Iluzii [+16 / +18]

[Kripterya]

Hi, din nou.
Aaa, uite ca a pus si sor'mea, Wildrose un comment, in sfarsit. Prea multe nu pot sa zic a spus destul ea, si o sustin pe deplin: e nevoie de actiune. La cat de intense sunt sentimentele celor doi ar trebui sa se mai dezlantuie un pic, macar un pic...;;). Please...
Sper sa puneti nextu cat mai repede... pana atunci...
Kisses:*:*:* :love:

[Bad Blood.]

acum am terminat si eu de citit ficul:x OMG! e grozavvv:">
deci e aproape 3 dar nu conteaza.pentru un astfel de fic se meritaaa

fetelor..orice ati face sa nu renuntati...ficul e prea tare...il adoorr:love:

abia astept urmatorul capitol...sper sa l puneti cat mai repede:X:X

Spor la scris.Ja' ne:bye:

[Teh]

Scuze de întârziere, am venit şi cu capitolul 32. Îmi pare rău că nu menţionez la fiecare persoană în parte MULŢUMESC, pentru comentarii , aprecieri şi faptul că ne citiţi ficul, dar voi generaliza . Şi aş vrea să vă mulţumesc cu adevărat pentru faptul că citiţi şi comentaţi, chiar înseamnă foarte mult pentru mine / noi, să ne apreciaţi munca. Sper să citiţi în continuare şi să vă placă fiecare capitol, fiecare persoanj and so on <3 I put my soul in this fiction.
So, chiar şi celor ce citesc şi nu lasă comentarii, şi vouă vă mulţumesc că citiţi <3 very much.

Lectură plăcută!
[center]Capitolul 32[/center]

