Iluzii [+16 / +18]

[Denny]

Capitolul 1

Privesc ceasul de pe mana mea parca de portelan. Doream ca timpul sa se dea inapoi, asa sa nu ii mai fac rau lui. Sa nu ma mai intalnesc cu el si sa mint cu nerusinare cand ii spun ca il iubesc mai mult decat oricine. Abia astept sa termin liceul, asa o sa scap de el definitv. Privirea mi s-a indreptat spre tabla, dar totusi priveam in gol. Urasc sa ma simt asa, dar nu aveam ce sa fac. Privirea mea plictisita ii atrage atentia profesorului de chimie, se uita in directia mea, iar eu imi plec capul rusinata. Din cauza ca gandurile mele erau la el, la relatia aceasta plina de minciuni, cel putin din partea mea, profesorii deja au inceput sa se ingrijoreze. Aud soneria parca tiulind in urechile mele, imi pun toate lucrurile in geanta si ma indrept spre iesire. Il vad zambindu-mi larg, cu parul lui negru usor dezordonat. Nu intelegeam de ce nu putea sa imi placa de el. Nu reuseam sa-mi inteleg incapatanarea. Strangeam de manerul gentii mele. Ma straduiam sa zambesc dar nu imi prea iesea. S-a indreptat catre mine si mi-a acaparat buzele intr-un sarut apasat. Imi era scarba de fiinta mea, ma uram pentru ceea ce ii faceam. Nu puteam sa cred ca am fost in stare sa continui acest teatru timp de aproape doi ani. Intrerupe sarutul si se indeparteaza de mine si imi zambeste iar. Ii zambesc si eu la randul meu, straduindu-ma sa para cat de cat real. Imi cuprinde mana, si era atat de calda, iar apoi ma trage dupa el si ajungem afara din incinta scolii. Dupa ce am coborat scarile in calea noastra au aparut prietenii lui, niciodata nu m-au suportat, iar sentimentul era reciproc. Am inceput sa tastez cateva mesaje pe telefon in timp ce ei discutau ceva lucruri pe care nu le-am bagat in seama. Zambeam la e-mailul primit de la tatal meu, ma anunta ca ma voi muta cu el la Paris dupa terminarea liceului. Era perfect, ma desparteam de Takumi, castigam pariul si ma mutam si in Franta. Imi venea sa sar in sus de bucurie, deoarece voi pleca din acest oras si chiar si din acest continent, asa nu o sa mai fiu nevoita sa-l vad suferind.

-Angelique ! am tresarit la auzul numelui meu. Te-ai speriat ? m-a intrebat iubitul meu, care numai iubit nu era.
-Nu, doar ca imi citeam mesajele. Eram cam prea absorbita. i-am zis zambind.

A dat din cap in semn de aprobare si mi-a zis ca putem pleca. Deobicei ma ducea acasa, avea o masina decapotabila superba. Era si el un copil de bani gata ca si mine. Doar ca eu eram mult prea aroganta si infumurata iar el era mult prea simplu si umil. M-am urcat in masina si am inceput iar sa scriu mesaje, niciodata nu aveam destul timp sa vorbesc ce vreau cu prietenele mele, poate ca era vorba de prea multe barfe. Eram cam carcotase dar nu ne pasa, in scoala eram ca si niste staruri. Oricine ar fi dat orice sa stea cu noi, dar din pacate grupul nostru s-a infiintat acum 10 ani. De cand ne-am cunoscut prima data. Fara sa-mi dau seama am ajuns in fata casei mele, defapt vilei. Era de un alb imaculat cu multe geamuri, era destul de frumoasa, dar nu se compara cu gradina care era in spatele ei, era plina de trandafiri albi si rosii, erau preferatii mamei mele. Intrucat am crezut ca ei imi vor aduce aminte de ea de fiecare data cand ii privesc, ma ocup sa ii ingrijesc in fiecare sambata. Am iesit din masina dupa ce l-am sarutat, nu stiu de ce acest sarut mi s-a parut mult mai rece decat celelalte.

-Nu intri ? l-am intrebat. Caci deobicei intra si statea cam o ora cu mine.
-Nu. a raspuns sec.
-Ok, ne vedem maine presupun. i-am zis zambind.
A aprobat din cap iar mai apoi masina a pornit in goana. Nu intelegeam ce s-a intamplat, de ce a fost asa de rece. A avut o schimbare de comportament total radicala. Si asta m-a speriat, ma punea pe ganduri, oare a aflat ceva despre "relatia noastra" ? Nu am stat mult pe ganduri deoarece mi-a sunat telefonul. Era Elisse, prietena mea din copilarie, ce copilarie, ne cunosteam de la doi ani sau cel putin ne jucam de la doi ani impreuna. Am raspuns, mi-a spus multe cuvinte imbarligate, nu mai intelegeam nimic, dar un lucru era sigur, nu era de bine. Si mi s-a parut ca era vorba de pariu.

