Iluzii [+16 / +18]

[Kripterya]

Waw,ce capitol lung.
Chiar ca toti o uram pe Kate, dar acum parca Amber a gresit si ea... e prea blanda. De ce sa nu-i spuna lui Jay despre palma pe care a primit-o? Daca chiar il vrea ar trebui sa lupte pentru el, nu?
Eu personal ma ofer sa o "rezolv" pe Kate :die:. Deja intrece masurile cu aroganta ei. Se crede buricul pamantului?

Dar e un lucru pe care nu il inteleg, cum adica Amber are 14 ani? Ce cauta la 14 ani la liceu?
Ma rog, oricum e un capitol frumos, si pana la urma daca n-ar fi personaje negative n-ar mai fi actiune, asa ca mai bine sa existe si o parte intunecata(cu toate ca personajele de genul acesta sunt cam enervante:10: ).

:bye: and good night.:*:x:*

Din nou prima :yes:........ cred ca o sa ma obisnuiesc:ha:

[Khonsu]

wow....ce capitol lung :X ...
Deci se pare ca acum am motive intemeiate sa o urasc pe Kate aia ...de fapt chiar ma bucur ca si-a aratat adevarata fata , ca sa nu o mai creada Amby "un ingeras" .Hmm...Amby are 14 ani ? :|: cam ciudat sunt cateva chestii care nu prea se leaga , intre partea I si a IIa :|:...sau poate doar mi se pare mie T_T .
Sper ca macar Caroline va fi fata isteata si ii va spune lui Jay adevarul ...daca nu ii smulg paru lu' Kate chiar eu X(.

Astept urmatorul capitol , fetelor :X


Bye & kissulet:*

[Teh]

S-a produs o neînţelegere. Amber are 16 ani [ acolo am zis doar că pe lângă Caroline, care părea de 17 ani -- dşi avea 16-- era părea de 14 :]]]. ] Dar are 16 ani =).
Ştiu că nu e rândul meu să postez, dar dat fiind că Denny nu poate intra azi, am zis să vă aduc un capitol extra. Dacă nu vă place, îmi puteţi da cu el în cap :]].
@ Kripterya --O s-o păţească =]] şi Kate, odată şi-o dată. O să aflaţi mai multe despre ea. Cât despre Amber, aşa a fost toată viaţa. Îţi dai seama că nu poate reacţiona mai urât de atât momentan. Dacă a trăit toată viaţa într-un internat, a fost " educată " să se poarte aşa. Caroline nu este asemenea pentru că la vacanţe venea mereu acasă, şi avea alte anturaje. În plus ,acestea au personalităţi diferite :]]. Enfin X: merci că citeşti ;;]
@ Fantasy Eyes -- Veţi vedea cum va " afla " Jay de Kate, şi de tot restul :]]. trebuie doar să citiţi. Merci mult de commnet.

În capitolul acesta aflaţi cine este Danny D:

[center]Capitol EXTRA – Caroline[/center]