Am avut cel mai frumos vis din ultimele luni , sau poate ani de când rămăseasem singur , fără ea . Aproape că îi simţeam buzele peste ale mele şi braţele mele înconjurându-i trupul. Acel păr lung şi ciocolatiu, atât de pufos şi ochii săi verzi intenşi, minunaţi. Frate, cât de mult o iubeam pe fata asta, că mă săturasem să îmi repet asta în gând. Cu adevărat, nu mi-o mai puteam scoate din minte.
Trecuseră câteva zile de când nu o mai văzusem, de la incidentul de la casa lui Eric, am sunat-o şi pe Vanessa şi i-am făcut rost de un contract în Alaska – serios. Cât de stresantă putea fi această femeie . Speram să scap odată pentru totdeauna de ea, dacă nu prin mijloace amicale atunci puteam folosi forţa – nu era un lucru de care îmi păsa cu adevărat, atâta timp cât era pentru Angelique, puteam face orice.
M-am ridicat din pat la auzul telefonului şi am realizat că stăteam, privind tavanul de câteva minute. Am răspuns, sec.
- Salut.
- Salut Takumi. Ce faci?
- Hei Eric.. Nu am avut ocazia să îmi cer scuze oficial pentru noaptea de acum câteva zile, dar am fost prea ocupat cu munca. Scuze frate.
- Eh, nu de asta te-am sunat, dar te poţi scuza oficial azi. Vezi că te aştept la restaurantul „ Lessue ” . Eu deja am ajuns acolo, luăm prânzu’ , mai vorbim, am şi eu veşti. Vezi că e masa număru’ 7. Salut.
A închis înainte să aprob cererea. M-am uitat la ceas. Întradevăr era ora unsprezece şi patruzeci de minute. Cât putusem să dorm! Mda, poate şi din cauza faptului că adormisem pe la cinci dimineaţă. În fine. Am luat pe mine o pereche de blugi lejeri şi un tricou negru încălţându-mă cu adidaşi. Mă întrebam ce e cu Eric de mă „ invita ” în oraş, plus că părea al dracului de fericit. Mă rog, nu e ca şi cum chiar conta. M-am privit pentru o singură dată în oglindă. Faţa obişnuită, păru’ răzleţ . Monoton.
Am ieşit din clădire aruncându-mă în maşină şi am condus până la restaurant. Şi ce era cu acel restaurant. Eric ştia că era fostul loc preferat a lui Angelique, adică mereu mergeam acolo. Mă uimeam că încă ţineam minte asemenea detalii. După ce am parcat am intrat , cu nu prea multă tragere de inimă, înăuntru . Adevărul e că încă avea un fel de impact puternic acest loc, pentru mine. Nu mai fusesem aici de ... De mulţi ani. Am căutat masa 7 şi m-am aşezat, Eric nu era acolo aşa că am întrebat un chelner.
- Unde e persoana care mă aştepta la această masă?
- Ne pare rău domnule, dar încă nu a sosit.
Ignorantu’. Mă cheamă cu o mulţime de minute înainte când el nici măcar nu e aici. Ce porcărie. Pun mâna pe telefon pentru a-l suna, că doar nu aveam să trec cu vederea faptul că m-a pus să calc în acest loc, fără motiv. Dar m-am oprit , chiar înainte de a apela. Pentru că ceea ce au văzut ochii mei, aproape că m-a făcut să mă întreb dacă e umană. Purta o pereche de pantaloni scurţi de blugi, care îi veneau perfect – şi nu exageram , pe trup. O cămaşă verde cu mâneci scurte, care îi scotea în evidenţă al dracului de bine ochii verzi, şi de ce să nu recunosc şi sânii. Am înghiţit în sec – recunosc. M-am ridicat ca prin reflex pentru a-i trage scaunul să se aşeze. Mă privea nedumerită, şi eu probabil la fel dar eram prea pierdut în frumuseţea ei să mă întreb ce caută aici – cu siguranţă nu era Eric.
- Bună Angel...
- Takumi..
A trebuit să respir adânc când m-am aşezat pe scaun. I-am privit părul strâns într-o coadă sus, şi mă gândeam cât îl adoram desprins. Şi chiar şi aşa, arăta minunat. Aş fi vrut să îmi plimb degetele printre acele fire ciocolati. Am ieşit din vis pentru a vorbi.
- Iniţial trebuia să mă întâlnesc cu Eric, dar ...
- Åži eu cu Elisse. M-a completat cu vocea ei mult prea dulce.
- Dacă tot suntem aici , am putea comanda ceva? Am zâmbit dar nu ştiu cât de bine mi-a ieşit, pentru că eram prea vrăjit de persoana ei. La naiba, ea strălucea ca întotdeauna şi eu probabil arătam... Arătam mai rău decât după somn – m-aş fi îmbrăcat şi eu altfel dacă ştiam că urma să mă întâlnesc cu ea. Am oftat.
Am comandat câte ceva de mâncare şi am vorbit. Da, cât de mult o adoram. Nici nu pot spune cu precizie despre ce am vorbit şi despre ce nu, pentru că odată ce am început nu ne-am mai putut opri. Cât de dor îmi fusese de ea. După ce ne-am savurat prânzul şi după ce eu am înnebunit privind-o, am decis să mergem să ne plimbăm pe jos. Am lăsat maşina într-o parcare şi am mers prin parc.
Mâinile noastre erau mult prea aproape una de celalată . Nu mă puteam abţine să nu trag cu ochiul la chipul ei şi nu vroiam să par un obsedat, aşa că am încercat să îmi limitez uităturile – ceva practic imposibil. Şi când îi mai auzeam şi vocea, tremuram. Nu pot exprima în cuvinte ce simţea trupul meu în acea secundă, să o aibă atât de aproape şi totuşi să nu o atingă, să nu îi simtă căldura... Tortură, fizică şi sufletească. Am îndrăznit, rărindu-mi paşii, să îmi strecor degetele fierbinţi deasupra degetelor sale reci şi atât de albe. Am prins acea mână într-a mea, uşor pentru a putea fi dezlipită. Însă asta nu s-a întâmplat, pentru că ea nu s-a mişcat.