[Teh]

Capitolul doi

Telefonul meu suna incontinuu de cateva minute iar eu nu izbuteam sa ma trezesc din pat. Eram destul de lenes, sau poate asta se datora faptului ca era ora patru dimineata? Am intins mana spre masuta de langa pat cuprinzand telefonul. L-am adus aproape da fata pentru a vedea cine indraznea sa imi deranjeze somnul si in special visul cu frumoasa Angelique, cand ma gandeam la ea inima mea o lua razna si nu mai izbuteam sa rationez, asa ca in momentul in care am apasat butonul verde eram deja cuprins in visare. Tonul alarmat al prietenului meu Jack m-a facut sa tresar.
- Hei Takumi, esti acolo? Tipule, tre' sa vorbim! Mi s-a parut totusi ca exagereaza cum o facea intotdeauna. Mi-am pastrat calmul sau cel putin mi-am pastrat starea adormita si am inceput sa vorbesc.
- Linisteste-te Jack, orice a fost probabil era un cosmar. Si da-te dracu ca incerc sa dorm, vorbim.. Nu am reusit sa termin ceea ce am inceput ca mi-a acaparat vorbele.
- Idiotule, este vorba de Angelique. Am tresarit la auzul numelui sau si am inghitit in sec. Niciunul dintre prietenii mei nu o puteau suporta pe iubita mea, desi sincer nu intelegeam de ce. Gandindu-ma la felul cum arata, putea innebuni pe oricine si alege pe oricine, doar ca ea era cu mine. De multe ori am crezut ca invidia vorbeste pentru ei, insa aceia nu erau prietenii pe care ii stiam de doisprezece ani, si apoi... Ei nu o vorbeau de rau oricat de mult o urau. Desi imi spusesera odata ca ar prefera sa umblu cu o tarancuta decat cu domnisoara fite exagerate. Mi-am apasat mintea pentru a spulbera gandurile si l-am lasat sa vorbeasca dupa ce am scos un murmur.
- Tocmai am aflat de la una din prietenele ei; e doar un pariu toata treaba asta cu relatia dintre voi '' pun pariu ca nu poti sta doi ani cu el '', sau ceva asemanator. Nici macar nu te place, e jalnica. Prietene, trebuie sa te desparti de ea.
Am oftat, fara sa cred prea tare ceea ce imi zicea Jack si i-am inchis, insa dupa ce am apasat butonul rosu un alt apel m-a deranjat. Am raspuns fara a fi constient cine ma suna.
- Takumi, tre' sa vorbim. Era Eric, un alt foarte bun prieten de-al meu. De fapt, era cel in care aveam cea mai mare incredere. Am oftat si am cerut sa stiu ce vrea. Plus ca imi deranjau somnul si ziua urmatoare urma sa am niste cearcane imense, poate chiar as fi speriat-o pe iubita mea. Gandul asta ma facea sa rad.
- E vorba despre Angelique, in tot acest timp te-a inselat. Adica ... A stat cu tine din cauza unui pariu. Nu mi-a venit sa cred; stii ca nu o am la suflet dar nu spun nicio minciuna. E adevarat. Tocmai am aflat de la o prietena de-a ei, Jack a imbatat-o si ea a spus totul. Cred ca trebuie sa pui capat relatiei.
Inima mea a inghetat la auzul cuvintelor lui, si tot ceea ce am putut face a fost sa inchid si sa arunc telefonul in perete. Am auzit cum s-a dezmembrat din cauza fortei cu care am aruncat micutul obiect. Mi-am trecut o mana in jurul inimii, parca vrand sa o scot afara.
'' Ce e sentimentul acesta? '' mi-am intrebat constiinta ce nu dorea sa imi raspunda. Imi venea sa plang, dar nu aveam lacrimi. Nu plansesem niciodata dar, de altfel, niciodata nu ma simtisem atat de rau. Parca o parte din mine fusese furata, parca ceva imi distrusese existenta. Si asa era... in ultimii patru ani.. Eu mereu o iubisem pe ea, frumoasa fata cu parul ciocolatiu. Ochii verzi in care ma pierdeam si pielea mult prea alba, aproape inumana. Era superba din orice colt as fi privit-o, dar poate acesta era defectul pe care nu il vazusem niciodata. Una ca ea nu ar fi ales niciodata un tip ca mine. In acest moment ma puteam intreba '' ce e in neregula cu mine? '' dar stiam ca am prea multe defecte. Ultimii doi ani au fost minunati pentru mine, am crezut ca sunt binecuvantat; probabil Cerul mi-a dat ce am meritat. Dar oare.. Ce am facut rau? Gandurile astea mi-au impanzit restul noptii, fara a ma putea odihni prea tare.