- Caroline, trezeÅŸte-te!
- Ä‚?
- TrezeÅŸte-te!
Auzeam vag vocea cuiva încercând să tragă de mine, să mă deranjeze din somn. Am deschis ochii , deloc larg, şi am privit. Am văzut imaginea unui băiat cu părul brunet uitându-se fic la mine, şi încercând să mă tragă din pat, vorbindu-mi. I-am înlăturat mâinile şi m-am întors pe cealaltă parte încercând să adorm la loc. Dar nu am mai putut face acest lucru, o pernă aterizând în capul meu.
- Ce dracu?
Am scos cu jumătate de gură, ridicându-mă în şezut. Atunci am realizat pe cine văzusem. Am început să râd singură . S-a apropiat de mine şi m-a îmbrăţişat.
- Ce urât vorbeşti, mai rău decât ultima oară când te-am văzut. A râs şi el şi eu l-am privit în ochi. Pur negrii , de parcă mă uitam în oglindă.
- Ce faci aici? Am scos într-un final rânjind. Credeam că ai plecat de tot . Păcat.
A chicotit, înţelegându-mi gluma şi a ieşit din cameră.
- Te las să te trezeşti, vorbim după.
Am mers în baie, fără prea mult entuziasm şi mi-am urmat ritualul de dimineaţă.
De obicei dau importanţă trezirii de dimineaţă, dar azi nu prea aveam chef. Dat fiind că am luat o pereche de pantaloni de trening pe mine – la întâmplare, şi un tricou asemenea. Mi-am aranjat puţin părul şi am ieşit din cameră, mergând în sufragerie. Nu era nimeni. Tata sigur era la serviciu şi mama probabil la fel. Mi-am dat ochii peste cap, mergând în bucătărie. Eram un dezastru în acel domeniu, m-am bucurat să-l văd pe brunet pregătind ceva de mâncare. M-am pus pe scaun şi am aşteptat zâmbind.
- Cum ai rezistat atâta vreme fără mine? A chicotit.
- Mi-a dat Amber să mănânc.
Expresia feţei sale s-a schimbat, întorcându-se spre mine. Vizibil foarte fericit, mă bufnea râsul. În fond, doar eu ştiam cel mai adânc secret al lui, şi profitam întotdeauna de el. Nu eram fată rea, dar nici Sfântă nu mă vedeam.
- Åži, ea ce mai face?
Mi-am dat ochii peste cap, întinzându-mi mâinile .
- Extraordinar. Nu mai merge nici ea la internat, aşa că ne-am transferat la liceul la care merge „ toată lumea ”. Într-un final, mă săturasem să stau la mănăstire.
S-a întors spre ceea ce pregătea, şi mi-a pus o farfurie în faţă. Iami, micul dejun. Am început să mănânc fără a spune „ mulţumesc” , sau altceva. Mă cunoştea aşa că nu era cazul să fiu politicoasă.
- Atunci e bestial. De abia aştept să o văd, dar trebuie să plec în Washington mai pe seară, şi mă întorc luni. Exact când începem liceul, o să profit atunci să vorbesc cu ea, presupun.
A zâmbit, luând şi el loc la masă. Am privit ceasul din bucătărie, şi am realizat că de fapt luam prânzul. M-am uitat înapoi spre el.
- Cum a fost în Anglia?
- Mişto, cred. Ştii că am mai fost şi acum trei ani, am colindat o grămadă. Am fost acasă la Theodor, m-a dus peste tot. În fine, i-am zis şi lui să treacă pe aici vreodată. Apropo, mi-a zis că îi e dor de tine. Ar trebui să îi trimiţi un mail, eşti singura amică pe care o are.
Mi-am amintit de blondul cu care obişnuiam să ies de multe ori; vizitam Anglia destul de des, şi aşa îl cunoscusem şi pe Theo. Singurul băiat de care nu fusesem atrasă fizic, sentimentul fiind reciproc. Am aflat mai târziu că eram singura fată prietenă pe care are. M-am bucurat într-un fel.
- Aşa o să fac. Şi tu, nimic?
M-a privit oarecum surprins de întrebarea mea. Am chicotit.
- Special vreau să zic.
A revenit la expresia normală a feţei, ridicându-se de la masă. Deja terminase de mâncat?
- Ce altceva special? Ştii că întrebarea nu are rost oricum. De ieşit am ieşit, cum era evident. Doar atât.
Am dat aprobator din cap, cerând încă o porţie. Probabil era uimit cum de mâncam atât de mult. Hei, sărisem peste micul dejun. Şi profitam de faptul că nu mă îngrăşam prea repede; şi cu exerciţiile pe care le făceam ,cred că era greu să o fac. S-a uitat întrebător la mine cu o faţă de : „ eşti sigură? ”.
- Dă-mi odată să mănânc, mor de foame.
- Nu te-ai schimbat.
Nici el nu o făcuse, în unele privinţe. Neluând în cosiderare aspectul fizic. Mă întrecea cu vreo 3 centimetri, la naiba. Mă obişnuisem să avem aceaşi înălţime , de mult acelaşi aspect...
Mi-a pus farfuria în faţă, şi a plecat spre sufragerie. După ce am mâncat, am strâns masa – ceva ce nu fac decât foarte rar, şi m-am dus spre locul în care stătea acesta. M-am aruncat peste el pe canapea şi am început să mă „ bat ” cu el, în glumă. Desigur că nu s-a lăsat şi mi-a continuat şi el jocul. După câteva minute de „ wrestling” , ne-am aşezat şi am aprins televizorul . M-am băgat lângă el şi acesta m-a îmbrăţişat. Era cald ca întotdeauna.
- Danny băiete, mi-a fost dor de tine.
A început să râdă la auzul vorbelor mele şi eu am scos limba la el.
- Şi Jay? Ce a mai făcut? Tot cu bunăciunea de Kate e?
I-am adresat o uitătură „ furioasă ”.
- Stricata? E mai bine? A început să râdă.
Am aprobat din cap.
- Mda. A cunoscut-o şi Amber. Ghici ce părere a avut prima dată despre ea?
Oricine o cunoştea pe simpatica şi adorabila mea prietenă ar fi ghicit. Adevărul era că o iubeam, era singura fată în care aveam încredere – totală. Şi era atât de adorabilă, ca o păpuşă. Era evident că vroiam să o protejez. Inconştient mi-a venit în minte imaginea lui Kate lovind-o. Curva. Dar urma să mi-o plătească, cu vârf şi îndesat. Încă nu ştiam cum..
- „ Super drăguţă şi simpatică . Fata potrivită pentru Jay . Aş vrea să fiu şi eu ca ea.. ” , ceva pe acolo. A rostit pe un ton dezaprobator.
- Mda. Chiar aşa. Dar a descoperit şi adevărul.
S-a depărtat puţin de mine, ridicându-se şi punându-se în faţa mea. S-a aplecat pe genunchi şi ochii ni s-au întâlnit.
- Kate a lovit-o. O palmă într-un loc public, doar pentru că cică „ a înfruntat-o ”, „ să stea departe de Jay ”, porcării d’astea. Amber a zis chiar şi „ la naiba ” . A început să râdă odată cu mine. Era ceva rar să facă asta. Totuşi, Danny s-a enervat.
- Şi nu ai băgat-o deja în spital? Ce dracu’, nu eşti Caroline pe care o ştiu eu.
- Încă.
M-a privit diabolic.
- Aşa da. S-a întors şi s-a îndreptat spre dormitorul său. L-am urmat cu privirea, aşteptându-l în hol. A ieşit cu un rucsac şi o pungă de cadou. Mi-a aruncat-o, iar eu am scos repede conţinutul. Era un trofeu cu o „ persoană ” într-o poziţie de karate. Am strâns-o la piept, vizibil mulţumită.
- Am luat-o când am fost în Anglia; locul I şi ai uitat să îţi iei premiul? Cred că te-a enervat prea tare Viviane pe atunci.
- Îhî. Am lăsat o urmă tristă pe faţă amintindu-mi de cele petrecute acolo. Practic, de când mersesem la un turneu de arte marţiale mi s-a întâmplat să nu mai am încredere în nicio fată, cu excepţia lui Amber.Vivi era presupusa mea prietenă, care mi-a suflat iubitul – ceva ce nu era atât de important , m-a făcut aproape să pierd concursul, s-a băgat pe sub pielea lui Theo spunând minciuni despre mine, şi în ultimul rând a încercat să îl înşele pe tipul care îmi plăcea mie cu Danny. De parcă o puteam ierta. Oricum îşi primise bătaia pe vremea aceea.
- Hai, nu te întrista. Eu plec, ne vedem peste vreo două zile. M-a sărutat pe obraz şi eu am făcut acelaşi lucru, îmbrăţişându-l. Am mai privit încă odată acele trăsături, şi parcă eram eu în varianta masculină. Mi-a citit gândurile.
- Normal că arătăm la fel, doar suntem gemeni Caro. Obişnuieşte-te cu asta. A râs, ridicându-şi tricoul şi întorcându-se cu spatele la mine. Pe partea dreaptă a spatelui în sus, aproape de umăr avea tatuat doi scorpioni identici. Unul lângă altul. Am ridicat şi eu bluza, şi în josul burţii, tot în partea dreapta aveam imprimat acelaşi tatuaj ca şi el.
Scorpionul era zodia „ noastră ” şi acei „ doi ” erau simbolul nostru, ceea ce ne definea. Pentru că noi, eram fraţi gemeni. În josul tatuajului scria discret C&D ( eu mă născusem prima ) . De aceea aveam eu numele cu „ C” , iar el cu „ D” , ca în ordinea de la alfabet. Părinţii noştrii erau destul de inspiraţi. M-a salutat încă odată şi a plecat.
- Pa, viperă. A scos limba la mine.
- Hei! Am ţipat după el, s-a întors privindu-mă inocent.
- Bine ai venit.
- Sigur. Mi-a arătat acea faţă călduroasă pe care o adoram
Nu îmi plăcea să o ador , dar îmi adoram fratele. Am decis să merg să dorm la loc, dar mesajul pe care l-am primit mi-a furat acel prilej. Era de fapt un mesaj cu o imagine ataşată.