- Angelique, ştiu că te-ai săturat, probabil , să ţi-o zic, dar te iubesc. Am zis din senin, în timp ce mergeam pe stradă. S-a uitat la mine, cu acea faţă perfect albă. Nu, nu veni atât de aproape . Nu m-aş putea abţine .
- Nu m-am săturat . Mai mult a murmurat cuvintele, dar le-am putut înţelege. Pe lângă faptul că era atât de sexi mă mai şi provoca cu acea privire fulgerătoare. Trupul meu s-a cutremurat pentru o a mia oară şi mă întrebam cât mă mai puteam abţine. I-am propus să mergem să vedem un film , orice m-ar putea distrage. A acceptat, spre uimirea mea. Credeam că doar adolescenţii mai fac chestii d’astea, dar cu Angelique puteam şi să mă joc de-a v-aţi ascunselea, că tot minunat mi s-ar părea.
Am decis să vedem un film de comedie , cu alte genuri îmbinate. Nu am fost deloc atent la film. Pe tot parcursul lui m-am uitat la ea şi am savurat-o. Nu ştiu dacă a observat dar m-am prefăcut că nu realizez, căci nu îmi mai puteam lua ochii de la ea. Mâna mea era pe deasupra gâtului ei, pentru a o ţine aproape de mine. Nu vroiam să o atingă tipul din spate sau cel din dreapta ei. Mă înfuriam doar cu gândul ăsta.
- Drăguţ film a chicotit Angel când am ieşit din cinematograf. M-am ruşinat pentru o secundă – despre ce fusese filmul?
- Ăă. Da, sigur. Am zis distrat. Ce puteam răspunde? Mâinile noastre erau încă prinse în aceaşi legătură. Am înghiţit în sec simţind-o iar atât de aproape. Nu ştiu ce făcusem toată ziua dar se întunecase şi cerul parcă exploda – vreau să zic că era plin de nori.
- Cred că o să plouă. A zis prinţesa, frumuseţea, în fine, fata de lângă mine. Am strâns-o mai tare de mână şi i-am zâmbit.
- Dacă fugim până în parcare, nu o să ne plouă.
A râs şi m-a urmat. Când am ajuns în apropierea maşinii mele, deja începuseră picăturile să se coboare pe sol. Ploaia de vară era extraordinară, dar nu mai presus de diamantul de lângă mine. Odată ce picăturile au început să îi atingă trupul ce părea , oarecum , îngheţat. Sau poate pentru că era întotdeauna aşa de albă... M-am simţit.. Gelos. Stupid de gelos, era doar o ploaie. Dar ele o puteau atinge în voie, ciudat sentiment. Ea m-a strâns de braţ şi am simţind-o tremurând. Eram foarte aproape de maşină, am luat-o în braţe până acolo .
Mă simţeam mai rău ca un adolescent care şi-a pierdut pentru prima dată minţile pentru o puştoaică. Şi nu mai eram nici eu puşti şi nici ea, eram... Adulţi , un cuvânt atât de crud. Şi totuşi o iubeam ca în prima zi. Mint. Mai mult decât atunci.
- Ţi-e frig? Am întrebat-o aprinzând aerul condiţionat. A chicotit .
- Puţin.
În spate era o jachetă de-a mea, am tras-o şi am pus-o pe ea.
- Scuze, doar asta am. Mi-a zâmbit îmbrăcând-o. Am decis să mă concentrez la drum , pentru a nu mai fi distrat de persoana ei, cam greu. Odată ce am ajuns în faţa clădirii în care locuiam eu, am realizat că nici măcar nu spusesem vreun cuvânt asupra faptului că mergem în acest loc. M-am uitat vinovat la ea, dar ea zâmbea.
- Vrei să urci? A apropat din cap. Un gest atât de elegant încât a trebuit să stau câteva secunde să realizez că inima mea bătea şi nu explodase. Am luat-o iar în braţe şi am fugit cu ea până în clădire, ploua şi mai tare.
Am mulţumit lui Dumnezeu că aveam apartamentul curat – măcar de data aceasta, deşi bucătăria mea era la fel de goală, pustie. Ultima oară când gătisem în ea fusese atunci când Bibi locuia cu mine .
Am mers în sufragerie şi am poftit-o să stea jos.
- Bei ceva, sau? Ştiu şi eu. Nu am nimic de mâncare, dar putem comanda ceva , oricând.
S-a apropiat de mine înmânându-mi jacheta, eu am luat-o şi aruncat-o pe un fotoliu – gest tipic genului masculin. A râs iar eu am făcut acelaşi lucru. M-am apropiat de ea şi i-am desprins părul, pentru a-i atinge acele fire de păr ude de la ploaie. I-am sărutat câteva şuviţe, ceea ce m-a făcut să mă gândesc iar la cât de aproape e de mine.
- Ne-au făcut-o Elisse şi Eric de data asta . A zis pe un ton amuzat.
- Eu totuşi mă bucur, dar puteau să îmi zică. Fiind vorba de tine, în special aş fi venit. Dar probabil nu era chiar atât de reciproc. Am lăsat o amintire tristă pe chip, dar am şters-o repede – sper.
- Cred că aş fi venit oricum... Am observat un ton grav, neliniştit ce încerca să schimbe subiectul. Ah, şi ce frumos. Mă bucur atât de mult pentru Elisse, şi pentru Eric. Chiar sunt fericită pentru ei, mă întreb dacă o să fie fată sau băiat. Sunt atât de entuziasmată.
Mi-au trebuit câteva secunde pentru a analiza informaţia. De aceea era Eric atât de fericit, urma să fie tată. Iar nu puteam să nu fiu gelos pe aces prieten al meu care avea parte de toate lucrurile pe care şi eu mi le doream. Am încercat să nu mai fiu egoist, şi m-am bucurat pentru ei.
- Cât de tare. Acum aflu, vor fi nişte părinţi minunaţi.
- Da, cât de frumos... Cred că e extraordinar să ai un copil, şi eu îmi doresc unul.
Cred că ultimele cuvinte le-a spus involuntar pentru că am văzut-o încercând să regleze acele ultime vorbe însă m-am apropiat de ea şi am pus un deget peste buzele ei, apăsându-le uşor.
- Psst! Am zis în şoaptă apropiindu-mi chipul de al ei. A trebuit să mă aplec puţin pentru a-i săruta obrazul. Am privit-o adânc în ochi.
- Atunci, de ce nu facem ÅŸi noi unul?
Mi-am retras degetul, sărutându-i buzele.
__