Am vazut-o iesind din clasa si o asteptam acolo, ca intotdeauna. A schitat un zambet ce pe mine ma innebunea, dar am incercat sa nu ma pierd. Atmosfera dinauntrul cladirii era apasatoare si toate fetele ce ma priveau imi faceau rau. Stiam ca un baiat de calibrul meu era vazut intr-o lumina splendida. '' Orice fata ar vrea sa fie cu tine, de ce asta ? '' imi aminteam vag vorbele lui Jack pe care incercam sa le reneg. Am oftat in sinea mea insa am pus cel mai vesel si bun zambet pe care il aveam si m-am apropiat de ea. Mi-am proptit buzele de ale ei imbratisand-o . Mi-am introdus limba in gura ei , usor dar am simtit cum era absenta si am terminat sarutul. Mana mea nu a putut sa se abtina si a prins-o pe a ei intr-o stransoare usoara dar protectoare. Ma tradase, si de fapt nu fusese niciodata a mea. O dorisem din totdeauna dar... Niciodata nu ii cerusem sa se culce cu mine, o respectam prea mult si asteptam sa fie un moment potrivit. Stiam ca acesta nu urma sa ajunga niciodata. Cat de patetic. Nici nu sunt prea sigur ce am vorbit cu prietenii mei, dar erau satisfacuti ca stiam adevarul. Probabil se intrebau de ce o tineam inca de mana? De ce inca imi batea inima cu o asa mare repeziciune cand o vedeam ? Nici eu nu puteam raspunde , dar sufletul meu era cu mult prea ranit pentru a infrunta acum problemele. Masca pe care o purtam de aceasta data, o uram. Nu eram eu, acum eu ma prefaceam. Dar nu puteam sa rup dintr-o data legatura. Incercam sa ma mint ca '' da , merge si asa '' dar adevarul era ca... Nu puteam si sufeream si mai tare cand o vedeam stand langa mine, in masina decapotabila, fara sa imi adreseze un cuvant. Acum realizam ca asa fusese mereu dar eu... Eu fusesem prea prins in presupusa noastra idila romantica cat sa ii vad indiferenta. Cat de prost am putut sa fiu. Daca m-ar fi intrebat cineva '' O urasti pentru ceea ce ti-a facut? '' as fi raspuns da. Dar atunci.. de ce inima mea inca batea pentru ea? Eram jalnic.
Am oprit autovehiculul in fata locuintei sale.
- Nu intri ? M-a intrebat indiferenta desi presupun ca a incercat sa para un ton dragut. Am oftat in sinea mea si mi-am luat toata forta posibila sa raspund , a fost mai indiefrent decat as fi crezut.
- Nu.
- Ok, ne vedem maine presupun. Mi-a zambit. Zambetul acela ma facea sa innebunesc. La dracu , de ce trebuie sa fi atat de frumoasa Angelique ? Si de ce, de ce ti-ai batut joc de mine? Te iubeam, te-am iubit mereu si cred ca inca te iubesc dar aceasta rana imensa pe care ai provocat-o nu poate fi stearsa atat de repede. Nu se poate, nu? Poate ca te voi lasa sa castigi totusi acel pariu, sau poate ca voi refuza sa te mai vad vreodata. Nu stiu, nu pot gandi in acest moment. Am accelerat si aveam impresia ca sparg soseaua in doua, am scos telefonul din buzunar si l-am apelat pe Eric.
- Hei prietene!
- Salut Takumi, ce-i? M-a intrebat in momentul in care a raspuns.
- I-al pe Jack si pe Lenny ca v-astept la "Jaggie", am chef sa beau in seara asta. Am inchis si am aruncat telefonul pe scaunul de langa mine, un alt telefon diferit de cel din noaptea trecuta. Am oftat luandu-l iar in mana si cautand in agenda numele lui Angelique. Am intrat la numarul ei si i-am tastat un mesaj :
'' Sper ca tu poti sa dormi, pentru ca eu nu mai am somn '' . Dupa ce am scris aceste cuvinte am inchis telefonul.
Simteam vantul cum imi adia peste chip, simteam mirosul imbatator al aerului si totusi.. Sufletul meu nu putea vedea nimic frumos intre acestea, era cu mult prea intunecat.

