Iluzii [+16 / +18]

[Teh]

Iata ca am venit si cu capitolul urmator. Sper sa va placa, nu e cine stie ce dar totul trebuie sa aiba un mic inceput, no? :]] anyhow, lectura placuta !

Capitolul 24 :

Cat de repede trec lunile racoroase de toamna si ce repede vin cele de iarna . Imi amintesc ca luna noiembrie a trecut foarte repede. Deja suntem in decembrie cu o zi inainte de Craciun. Am facut toate cumparaturile , sper ca nu am uitat pe cineva. Craciunul are ca scop sa ne faca mai.. buni? Oare... Nu stiu, nu sunt un impatimit al acestei sarbatori ; imi placea pe vremea cand petreceam aceasta zi cu Angelique, dar de atunci nu starnesc niciun interes. Imi amintesc cât de mult îi plăcea ziua de Crăciun , sau poate doar se prefăcea însă zâmbetul ei era tot la fel de ameţitor.
Revenisem iar la statutul de singur localnic în apartament, îi găsisem surorii mele un nou apartament chiar de ziua ei. Nu am putut să nu fiu fericit de entuziasmul pe care l-a arătat. Se pare că şi Jack se ataşase mai mult de ea ; din păcate o vedea doar ca pe sora mea mai mică. Nu puteam totuşi, în sinea mea , să nu fiu oarecum fericit. Nu vroiam ca Beatriz să aibă de – a face cu el ; ştiam că nu se poate comporta frumos cu o femeie. Preferam să o vadă ca un copil, o fetiţă... Orice nu îl tenta să o rănească. Asta nu aş fi putut ierta, însă am încercat să îmi reprim gândurile.

Telefonul meu suna de câteva minute, însă eram prea adâncit în gânduri ca să realizez. M-am ridicat de pe canapea şi am răspuns . Atunci am realizat că stăteam pe întuneric în cameră.
- Salut !
- Salut Eric ! Te-ai întors deja din Italia?
Am răspuns pe un ton plictisit. La fel mi s-a părut şi cel al prietenului meu.
- Mda, ieri. Doar e Crăciunul, nu putea să treacă peste mine aşa. Cât despre asta, nu vrei să vii să petreci Noul An cu noi? Nu o să fie o petrecere prea mare , Elisse nu are chef de prea mult fus anul ăsta. Doar câţiva prieteni.
Am chicotit răspunzând.
- Desigur că voi fi acolo. Dar nu ştiu ce înseamnă o petrecere restrânsă pentru Elisse, ea mereu face totul extravagant. Sau poate că s-a mai schimbat, de când e cu tine. Am accentuat un ton ironic. Ne vedem atunci. Ah, unde se ţine?
- La mine . Ok, ne vedem atunci . Sunt ocupat cu prea multe Crăciunul ăsta ; ştii cum sunt părinţii lui Elisse. Ne mai auzim. Salut.
A închis înainte să mai pot răspunde ceva iar eu am aruncat telefonul pe masă. Am aprins lumina pentru câteva secunde după care am stins-o. Cred că era timpul să mă adâncesc în vise.

Următoarele zile până la Revelion au trecut foarte repede. De Crăciun am mers acasă la mama mea împreună cu Bibi. A fost o atmosferă tăcută şi liniştită . Tata era întotdeauna acasă de Crăciun şi o cam deprimau pe mama astfel de momente. Am respectat decizia ei de a nu face prea mult zgomot.
Seara am trecut puţin pe la Vanessa şi mi-a făcut o scenă pentru care am decis să nu o iau cu mine la petrecerea din Noul An. Am trimis-o acasă la părinţii ei ; nu ştiam dacă a luat-o drept glumă sau nu. Nu mă interesa.
Astfel mă aflam acum în faţa oglinzii privindu-mă plictisit. Am luat pe mine o pereche de pantaloni negri eleganţi şi o bluză asemenea. Nu vroiam să ies prea mult în evidenţă. Am pus pe mine una din gecile aflate în cuierul din holul principal şi am decis să ies. Atunci mi-a sunat telefonul. Numărul Vanessei a fost afişat pe ecranul principal. Am apăsat pe butonul roşu şi am aruncat telefonul la întâmplare după ce l-am stins. Nu aveam chef de ea în seara asta.
Când am intrat în casa unde urma să fie ţinută petrecerea am ştiut că Elisse avea un foarte bun gust; se pricepea la organizările petrecerilor. Nu am analizat atât de tare atmosfera, nu eram un împătimit al detaliilor. Am realizat că nu se întrecuse pe sine de data aceasa, nu erau atât de multe persoane invitate. Aveam parte de o atmosferă de pace. Am luat un pahar de wisky şi m-am plimbat prin jur, salutând anumite persoane.
- Şi tu Bibi ? Am zis chicotind. M-a privit entuziasmată . Era lângă Jack şi nu aş fi vrut să ştiu despre ce discutau. M-a salutat iar eu am vrut să par indiferent. Nu îmi plăcea că se agăţa atât de soră-mea, dar pentru fericirea ei făceam orice.
L-am luat mai aproape de mine, lăsând-o pe Beatriz afară din discuţie.
- Ăh, ce faci tu cu soră-mea?
- Calm prietene, calm. Doar vorbeam . Ştii că nu o să îi fac nimic lu’ Bibi , e doar un copil, o iubesc . Doar ne ştim de când s-a născut, nu o să stric acum prietenia asta. Ea e singura fată pentru care nu aş încerca nimic, calmează-te. Chiar nu am chef de nici-o stricată în seara asta aşa că prefer să stau cu dovlecelul ăla . A arătat spre Bibi. Am râs şi am plecat de lângă el.
Era recomfortant să ştiu că nu atesta nimic faţă de ea, dar mă durea să ştiu că nu o putea vedea ca pe o femeie. Mă gândeam şi la sentimentele surorii mele. În fond şi eu fusesem respins. Am oftat nerealizând că lângă mine stătea o altă persoană. M-a salutat entuziast.
- Salut şi ţie Eric. Bună Elisse. Reuşită petrecere.
Blonda părea foarte entuziasmată. Am zâmbit amical şi la fel a făcut şi ea. Ochii ei străluceau ca întoteauna. Eram invidios pe relaţia celor doi. Am ascuns asta.
- Ok , mulţumesc Takumi. Sper să te simţi bine. Merg să văd dacă mai e nevoie de ceva.
A plecat de lângă noi. Recunoşteam că cei doi erau o gazdă minunată. Cuplul perfect ! Nu ştiu cum reuşiseră însă se potriveau de minune. Asta mă enerva şi mai tare. Am încercat să scot acest sentiment egoist, nu prea am reuşit.
- Şi.. Cum a fost în Franţa?
- Deci ai auzit? M-a întrebat oarecum surprins. Am încercat să par indiferent.
- Mda, am auzit.
- Păi în principal mai nimic. Am vizitat-o pe Angelique şi am mers la aniversarea ei. A fost Ok . Am văzut că a primit şi nişte trandafiri , foarte drăguţi. A trecut prin multe în ultimii ani, oamenii se mai schimbă şi cred că suferinţa e de vină.
Mi se părea straniu ca Eric să vorbească aşa despre Angelique. De obicei, după acel incident din trecut o vorbea urât de fiecare dată, sau evita să aducă în discuţie numele ei. Am încercat să nu iau asta în considerare ci să mă concentrez pe ceea ce îmi spunea. Mi-ar fi plăcut să fi fost acolo.
- Hmm, înţeleg. Mă bucur , înseamnă că a devenit o persoană mai bună.
După asta am terminat discuţia. Ştiam că dacă aş fi discutat mai mult aş fi înnebunit de dorul ei şi l-aş fi întrebat şi ce haine ar fi purtat în fiecare zi cât au stat acolo.
Noaptea a trecut repede, nimic memorabil nu s-a întâmplat. Am văzut-o doar pe Bibi lângă Jack tot timpul. Dacă mă uitam cu mai multă atenţie erau o pereche potrivită. Îmi era totuşi greu să îl las să se apropie de ea, cu reputaţia şi gândurile lui.