[center]
„ Hei, bestie. I-am bătut măr pe tipii ăia. Îmi datorezi un sărut. :]].
Uite şi o poză, să nu ne uiţi "[/center]

Era el şi Jay zâmbind, pe terenul de baschet. Nu îmi plăcea deloc să o recunosc,dar mă înnebunea. Într-un fel inexplicabil. Îmi plăcea să cred, sau vroiam să o fac, că nu e doar atracţie fizică.
La naiba, ştiam că atunci când îl voi revedea nu mă voi putea abţine, în fond cine îi putea rezista lui Joshua Settle?

[Khonsu]

yupyy.....alt capitol nou :X....si imi place ....multumesc pentru lamuriri...
Deci Danny e fratiorul lui Caro ...super....si ii place de Amber :-? ? nice....dar il prefer pe Jay ...mereu ma atrag povestile de dragoste mai dificile :D...
Sper ca Joshua isi va primi sarutul de la Caro....si chiar nu m-as supara daca i-ar cere si Jay unul lui Amber :X. Abia astept sa se intoarca cei 2 din turneu .

AStept urmatorul capitol :* ...bye & kissu

[Yaku-chin]

Mi s-a sters comentul, dar nu e nimic:)) mi s-a intamplat asta de 10000 si una de ori , il reincep
Deci am terminat acest fic ieri:D sambata si duminica am avut ce face , hmm nu sunt mare amatoare a ficurilor non yaoi, dar acesta merita citit, mi-a placut mult si primul sezont, dar al doilea Doamne pare ceva si mai si, nu zic ca primul nu e la fel d de tare, insa...cu atatia inamici si iubiri si rude si prieteni aici e pur si simplu senzational si ma face sa imi plac si mai mult
Imi place Jay, dar si Josh:x si Caroline, normal si Amber, sunt curioasa cum o sa afle Jay de nesuferita de kate, en fin...personajul meu preferat e Danny:)) Nu stiu de ce, dar il ador pe tipu asta( si doar a fost prezentat acum si aici:D dar a devenit personaju meu preferat) vreau sa il bagati in mai multe:)) Vreau sa apara
Asa..imi place cum decurge actiunea, nu e grabita, dialog e si inca foarte bun, descriere de asemenea, greseli...am mai vazut unele de tastare...dar sunt din pura neatentie sunt sigura
Deci in concluzie: Ador ficu asta , asa k fetelor haideti la scris;)) Lasatio in colo de scoala, ce merita atata strofocare
Ast capitolul urmator, Kissu si spor la scris:D

[Mitus]

Deci nu imi vine sa cred… Iar mi s-au sters posturile:cry:
In fine il mai pun inca odata:-j, noroc ca il aveam salvat, mi se intampla de multe ori sa imi cada netu cand postez un coment asa ca iau masuri de precautie
So:
Gomenasai ca am intarziat, dar nu prea am avut timp sa postez, am ramas in urma cu multe capitole, dar va asigur ca le-am citit pe toate. Raman o cititoare fidela:10:
In primul rand as vrea sa va rog ceva(daca se poate)... Eu deja is pierduta-n spatiu. Nu mai inteleg cati ani are Amber, Caro, Jay si Josh. Bine stiu ca is cam aiurita dar acum chiar nu mai stiu:10:. Ati putea va rog frumos sa ma lamuriti si pe mine care cati ani au si pe ce clasa sunt:pls:
Revenind la continuarile pe care eu le-am pierdut... Minunate, ce altceva sa mai zic:10:
E adevarat ca nimeni nu o suporta pe Kate, dar pe mine(cred ca is singura) deja incepe sa ma enerveze si Amber. E o proasta cu "P" mare. Eu inteleg ca e timida si ca il iubeste foarte mult pe Jay si vrea ca acesta sa fie fericit, dar gandirea ei deja incepe sa semene cu cea a unei fete obsedate de fericirea celui pe care il iubeste... Cum poate o fata sa fie chiar atat de naiva, incat sa nu ii pese asa de tare ca a fost lovita si sa nu vrea sa-i spuna lui Jay ca defapt iubita lui este o mare C***A!!! Cum?:crazy:
Eu de eram in locul ei, Kate nici nu stiu daca avea norocul sa mai traiasca pana ce sosea ambulanta, sau ajungea direct la morga... Ma enerveaza, pur si simplu ma scoate din sarite ca ea se comporta asa si ca nu ii pasa de propria ei fericire. Cica chiar si atunci cand se gandeste ca i-ar placea ca ea sa fie impreuna cu Jay si nu IDIOATA ai, tot ea ii aia rea... Ohh, nu am voie sa ma gandesc asa si chestii de genu asta~x(
Ma enervez la culme cand citesc asa ceva. Asta imi demonstreaza ca prostia omeneasca nu are limite... Singurul personaj feminin din acest fic, adica din sezonul doi, de care imi place este Caroline. Ea cel putin are minte si stie sa se apere si sa isi ceara drepturile nu ca Amber. Urasc persoanele care is asa de naive si prostute. Mi se pare ca nu are personalitate, ca este o papusa pe care toti o manevreaza dupa bunul lor plac.
Hmm Caro are un frate geaman, nu vreau ca Amber sa fie cu el! Daca ii place de Jay sa stea si sa sufere ca o proasta, asta merita dupa ce ma enervat pe mine cu comportamentul ei de papusa de plastic...
In schimb vreau sarutul dintre Caroline si Joshua. Ei mi se par perfecti, facuti unul pentru celalalt. O ador pe Caroline, cel putin ea stie cum sa se comporte nu ca "altele"...
Stiu ca is cam rea(adica foarte rea) in legatura cu Amber, dar sincer nu imi pasa. Is genul ala de persoana mai irascibila si mai sadica, care daca vede ca cineva chiar nu vrea sa faca nici un efort pentru a fi fericit si pentru a realiza ceva in viata , nici nu ii poate dori acelei persoane fericire. Pff, daca vrei sa suferi, sufera draga si lasa-l in pace pe Jay, poate isi gaseste o alta fata(nu imi convine nici ideea ca el sa ramana cu Kate) si o sa fie fericit. Idioata de Amber sa planga si cu lacrimi de crocodil, mie nu imi mai pasa. Daca nu isi schimba comportamentul si nu devine o persoana care sa stie sa isi apere drepturile si sa se comporte ca o fata normala, nu ca o maicuta, care nu are voie sa faca sau sa zica nimic rau, pe mine nici in cot nu ma doare de ea.
Imi cer scuze inca odata ca am intarziat asa mult...
Gambate:*:*