[Denny]

Capitolul III


Am inteles din ceea ce mi-a zis ca era de rau. Nu imi imaginam cum ar putea reactiona Takumi la auzirea acestei vesti. Trantesc telefonul pe covorul mult prea pufos pentru a se sctrica. La scurt timp am auzit micul obiect sunand. Ma asteptam sa fie una dintre prietenele mele asa ca am mers repede sa il iau de jos. Totusi marea mea surpriza era ca am primit un mesaj de la brunetul meu. Continutul mesajului m-a ingrozit, inseamnand ca suspiciunile mele erau adevarate. Intru in agenda telefonului si caut numarul tatalui meu. Eram ingrozita, trebuia sa plec de aici cat mai repede. Pun telefonul la ureche si astept sa raspunda, dar nimic. Nu imi raspundea nimeni, trantesc telefonul pe pat si incep sa plang. De ce dracu plangeam ? Nu eu mi-am facut-o cu mana mea ? Nu eu am facut pariul acesta ? Iau telefonul in mana si ii scriu un mesaj lui Takumi. "Iarta-ma" Atat i-am putut scrie, nu voiam sa inrautatesc lucrurile. M-am dus in baie si mi-am dat drumul la apa rece. Simteam nevoia sa ma trezesc, sa ma gandesc ca totul a fost un cosmar, ca pariul nu a existat. Am luat in palme apa si mi-am aruncat-o pe fata, uitand sa ma demachiez rimelul imi curgea pe fata, in alte dati m-ar fi interesat, dar acum, acum nu avea nicio importanta. Dar ce zic ? Sunt o idiota, sunt o Barbie, asa cum imi zic la liceu, sunt doar o fata fara creier, ma urasc pe mine insumi. Sunt o proasta, negandita, ma cred regina lumii, pe cand sunt o amarata de fata. Imi aud telefonul sunand, fug repede inapoi in camera si vad numarul tatalui meu.

- Tati ! am exclamat eu. Te rog, tata, scoate-ma de aici. Te rog, vreau sa plec saptamana asta de aici. i-am zis mai plangand.
- Ce ai patit ? Ce e cu schimbarea asta ? De ce nu ramai sa termini liceul ?
- Nu-l pot termina acolo ? Sau e asa de greu sa dai cativa bani in plus ?
- Nu de asta, scumpo, dar
- Dar ce ? Nu ma vrei acolo ca sa nu ma intalnesc cu fufa aia pe care o ai acolo ? Daca asta e, nu te teme, eu o sa stau in casa mamei mele din Paris. Cea pe care a cumparat-o ea. Dar te avertizez un lucru : Prostituatele nu au ce cauta in fata mea, daca vin la tine acasa. S-a inteles ?
- Cum indraznesti sa-mi vorbesti asa ? Cine esti tu sa o judeci pe ea ?
- Cine sunt eu ? Ma intrebi cine sunt ? O judec pentru ca ea a uciso pe mama, nu ma intereseaza daca politia a zis ca e nevinovata. In mintea mea, ea e singura vinovata!

I-am inchis telefonul iar apoi am inceput sa plang amar. Ma saturasem sa o protejeze mai mult pe ea, m-a dat la o parte, s-a dus cu tarfa aia. Si pentru asta nu o sa il iert niciodata. Niciodata, chiar daca e tatal meu. Sa stea cu asasina mamei mele, cu asasina femeii pe care dupa el a iubit-o mai mult ca pe viata lui. Aud telefonul sunand iarasi, e tata, sa-i raspund sau sa nu-i raspund. Pana la urma i-am raspuns, mi-a cerut iertare, si mi-a zis ca saptamana viitoare voi fi in Franta. I-am inchis, am zambit imi placea ca puteam sa plec de aici. Maine voi da ochii cu el, sper sa fiu puternica si sa nu plang ca si o magdalena. M-am dus catre o alta incapere unde imi tineam hainele si celelalte lucruri. Mi-am luat doua trollere albastre si am inceput sa-mi impachetez lucrurile. Haina dupa haina, o puneam automat, am umplut trollerele dar nu mi-am pus toate hainele, le lasam aici, nu voiam sa am prea multe amintiri. Continent nou, oras nou, viata noua. Le-am pus inapoi in garderoba, si mi-am luat pijamalele pe mine. Mi-am luat laptopul in brate si am inceput sa ma uit peste pozele care le aveam cu prietenii mei, inclusiv cu Takumi. Siroaie de lacrimi au inceput sa-mi inunde fata. Le-am sters repede si mi-am luat telefonul si am sunat-o pe Elisse, i-am zis ca voi pleca in Franta zilele acestea. Inevitabilul s-a intamplat, a inceput sa planga in hohote, spunandu-mi sa nu plec, sa nu o las singura. Nu am mai stiut ce sa ii spun, pe mine ma durea la fel de tare ca si pe ea, poate ca mai mult.

[Teh]

Capitolul 4 :

Incaperea era imbacsita. Fumul de tigara acaparase intreg aerul curat iar mirosul de bautura era sufocant. Doar era un bar, la ce ma puteam astepta? Am aruncat pe gat inca un pahar de wisky dupa care mi-am mai turnat unul. Jack se uita la mine serios si am observat ca si ceilalti o faceau la fel. M-am oprit din uitatul pe tavan si m-am adresat furios.