Lunile au trecut atât de repede încât mă întrebam când s-a întâmplat cu adevărat. Ne aflam deja în luna mai când am revenit în totalitate pe Pământ. În ultima perioadă mă simţisem beat din cauza muncii excesive. Muncisem în câteva luni cât pentru câţiva ani. Dar urma să merit, presupuneam.
Vremea de afară era atât de primitoare, nu aş mai fi intrat în casă. Aşa mă aflam în parc, lucru pe care îl fac foarte rar, într-un leagăn. Telefonul meu suna de câteva minute în continuare dar nu vroiam să răspund. Enervat totuşi de sunetul enervant l-am scos din buzunar.
- Ce vrei Vanessa?
- Takumi! Nu te-am mai văzut de o săptămână. Pe unde umbli? Vreau să te văd! Nu treci pe la mine?
Am lăsat-o să vorbească, fiind absent. Am înţeles totuşi ce zisese , am răspuns sec.
- Nu
- De ce? Tonul ei era uşor supărat, copilăros. Nu o prindea prea tare. Nervos, am răspuns.
- Uite ce e, n-am chef de tine. Te sun când am nevoie. Ce dracu’ eşti aşa, am avut de muncă. Eu nu mă învârt pe tocuri toată ziua în rochiţe roz. Unii dintre noi chiar muncesc.
Tonul meu aspru a speriat- o pentru câteva clipe. Când şi-a revenit şi-a cerut iertare. I-am închis. Nu vroiam ca nimic să îmi strice după amiaza.
Pentru că era totuşi destul de devreme, am decis să mă întorc la birou. Mă simţeam monoton, plictisit şi total lovit de un sentiment din trecut. La naiba, nu cam pe vremea asta se întâmplase să fiu părăsit în ultimul hal, în urmă cu câţiva ani? Mă întrebam de ce oare nu mi-o puteam scoate din minte...

[AoiButterfly]

Buna din nou. Imi pare rau ca nu am mai trecut pe aici insa de cand s-au sters acele posturi am citit si atat.

Ce pot spune...
Imi place si vreau mai mult. Vreau ca cei doi sa se intalneasca. Sunt tare curioasa sa vad cum o sa decurga treburile intre ei si mai ales daca o sa ramana impreuna, pana la urma au trecut prin foarte multe si ar fi foarte cute ca totul sa aiba un final fericit.

In ultimul timp imi pare foarte rau de tot ce i se intampla lui Takumi. Nustiu de ce insa mereu mi-a fost mila de tipul asta, pe cand Angelique mereu mi s-a parut o Barbie prefecuta, insa imi dau seama ca intradevar s-a schimbat si ii pare foarte rau de ceea ce a facut.
Vanessa mi se pare o micuta curvulita - da, cred ca asta am spus tot.
Pe celalalta parte mi-ar place ca Jack sa se indragosteasca de Bibi si astia sa fie impreuna [inca ceva in spune ca Jack nu prea are de gand sa faca asta, sau cel putin nu prea curand]

Felicitari pentru tot ce ati scris.
De abia astept sa vina si continuarea [eu fierb aici :))].
Spor la scris.




Ja ne...

[Edit:] Teh, imi place la nebunie avatarul tau. M-am indragostit si eu de Otani.

[Denny]

Mersi mult Teo pentru comm ^^ Ma bucur ca-ti place. Si sper ca capitolul acesta iti va placea. ;))

Enjoy.