Btw: Stiu ca multe persoane o sa ma urasca pentru ce am zis despre Amber, dar asta e parerea mea. E o papusa fara creier...

[Denny]

Am venit si eu cu capitolul 10. Imi pare foarte rau ca nu l-am scris mai repede, dar azi am avut Teza la Roamana si a cam trebuit sa invat. ^^' Sry incaodata pentru intarziere. Dar sunt aici, cu un capitol ...nou :)).

Fantasy Eyes -> Mersi mult ca citesti acest fic. Lui Danny cam ii place de Ingerul meu. :)) adica a lui Jayson. :)) Ma rog tot al meu e. Sper sa-ti placa acest capitol.
Yaku-chin -> Nou cititor >:D<. Multumesc ca-ti place aceasta poveste si ca ai inceput sa citesti. Da, Danny o sa fie prezent in aceasta poveste detul de mult si cu o amprenta mare. Mai mult nu zic b-). Sper sa-ti palca acest capitol si sa comentezi incontinuare.
Wildrose -> Vai, imi pare rau ca nu-ti place de Amber. Dar am o intrebare ... nu e mai simpatica povestea cand iubirea e cam imposibila ? Si fata nu incearca sa lupte ? Totusi .. stii [sau nu stii] Jay, deocamdata, o priveste ca pe o sora. Cum ar fi, ca propia lui sora sa-i spuna ca il iubeste, dar nu ca pe un frate ? Mie cel putin nu-mi plac aceste treburi. Sry ca nu iti place de Amber, dar sa speram ca pe parcurs sa-ti lasi 'ura' deoparte. Mersi ca citesti >:D<

Multumesc deasemenea si celor care citesc dar nu dau comm-uri.

Enjoy.

Capitolul 10

Priveam pierdut terenul de baschet de mult timp gol. Am cascat lung si plictisit. Eram obosit, obosit de toate, de antrenor de meciuri de tot rahatul acesta. Totusi imi placea ca ma voi intaorce acasa victorios. Josh era si el langa mine prostindu-se cu Caroline, ii trimitea tot felul de mesaje, mai nedecente, pe care prefer sa nu mi le amintesc. Gandul imi statea intr-un ba la Kate, ba la Amber, era ciudat. M-am bucurat foarte tare cand Kate mi-a spus ca s-a intalnit cu Amber la mall si ca s-au inteles foarte bine. Ma bucura faptul ca fiintele cele mai importante din viata mea, pe langa mama desigur, se intelegeau asa de bine. Cine ar fi crezut ? Iubita mea, si cea pe care o vedeam ca pe o sora sa se inteleaga mai mult decat bine ? Pierdut printre ganduri nu l-am auzit pe Josh in timp ce ma striga. Cand am revenit cu picioarele pe pamant din lumea mea, am plecat cu prietenul meu cel mai bun spre hotelul din N.O. , penultimul oras al cupei. Am ajuns destul de repede la aceea cladire unde stateam pentru inca o noapte. In seara asta aveam sa iesim sa sarbatorim, asa ca indata ce am ajuns ne-am bagat la dusuri. Odata ce a fost randul meu, am simtit cum 50 de kg cad de pe mine. Oboseala si stresul ma duceau in culmea disperarii. Strigatele antrenorului inca imi erau imprimat in minte 'Ca asta nu e bine!', 'Da mingea cu mai multa forta ca nu esti o fetita. ' si tot deastea. Era enervant, mi-ar fi placut sa-i dau un pumn peste fataul ala. Am iesit de sub dus si mi-am infrasurat un prosop pe langa mine iar cu altul am inceput sa-mi sterg parul. Am iesit din baie mai apoi intrand in camera unde Josh era disparut. Presupun ca a mers la restaurat sa manance ceva pe ascuns sa nu-l vada antrenorul. Tipic pentru el. Deschid televizorul si pun pe stiri. Crime, jafuri si toate cele subre, doar atat puteau sa dea la televizor. Genial ! Mi-am luat telefonul si am observat ca aveam un mesaj de la Kate. Inima a inceput sa-mi bata cu putere, la naiba ! O iubeam, si printr-un simplu mesaj ma puneam asa, dar cand o aveam in fata.

Ce faci, iubitule ?! Cand o sa vii acasa ?