- Ce-i?
- Hai Takumi, te duc eu acasa, esti mult prea beat sa conduci. Jack era mult prea serios. Dezgustator.
- Nu vreau! Lasa-ma!
- Hai amice, nu vrem sa patesti ceva.
Cuvintele prietenilor mei nu ma puteau ajuta. Simteam chiar si eu efectul bauturii, dar era chiar mai puternic decat vointa mea. Toate sentimentele pe care le ascunsesem din clipa in care aflasem adevarata fata a printesei mele se dezlantuiau. Ma uram, o uram, detestam lumea in care traiam. Apoi... Apoi ma cufundam intr-o prapastie inconjurata de tristete si agonie, din care puteam vedea soarele. Il vedeam , dar nu il puteam atinge. Nu fusese niciodata al meu, atunci realizam si faptul ca niciodata nu va fi. Inima mea parca se spulbera si atunci mai turnam un pahar pe gat. Lichidul ma intepa, ma facea sa tremur. Parca luam foc si totusi... Asa puteam uita, asa puteam stii ca desi a fost o minciuna am fost fericit. Da! Am fost. Si acum?
Arunc paharul cu wisky in perete si ma ridic de pe fotoliu' din separeu.
- Eu am plecat si nu am nevoie sa ma dadaciti voi, pot sa conduc. Sunt in stare si nici macar nu incercati sa ma opriti. Duceti-va dracului cu totii.
Am tipat fara sa fiu prea constient de vorbele mele , ma enervau. De ce au trebuit sa imi spuna adevarul? Puteam trai fericit stiind ca Angelique este a mea si asa mai departe . Eu chiar sunt un idiot. Cum poate un baiat sa creada in asemenea povesti siropoase; pentru copii. Si totusi, asa am crezut ca a fost.
Deschid portiera masinii si ma arunc inauntru. Atunci constat si faptul ca telefonul inca se afla aruncat acolo. Am putut auzi strigatele disperate ale amicilor mei in momentul in care am pornit autovehiculul, dar nu am fost prea sigur de ceea ce au zis. In acea clipa stiam doar unde ma vor conduce acele patru roti si stiam ce urma sa fac.
Drumul parea din ce in ce mai incetosat si aveam impresia ca in loc de un semafor erau doua, poate erau doar halucinatii. " Chiar sunt obosit! " am gandit inconstient de semnficatia cuvintelor. Stiu ca nu am oprit deloc, nici macar atunci cand semaforul era rosu. Dar nu am vazut sa fi calcat pe cineva; oricum atunci nu imi pasa de asta. Totusi zgomotul produs de masina s-a sfarsit cand am ajuns in fata unei vile stilate si am apasat frana. Am iesit fara a deschide portiera, sarind. Avantaj la decapotabile si am intrat inautru fara a cere permisiunea cuiva. Oricum nu era nimeni in zona. Am urcat scarile imense fara a le da importanta si mi se parea destul de greu sa fac asta, o greutate puternica imi apasa picioarele iar drumul era din ce in ce mai incetosat pana am ajuns in fata camerei ei. Am batut o singura data, insa nu am asteptat sa raspunda. Am intrat.
- Hei Angelique, ce mai faci?
Statea aruncata in pat, dar nu pot spune cu precizie ce facea . Mintea mea nu putea vedea asta cu claritate. M-am apropiat de pat si ... Desi mereu ascult ce zice scumpa mea iubita acum nu am putut descifra nimic din vorbele ei. Am luat-o in brate si am avut impresia ca a tipat. Atunci am realizat ca trupul meu era pus peste al ei. Purta o pijama destul de draguta, dar eram sigur ca ii statea mai bine fara ea . Am sarutat-o pentru a nu lasa zgomotul sa mai fie auzit iar mainile mele au inceput sa ii scoata hainele. Am fost sigur ca am rupt bluza in momentul in care am indepartat-o de pe trupul ei. A lasat la iveala doi sani perfecti. Am inceput sa o pipai, mainile mele masandu-i sanii. Mi-am trecut limba peste sfarcurile ei intarite si am muscat-o.
- Takumi... Lasa-m...
Nu si-a putut continua vorbele pentru ca o alta mana i-a acaparat gura pentru a o readuce la tacere. Limba mea si-a continuat jocul murdar ligand fiecare particica a pielii, am coborat sub umflatura sanilor, mai jos pana ce am ajuns in zona buricului. Am sarutat-o iar una dintre mainile mele s-a strecurat sub picioarele sale, apasand zona sensibila.
Parul sau cazut pe umeri arata splendid. In acea clipa am simtit lacrimile ei curgand peste mana ce ii acoperea gura. M-am oprit , oarecum constient de ceea ce faceam. Era ingrozita, avand o privire groaznica. Lacrimile pareau sa nu se termine. Aveam impresia ca suspina. I-am indepartat cateva suvite de par asezate pe frunte.
Am oftat, sarutand-o. Buzele noastre s-au unit pentru o ultima oara, iar eu mi-am trecut capul in jurul pieptului ei, punandu-mi nasul in parul sau moale. Am imbratisat-o .
- .... Dar daca esti tu aici, pot dormi.
Asta este ultimul lucru de care mintea mea a fost constienta, dupa aceasta am cazut intr-un somn mult prea adanc. Frumoasa mea Angelique, oare de ce m-ai tradat? Pe mine cel care te-a iubit cel mai mult. Dar atunci, stiu, nu vei gasi pe nimeni care sa te aprecieze cum am facut-o eu. Imi vei simti oare atunci lipsa? Ma intreb...