Capitolul 25

Avionul a aterizat pe pista. Simteam ceva furnicaturi in stomac, poate erau de emotie sau poate de fericire. Am zambit, apoi m-am uitat spre Anne si Alex care dormeau. I-am trezit urandu-le bun venit in Boston. Ne-am ridicat de pe scaune si am mers catre usa avionului, dupa care am trecut prin tunel si am ajuns in cladire. Am asteptat cam zece minute sa ne luam bagajele iar apoi am iesit din cladire sa gasim un taxi, care sa ne duca la mine la vila. Indata ce am gasit unul am si plecat. Din cauza traficului am ajuns in o ora la vila, i-am dat bani taximentristului si am intrat in casa. Anne s-a minunat de cat de frumos era in casa, dar eu m-am intrsitat, motivul nestiindu-l. Am mers la etaj, si le-am aratat camerele unde aveau sa stea. Mai apoi eu am mers si mi-am cautat ceva prin dulapuri sa ma imbrac lejer pentru a putea aranja casa. Dupa ce m-am imbracat, am iesit pe hol si am vazut-o pe Anne care avea un trening pe ea. Mi-a spus ca avea sa ma ajute cu curatatul. Am inceput cu sufrageria care era plina de cearseafuri albe, parca era scos dintr-un film horror. Am inceput sa le dam jos de pe mobila si sa le aruncam intr-o cutie. Apoi am inceput sa aspiram si sa stergem praful. Indata ce am terminat am inceput sa asezam bibelourile, fotografiile, si toate celalalte. Dupa ce am terminat sufrageria am trecut la bucatarie, incepand sa spalam vasele, frigiderul si aragazul. Pe Alex l-am trimis sa cumpere mancare imprumutandu-i Porsche-ul meu. Bucataria am terminat-o destul de repede iar apoi am trecut in cemerele noastre pentru a face si acolo curat. Am terminat totul pe cand s-a intors Alex cu mancarea. Am inceput sa le luam din pungi si sa ne punem de acord cu ce vom manca. Am luat alimentele necesare si am inceput sa gatim. Ne-am gandit sa facem paste cu scoici. Imi aminesc ca mama ni le facea special pentru mine si Alex. Am decis ca eu sa prepar tot iar ei doar sa stea si sa se uite la TV. Am inceput sa spal scoicile avand grija sa nu le deschid ca astefel nu erau bune, le-am pus intr-un vas cu apa rece iar apoi le-am pus in frigider. Am luat o cratita, si am pus untul sa se topeasca, in timp ce eu tocam ceapa. Dupa ce untul s-a topit am luat o sticla de vin alb sec si am scos scoicile din frigider. Am pus ceapa in cratita cu untul si pe urma scoicile, iar la sfarsit am pus vinul, le-am lasat sa fiarba timp de cateva minute. Cand a terminat de fiert, am luat sosul si l-am strecuart si am aruncat scoicile care nu s-au deschis. Am luat alta cratita si am pus ulei plus ceapa si usturoi maruntite bine. In timp ce fierbea am decojit niste rosii si le-am maruntit mai apoi le-am adaugat in cratita si am potrivit sarea si piperul pe gustul meu. In timp ce sosul acesta fierbea, am pus spaghetele sa fiarba in apa cu sare. In timp ce ele fierbeau eu mi-am turnat in pahar putin vin, savurandu-l incet. Imediat ce au fost gata amadoua, am luat pastele le-am scurs si le-am adaugat in sosul de rosii iar mai apoi le-am pus cu totul in sosul cu scoici. Am scos carnea din jumatate de scoici si apoi am amestecat pastele cu scoicile. Am tocat patrunjelul si am pus pastele intr-un bol, mai apoi adaungand restul scoicilor si patrunjelul. am aranjat masa punand farfurii si tacamuri plus niste pahare cu vin. I-am chemat la masa pe cei doi indragostiti si am inceput sa mancam. Amandoi au inceput sa ma complimenteze pentru mancarea gatita. Le-am zambit si apoi am continuat sa mananc. Dupa terminarea cinei am inceput sa ne uitam la un film horror. Anne statea agatata de gatul lui Alex iar eu strangeam din cand in cand patura cu care eram invelita datorita fazelor din film. Eu nu am mai stiut ce s-a intamplat deoarece am adormit pe canapeaua din sufragerie.
Umatoarea zi cand m-am trezit era de parca am dormit pe niste busteni. M-am ridicat cu greu de pe canapea si m-am dus spre camera mea si mai greu. Am urcat scarile ajutandu-ma si de maini. M-am dus in camera mea si am intrat direct in baie. Am intrat sub dus asa imbracata cum eram si am dat drumul la apa fierbinte, cand am simtit ca e destul de bine mi-am aruncat hainele ude pe jos. Si am stat in jur de juma' de ora sub dus. Am iesit afara fara sa-mi iau un prosop ca sa ma infasor. Mi-am luat feonul si am inceput sa-mi usuc parul. Dupa vreo zece minute l-am uscat, l-am pieptanat, si apoi am mers in dressing sa-mi iau un costum, aveam de gand sa ii fac o vizita lui Elisse. Mi-am luat un costum crem format din doua piese o fusta si un sacou. M-am incaltat cu o pereche de pantofi negrii cu toc. Mi-am luat o poseta tot neagra, m-am dat cu putin gloss. Mi-am bagat in geanta cartile de credit si ceva bani cash si telefonul iar apoi am iesit pe usa. Am mers in sufragerie si acolo era Anne care pregatea niste cafea, i-am zis ca plec sa o vad pe Elisse si am iesit din casa. M-am urcat in Porche si am pornit lasand niste dare negre in spatele meu. Indata ce am intrat in orasul propiu zis, aglomeratia era din ce in ce mai mare. Am sunat-o pe Liss, intreband-o unde sta, nu i-am zis motivul intrebarii mele doar am accelerat. Am facut dreapta si am ajuns in fata unui bloc mare vopsit in alb se vedea ca apartamentele erau mari. M-am dat jos din masina si am mers spre intrarea cladirii. Usa era deschisa asa ca nu trebuia sa sun la interfon. Am urcat cu liftul pana la etajul 4, dupa care am mers putin pe hol pana cand am ajuns in fata apartamentului lui Liss. Am batut la usa de doua ori. I-am auzit vocea lui Eric spunand ' Imediat ' , iar apoi mi-a deschis usa. I-am zambit si l-am salutat, el tot mut a ramas.

- O sa ma lasi sa stau aici ? l-am intrebat parand suparata.
- Nu .. doar ca ... nu te asteptam. mi-a zis zambind si poftindu-ma inauntru.
- Eric cine e la usa ? i-am auzit vocea lui Liss dupa care a iesit de dupa un colt. O, Doamne ! Angelique ! a inceput sa strige si a fugit catre mine luandu-ma in brate.
- Eu sunt, Liss. Ti-am spus ca ma voi intoarce. i-am spus imbratisand-o puternic.

Ne-am asezat pe canapeaua din living si am inceput sa vorbim. A inceput sa-mi puna tot felul de intrebari, in timp ce Eric ne-a adus o tava cu ceai si fursecuri. I-am zambit si el mi-a raspuns la zambet, iar apoi s-a scuzat cum ca avea ceva treaba. A plecat iar eu am ramas cu Liss singure si iarasi a inceput sa-mi puna intrebari. Cand i-am raspuns la toate intrebarile a rasuflat usurata. Nu s-a prea schimbat., e asa curioasa.

- Liss, am o intrebare. Unde sta Takumi ?
- Err ... pai ... adresa nu o stiu. Dar, cred ca la ora asta e la firma.
- Firma ?! am exclamat eu.
- Da, a preluat afacerile familiei dupa ce tatal lui a decedat.

Nu am mai zis nimic, nu aveam ce sa zic. Tatal lui murise iar eu nici habar nu am avut. Ma simteam un nimeni. O idioata. I-am cerut sa-mi dea adresa firmei si dupaia am mai stat timp de aproximativ zece minute si am plecat. Am fugit pana la lift sa cobor mai repede. Mai apoi de la lipft spre masina iarasi am fugit. Am deschis portiera in graba si am intrat in masina pornind-o. Am calcat acceleratia prea tare vrand parca sa ma avant mai repede, dar am lasat-o cate putini, putea sa ma prinda politia si sa ma retina mai mult timp. Am trecut de cateva ori pe rosu dar nu imi pasa, vroiam sa ajung cat mai repede. Indata ce am vazut ca ma apropiu de strada am inceput sa respir normal. Iar cand am franat in fata cladirii am rasuflat usurata. Am vazut ca era un baiat care statea acolo, cred ca era ca sa parcheze masinile, i-am dat cheile de la autovehicul si apoi am intrat in cladire. Am mers spre lift si am intrat in el, am apasat pe ultimul buton si a inceput sa se miste. M-am uitat in oglinda care era in spatele meu si mi-am aranjat parul. Liftul s-a oprit brusc la etajul unde era biroul lui Takumi. Am iesit si m-am indreptat spre singura usa de acolo. O femeie a incercat sa ma impiedice sa intru cu motivul ca Takumi era mult prea nervos si nu vroia sa fie deranjat. I-am zambit si i-am zis ca pe mine sigur v-a vrea sa ma vada. Am intrat pe usa masiva din lemn si l-am auzit pe Taku injurand de toti sfintii spunand ca cine indrazneste sa-l deranjeze.

- Mai usor tigrule. i-am spus in timp ce am zambit.

[Yumina]

Nu-mi vine sa cred Angel s-a intors!Imi place la nebunie capitolul acesta.Abia astept sa apara si cel al lui Teh. Am o intrebare reteta acea pe care ai descriso pot sa o incerc si eu:)) pare comestibila=)). Astept sa vad ce fata o sa faca Takumi sper ca capitolul lui Teh va fi continuarea si nu ce s-a intamplat cu Takumi intre timp. Vreau continuarea nu ma mai tineti in suspans:((.Gambate.Ja ne!

[Teh]

Yumina >:D<merci de coment. Mă bucur că îţi place ficul nostru, şi am venit şi cu capitolul 26. Sper să îţi placă şi acesta. <3
Lectură plăcută !

Capitolul 26

- Domnule Asazuki , semnaţi aici.
- Domnule Asazuki aveţi un apel.
- Domnule Asazuki...