[Khonsu]

in sfarsit ai pus nextul :X: ...
am citit pana acum toate capitolele...dar nu am postat:(: ...( rusine sa-mi fie :"> )
Ca de obicei...nu am gasit nici o greseala..totul este perfect :X:
Ce idee geniala au avut Elisse si Eric
Sper sa se intample ceea ce vrea Takumi 8-> ...sa aiba si ei un bebe

Dar pana atunci...astept nextul ..care sper sa vina repede

Mult succes....Ja'ne:-h

[Mitus]

DE CE???????!!!!!!!!! :yada:

Vreti sa mor aici? De ce ma torturati voi pe mine? :cry: Cand e focul pe cale sa se aprinda voi aruncati apa pe el (bn iar delirez :eto: ) va rog, ba mai mult va implor putina actiune... (intelegeti voi la ce ma refer:P)
Ca de fiecare data ati scris un capitol extraordinar. Nu mam uitat dupa greseli las pe alti sa se ocupe de chestiile astea..
Imi place ce se intampla intre cei doi. Insfarsit au ajuns sa stea aproape unul de celalalt mai mult de cateva ore:) Eric si Elisse au avut o idee minunata. Ma bucur ca si ei sunt fericiti si eu una vreau sa aiba gemeni... Iar Angel si cu Takumi tripleti:)) da vreau cat mai repede ca de nu mor si nu cred ca ati vrea sa ma aveti pe constiinta:))

Lolz cred ca vam zapacit destul...
Vreau sa va mai zic doar ca ador ficul vostru. Este printre preferatele mele. Aveti un mod deosebit de a scrie si chiar daca cei doi au suferit cam mult stiu ca ficul va avea un sfarsit superb(care sper ca o sa fie peste foarte mult timp) si mai stiu ca cei doi vor fi din nou impreuna... Apropo nu uitati vreau tripleti :yes: ok?
Continuarea cat mai repede. Sper ca nu vam suparat cu ceva... :pls:

Gambate! :bye:

[Denny]

Hello ! Am venit cu un capitol nou ^^.
Sper sa va placa. Nu e cine stie ce. ;;)
Multumesc pentru comm-uri kiss4_sasuke si Wildrose ma bucur ca ne cititi fic-ul si ca va place.
Acest capitol i-l dedic in special lui YamaMina deaorece i-am promis, dar nu numai ei ci si tuturor ce citesc acest fic. Va multumim mult ! >:D<