[Denny]

Capitolul 5

Fredonam cantecul care mama mea il canta cand era trista. Ochii imi erau inlacrimati, dar nu mai vroiam sa plang. "Plansul este pentru cei slabi" mi-am amintit vorbele tatalui meu. Suspinam in sinea mea, ma enervez, dar de ce ? Pentru o prostie care am facut-o eu? Pentru ca nu am putut sa iubesc si eu pe cineva ... Ma urasc. Nu e nicio indoiala, voi pleca in Franta. Deodata i-am auzit vocea lui Takumi, totusi am crezut ca era doar o inchipuire. Cand cineva m-a luat in brate m-am speriat ingrozitor. M-am intors sa vad cine era, l-am vazut. Ochii lui ma priveau cu tristete, uram asta. Mirosea a alcool, abia dupa aceea mi-am dat seama. S-a pus peste mine, era mult prea greu pentru trupul meu aparent firav. Am gemut usor. In timp ce ma sarut imi scotea hainele una cate. Aparent mirat de corpul meu a inceput sa-mi maseze sanii. Am reusit sa-i rostesc numele dar imediat mi-a pus mana la gura. Am inceput sa plang, mi-am lasat mainile pe langa corp, l-am lasat sa-mi faca, ce vroia, in fond era trofeul lui. Dar totusi nu reuseam sa-mi opresc lacrimile. M-a atins in zona mea delicata, am gemut. Iar apoi si-a indreptat privirea spre mine, s-a intristat si mai tare, apoi m-a sarutat si si-a pus cu capul pe pieptul meu.

- ... Dar daca esti tu aici, pot dormi.

Am inceput sa plang si mai tare. L-am strans si eu in brate ii ceream iertare in continuu, dar nu stiu daca ma auzea. Intr-un sfarsit am adormit si eu tinandu-l in brate si trecandu-mi mana prin parul lui. Peste noapte m-am trezit de cateva ori, el era tot acolo pe pieptul meu, ceva inuntrul meu incepea sa-mi faca corpul sa tremure.
Dimineata mi-a sunat ceasul, era totusi o zi de scoala. Am luat repede ceasul si l-am oprit, asa evitam sa-l tresezc. Am observat ca era in partea stanga a patului, am fugit repede in baie sa fac un dus rapid. M-am inviorat imediat ce am simtit picaturile de apa asupra corpului meu. Am iesit repede infasurandu-mi un prosop alb in jurul corpului meu. M-am uitat inca odata catre el si apoi m-am dus catre bucatarie. I-am facut o cafea tare si i-am scris un bilet. Am luat hatia si m-am dus inpoi in camera, am pus-o pe pat iar apoi m-am dus spre garderoba. Am luat in graba niste blugi, un tricou si niste adidasi. Parul mi l-am lasat liber pe spate, nu m-am fardat deloc si mi-am luat telefonul iar apoi geanta. Apoi am iesit rapid din casa si am inceput sa fug spre garaj. Acolo mi-am luat Porsche-ul albastru si am luat-o la goana spre liceu. Am vazut-o pe Elisse ca ma astepta in masina ei. Am parcat chiar langa ea, cand m-a vazut ochii ei s-au inlacrimat. Mi-am muscat buza pentru a nu incepe sa plang si eu. A coborat din masina si a venit spre locul unde eram eu.

- De ce, Angel ? De ce ma parasesti ? a inceput sa strige la mine. De mult nu imi mai zicea Angel.
- Nu ... nu te parasesc. Daca tu vrei, poti venii cu mine. am spus plina de sperante.
- Pentru numele lui Dumnezeu, stii ca tatal meu vitreg nu mi-ar da voie. Stii ca e un idiot. Stii ce a facut cu mine. mi-a zis cazand pe asfalt.