Am ras, deja ma astepta. Imi simtea lipsa precum i-o simteam si eu, a ei si a lui Amber. Am mers spre valiza si am inceput sa-mi aleg niste haine. Din fericire am putut sa 'salvez' cateva haine din mainile mamei, ma refer la faptul ca ea imi pusese doar haine super groase. Mi-am luat camasa alba pe mine si apoi mi-am tras pantalonii negrii. Mi-am luat niste sosete si peste o pereche de adidasi. Mi-am incheiat camasa doar pana la al 2-lea nasture de jos lasandu-mi pectoralii la vedere. Mi-am aranjat putin parul iar apoi am iesit din camera inchizand usa cu cheia. Am mers pe holul lung si decorat cu mult stil, dar sunt sigur ca matusa Elisse ar fi facut minuni pe aici. Am inceput sa rad in sinea mea gandindu-ma daca Amber a mostenit simtul artei de la ea. Am coborat cu liftul pana la parter unde ma astepta Josh infulencand o portie de carotfi prajiti de zori. Am inceput sa rad la vederea lui. Am stat cu el pana cand a terminat de mancat si am mers in holul principal unde ne-am intalnit cu restul echipei. Parfumati si imbracati eram gata de actiune, sau cel putin ei. Eu aveam pe cineva acasa care ma iubea. Indata ce am ajuns in club atmosfera a inceput sa se incinga, era doar noua si jumatate si deja era destul de multa lume. Am stat cu Joshua la bar si savuram dintr-un pahar de tequila, o bautura cam tare pentru altii, dar perfecta pentru mine. O satena destul de draguta se apropie de Josh si il invita la dans. Saracu' baiat mult prea dus de val, s-a dus. Avea sa fie o noapte lunga pentru el. Poate printr-o baie, sau cine stie, chiar in camera noastra. Am zambit la vederea lor. Vad cum o bruneta se apropie de mine, aproape ca ma apuca scarba cand o vad atat de sumar imbracata.

- Vii la un dans ? m-a intrebat ea cu o voce parca de copila de saisprezece ani.
- Nu ar trebui sa dormi la ora asta ? am intrebat-o zambind.
- Poate, dar am chef sa dansez cu tine ! mi-a spus si m-a prins de mana.
- Tu ai, eu nu. Cauta-ti altul. i-am spus enervat tragandu-mi mana.
- Te rog ! m-a implorat din priviri.
- Fetito, nu intelegi ca 'nu' e nu ? Sau vrei sa fiu si mai vulgar ? am intrebat-o ridicand tonul considerabil.

Am simtit cum privirile oamenilor erau atintite asupra mea, i-am simtit mana lui Josh pe umarul meu incercat sa ma impinga de acolo. Am iesit nevos din acel club de rahat. Ce naiba era cu mine ? Puteam sa accept pur si simplu.

- Ce dracu e cu tine ? m-a intrebat Josh uitandu-se urat.
- Nu stiu ! m-am rastit catre el.
- Du-te inapoi ! l-am indemnat.
- Nu, stau cu tine frate. Habar nu am ce e cu tine si am sa te las singur.
- Atunci hai inapoi in camera.
- Asa sa fie. mi-a spus zambind.

Acum, si alte dati s-a dovedit ca el chiar era de partea mea. Am mers amandoi in liniste pana in camera, acolo m-am trantit pe pat fara sa imi dau jos hainele sau incaltamintea. Voiam sa dor, si sa dorm si iarasi sa dorm. Am adormit, asta stiu cu singuranta, dar nu stiam cand a trecut asa timpul. M-am trezit pe la vreo opt, eram obosit, mama dracului. M-am ridicat de pe pat si mi-am dat hainele jos. Mi-am luat un short si niste bermude plus niste shuzi. Nu stiam, cand si cum s-a trezit Josh dar se pare ca lipsea cu desavarsire. Am iesit din camera iar apoi am coborat la micul dejun. Mare mi-a fost surpriza sa-i vad pe toti jos, la masa, cu cate o cafea, si cu niste ochelari de soare. Clar ca s-au imbatat aseara.

- Buna dimineata, raza de soare ! m-am adresat cu batjocura.
- Buna pe naiba ! a exclamat Josh.
- Eh, se pare ca cel ce e cuminte nu sufera dimineata. le-am spus facand pe inocentul.
- Cuminte ? a inceput Josh sa rada. Nu ma fa sa rad.
- Deja razi. ii spun sarcastic.

Imi comand un sandvis cu sunca si cascaval plus un suc natural de portocale. Doar de ochii antrenorului, imediat ce pleaca de la masa imi comandam si eu ceva 'decent'. Din pacate nu s-a dezlipit de noi deloc, si a venit ora ca sa luam autobuzul spre Philadelphia, ultima oprire, iar apoi Boston ! Eram prea nerabdator. Am vorbit cu ingerul meu roscat la telefon cam vreo treizeci de minute, iarasi a inceput sa-mi povesteasca depsre prietenii ei. Dupa ce am terminat conversatia cu ea, m-am decis sa o sun pe piticania de Amber. Ii formez numarul destul de rapid, l-am memorat fara nicio problema.

- Salut piticanie ! Ce faci ? o intreb zambind.
- Buna, Jay ! In principal bine, tu ? mi-a spus vocea angelica din telefon.
- In autocar, plictisit, alaturi de Josh, care sta sa moara. am spus razand.
- O Doamne ! Ce are Josh ? m-a intebat speriata.
- O betie, nimic mai mult. am inceput sa rad si mai tare.
- Ce frate mai am si eu ! a exclamat cu un ton 'suparat'

Am zambit, am mai schimbat vreo doua trei vorbe cu ea, iar apoi am inchis telefonul. Avea sa fie un drum lung, iar finala ne solicita la maxim. Trebuia sa castigam, nu degeaba am parcurs acest drum nu ?


Nu stiu ce greseli am ... :- ??. Nu am corectat.