Capitolul 33

Nu am inteles invitatia lui Liss in oras, mi-am luat pe mine niste haine obisnuite si niste balerini. Am coborat jos si i-am cerut soferului sa ma duca la restaurantul meu preferat. Am ajuns dupa ceva timp si am coborat din masina spunandu-i sa plece. Am intrat in restaurant si m-am uitat dupa masa cu numarul 7. L-am zarit pe Takumi la masa, nu trebuia sa fie aici Liss ? Nu el. Totusi acel gand m-a incantat. M-am apropiat de masa si atunci emotiile se jucau cu mine, l-am vazut ca a vrut sa vorbeasca dar a renuntat cand m-a vazut. Am zambit inconstient. Cand m-am apropiat mai tare s-a ridicat ca sa-mi traga un scaun, am incercat sa disimulez placerea de al vedea cu o nedumerire ca si cum : 'Ce cautam aici?' chiar daca imi facea placere. N-am salutat iar eu m-am asezat. I-am observat privirea asupra mea iar eu ma uitam la el cam vrajita. Totusi am ramas sa comandam ceva de mancat si am inceput sa vorbim, ma uitam la el la gura lui, la ochii lui ... ah! cat de mult mi-au lipsit. Dupa ce ne-am terminat pranzul am decis sa mergem la o plimbare pe jos. Ca doi copii, ca doi proaspat indragostiti.
Am mers sa ne plimbam printr-un parc, din cand in cand mainile noastre se ciocneau fiind mult prea aproape, intr-un final mi-a luat mana intr-a lui dar un mi-a strans-o crezand ca o sa o retrag, dar i-am strans mana. Deodata s-a oprit si m-am intors spre el din reflex. Mi-a repetat din nou cat de mult ma iubeste. La dracu ! Trebuia sa ii spun si eu cat de mult il iubesc, dar nu puteam. Dracu' stie de la cien am mostenit sa nu imi exprim sentimentele. M-a invitat sa mergem la un film, am acceptat. Cat timp am fost impreuna nu am prea mers, si pe atunci eram tineri. Am cazut deacord asupra unei comedii. Pe tot timpul filmului am incercat sa nu ma prea uit la el, si-a tinut tot timpul mana dupa gatul meu, adorabil ! Dupa ce am iesit am pus intrebarea stupida 'daca i-a placut filmul' dar ... mi-am dat seama ca nu a fost atent. Totusi in ciuda faptului ca a vrut sa cada bine a mintit, l-am lasat in pace, nu aveam ce sa-i fac. Am facut o remarca chiar 'inteligenta' cea de ca urma sa ploaie. Mi-a spsu sa fugim pana la masina, mi-a placut ideea, totusi pe cand sa ajungem a inceput sa picure. M-a luat in brate si m-a dus pana la masina, mi-a fost putin rece asa ca a dat dumul la caldura. Mi-a dat o jacheta de-a lui mirosea a mere, imi placeau merele. Cand am ajuns la el acasa m-a intrebat daca vroiam sa urc, am accepetat imediat. M-a luat din nou in brate si m-a dus pana sus la el in apartament. Odata ajunsi mi-a oferit ceva de baut, dar nu i-am raspuns ci i-am intins jacheta, a aruncat-o pe canapea. Fara sa imi dau seama am ajuns la subiectul ' sarcina lui Liss ' dupa fata lui se vedea ca nu stie. Printre vorbele mele mi-a scapt si dorinta exprimata prin cuvinte pentru a devenii mama. Mi-am retras privirea iar si apoi am vrut sa spun ceva dar m-a oprit punandu-mi degetul pe buze.

- Atunci, de ce nu facem ÅŸi noi unul? mi-a spus iar apoi m-a sarutat.

Nu imi venea sa cred ceea ce auzisem dar nu am mai stat mult pe gansuri si m-am implicat in acel sarut. Mi-am incolacit mainile dupa gatul lui si am inceput sa il sarut din ce in ce mai intent. Amandoi ne-am lasat prada instinctelor. Cat de mult tanjeam la asta. Am inceput sa ne deplasam incet fara sa ne oprim din a ne saruta. La un moment dar m-a luat in brate si m-a dus la el in camera trantindu-ma pe pat. A inceput sa ma dezbrace usor in timp ce eu ii dadeam tricoul jos. Am ramas doar in sutien, simtandu-ma mult prea rusinata. Nu l-a desfacut direct ci a inceput sa ma sarute iar pe buze trecand la gat si mai apoi pe abdomen. Intr-un sfarsit mi-a dat sutienul jos si l-a aruncat undeva prin camera, a inceput sa-mi maseze sanii delicat si cu o mana mi-a desfacut pantalonii aruncandu-i si pe ei de acolo. Am ramas intr-o pereche de bichini roz, imi era si mai rusine. I-am intalnit privirea si m-am rosit si mai tare, mi s-a parut ca a zambit. A inceput sa-mi sarute sanii si sa ma muste din cand in cand de sfarc, eu scoteam cate un geamat. Prinzand curaj m-am ridicat si l-am trantit pe spate paunandu-ma peste el, i-am dat pantalonii jos, iar mai apoi am inceput sa-l sarut pe abdomen trasand linii cu limba lasand dare de saliva pe abdomenul lui. Am urcat mai apoi la buzele lui muscandu-l, indata ma trantit inapoi pe spate, luandu-mi locul. Si-a dat boxerii negrii jos, iar atunci eu am inchis ochii de rusine. M-a sarutat pe buze apasat si m-a prins de man, atunci m-a patruns. A durut ca naiba, aproape mi-a venit sa strig, dar m-am abtinut si m-am conformat sa ii strang mana. Incetul cu incetul durerea se transforma in placere, dar totusi nu disparea. Penetrarile deveneau din ce in ce mai rapide iar
Dupa un timp destul de indelungat amandoi am cazut obositi, am stat imbratisati ascultand ploaia.