M-am coborat rapid din masina si m-am pus si eu jos langa ea, luand-o in brate. Ii spuneam si ei sa ma ierte, dar totusi cum puteam fii asa de impocrita ? Le ceream tuturor iertare, dar iertarea in aceste momente nu prea era posibila. Am stat amandoua pe asfalt imbratisate si plangand. La auzul soneriei Elisse a tresarit, i-am zis sa mearga la ore pentru ca eu voi lipsi azi. A dat din cap in semn de aprobare i-am cerut cheile masinii ei pentru a duceo acasa si sa o iau eu cand iese de la ore sa mergem la mine acasa. Mi-a inmanat cheile si s-a dus spre cladire, a inceput sa fuga ca sa nu intarzie, profesorii nostrii erau destul de enervanti si de pisalogi. M-am urcat in decapotabila Lisei si am gonit spre casa ei, noroc ca era destul de aproape si asa nu aveam de mers pe jos mult. Cand am ajuns m-am furisat pentru a evita ca tatal ei sa ma vada. Am lasat masina in garaj si am fugit grabita spre poarta. Am continuat sa fug catre scoala si dupa vreo jumatate de ora de alergat am ajuns. M-am urcat in masina si am inceput sa ma uit prin telefon, am vazut ca tatal meu mi-a trimis un e-mail spunandu-mi ca maine voi pleca in Franta cu avionul lui. Am luat un baton din geanta mirandu-ma ca il aveam acolo si am inceput sa-l rontai agitata. Fara sa imi dau seama am atipit.

[Denny]

Asa :], ca sa nu mai pierdem timpul, am decis cu Teh ca eu sa pun capitolele [pentru ca ea e plecata T^T] si apoi sa continuam ^^.

Capitolul 6

Mirosul frumos de parfum imi capta atentia. Narile mele erau placut alintate iar spatele meu se simtea mai confortabil ca oricand. M-am intors pe burta si am pipait cearceaful cu mana, prinzandu-l intre degete. Am deschis usor ochii pentru a vedea lumina ce acapara intreaga camera. Ma facea sa ii inchid inapoi, insa i-am deschis si am zarit. Nu eram in camera mea, era diferita si.. Pufoasa. Am chicotit in sinea mea inainte sa imi amintesc de ce eram aici. Camera lui Angelique. Am oftat in momentul in care m-am ridicat din pat, mahmur . O durere de cap ingrozitoare m-a atacat. Am incercat sa nu ii dau prea mare importanta si am intrat in baie pentru un dus. Fata mea era ravasita, de parca ar fi dormit un tanc pe ea . Exageram. Am iesit din casa lui Angelique fara ca cineva sa ma intrebe ceva, eram curios : ce facusem? Imi aminteam doar ca adormisem peste ea si... Cam atat.
- Oh, sper ca nu i-am facut ceva.
Am zis alarmat, fara sa observ ca nu era nimeni in jur sa ma auda. Mi-am tras o palma peste frunte si m-am aruncat in decapotabila. Am vazut telefonul inca aruncat pe acolo si l-am deschis cand am accelerat. Cinci apeluri de la surioara mea. Am apelat-o.
- Ce vrei?
- Unde esti? Sunt ingrijorata! Si nu ma suna asa, eram la ora. Am uitat sa il dau pe silentios. Idiotule! Unde ai fost? Jack te-a cautat si am crezut ca ai patit ceva. Esti bine? Nu mai rade!
In timp ce vocea ascutita dar linistita imi tinea mica predica am inceput sa rad. Era amuzant ca cineva chiar se ingrijora de bunastarea mea, daca ar fi fost cu adevarat asa as fi fost si mai fericit. Dar stiam ca e doar de fatada asa ca am incercat sa imi mentin tonul amuzat.
- Oh lasa Bibi, am dormit la o fata. Acum merg acasa. Pa!
Am inchis inainte sa mai spuna ceva si am observat ca am un mesaj.

[center] Expeditor : Angelique.
Iarta-ma![/center]

Ce mesaj era asta? Ah, asta a fost dupa ce ... Si inainte sa apar la ea. Sunt chiar un idiot. Am oftat miscand in continuare volanul masinii. Macar asa isi primea ceea ce merita. Am observat ca cerul era clar, fara nori. O zi atat de frumoasa. Strada era foarte putin aglomerata ceea ce ma ajuta sa ajung mai repede acasa. M-am uitat la ceas pentru a-mi hrani curiozitatea, habar nu aveam cat este ora.
11 : 30 . Atat de tarziu? Ah, ce enervant! Am oftat iar cand am oprit masina. L-am lasat pe sofer sa o bage in garaj. Casa era goala, pustie. Ca intotdeauna. Am intrat in camera mea si m-am aruncat in pat. Mirosul parfumului meu ma irita, acelasi loc ca intotdeauna. As fi vrut sa mai adulmec putin mirosul dulce al camerei lui Angelique. Si totusi, ce dracu facusem noaptea trecuta? Daca... Mergeam asa de departe, mi-as fi amintit. Cu acest gand am adormit.