[Khonsu]

yupyy....capitol nou....cat l-am asteptat :X:
DEci....intr-adevar,,,ai cateva greselute, dar avand in vedere cat am asteptat capitolul...pot spune ca acestea nu conteaza prea mult...insa o sa mentionez cateva ;)):
"pierdur" - pierdut
"eram obosit, obosit de toate[...] " -Eram obosit, obosit de toate [..] ( litera mare)
"intaorce"-intoarce
"nedecente" - de fapt...opusul este "indecent" :P
"intr-un"- cred ca intr-una
"imfrasurat"-infasurat
"subre" - subiecte cumva ...? :-?
"- Vi la un dans ?" - Vii la un dans ?
Ar mai fi cateva greselute, dar mai las si pe altcineva sa le caute :P:...Asa...deci acum sa zic ce m-a suparat...adica minciuna lu' Kate....auzi la ea, cica se impacafoarte bine cu Amber....si Amber nu stie sa zica adevarul....ii canta in "struna" la prefacuta aia....off...daca eram eu in locul lui Amby :(:...ii smulgeam parul :|:

ASa ...deci baietii se intorc acasa in urmatorul capitol,...nu ? :D: Abia astept...si sper sa vina curand

Bye & huggs >:D<

[Kripterya]

Hello, am lipsit cam mult nu? Sorry....
Eu nu pot sa spun ca o urasc pe Amber, dar pe Kate cu siguranta :die:
Acum am inteles cine este Danny, deci nelamuririle mele nu mai exista:10:.
Astept cu nerabdare sa inceapa noul an scolar(in fic, nu in realitate, normal:))), cred ca vor fi foarte multe rasturnari de situatie, mai ales pentru ca Amber nu a mai avut de-a face cu o scoala "normala", dar vor Jay si Josh langa ea. Imi place Caroline, este foarte tupeista, nimic nu-i sta in cale, cu exceptia faptului ca nu a pedepsit-o "inca" :ha: pe Kate, oricum, niciodata nu-i prea tarziu pentru putin wrestling
Abea astept
Eu nu ma uit dupa greseli, povestea e ceea ce conteaza. Cateva virgule puse intr-un loc gresit nu au importanta, toti facem greseli.
Cam atat am avut de spus........Aaaaaaaa,:no: Am uitat, SUCCESS LA TEZA!!! Nu numai la romana ci si la celelalte :study:

Gambate:*
:bye:

[Teh]

@ Wildrose -- îmi pare nespus de rău că nu îţi place de Amber, însă nu am ce să fac... Îmi pare rău :]]. Oriucum , nu a fost ideea ca Amber să... Oricum, nu dezvălui nimic :]] doar sper să citeşti în continuare şi vedem ce şi cum. OK?:]] Merci de coment şi părerea sinceră <3.
Apropo, să îţi spun cum stă treaba cu vârsta / clasa :
Amber -- 16 ani, clasa a 10a
Joshua / Jay - 18 ani , clasa a 12a
Danny / Caroline - asemenea lu' Amber
David - 15 ani, clasa a 9a .
Dacă am omis ceva, îmi zici şi lămuresc X:
@ Fantasy Eyes - Merci de coment şi că citeşti în continuare. Şi da, se întorc :]]. Dar nu acum, în capitolul 12.
@ Kripterya - merci frumos că ai trecut pe aici şi că citeşti . Mă bucur că îţi place Caroline.

Aş vrea să lămuresc un lucru, nu poţi prezenta un personaj în totalitate doar din câteva capitole, plus că există schimbări :]]. Aşa că, vom vedea cum se transformă tot. Apropo, Danny va avea un rol destul de important. Veţi vedea. De fapt, în cele din urmă, toţi au ceva important.

Lectură plăcută!!

[center]

Capitolul 11[/center]