Întreaga zi de la birou a fost încărcată. Am reuşit totuşi să mă refugiez în biroul meu când telefonul a început să sune iar. Am răspuns. Contractul pe care tocmai urma să îl finalizez căzuse. A trebuit să reduc din finanţe, să investesc în alte categorii, şi în fine să pierd o sumă nu prea importantă de bani. Am înjurat şi am cerut să nu fiu deranjat. Mobilul a început să sune. Numărul mult prea cunoscut a fost afişat pe ecranul telefonului. Am răspuns.
- Ce vrei?
- Takumi! Ce faci? A râs iar eu am înjurat uşor.
- Lasă-mă. Am treabă. Am închis. Vanessa îşi găsea cele mai proaste momente pentru a suna. M-am aruncat pe scaun pentru a mă relaxa. Ceva imposibil. Am fost iar deranjat pentru a semna un contract. După ce am dat angajatul afară din birou am cerut , strict, asistentei mele să nu mă deranjeze nimeni.
Am început să privesc unul din stilourile aflate pe birou. Încercam să mă calmez. Am început să aud iar zgomot pe hol. Nervii meu apărură iar. Telefonul mobil a început să sune. Iar am înjurat. Am răspuns. Era Eric.
Între timp uşa biroului meu s-a deschis. Nu am putut fii extrem de atent la ce îmi mai spunea Eric.
- Mai uşor tigrule. Mi-a spus persoana ce a intrat, în momentul în care şi în telefon s-a auzit ceva.
- Takumi! Angelique e în Boston !
Am închis, aruncând telefonul pe undeva. Am privit-o. Era ea. Inima mea începuse să o ia razna şi mă întrebam dacă este de la nervi. Mi-am calmat, oarecum, sentimental de a sări să o îmbrăţişez. Asta a durat doar o secundă. I-am văzut zâmbetul ameţitor, acela pe care mi-l ofera întotdeauna. Nu ştiam dacă e fals dar îl adoram. Am încercat să zâmbesc dar nu ştiu ce expresie a conturat faţa mea. Eram uimit, nu , nu uimit. Extrem. Nu ştiam ce să cred. Ce căuta aici? De ce Boston? De ce la mine? Nu am mai gândit. Corpul meu s-a mişcat involuntar. Respiraţia mea de abia îşi putea face loc pentru existenţă. M-am aflat lângă ea atât de repede încât m-am întrebat când s-a întâmplat. I-am atins faţa perfect albă şi perfect rece. Cât de dor îmi fusese de această piele, de această persoană. Ce dor îmi era de ea, da! O iubeam , şi încă cum. Poate chiar mai mult decât în trecut. Acum că o vedeam , aş fi putut arunca totul la gunoi, chiar şi viaţa mea pentru o atingere de-a ei. Doar pentru mine. Mi-am apropiat chipul de al ei şi mi-am strecurat degetele prin părul ei. Feţele noastre se aflau la o distanţă milimetrică iar eu eram prea fericit să mai gândesc. Părul ei era la fel de moale ca întotdeauna. Buzele ei erau la fel de perfecte ca şi în trecut. Iar ale mele.. Ei bine, acestea tânjeau să le atingă. Am sărutat-o.
Mi-am introdus limba printre buzele sale, ţinându-i faţa în mâini. Am apropiat-o. Mi-era teamă să deschid ochii, nu ştiam ce expresie au ai ei. Am strâns-o la pieptul meu după ce sărutul s-a sfârşit, protejând-o. De ce o protejam? Nu ştiu. Simţeam să o fac. O atingeam. Poate încă nu era a mea, sau poate că nu avea să fie niciodată. Dar acum, fie şi pentru o singură secundă, o simţeam. Era lângă mine. O atingeam. Nu o făcea asta oare a mea, fie şi pentru puţin?
- Cât de dor mi-a fost de tine. Cât de dor. Nu îmi vine să cred. Te-ai schimbat şi totuşi ai rămas aceaşi. Eşti chiar mai frumoasă decât în trecut.
Am luat-o în braţe, ridicând-o şi am purtat-o aşa până pe birou, aşezând-o pe masă. Acolo am mai sărutat-o odată.
- Takumi... Eu ...
Mi-am trecut un deget peste buzele sale. Iar am sărutat-o. I-am atins iar pielea, pentru a-i simţi răceala. Îmi fusese atât de dor de ea. M-am oprit într-un moment de raţiune. Ce făceam ? Poate că ea nu îşi dorea să fie sărutată de mine, mângâiată ... Poate avea pe altcineva. Dar nu îmi păsa. Dacă avea, atunci acela urma să moară; ucis de mine. Dacă cineva îmi stătea în cale, mai bine nu o făcea. Singura care mă putea respinge era ea. Dacă nu o făcea, atunci luam cale liberă. Era o decizie pe care o luasem cu mult timp în urmă. Aşa că nimic nu avea să mă facă să îmi schimb părerea . Nici acum nici altă dată.
M-am desprins de ea şi am privit-o iar. La dracu, era prea frumoasă.
- Angelique... Mi-a fost dor de tine. Nu ştiu ce simţi tu acum pentru mine, am zis că nu o să te aştept. Nu am făcut-o. Nu am ştiut că vei reveni. Dar te iubesc. Nu la fel cum o făceam în trecut, adevărat. Chiar mai pătimaş ca atunci. Mai mult. Nu îmi cere să îţi explic pentru că nu ştiu cum.
I-am prins mâinile şi am privit-o. Nu aveam nevoie de cuvintele ei, doar de acea privire blândă şi zâmbetul pe care îl adoram atât de mult. Mi le-a oferit. Am atins-o . Nu mă puteam sătura de răceala trupului ei. Am ridicat-o de pe masă, şi am luat-o de mână.
- Unde mergem? M-a întrebat uşor alarmată, pe un ton oarecum surprins. I-am zâmbit.
- Să ne plimbăm.
Am ieşit ţinând-o de mână şi l-am putut zări pe hol pe Jack. Se uita la noi, nu ştiam ce era în privirea lui. Era confuz, supărat. Poate, nu îmi păsa. Am urcat în maşina mea, punându-mă la volan . Nu am dat drumul mâinii sale. Pe timpul drumului nu am spus nimic, dar nici ea nu a scos vreo vorbă. De fiecare dată când îmi permiteam să nu fiu atent la drum îmi întorceam ochii spre ea. Inima mea încă stătea să explodeze. Nu o puteam face să îşi micşoreze acceleraţia. În cele din urmă, avea şi ea voie să fie fericită.
Am oprit autovehicolul într-un parc. Acelaşi în care îi cerusem să fie iubita mea. Acceptase. Mă făcuse fericit. Fusese o farsă. Nu mai conta.
- Takumi...
Încerca să îmi spună ceva, dar am rugat-o să nu o facă. În cele din urmă, nu cuvintele erau cele mai importante. Bine, pentru a fi sincer îmi era teamă că urma să îmi spună să o las în pace. Nu sunt aşa de sigur că aş putea suporta aşa ceva. Dar nici nu ştiu dacă aş putea să o las în pace. Nu ştiu.
- Mai ţii mine? Aici a început totul. I-am zâmbit.
Am luat-o iar în braţe şi am început să o învârt. Vremea era prea frumoasă, se potrivea cu starea mea de spirit. Am strâns-o iar la piept şi am aşezat-o într-un leagăn. Eu m-am pus în cel de lângă ea.
- A trecut ceva vreme de când nu ne-am mai văzut. Am auzit de tatăl tău. Îmi pare rău.
Mi-a zis pe tonul acela care putea ucide pe oricine. A trebuit să respir adânc ca să pot vorbi.
- Mda. A fost trist, mama a trecut mai greu peste. Dar e OK. Viaţa nu e la fel fără tine, dar să zicem că am supravieţuit. Trebuia să o fac. Dar lasă asta. Tu ce ai făcut ?
Mi-a zâmbit blând.
- Niciodată nu e vorba de tine. Nu-i aşa? Mereu pui vieţile celorlalţi înainte. De ce?
Am încercat să mă gândesc la asta, dar nu am găsit un răspuns. Am oftat în sinea mea şi m-am ridicat. M-am apropiat de ea şi m-am lăsat în jos, pentru a putea pune capul în poala ei. Mi-am ridicat privirea şi i-am răspuns.
- Nu fac asta întotdeauna. Iar tu, nu mi-ai răspuns la întrebare. Oricum, ţi-am zis că te iubesc? Brusc, m-am ridicat şi am sărutat-o. Iar şi iar. Îmi fusese dor de ea.
- Eu... S-au întâmplat multe.
Am râs uşor. Gândurile mele se îndreptau pe tot felul de direcţii. M-am enervat pentru o secundă şi am decis că o astfel de discuţie poate să mai aştepte, măcar puţin.
- Ştii, dacă urmează să îmi spui că ţi-ai găsit iubirea vieţii şi că te-ai întors să îţi ceri scuze, sau pentru că aici urmează să lucreze el, sau orice de genul acesta. Nu o face. Nu vreau să ştiu, şi dacă o faci să nu te aştepţi să mă port frumos. Nu vreau totuşi să comit o crimă, dar nu aş suporta să ştiu că iubeşti pe altcineva. E bine să ştiu că nu mă iubeşti cum o fac eu. Dar nu pot îngădui să iubeşti pe altcineva. Acel el nu poate exista în aceaşi lume ca şi mine.
Am îmbrăţişat-o. Aş fi vrut să stau aşa pentru totdeauna. La dracu! La dracu ! La dracu! Te-ai întors să mă înnebuneşti?