- Stii ... asta a fost prima data. i-am spus eu cu retinere. Eram cu spatele la el deci nu i-am putut vedea reactia.
- Surpins ? am mai adaugat.
- Poate ... mi-a raspuns stins.
M-a strans si mai aproape de el si si-a pus capul in parul meu, sarutandu-mi din cand in cand moalele capului.
- Si pentru mine a fost prima data. mi-a spus, am impietrit.Vreau sa zic, prima data cu adevarat. Pentru ca acum am simtit cu adevarat ceva, te iubesc... . a adaugat si m-a sarutat.
- Si eu te iubesc, Takumi ! Te iubesc de la pamant pana la cer si inapoi. Te ador ! Nu stiu cum am fost atat de proasta incat sa renunt la tine. Te iubesc, asta e singurul adevar.
Si l-am sarutat, din greseala o lacrima s-a prelins pe obrazul meu, dar nu m-am oprit din a-i simtii buzele lui peste ale mele.

[Mitus]

TE ADOR!!! Defapt va ador :love:
Insfarsit sa intamplat marea minune...
Deci nici nu stiti cat am asteptat eu sa se intample chestia asta. Ma bucur enorm de mult ca Angel insfarsit i-a martuisit ca il iubeste.
Un capitol EXCEPTIONAL. Momentele dintre cei doi au fost minunate o//o
Acum nu pot sa mai comentez nimic caci am avut parte si de actiunea mult dorita :yes: nici nu m-am putut dezlipi de monitor cand am vazut ca ati pus continuarea...
Ca de obicei reusiti sa ma lasati fara cuvinte, se vede ca aveti o imaginatie foarte bogata si aveti idei originale :bv:
Sa stiti ca eu va citesc ficul de la inceput si il voi citi in continuare pentru ca este foarte reusit, nu pot decat sa va laud, deoarece este foarte bine gandita intreaga idee si se vede ca aveti talent. Astfel de creeatii chiar merita sa fie citite :love:
Continuarea cat mai repede :pls:
Kisses:*:*:*
:bye:

[Khonsu]

yupyy....continuarea :X:

abia asteptam sa se intample asa ceva intre ei :D:...si sper ca de acum vor avea si un bebe...n-am vazut nicaeri scris ca s-ar fi protejat :D
Ma bucur ca i-a zis ca-l iubeste...era si timpul .

Imi place foarte mult faptul ca nu a-ti renuntat la fic:X... si postati destul de des :D, iar stilul vostru de a scrie este ireprosabil :X

Astept nextul ...si poate mai puneti un pic si din relatia lu' Bibi :D:

Ja'ne :-h

[Kripterya]

Bravo!!!!!!!!!!!!!!!!! :bv:
Se vede ca ati inteles ca toti vrem faze ca astea... Merci mult, exact asa trebuia sa arate acest capitol: incendiar, de-a dreptul. N-am nimic mai mult de zis decat bravo. Nici nu ma puteam astepta la mai bine.
Deci fata mai norocoasa ca Angel n-am vazut in viata mea. Cred ca orice fata si-ar dori sa fie in locul ei... Si inca cum... Sa aiba alaturi de ea un baiat frumos si care s-o iubeasca asa de tare e cu adevarat ceva superb.. :cry: De ce-i viata asa nedreapta uneori???? As vrea ca toate fetele sa aiba norocul ei... macar o data in viata...
Credeti-ma, deja chiar nu mai gasesc cuvinte sa laud pe cei care posteaza pe acest site si care scriu lucruri superbe. Aveti talent fratilor!!! Citind un astfel de fic parca ai trai viata unui alt om... Este foarte frumos cum descrieti sentimentele, foarte realist...
Sper ca acest fic sa ajunga la un numar mare de capitole pentru ca are un viitor frumos si merita citit.
Va doresc succes in continuare si sper sa postati nexturile la fel de repede ca si acum.... Nu ma lasati sa astept ca-i prea greu.... :pls:
:bye: :*:*:*

[Teh]

@ Wildrose -- Mulţumim , şi zic acum şi în numele lui Fenneh , I guess. Mă bucur că v-a plăcut capitolul scris de ea =) Let me tell you a secret, şi eu l-am adorat :]]. Anyhow, thanks for saying that its excepţional =)
@ Kiss4_sasuke -- Da, s-a întâmplat :]] . Mulţumim.
@ kripterya -- Da am îneţeles amândouă ce vreţi voi, pervs :]] , şi Fenneh va dăruit exact porţia de ce lipsea.