- Joshua Settle, ai zis că vei fi aici când începe liceul! Of. Bine, Am înţeles, sper ca pe seară să fiţi aici cu adevărat. . . Amber e bine, se descurcă. Sigur.. Îi transmit. Ai girjă de tine.
Mama a accentuat un oftat oarecum dezamăgit şi s-a îndreptat spre mine, punând telefonul înapoi la locul său. Stăteam aşezată pe scaunul din faţa măsuţei de toaletă, îmi prindeam părul.
Mama s-a apropiat de mine, desprinzându-mi coada de abia prinsă. Am privit-o uimită, dar aceasta nu mi-a acordat prea multă atenţie, trecându-mi peria prin părul uşor bluclat şi blond.
- Cred că e mai bine dacă îl am prins... Am încercat să o conving privind-o în reflexia oglinzii.
- Eu nu cred. Amber, dragă, nu mai eşti la internat. Aici e altceva, deşi purtaţi uniforme. Nu e ca şi cum totul ar trebui să fie perfect.
După ce mi-a aranjat şuviţele după bunul său plac, mi-a făcut semn să mă ridic, privindu-mă. Eram obişnuită ca la internat hainele mele să fie perfect închise şi ordonate, aşa era regula. Ştiam că nodul cravatei era perfect şi nu aveam nici cel mai mic defect în ceea ce privea situaţia vestimentară.
- Ä‚h?
Am reuşit să scot când mi-a deschis nasturii sacoului albastru, lăsând la iveală cămaşa albă. Mi-a desfăcut puţin nodul şi mi-a deranjat aranjamentul perfect ordonat, fără a-mi încheia înapoi sacoul decât la un nasture.
- Amber, crede-mă, doar tocilarii stau perfect îmbrăcaţi la liceul ăsta.
Şi-a dat ochii peste cap într-un sens pe care nu am vrut să îl percep. Înţelegeam şi eu termenul de tocilar. Mai că eram şi eu una, dacă priveam înapoi pe vremea când învăţam în şcoala de fete. În fond, altceva ce puteam face? Nu am protestat micilor modificări aduse stilului meu, doar mi-am luat ghiozdanul ( deşi puteam spune uşor că este o geantă ) şi am ieşit, sărutând-o pe obraz pe mami.
- Pa – pa scumpo. Îmi pare rău că nu e şi Josh aici, dar asta este. Te descurci până mâine, doar o ai pe Caro. A zâmbit într-un mod ce dorea să fie periculos, dar avea o faţă prea blândă.
- Mă descurc şi singură. Am încercat să par hotărâtă. Pa mami.
În faţa casei mă aştepta bruneta , ce părea chiar mai înaltă azi îmbrăcată în uniforma perfect sexi – pentru ea. Fusta scurtuţă albastră i se aranja perfect, lăsându-i la iveală picioarele lungi şi frumos construite. Sânii îi ieşeau bine în evidenţă prin cămasă, şi evident cravata nu era deloc aranjată.
- O, ce avem noi aici. Arăţi superb Caro! Am exclamat vizibil fericită să o văd. A dat din cap, compliemntându-mă la rândul acesteia. Aşa că ne-am îndreptat spre şcoală, poate puţin prea entuziasmate. Nu ştiam ce înseamnă un liceu normal, şi eram amândouă mult prea dornice să aflăm.
- Eu am mai fost prin liceu, dar nu aşa cum ar trebui, „ ca la şcoală ”. Păcat că nu am putut să intrăm în aceaşi clasă, la dracu. Mi-ar fi plăcut, şi cu toate astea nu vreau să fiu la profilul tău.
A râs în clipa în care am intrat în curtea liceului. Vedeam pe feţele multora dintre cei ce se aflau acolo că o cunoşteau pe Caroline şi mulţi dintre ei o salutau şi probabil admirau. Am văzut că se uitau la mine oarecum curioşi, sau poate mai mult de atât. Nu mă pricepeam să descriu feţele şi expresiile oamenilor, dar Caro m-a accentuat.
- Javrele alea mor de ciudă, la cum se uită tipii ăştia la noi. Pe cât vrei să pariem că roşcatu’ ăla de acolo o să fluiere când trecem pe lângă el? Eu îl ştiu, deci nu după mine o să fie gestul.
Şi-a dat singură un răspuns, clipă în care eu nu am avut timp să o fac. Am trecut prin faţa băiatului de care amintise, şi a făcut exact ceea ce ea spusese. Am roşit instantaneu , fără să mă uit la el ( lucru care i s-a părut foarte tare prietenei mele ) . „ E bine să faci pe indiferenta, asta o să îl înnebunească ” cred că în acest fel a sunat replica ei. Şi chiar mă simţeam bine să ştiu că sunt atât de multe priviri direcţionate asupra mea. Înainte probabil că nu aş fi fost, dar în ultimele zile mă gândisem la prea mult, şi prea multe. Şi discuţia pe care o avusesem cu tatăl meu m-a făcut să văd unele lucruri din altă privinţă. În fond, aveam şi eu anumite drepturi.
Am zâmbit discret toată ceremonia de început , care a fost plictisitoare. Chiar şi pentru mine. M-am îndreptat spre clasa mea, a 10a C şi am lăsat-o pe Caro în urmă, pe la clasa A. Cei cu activităţile sportive, eu eram în clasa de „ literatură şi imaginaţie ” , sau ceva asemănător. Măcar ştiam că nu cuprindea nici matematică, nici fizică , sau alte minunăţii ( mă bucuram că scăpasem de experimentele de la biologie ) .
Am intrat în clasă, gândindu-mă că nu îmi va fi prea bine să nu o am pe prietena mea alături de mine; era mai uşor dacă am fi fost în aceaşi clasă. Am lăsat acest fapt la o parte şi am privit colegii mei.
- Domnişoară Settle, puteţi lua loc acolo. Mi-a făcut semn profesorul ( al cărui nume nu îl ştiam ) spre o bancă de la fereastră, prin banca de la mijloc. Nu am dat prea multă importanţă, aşezându-mă. Am încercat să nu mă uit la feţele celor din jur, neştiind ce o să găsesc acolo aşa că am fost surprinsă să mă trezesc cu o hârtie în cap. M-a deranjat, astfel încât m-am întors ( cred că mă uitam urât ) .
- Cine a fost?
Dar nu a trebuit să repet întrebarea, sau să mă mai stresez , recunoscând chipul. Zâmbea nevinovat. NU îmi venea să cred că era aici, şi Caroline nu îmi spusese absolut nimic, aveam să îi reproşez mai târziu. Nu am fost atentă pe parcursul orei în care a trebuit să alegem responsabilii pe clasă din acest an . În fond, nu cunoşteam pe nimeni. Ulterior am aflat că profesorul ne era diriginte.
Odată ce s-a auzit soneria , anunţând pauza m-am ridicat şi am mers să îl îmbrăţişez pe brunet.
- Amber!
Nu îmi venea să cred; trecuse atâta vreme. M-a privit frumos sărutându-mi ambii obraji. L-am strâns în braţe fără nicio reţinere, doar era el. Unul dintre cei mai buni prietei ai mei.
- Ţi-ai pus gând să mă omori? Mi-a zis într-un final. M-am înroşit.
- Scuze, Danny! Dar nu te-am mai văzut de atâta vreme! Caro nu mi-a zis că ai venit, sau că eşti în această clasă.
A început să râdă uitându-se în jur. Toţi colegii se uitau la noi destul de ciudat, moment în care şi eu am început să râd . Uitasem cât de comică şi posesivă eram cu Danny, în fond, era singurul care era mereu acolo să îmi asculte prostiile fără să zică : Hei, Amber, eşti prea.. Sau orice de genul. Un amic foarte bun, păcat că nu era fată.
- Heh, scuze băieţi. Ea e Amber, o să fie cu noi în clasă de azi. Dacă nu vă purtaţi bine cu ea, nici eu nu o să mă port . A zâmbit sarcastic şi am înţeles că prin „ băieţi ” s-a referit şi la fete. Câteva dintre ele m-au salutat frumos şi s-au prezentat. Restul au dat din cap şi m-au privit îngrozitor. Din asta înţelegeam că mă atingeam de ceva ce era „ a lor ” , şi anume Danny. Mă amuza gândul că acele fete chiar credeau că ar fi ceva între mine şi el. Am trecut totuşi cu vederea. Băieţii au fost mult mai sociabili şi drăguţi . Am ascuns explicaţia mea la această cauză.
Harry, colegul meu de bancă s-a revoltat îngrozitor când Danny i-a cerut să facă schimb cu el, dar a cedat în cele din urmă. Fapt care iar m-a făcut să râd.
- Nu te-am mai văzut de atât de multă vreme. Cum ţi se pare oraşu’ ? Mă mir că nu şi-au făcut deja apariţia Jay şi Josh, oare unde umblă? Ştiam că mă întreabă pe mine. Tocmai ne pregăteam să ieşim. Trecuseră două ore, dar îndeajuns pentru prima zi şi toată lumea pleca.
- Fratele meu şi Jay sunt în cantonament. Am înţeles că se întorc în această seară. Oricum, nu puteam respira dacă erau aici.
M-a confirmat, dar eu nu am mai zis nimic. S-a oferit să îmi care geanta, dar evident că am refuzat. Nu vroiam să creadă că profitam de el , sau ceva asemănător. Cu el fusesem întotdeauna egală, niciodată mai mult, niciodată mai puţin. Simţeam că aşa este corect.
Când am ieşit pe hol, mi-am aţintit ochii verzui pe băiatul înalt din faţa mea. Nu schiţa decât zâmbetul cald, ca întotdeauna. Părul său roşcat şi ochii verzi arătau adorabili. Chiar dacă crescuse, eu îl vedeam tot ca pe un pici, nu că eu nu aş fi fost. În fond, ne despărţea doar un an.
- Dadi. A exclamat după o tăcere de câteva secunde. M-a îmbrăţişat lipindu-mi un pupic pe obrazul drept. Uitasem că mă „ alinta ” aşa când eram mai mici, şi adoram asta.
- Bună Dave.
- La „C” eşti? Cât de tare, e bine că îl ai pe Danny cu tine. Apropo, salut. S-a adresat lui Danny, deşi acesta deja se pregătea să plece.
- Salut David. Hei, eu am plecat , am ceva de făcut. Pa Amby. Mi-a făcut cu mâna şi eu am răspuns la fel, după care „ micul ” Dave mi-a şterpelit ghiozdanul.
- ÃŽl car eu , dadi.
Mi-am dat ochii peste cap şi am mers pe lângă el. Atunci am constatat că mai erau şi alte persoane în jurul nostru, dar s-au salutat cu amicul meu şi au dispărut.
- Mă duci acasă? L-am întrebat curioasă când am ieşit în incinta liceului. Nu îi trimisesem niciun mesaj lui Caroline că ieşisem, şi trebuia să o fac. Presimţeam altfel o furtună.
- La mine acasă. Asta după ce vedem dacă vrea şi Caro să meargă.
Zâmbetul simpatic de care îmi fusese dor reapăru.
L-am pupat din senin pe obraz dar nu a reacţionat uimit.
- Mi-a fost dor de asta.
- Îhî. L-am aprobat veselă.