[Yumina]

New cap.I love it!Angel si Taku sunt perechea potrivita, iubirea lor e magica:D.Acum venind vorba oare ce o sa zica Vanessa??Sunt sigura ca nu o sa prea fie de acord.ce pot sa spun astept cu nerabdare urmatoarele capitole, spor la scris, sa aveti idei multe si sa postati la fel de des capitolele.Felicitari la ambele scriitoare:D.Ja ne!:*

[Denny]

Multumesc de comm. Si la intrebarea ta. Da reteta e comestibila. :]] Noul capitol, sper sa va placa.


Capitolul 27

Nu stiu cand si cum a facut in asa fel incat sa vina langa mine mai rapid decat o racheta care si-a pornit drumul spre univers. M-a atins, am tresarit, pielea lui catifelata si calda parca anula duritatea si raceala din pielea mea. S-a apropiat de fata mea, nu am mai respirat. Tanjeam de cinci ani la acest moment si nu stiu ce era cu mine ce imi venea sa ma dau inapoi, dar mi-am invins aceea retragere. m-a sarutat i-am raspuns la sarut, mainile mele nu se miscau doar stateam sa fiu sarutata de el. Dupa ce a intrerupt sarutul m-a strans la piept, si eu l-am inconjurat cu bratele dorindu-mi ca acest moment sa nu se termine pe veci. Mi-a declarat oficial dorul lui fata de mine in toti acesti cinci ani si apoi m-a luat pe sus punandu-ma pe birou. am vrut sa vorbit dar nu m-a lasat, a inceput sa ma sarute din nou . S-a oprit imediat, poate ca nu s-a schimbat deloc in ceea ce priveste de a-mi respecta dorintele, mi-a spus cat de mult ma iubeste. Atunci inima mea a vrut sa sara din piept sa sa ramna pe vecie in mana lui. M-a dat jos de pe masa si m-a luat de mana iedind din biroul lui. L-am intrebat unde mergem mi-a raspus ca o sa facem o scurta plimbare. Pe hol mi s-a parut ca l-am vazut pe Jack, nu stiu daca m-a recunoscut sau nu dar avea o expresie confuza, i-am zambit si apoi am urcat in masina lui Takumi. M-a dus in acelasi parc unde m-a cerut ca iubita lui, oh doamne, vrumurile negre cu pariul acela blestema mi-au venit in minte. Am coborat din masina si m-a luat in brate invartindu-ma, paream doi adolescenti indragostiti peste cap. Pacat ca eu tot nu pot sa-i zic ce simt pentru el doar pentru ca ma intrerupea din vorbit. M-a pus pe un leagan si el s-a pus pe cel de langa mine.

- A trecut ceva vreme de cand nu ne-am mai vazut. Am auzit de tatal tău. Imi pare rau.
- Mda. A fost trist, mama a trecut mai greu peste. Dar e OK. Viata nu e la fel fara tine, dar sa zicem ca am supravietuit. Trebuia sa o fac. Dar lasa asta. Tu ce ai facut ?
- Niciodata nu e vorba de tine. Nu-i asa? Mereu pui vietile celorlalti inainte. De ce?
- Nu fac asta intotdeauna. Iar tu, nu mi-ai raspuns la intrebare. Oricum, ti-am zis ca te iubesc? Atunci s-a ridicat si m-a sarutat de mai multe ori. Nu ma puteam satura de el, pur si simplu era fantastic.
- Eu... S-au întâmplat multe. am incercat sa-i spun.
- Ştii, dacă urmează să îmi spui că ţi-ai găsit iubirea vieţii şi că te-ai întors să îţi ceri scuze, sau pentru că aici urmează să lucreze el, sau orice de genul acesta. Nu o face. Nu vreau să ştiu, şi dacă o faci să nu te aştepţi să mă port frumos. Nu vreau totuşi să comit o crimă, dar nu aş suporta să ştiu că iubeşti pe altcineva. E bine să ştiu că nu mă iubeşti cum o fac eu. Dar nu pot îngădui să iubeşti pe altcineva. Acel el nu poate exista în aceaşi lume ca şi mine.

I-am zambit, era gelos, imi placea. Am vrut sa-i raspund dar i-a sunat telefonul. A raspuns si din greseala a dat pe difuzor.

- Takumi ?! Unde esti, dragostea mea ? Sa stii ca te astept in seara aceasta in apartamentul meu. Abia astept sa fi al meu ... iar

A zis aceea voce din telefon. Cand am auzit m-am incruntat si am fugit spre masina lui. Nu i-am dat timp sa-mi explice nimic. Noroc ca era cheia in contact. Am pornit masina si am plecat fara sa imi pese daca venea pe jos. Eram ranita, sufletul meu era impartit in doua, el imi jura iubire eterna iar in tot timpul s-a culcat cu tot felul de tarfe, iar eu nu m-am apropiat de niciun barbat in cinci ani. La dracu ! De ce l-am crezut ? Am luat telefonul si am sunat-o pe Elisse sa ii zica lui Eric sa vina pana la Takumi la firma. Cand am ajuns acolo l-am vazut pe Eric care ma astepta. Am parcat masina si m-am dat jos din ea.

