cel putin pe masa de operatie. Enervat, mi-am luat flanela neagra de pe spatele scaunului si am iesit pe usa apartamentului. Am inceput sa merg din ce in ce mai rapid pe straga, aproape fugeam. Picaturi de apa mi se prelingeau pe frunte, se pare ca ploua. Am ajuns in fata mallului si am intrat grabit in incinta lui. Fara sa vreau am dat peste o fata. Impactul a avut ca si consecinta caderea ei peste mine, fara intentie mainile mele au ajuns pe fesele ei. M-am uitat la chipul ei, avea niste ochi albastrii superbi, aproape la fel de frumosi ca si a lui Amber. Parul negru ii acoperea putin fata, dar i-am putut observa obrajii imbujorati. Apoi mi-am dat seama ca stateam de ceva timp pe jos, intr-o pozitie nu tocmai decenta, iar oamenii se holbau la noi.

- Scuze. am murmurat in timp ce am ridicat-o.

Am privit-o inca o data in ochi, era speriata. Gafaia cu putere. Atunci i-am auzit vocea:

- Ajuta-ma !

Mi-am ridicat o spranceana la cererea proasteasca care a facut-o. Apoi am vazut niste tipi care o urmareau. Doamne ! In ce s-a bagat si fata asta ?

Ai mai multa grija da repetitii, la persoane,timpuri si la inversiuni.Sper ca nu am fost prea rea...dar stresul asta ma omoara:(:
Astept urmatorul capitol...

Bye &huggs >:D<[/b]

[Kripterya]

Hy, in sfarsit un nou capitol...pacat ca nu este din perspectiva lui Jay sau a lui Amber. Deci eu ador cuplul asta. Pur si simplu ii ador:love:. Singura problema e ca nu si-au impartasit sentimentele. Faceti sa se intample cat mai repede, va rooooog...:pls:.
Nu mai am rabdare, asta astept de la inceput, iar cand o ati postat capitolul in care Jay recunoaste ca o iubeste pe Amber deja abia asteptam celalalt capitol, dar....pauza.... Nu m-am putut bucura, sa citesc si eu ceva hot, ca intre Josh si Caro:cry:.
Nu-i corect:cry:. Cred ca deja ma cam duc prea departe, cred ca o iau pe campuri....:ha:.
Astept nextu si succes la teze (aproape toti suferim de boala asta... bine ar fi fara ele...offf... dar nu se gandeste nimeni sa ne ajute sa scapam mai usor...)
:bye: :*:*:*

[Teh]

Ok. Mulţam tuturor de aprecieri şi comentari. Mă scuzaţi de întârziere, dar nu s-a putut până acum. Ca să mă revanşez, am făcut un mic extra.. Este din perspectiva lui Amber, dar nu îl număr ca şi capitol [ like 37 ] doar extra.

Lectură plăcută <3!

[center]Capitol EXTRA - Amber ÅŸi Danny.[/center]