Sper să citiţi în continuare. Am venit şi cu capitolul 34, dar nu mă pot lăuda prea tare cu el, sau deloc. Oricum ar fi, sper să nu fie prea monoton or something :] .
Lectură plăcută!

[center]Capitolul 34[/center]

Puteam simţi căldura altui trup răsfirat în braţele mele, am simţit cum bătăile inimii mele accelerau. Am deschis ochii, oarecum leneş , pentru a zări deasupra mea pielea extrem de albă a unei persoane. Am zâmbit, probabil blând şi i-am mângâiat părul ciocolatiu, după care l-am sărutat. Deşi trupul ei era atât de rece, ca întotdeauna, simţeam că trupul meu cald urma să îl încălzească şi pe al ei. Ca un „tot” .
Am văzut că braţele mele stăteau în jurul taliei sale şi sânii ei erau proptiţi de pieptul meu. Şi , la naiba, că era doar prima oră a dimineţii. Eram prea excitat, aş fi vrut să mă mişc pentru a nu o trezi, dar o altă mişcare probabil că asta ar fi făcut. Am oftat şi credeam că mi-a crescut şi tensiunea când a deschis ochii. Am zărit acel verde intens pe care îl adoram şi mi-am mai trecut odată degetele prin părul ei. Mi-a zâmbit, asta a umplut paharul. Vreau să zic, cât de frumoasă putea fi dimineaţa. De specificat, lângă mine, în patul şi braţele mele. I-am răspuns cu acelaşi gest tandru.
- ’Neaţa Angelique .
- ’Neaţa.
Mi-a răspuns cu jumătate de gură. M-am întors , punând-o sub mine , cu o mişcare destul de rapidă. A avut o reacţie de nedumerire, pentru câteva secunde după care a pus acel zâmbet de „ înţeles ” . Mi-am apropiat de faţa ei şi i-am căutat buzele, sărutând-o pe gât. Am muşcat-o uşor de buza inferioară, dar destul de tare pentru a scoate un geamăt. Am chicotit când mi-a plimbat mâinile în jurul abdomenului, mai sus până ce i-am găsit sânii. Am mângâiat-o, până ce gura mea s-a lăsat a dracu de egoistă peste sfârcurile ei, lingându-le şi muşcându-le. Mi-am mai plimbat degetele peste picioarele sale, pipăind-o. Nu ştiu ce era mai satisfăcător : chipul ei fericit sau ceea ce simţeam eu când făceam acest lucru. Orice ar fi fost, mă încânta.
M-am ridicat după mai multe minute din pat, ea încă întorcându-şi privirea. Am realizat că da, eram gol şi am surâs.
- Nu vrei să facem un duş?
Şi-a ascuns chipul sub cearceaf, probabil pentru că era prea ruşinată să îmi răspundă. Mă întrebam dacă faţa ei ardea – ceva cam imposibil . M-am apropiat şi am aruncat cearceaful de pe capul ei, luând-o în braţe şi târând-o până în baie. Am aşezat-o în cabina de duş dând drumul la apă. Am mers lângă ea, aceasta fiind cu spatele.
- Nu trebuie să te uiţi.
- Îh... A scos un sunet pe care nu l-am înţeles. În plus, nu era cine ştie ce fantezie să intru în baie cu iubita mea, doar că ea... Ei bine, îmi oferea senzaţii pe care nimeni nu mi le putea oferi. Era normal să vreau totul de la ea, mai ales acum.
- Hei Angelique... Am tăcut lung dar nici ea nu m-a întrebat nimic. Nu am continuat ce vroiam să zic, nu eram prea sigur de asta. Am ieşit din baie îmbrăcându-mă, curând făcând şi ea acelaşi lucru. Am privit-o şi am văzut-o roşiind.
- Chiar te iubesc, şi faptul că şi tu faci acelaşi lucru, mă face să mă gândesc... La multe lucruri...
- Takumi... Eu...
Am luat-o în braţe, sărutându-i părul lung.
- Angel, ştiu că nu e cel mai potrivit moment, poate, şi nici nu sunt atât de pregătit să o zic , dar poate, şi zic doar poate, nu ar trebui să ne gândim... La ceva mai mult decât o relaţie d-asta? Vreau să zic. . . Pentru că am făcut acest pas, chiar dacă pentru mine ar fi fost normal, e ceva special.
- Nu înţeleg. . . A încercat să rostească dar am oprit-o punându-mă în genunchi. I-am prin mâna dreaptă, lipindu-mi buzele de ea.
- Zic doar că poate, nu ai vrea să te măriţi cu mine?
I-am urmărit expresia uimită şi am prins-o de abdomen, ridicându-i bluza şi sărutându-i buricul.
- Nu am glumit când am zis că vreau să facem şi noi unul, dar aşa cum trebuie. Te voi lăsa să te gândeşti, eu oricum nu voi renunţa la tine.
Şi-a lăsat trupul în jos, strângându-mă în braţe. Firele sale lungi de păr se răsfiraseră peste spatele meu.
- Mă voi gândi.
Mi-a răspuns moale, blând, adorabil . Ah, absolut fermecător. O adoram ce această femeie. Îmi aminteam şi acum fiecare clipă din trecut , şi chiar o iubeam atunci, înapoi, dar nu se poate compara cu sentimentul pe care îl aveam acum . Era ceva mai mult decât atunci şi mă întrebam : cum e oare posibil? Dar uitându-mă la chipul ei aneglic, îmi găseam singur răspunsul. Unicitate, şi doar pentru mine. Pentru că dacă o aveam alături, nu conta nimic. Restul. . . Nimic.