- Ce e cu masina lui Takumi la tine ? m-a intrebat uimit.
- Da-l dracu pe Takumi ca de-l vad se coboara toti sfintii ! am tipat la el . Inainte sa-mi mai zica ca ma iubeste ar trebui sa se gandeasca si la iubita lui. am tipat iarasi.
- Iubita ?! m-a intrebat si mai uimit.
- Da ! Da-o dracu de idioata ca de o vad in fata mea jur ca o trimit cu pinguinii in Antartica. Poftim cheile si cauta-l ca nu stiu unde e.

Si cu asta am plecat spre tanarul care mi-a dus masina in parcare si i-am cerut sa mi-o aduca cat mai repede. Cand mi-a adus Porsche-ul, am urcat in el grabita si am plecat mancand pamantul. Am ajuns la vila si am inceput sa injur de toti sfintii, Anne si Alex se uitau la mine cu cea mai mare expresie pe fata. Anne m-a luat si m-a trantit pe canapeaua din sufragerie obligandu-ma sa ma linistesc astfel ma duceam la sanatoriu, iarasi. M-am linistit si am inceput sa inspir si sa expir mai des. Am vazut privirea ingrozita a lui Alex vazandu-ma in halul acesta inafara de asta totul s-a intunecat.

Au trcut doua saptamani de la intamplarea cu Takumi, nu l-am mai vazut in aceste zile, a venit la vila dar de fiecare data cand venea Anne il intampina spunand ca nu sunt acasa sau ceva de genul. Era o zi destul de insorita cand telefonul meu a inceput sa sune. Elisse a inceput sa strige la capatul receptorului ca Eric a cerut-o in casatorie, am inceput sa zbier si eu. Mi-a mai zis ca petrecerea avea sa fie peste 5 zile. Aveam destul timp sa ma pregatesc. Nu imi venea sa cred. Elisse se marita !

[Yumina]

Wow deci ce o sa faca Taku cu Vanessa??Vreau sa se intalnesca Taku cu Angel la nunta lui Elisse:D.Takumi e asa un nesimtitX( daca il prind il iau de cap.Cum poate sa ii faca asa ceva lui Angel??E un nerusinat.Dar tot sper ca cei doi sa se impace^^.Astept si capitolul lui Teh cat de repede:D.Succes la scris.Kiss u:*

[Teh]

Merci de coment Yumina. Sper să citeşti / citiţi în continuare.
Lectură plăcută!

Capitolul 28

Privirea ei mă ameţea. I-am văzut buzele între-deschizându-se. Aşteptam să aud ceea ce vroia să îmi spună. Ghinion.
Telefonul a început să îmi sune ca dracu. Credeam că nu îl am cu mine, dar uitasem că nu car doar unul după mine. Era Vanessa. Am răspuns, din greşeală dându-l pe difuzor. Intenţia mea nu a fost să răspund, a fost o greşeală per secundă.

- Takumi ?! Unde eşti, dragostea mea ? Să ştii că te aştept în seara aceasta în apartamentul meu. Abia aştept să fi al meu ... iar

La naiba. Mai rău că nu se putea. Am stins telefonul şi am dat să o privesc pe Angel. Nu mai era, deja se ridicase plecând . Paşii mei au urmat-o , dar prea târziu. Şi când naiba a luat cheile maşinii? A accelerat, iar eu am rămas pe jos. Am privit maşina în timp ce dispărea. Am înjurat într-una. Nici măcar nu am putut să îi zăresc privirea. Dar eram fericit. Fusese gelozie? Nu am putut să nu rânjesc la gândul ăsta.
Desigur că telefonul Vanessei mă enervase . Nici nu putea să fie altfel. Dar dacă vroia să merg la ea , nu aveam de ales. Trebuia să mă duc. Am chemat un taxi. Nu am aşteptat să îmi găsesc maşina la birou şi oricum nu m-am îndreptat într-acolo, ci spre apartamentul meu. După care am decis să merg în „ vizită ” la scumpa mea „ iubită ” . A fost de-ajuns să apăs o singură dată butonul soneriei. Şi-a agăţat braţele de gâtul meu, încolăcindu-se. M-a sărutat. Nu am simţit nimic. Am îndepărtat-o oarecum plictisit. M-a privit nedumerită iar eu simţeam cum nici să o privesc nu merită. Nu îmi era milă; nu simţeam nici compasiune. Cred că până la urmă eram o brută. M-am aşezat pe canapea şi am scos din buzunar brelocul pe care mi-l dăduse acum multă vreme. L-am aruncat pe masă. Mă urmărea tot mai confuză.
- Ce s-a întâmplat?
M-a întrebat pe un ton domol. M-am ridicat şi m-am îndreptat spre ieşire. Nu mi-am întâlnit ochii cu ai ei. Stăteam cu spatele vorbindu-i.
- Nimic. De fapt, tot. Ne despărţim.
M-am întors spre ea. Nu scotea un sunet de uimire. Mi –a cerut o explicaţie. I-am dat-o.
- E mai simplu decât îţi poţi imagina. Angelique. O iubesc. Aş vrea să spun că îmi pare rău, dar a fost o perioadă OK cu tine. Nu mă mai căuta, nu mă mai suna , nu mai vorbi cu mine. Nu cred că e bine să mai ţinem legătura , vreodată. Adio.
M-am întors şi am trântit uşa. Am auzit-o ţipând. Ştiam că începuse să plângă. Am încercat să mă forţez să simt ceva, era urât din partea mea dar nu o făceam.

Următoarele zile, jur că au trecut prea repede ca să îmi dau seama. Intenţia mea era să o caut, am fost uimit când am găsit maşina în faţa biroului a doua zi. Dar nu am fost deloc liber să o caut .Vanessa mă dispera aşa că am făcut în aşa fel încât să prindă un contract în Italia şi să plece pentru o perioadă. Sincer, eram prea ocupat să mă mai enerveze şi ea. Am avut de pus la punct prea multe contracte cu probleme. Totuşi am primit un telefon interesant, şi urma să am o întâlnire foarte importantă. Trecuseră două săptămâni de la întâmplarea cu telefonul. Eram în acelaşi oraş dar nu o vedeam. Patetic. Mai grav era faptul că eu stătusem mai mult în Washington zilele astea. Afaceri.
Am decis să ies la o plimbare, sătul de munca de birou. Era o zi mai liniştită. Mi – am luat maşina şi am parcat într-un loc autorizat. Am zis să pot ieşi puţin şi la aer. Mă gândeam că poate reuşesc să dau zilele astea de Angelique când mi-am amintit că nu mi-am verificat mesajele pe telefonul movil de câteva zile. De la Vanessa douăzeci de mesaje. Nu am ascultat niciunul. Aveam două de la Bibi, nu erau importante şi unul de la Eric. L-am ascultat.
[center] – Nu mai răspunzi deloc la telefon. Cred că eşti tare ocupat. Oricum, fă-ţi timp liber să treci pe nouă iunie pe la mine . Am petrecerea de logodnă atunci . Dacă lipseşti Elisse o să îţi taie capul. Pa! [/center]