- Trebuie să plec. Dar mai vin şi mâine.
Am mers lângă el şi l-am pupat pe frunte. Mi-a prins mâna iar eu am zâmbit. După care am decis că ar fi timpul să plec. I-am făcut cu mâna.
- Mai vi şi mâine?
Am dat afirmativ din cap.
- Nu aş lipsi pentru nimic în lume.
Am ieşit şi pe hol am putut-o vedea pe mătuşa Angelique. I-am zâmbit, şi aceasta mi-a răspuns în acelaşi mod căldurs. Se lăsase oarecum seara , deşi era încă lumină.
- Mulţumesc Amber.
M-am uitat mirată la mătuşa Angelique, după care am realizat care era motivul pentru care îmi mulţumea. Am chicotit.
- Plăcerea este de partea mea. Ador să stau cu Jay.
Ochii ei s-au aţintit asupra a lor mei, cu suspiciune mă întrebă.
- Hmm, ce vrei să spui? Nu cumva..?
Mi-am ferit privirea şi m-am înroşit. A apărut unchiul Takumi la timp. Salvarea mea. M-a îmbrăţişat şi sărutat pe obraz , după care mi-a mângâiat uşor părul. A avut parte de acelaşi tratament şi mama lui Jay, numai că mai intens şi sărutul fusese cu adevărat diferit. Mi-am luat repede ochii de acolo – era prea periculos, mă făcea să mă gândesc la prea multe lucruri. Cred că obrajii mei erau foarte roşii , îi simţeam arzând.
- Rămâi la cină?
Am dat negativ din cap. Înainte să pot spune ceva, pe uşă a intrat cineva . Mi-am întors capul şi am văzut. Un trup înalt, un băiat brunet cu ochii negrii . Uitătura lui a întâlnit-o pe a mea. Cred că deja întârziasem prea mult... Era timpul ca eu şi Danny să ne rezolvăm „ problema ” . Eu nu mai puteam trăi aşa.
- Bună seara. Ăă..
Părinţii lui Jayson au zâmbit salutându-l. Eu am dat din cap.
- Vrei să te duc acasă Amby? Mi s-a adresat unchiul Takumi însă l-am refuzat.
- Mulţumesc, dar am ceva de rezolvat înainte de asta... Danny, nu ai vrea să mă conduci tu?
Nu m-am uitat la el cât am zis asta, şi probabil că a înţeles ezitarea. Era greu. Şi totuşi, trebuia să o fac. De dragul amintirilor ce ne legau, de dragul tuturor clipelor frumoase din trecut şi pentru o prietenie pe care... Pe care nu eram dornică să o pierd.
- Sigur.
Vocea îi era tristă, poate că dacă aş fi încercat aş fi înţeles. Chiar şi încercarea era dificilă în acest caz. Mi-am încălţat adidaşii şi mi-am luat jacheta. Era destul de frig afară.
- La revedere!
Am strigat către cei doi înainte să ies din casă. Mi-au făcut cu mâna în timp ce zâmbeau blând. Brunetul încă tăcea, probabil nedumerit de ceea ce urma să fac, sau să zic. O dată pentru totdeauna, trebuia să îmi rezolv singură problemele.. Astfel, poate într-o zi ajungeam să îi zic şi lui Jay că îl iubesc, şi că ceea ce simt eu pentru el nu este o iubire de frate şi soră. Poate , însă mai întâi trebuia să ies din problema asta.
Mergeam uşor pe trotuar cu el pe lângă mine şi tăcerea mă ucidea. Probabil că şi pe el.
- Amber... Îmi pare foarte rău. Nu eram prea conştient, eu...
Dar iar a tăcut. Iar eu nu am găsit o forţă potrivită să zic ceva. Mă luptam cu lacrimile, până când.. S-au oprit. Atât de brusc încât mi-am pus întrebarea : Cum ? Şi apoi, am realizat. Nu avea de ce să îmi mai fie teamă. Pentru că el, în stadiul acesta nu mi-ar mai face nimic. Trebuie doar să fiu sinceră cu el. Danny întotdeauna mă înţelesese, şi dacă o făcea şi acum – rămâneam la fel de buni prieteni. Sau încercam asta, dacă nu... Poate că niciodată nu fusesem ceea ce părusem. Am oftat, fără a mai înainta în paşi. Stătea lângă mine.
L-am privit direct în ochi. Fără ocolişuri, fără alte lucruri. Lacrimile au început atunci să curgă şiroaie. Erau ale mele, le cunoştea şi nu puteam, nu vroiam să le opresc.
- Ştiu Danny. Ştiu. Şi îmi este greu... Cu toate astea, noi am fost întotdeauna amici şi eu nu vreau să te pierd. Tu vrei? Ca amic.
A oftat şi el, arătându-mi cei mai sinceri ochi pe care îi avea şi un zâmbet asemenea. Şi-a întins mâna spre faţa mea, ştergându-mi picăturile amărui de pe obraji. Nu le-am dat la o parte. Pentru că erau alte prietenului meu, nu ale celui ce încercase să îmi facă acel lucru îngrozitor.
- Nu vreau.
Am tăcut pentru mai multe minute. Nu mai plângeam.
- Eu îl iubesc pe Jay. Mai mult decât orice, şi ... Şi nu vreau să mai fiu cu altcineva, şi probabil nu voi fi nici cu el.
Am simţit durerea din-năuntrul său , însă nu puteam face nimic. Era adevărul, şi nu mai puteam fugi de el. Nici eu , nici nimeni. Căci altfel s-ar fi produs şi mai multe greşeli, şi mai multe suferinţe. Şi eu nu mai vroiam.
- Amber... Ştiu. Mereu am şiut-o, dar parcă am încercat s-o neg. Pentru că şi eu te-am iubit în întreaga mea viaţă, de când te ştiu... Mereu am tânjit să fim mai mult decât doi prieteni. Asta a fost ok, amiciţia, atâta vreme cât nu te uitai la alt băiat. După ce George a intrat în scenă, am luat-o razna. După ce am realizat cu adevărat pe cine iubeşti, am înnebunit. Totuşi, nu am vrut să îţi fac acel lucru. Sunt sincer. Te iubesc, şi dacă pot să fac ceva prin care să te uiţi la mine cu aceaşi ochi cu care îl priveşti pe vărâ-meu, o s-o fac. Fără regrete.
Am început iar să plâng şi l-am îmbrăţişat. Acela era Danny pe care eu îl ştiam.
- Nu pot spune că vom rămâne la fel pentru totdeauna. Însă tu ai fost întotdeauna cea mai bună prietenă a mea, pe lângă faptul că te iubeam în secret.
A rânjit şi am simţit că nu putea minţi. Nu acum.
- Ok, amice. Atunci poţi sta iar cu mine în bancă? Locul ăla e groaznic fără tine. Şi...
M-am desprins din îmbrăţişare, dându-i un pupic pe obraz.
- O să îţi găsim şi ţie o fată potrivită.
Şi-a dat ochii peste cap şi eu am început să fug, acesta urmându-mă. Minţeam dacă aş fi zis că am şters totul cu buretele şi că acea parte nu mai exista. Probabil o să rămână vie întreaga viaţă, în mine. Cred că o să îmi amintesc întotdeauna că a încercat să mă.. Violeze. Cuvântul era dur, dar cel mai potrivit. Şi pe lângă asta, nu o să uit că mă iubea, poate iubise. Nu mai vroiam să o facă, nu în acel mod.
Ştiam că vorbele lui erau serioase, dar mai ştiam şi că Danny nu era chiar atât de stabil. Când vroia ceva ,trebuia să obţină. Dar dacă ceva , mai strălucitor îi atrăgea privirea, atunci ar fi lăsat totul baltă. Şi eu asta vroiam, să îi găsesc o piatră care să strălucească din interior. Şi care să fie potrivită pentru fericirea lui.
Eu ? Eu nu puteam să îi fiu decât amică.
El? Acesta nu avea să fie decât Danny, fratele lui Caroline şi prietenul meu. Băiatul cu care puteam vorbi despre matematică fără să îmi zică : de ce eşti aşa fraieră şi nu pricepi? Tipul care o să îmi zică întotdeauna : eşti foarte drăguţă ! Chiar şi când părul meu stă groaznic. Acela care mă va face să zâmbesc mereu şi totodată cel ce nu îmi va putea alunga adevărata tristeţe. Ceea ce fusese şi până acum.
- Mersi.
I-am zis când am ajuns în faţa casei. M-am depărtat de acesta, fugind în casă. Mă aşteptam să îmi mai curgă câteva lacrimi, dar nu s-a întâmplat asta. Când am intrat în casă, Josh m-a îmbrăţişat.
L-am sărutat pe obraz.
- Eşti mai matură decât credeam.
Am chicotit.
- Doar în unele privinţe.
Am fugit în camera mea, gândindu-mă la ce face Jay. În final, am ajuns să îi trimit un mesaj de noapte bună.