Ne-am aşezat în bucătărie, Angelique căutând în frigiderul meu ceva de mâncare. Am zâmbit vinovat când a realizat că era gol, la propriu. Am pus mâna pe telefon .
- Vrei să comandăm ceva?
- Eh, da. . Takumi, dar tu ce mănânci de obicei?
Am făcut o comandă pentru un mic dejun obişnuit, cum făceam întotdeauna doar că de data asta două porţii şi am răspuns.
- Păi ceea ce am comandat acum, deşi nu mereu mănânc dimineaţa. Depinde ce treabă am.
Am apucat mobilul care suna fără oprire şi am zărit numărul lui Jack. Am apăsat butonul verde pentru a fi anunţat că aveam de lucru, am refuzat totuşi şi i-am zis să se descurce singur. Normal că nu avea să îmi strice nimeni şi nimic această zi. Trupul meu s-a mişcat alături de cel al lui Angel şi am prins-o între braţe, deschizându-i cămaşa şi aruncând-o pe jos. A roşit iar eu i-am sărutat obrajii .
Văzând că iar am reacţii perverse a început să fugă copilăros prin casă , până în dormitor , iar eu am urmat-o aruncând-o în pat . Am început să râdem copios.
- Ai o grămadă de fotografii aici. A afirmat pentru a schimba subiectul când eu tocmai mă pregăteam să îi înlătur sutienul. Am oftat.
- Sigur, unii din noi idolatrizează anumite persoane.
S-a ridicat rapid din pat şi a mers către locul în care ţineam cele mai multe portrete. Majoritatea era cu ea din adolescenţă, câteva cu familia mea , prieteni şi eu prin jur. A luat-o pe cea cu mine şi tatăl meu.
- Îmi pare rău . Mi-a zis pe un ton aproape tăcut, spart.
- Şi mie, dar .... Am mers până în locul în care era ea şi am luat o poză cu mama şi Bibi şi alta cu ea. Am continuat să vorbesc. Au rămas alte persoane care să mă consoleze , nu sunt singur. Mi-a zâmbit tandru, iar eu m-am apropiat să o sărut dar în acea clipă a sunat soneria uşii. Am râs sarcastic şi am mers să iau micul dejun.

- Cum de mănânci aceleaşi porcării în fiecare zi? A început să mă tachineze copilăros.
Totuşi, pentru mine nu conta chiar atât de mult... Ce mâncam, de mult uitasem ce însemna să aibă cineva grijă de tine, pentru că nu mai avusesem asta. Doar eu trebuia să am grijă de alţii, nu mă deranja. Devenise parte din mine. Am ridicat furculiţa şi am dus-o spre gura ei.
- O să te oblig azi să mănânci aceleaşi porcării. Spune „ aa” .
Nu şi-a putut abţine sentimentul amuzat şi nici eu.
Ne cunoşteam de atâta vreme, acum realizam. Chiar dacă nu ne văzusem de atâta timp. . . Eram mai familiari decât oricine, nu doar pentru că eu o iubeam, ci pentru că şi ea făcea acelaşi lucru. Vroiam să îmi umplu invidia pe care o aveam pe Eric şi Elisse, pentru faptul că aveau o aşa dragoste. Acum realizam că şi eu aveam parte de acelaşi lucru, sau poate mai mult, căci era doar pentru mine.
- Te ador frumoaso.
- Îhî. Mi-a răspuns călduros.