Frate! Ăştia o să mă omoare într-o zi. Iar eram invidios. Ei îşi făceau petrecerea de logodnă iar eu şi Angelique nu eram încă împreună . Dacă stau bine să mă gândesc nu a zis niciodată „ vreau să ne despărţim ” dar de asemenea nu a zis nici „ vreau să fiu cu tine ” cu adevărat. Nu ştiam ce să mai cred. Eram totuşi fericit pentru prietenul meu. El şi Elisse erau cuplul perfect.
Puţin furios pe mine însămi am decis să mă plimb puţin pe trotuar. Mă uitam prin ferestrele magazinelor, de obicei în cele cu oglindă. Îmi puteam vedea părul răvăşit şi chipul perfect plictisit. Totuşi, am zărit ceva ce m-a făcut să îmi pierd şi mai tare cumpătul. Angelique, în compania unui bărbat. Am tresărit, ceva ce nu a fost prea vizibil. Înainte să reacţionez în faţa mea s-a aflat Vanessa care a încercat să mă sărute. Am împins-o uitându-mă iar în partea în care trebuia să se afle ea. Nu mai era. Am privit în direcţia opusă şi am văzut că trecea semaforul. Am plecat de lângă Vanessa, în faţa celor doi.
- Bună , bună.
Am zis sarcastic. Am încercat să nu mă uit în ochii ei. Cred că era şi acum foarte supărată pe mine. Aş fi vrut să îi spun că nu aveam nimic serios cu blonda aia şi că o iubesc atât de mult, dar aveam ceva mai important de rezolvat cu tipul de lângă ea . M-am apropiat de el şi, jur că a fost aşa , ca prin reflex, i-am aruncat un pumn în faţă. Dar nu, nu era de-ajuns pentru mine, după ce mi-a răspuns cu un alt pumn în falca dreaptă a trebuit să continui, lovindu-l în stomac. I-am arunat un alt pumn în celălalt obraz făcându-i vânt în jos. A căzut iar Angelique mi-a trântit o palmă peste obraz. A durut.
Ah , dar ea putea să mă lovească cât ar fi vrut. Mi-am oprit gândul pervers pentru o secundă. Am privit-o când s-a întors spre nenorocitu’ ăla să îl ajute. Am înjurat printre dinţi şi am plecat. Cretin brunet cu ochii verzi. Ce mă stresează. Cu ce e el mai bun ca mine? Nu are cum să o iubească aşa cum o fac eu. La dracu ! Să înţeleg că îl găseşte mai atrăgător de cât mine. Aş vrea să înţeleg de ce. Doar că e cu puţin mai scund ca mine? Sau ce ! Frate, cât stres. M-am urcat în maşină şi am accelerat. Sincer să fiu nu aveam o direcţie anume dar m-am găsit oprind în faţa clădirei în care locuia Jack. Am mers la el şi am apăsat de trei ori pe butonul soneriei înainte să răspundă. Nu mi-a deschis el. Ci Bibi.
- Ce faci aici?
Eram prea nervos de ceea ce se întâmplase cu Angelique şi sincer să fiu încă mă gândeam la ochii ei atât de frumoşi şi verzi, privindu-mă supăraţi. Poate dezamăgiţi. Câte aş fi vrut să îi zic pentru a-i face să mă privească iar frumos. Aş fi vrut să o sărut, să o îmbrăţişez şi acum şi asta. Sora mea acasă la cel mai bun prieten aici. Normal că eram nervos.
S-a fâstâcit până ce a apărut Jack. Purta un şorţ legat de brâu. Era o imagine care te putea face să râzi. Am chicotit, deşi eram prea nervos.
- Făceam spagetti.
Am intrat înăuntru şi am mâncat cu ei. Erau chiar delicioase. Asta pentru că erau făcute de Bibi după ce Jack reuşise să îşi distrugă bucătăria la prima încercare. Am înţeles cât de egoist puteam fi cu reacţia violentă de a o vedea pe Beatriz aici. Era normal. Ea era o femeie , cuvânt greu de pronunţat pe sora mea iar el un bărbat care se presupunea să îmi fie cel mai bun prieten. Nu trebuia să fiu surprins deşi era cam iritat.
În fine, după ce am plecat de acolo am mers să cumpăr un cadou. Doar trebuia să merg la logodna prietenilor mei.

[Denny]

New chapter ^-^.

Capitolul 29

Cu o zi inainte de logodna lui Elisse m-am hotarat si eu asupra cadoului. L-am luat pe Alex cu mine in oras si am mers la un magazin de antichitati, stiam ca lui Liss ii placea chestiile vechi asa ca aveam sa-i fac o surpriza. I-am luat un fel de statuie cu un zeu Grec. Era destul de mare asa ca Alex m-a ajutat sa o car pana la masina. In partea opusa l-am vazut pe Takumi si o tipa blonda care era fotomodelul cu care m-am certat atunci la parada. Taku s-a apropiat de noi si ne-a salutat iar apoi s-a aruncat violent asupra lui Alex. Doamne credea ca el era iubitul meu ? Gelozia dracului. Mama ce l-a lovit. Imediat ce a terminat i-am dat o palma de zile mari iar apoi m-am intors sa-l ajut pe Alex sa se ridice. Era culmea, l-a batut pe verisorul meu, dar totusi nu aveam cum sa stie ca eram rude. Mai apoi am vazut-o pe blonda aceea oxigenata cum se uita la mine ca un sarpe la urmatoarea lui victima. I-am scos limba copilareste si l-am ajutat pe Alex sa intre in masina. Indata ce am urcat si eu am inceput sa-mi cer scuze dar in acelasi timp sa rad.

- Cine e tipul asta ? m-a intrebat in timp ce-si ducea mana la fata.
- El e Takumi. am spus razand.
- Parca e un taran. mi-a zis razand.