[Khonsu]

yupyy.....Teh :X....in sfarsit ai adus un capitol....
Deci...greseli nu am vazut :P:...si ca de obicei capitolul ese minunat ...mi-a placut ceea ce a facut Amby...a dat dovada de maturitate si sper ca Danny nu va mai incerca nimic. Nu cred ca l-ar mai ierta si a doua oara :P: .Se pare ca Angel si-a dat seama de ceea ce simte Amby pentru Jay...poate il incurajeaza un pic pe "baietelul" ei :P: .

Astept nextu ...bye & kissu :*

[Sushiiushii]

Lume ..imi pare rau ca nu am reusit sa ajung mai repede, insa am avut de invatat pentru teza de la mate, ultima si ce-a mai grea..nu pot intelege de ce exista atatea probleme =_= si mai aveam si cu corul scolii de sarbatori >.<...AMV-uri neterminate..chestii trestii
In fine, am sa trec peste scumpele mele probleme si am sa zic : Bun venit vacanta =] In sfarsit, pentru 3 saptamani :P

Imi cer scuze Denny, ca nu am comentat capitolele puse de tine, am reusit sa le citesc acum o saptamana, daca nu ma insel, insa nu am reusit sa las un comentariu datorita scumpelor de teme. Insa de si ai avut cateva greseli [nimeni nu-i perfect, asa ca nu-ti griji :p]mi-a placut ce ai scris tu acolo :P Nu prea am ce sa comentez, insa sper ca macar Danny sa fie fericit :D
Iar cat despre Amber, sa creasca mare mare mare mare XD ...da bine, deja m-a luat valu` ^^"

Draga mea Teh, \welcome back/ si ma bucur ca ai reusit sa postezi capitolul
imi place sa vad ca cuplul JayXAmby evolueaza, [pot sa le spun Jamby ^^" ..adica..cum e cuplul Amuto ...format din Amu si Ikuto ? ....adica Amuto :D ] ?

Anyway, stiu ca iar am salata in cap, dar Imi place cum suna Jamby :

App, sincera dupa cum a spus si Danny, acel Nu hotarat, o sa fie legat de niste intamplari? Oare ma insel? I don`t know..insa o sa urmaresc ... si imi place caracterul lui Amby, pentru ca daca cineva ar incerca sa ma violeze pe mine, cred ca pe acel cineva nu asi mai vrea sa-l vad..ce-l putin parerea mea ^^"

Oricum, astept urmatorul capitol =3

O mica intrebare.. XD [nu ma pot abtine :D ]
Ce mai face Kate? :-" Sau ati si uitat de ea ?