- Neah, nu merg. Trebuie să fac „ alte lucruri” . Nu te superi Amber, nu?
- Nu. Ne vedem mâine. Ne-am salutat, şi înainte să plecăm am văzut-o pe Kate dând târcoale. David a înjurat ceva destul de pervers referitor la fundul ei şi Caroline a accentuat nişte jigniri nu tocmai plăcute.
- Trebuie să îi spunem, blondino. Că eu nu mai suport. Ai văzut ce curvă e.
Mi-am dat ochii peste cap, luându-l pe Dave de mână. Înainte să dispar, m-am adresat.
- Aşa e. Dar nu e a „ noastră ” aşa că Jayson trebuie să îşi dea seama şi singur de ce are lângă el. Altfel, nu primim nici noi satisfacţie. Am scos limba la ea jucăuş. Cred că a uimit-o reacţia mea.
Credeam că o să îmi iasă pe buze ceva asemănător cu „ Asta e! ” , „ Categoric nu-i zicem!” , dar mă minţeam pe mine dacă făceam aşa. În fond , nu o mai suportam pe roşcata uşuratică. De ce ar fi trebuit să o fac? O acceptam, într-adevăr, pentru că era partenera „ fratelui ” meu, dar nu trebuia neapărat să o plac.
David m-a trezit din visare când am ajuns la el acasă. Am salutat-o pe doamna Anne care tocmai se pregătea să iasă.
- Să nu vă jucaţi periculos. A vrut să pară o glumă din partea ei. Ah, şi Amber, mă bucur că eşti aici. Mi-a zâmbit blând şi eu doar i-am mulţumit.
Aşezându-mă pe unul din fotoliile din sufragerie, am ascultat cum au început notele muzicale ale pianului să învăluie casa. Îmi fusese dor de sunetele pe care le putea scoate acest roşcat. Uşor , începând pe un ton dulce şi subţire, a început să cânte unul din cântecele pe care le adoram.
- Merci. Mi-a şoptit într-un final, după ce trecuseră câteva minute de tăcere absolută.
- Pentru? Am schiţat plictisită.
- Ştii doar că datorită ţie am continuat să cânt, mi-a zâmbit vesel şi a început următorul cântec.
Ştiam că atunci când plecasem de aici avea o pasiune foarte mare pentru muzică, şi mă bucuram că o punea în valoare. Deşi nu îl încuraja nimeni ( nu îl ascultaseră cu adevărat niciodată ) , l-am pus să îmi cânte mereu. Adevărul era că nu mă puteam sătura de vocea sa, şi de măiestria cu care manevra fiecare instrument muzical.
Tăcerea a fost spartă iar.
- Tu îl mai iubeşti pe Jay?
Întrebarea lui a fost aruncată ca din senin. Drept răspuns am aruncat cu o pernă în el şi acesta a început să mă fugărească prin casă.

Nu ştiam dacă răspunsul este „ da ” , „ da , sigur ” sau pur şi simplu „ mai mult ca oricând ” .