M-am uitat la el urat, nimeni nu avea voie sa-l vorbeasca pe Takumi urat inafara de mine cand ma enervam. Mi-am retras privirea spre strada si am calcat acceleratia. Am dat drumul la radio ca sa ascultam ceva noutati legate de aceasta tara. Nimic, doar anunturi despre vedete si alte rahaturi, l-am inchis fara sa mai stau pe ganduri. Dupa ceva timp in care am stat amandoi tacuti am ajuns acasa. Anne s-a speriat ingrozitor cand l-a vazut pe Alex asa vanat. I-am zis povestea pe scurt ea avand o fata mult prea uimita. Le-am zis ca ar fi mai bine sa lipseasca de la logodna, poate cine stie ca brunetul meu o sa sara pe verisorul meu ca sa-l bata, iarasi. Am inceput sa rad iar apoi am plecat din camera sub privirile celor doi. Am urcat sus gandidu-ma cu ce sa ma imbrac la petrecere. Am intrat in camera mea ducandu-ma in dressing. Paream o adolescenta de 16 ani care se gandea cu ce sa-l impresioneze pe baiatul pe care il place. M-am uitat timp de o ora ca sa imi caut o rochie. Insfarsit mi-am gasit una pe care nu am purtat-o, ciudat, parca nu avem haine 'ascunse'. Am luat-o si am probat-o, imi venea foarte bine. Albul acela imi accentua ochii verzi, m-am plimbat prin partea pantofilor si am ales unii negrii cu toc mediu,nu vroiam sa arat ca una de pe strazi. Mi-am luat un plic si am inceput sa defilez prin fata oglinzii. Aratam bine. Cred. Am mers pana in camera lui Anne cerandu-i o parere, a exclamat cu desavarsire ca ii placea cum sta pe mine rochia si ca mi se potrivea. Am fugit in camera mea fericita, maine avea sa fie ziua cea mare, atast pentru mine cat si pentru Liss. Inainte sa ma pun in pat sa dorm am incercat diferite coafuri si machiajuri totusi am ramas la ceva simplu non exagravant.
Dimineata veni cu pasi rapizi, sau sa spun amiaza ? Am sarit ca arsa din pat uitandu-ma la ceas, era doisprezece si un sfert. Cand naiba am dormit atat ? Am fugit in baie dand drumul la dus, m-am descotorosit de rochita din matase ce imi acoperea corpul si am intrat dub jetul de apa calda. Am stat timp de o jumatate de ora rasfatandu-ma prin apa ce curgea iar apoi am iesit lunadu-mi un prosop pe mine. Dupa ce mi-am sters pielea cu prosopul ca sa 'arunc' apa de pe ea mi-am luat un halat si am coborat pana jos in bucatarie. Pe masa am gasit un bilet de la Anne in care m-a anuntat ca ei au plecat sa cunoasca mai bine orasul. Am zambit mi-am turnat putina cafea intr-o ceasca si am inceput sa beau din ea. Dupa ce mi-am terminat cafeaua am mers la mine in camera ca sa ma pregatesc, desi petrecerea incepea abia la ora sase eu am vrut sa ma duc la Liss mai devreme. Mi-am uscat parul si am inceput sa-l piaptan. dupa ce am terminat cu el am mers sa-mi iau rochia pe mine si sa ma incalt. M-am asezat pe un scaun in fata oglinzii si am inceput sa ma machiez, mi-am prin o parte din par cu o agrafa foart draguta si mi-am luat poseta. Am mers pana la garaj uitand ca Alex si Anne mi-au luat masina. Mi-am scos telefonul si am sunat un taxi. In jur de zece minute si masina a venit, am urcat si i-am dat adresa unde statea Liss. Am ajuns destul de repede acolo, i-am platit taximetristului si am mers spre intrarea in cladire. Am urcat la etajul unde era aprtamentul lor si am ciocanit la usa. Mi-a deschis Eric, ca deobicei, de ce doar el ma deschidea ? Am oftat in sinea mea. I-am zambit si l-am felicitat.

- Si unde e Liss ? l-am intrebat in timp ce ma asezam pe canapea.
- La coafor. Voi doua semanati prea mult. mi-a zis in timp ce se uita urat.
- In ce sens ? am spus eu zambit inocent.
- Va ia mult prea mult sa va pregatiti. mi-a zis cam abatut.

Am ras. Ma amuza. Eu si Liss am crescut impreuna deci era clar ca semanam. Dupa vreo douazeci de minute si-a facut aparitia si prietena mea. Era mult prea fericita, fata ei radia. Nu am putut sa nu zambesc cand am vazut-o. Ea merita sa fie fericita. Am mers cu ea in camera sa o ajut cu rochia. Cand am vazut-o imbracata am ramas ca traznita. Era mult prea stralucitoare. Era prea frumoasa. Cuvintele erau in lus de data aceasta. Am iesit amandoua din camera si am mers in salon unde Eric ne astepta. Si el era dragut trebuia sa recunosc. A facut ochi mari cand a vazut-o pe Elisse, cred ca nu se astepta la asta. A luat-o de brat si au iesit pe usa in timp ce eu am rams in urma inchizand usa cu cheia. Le-am zis sa mearga ei cu masina ca eu luan un taxi, vroiam sa ma duc pana undeva inainte de toate. Am chemat iarasi un taxi si am asteptat ceva timp pana sa ajunga. Indata ce a ajuns am urcat repede spunandu-i strada unde trebuia sa mergem. Am ajuns la locul unde am vrut si i-am zis sa ma astepte deoarece veneam imediat, am intrat intr-un magazin si mi-am cerut comanda. Mi s-au adus doua cutii din catifea si un lant liber cu un medalion pe care era o poza cu Liss. M-a ajutat sa mi-l pun la gat si apoi am luat cutiile si am iesit afara si am intrat in masina care ma astepta. Cand am intrat in ritmul traficului ne-am oprit de cel putin cinci ori deaorece erau ambuteliaje. M-am enervat indata ce am vazut ca era sapte jumatate, norocul meu era ca eram aproape de locul unde se tinea petrecerea. Am ajuns la zece minute de cand m-am uitat la ceas, i-am platit taximetristului lasandu-i un bacsis frumos. Am intrat in cladire cautandu-i cu privirea pe cei doi logodnici cand insfarsit i-am gasit mi-am dat seama ca Takumi era cu ei, el era la brat cu o tanara destul de frumoasa, pe la spate desigur. Am incercat sa ocolesc dar Liss a pus ochiul pe mine, de ce mama naibii m-am imbracat in alb ? Eram prea usor de recunoscut. Nu stiu cand naiba a venit asa de repede catre mine dar a inceput sa strige la mine ca de ce nu m-am dus la ea.

- Liss, termina, nu vreau ca Takumi sa stie ca sunt aici.

Totusi prea tarziu, ma vazuse. Apoi o observasem pe fata care statea la bratul lui. La dracu era tampita aia care ma enervase atunci la parada. Am sarutat-o pe Liss pe obraz si i-am dat cutiutele i-am zis ca sunt pentru ea si Eric. Am auzit cum m-a strigat pe nume. La dracu ! Nu trebuia sa fac asta. Am mers afara la piscina sperand sa ma calmez. M-am decaltat si mi-am luat poseta punand-o pe unul dintre sezloane. Am inceput sa ma plimb desculta pe langa piscina.

- Angelique ! mi-am auzit numele. Deci tu esti Angelique. mi-a zis persoana care m-a strigat.
- Cine esti ? atunci m-am intors sa o vad pe aceea persoana si surpiza ! era chiar sclifosita aia. De unde imi stii numele ?
- Pai, se pare ca tu esti rivala mea, fata pe care Takumi o striga cand facem dragoste. mi-a zis fara pic de rusine in timp ce invartea agitata un pahar de sampanie in mana.
- Rivala ? Pentru ce ? am intrebat-o facandu-ma ca nu stiu. A da ! Daca te referi la Takumi, el e al meu idioato, nu iti dai seama ? Nu ai demintate ? Poti ramane cu un barbat care o doreste pe alta ? Sau care ii striga numele in timp ce se culca cu tine ? am zis facand-o in asa fel ca sa o doara.

Nu a mai zis nimic, a venit mai aproape de mine si mi-a turnat paharul de sampanie in cap. A inceput sa rada eu nervoasa am lovit-o cu palma peste fata. S-a dat cativa pasi inapoi iar apoi a venit si ea sa ma loveasca. A reusit. A durut. Fara sa mai stau pe ganduri am luat-o de par si am aruncat-o in piscina. Ce naiba ! A inceput sa strige ca o proasta. Invitatii ieseau pe rad afara ca sa vada ce se intampla. Printre chipurile invitatilor necunoscuti am zarit-o pe Elisse care se prapadea de ras iar Eric mai sa se tavaleasca pe jos. Am zambit, nu am facut nimic rau nu ?