- Takumi! Trezeste-te!
- Eh?
Mi-am deschis ochii si m-am pus in sezut, am incercat sa vad cine ma trezea. Parul negru si ochii asemenea erau atat de familiari. M-am aruncat inapoi pe perna, cu spatele la ea si i-am cerut sa plece.
- Pleaca! Vreau sa dorm!
Tonul sau nervos ma stresa, dar daca nu ar fi avut disperarea in voce nu m-as fi trezit.
- E vorba de.. Angelique!
- Ce e cu ea? Acum eu eram cel care se alarmase. Am chicotit in sinea mea, eu eram cel disperat, dar dupa o persoana.
- A plecat in Franta! Ai dormit toata ziua de ieri, nu iti auzi telefonul sunand!? Jack m-a sunat pe mine. Zicea ca e la aeroport momentan, ce faci? O lasi sa plece?
In momentul in care am auzit acele cuvinte am ramas paralizat. Inima mea refuza sa bata, dar mecanic parea ca o face. Sufletul meu nu dorea sa isi mai aiba resedinta in trupul acesta, era prea dureros. Fizic vorbind nu imi puteam misca corpul. Nicio parte din el. Capul meu simtea ca urmeaza sa explodeze, iar ochii refuzau sa clipeasca. O faceau mecanic. Am stat asa timp de cateva minute, nu stiu cat. Intr-un moment m-am simtit miscat, zgaltait fiind tinut de ambii umeri. Nu am putut reactiona. Respiratia imi era inegala, nu imi dadeam seama daca inca mai traiam.
Sunetul facut de telefon m-a adus inapoi la realitatea de care ma ascundeam.
-Idiotule! De ce nu raspunzi? Angelique pleaca...
Nu l-am lasat sa mai spuna altceva si am inchis aruncand telefonul undeva prin camera. S-a spart. Cum putea ea sa plece? Fara sa imi spuna, de parca... De parca eu chiar nu as fi contat pentru ea. Am crezut ca ... Da, nu ma iubea, nu se simtea atrasa de mine dar macar .. Simteam in sinea mea ca macar ar dori sa isi ia ramas bun de la mine. Fara sa fiu prea constient de ceea ce am pus pe mine, am fugit la aeroport.

Nu am putut observa cine mai era cu ea sau de la cine isi lua sau nu ramas bun. Avion personal, normal, pista personala, evident. Am oftat in sinea mea ca ma gandeam la asemenea lucruri in momentul acesta crucial. Am vazut-o... Era la fel de superba ca intotdeauna. A trebuit sa imi dau ochii peste cap pentru a-mi da seama unde sunt. Pasii mei au accelerat mersul transformandu-l intr-o fuga nebuna, astfel incat am ajuns imediat langa ea. Am imbratisat-o fara a o lasa sa spuna ceva. Mi-am apasat buzele peste ale ei, sarutand-o. Nu mi-am dat seama daca mi-a raspuns in acelasi mod. Mana mea s-a strecurat prin parul ei si am cazut in genunchi, inconjurandu-i talia.
- Te iubesc Angelique! In ciuda a tot ceea ce mi-ai facut! La dracu, si cat te mai iubesc!
Am stat acolo pret de cateva minute in care nimeni nu zicea si nu facea nimic. M-am ridicat si i-am prins fata in maini. Mi-am apropiat chipul de al ei astfel incat buzele noastre sa se afle la o distanta milimetrica. Am privit acei ochi verzi de care nu ma puteam satura.
- Adio!
I-am spus fara tragere de inima si.. Am plecat. M-am intors fara a ma uita inapoi. Am mers, fara a fugi. In sinea mea speram, desi imposibil, ca va veni si ea dupa mine, isi va inconjura bratele in jurul trupului meu strans si mi-ar fi spus ca nu pleaca, sa o iert si ca va ramane aici cu mine, pentru noi. Ce naiv fusesem. Normal ca nu avea cum sa faca asta, o printesa Barbie ca ea. Am plans inauntrul meu dar lacrimile nu au vrut sa iasa afara. Atat de dureros. Ajuns in masina mi-am aprins o tigara si am savurat-o din plin. Am aruncat-o curand pe trotuar pentru ca fumul imi aseza in aer doar chipul splendid al printesei Barbie perfecte. Ce urma sa fac eu fara ea? Am oftat si am accelerat.




Capitolul 7

Nu am mai stiut de mine deoarece cand a venit Elisse a zis ca dormeam. Am pornit Porsche-ul si am iesit din parcare indreptandu-ma spre casa mea. O data ajunsa acolo, am urcat in camera mea, cu speranta ca el era acolo. Dar plecase pelcase, am vrut sa plang dar lacrimele nu erau nicaieri pe fata mea. Am stat pret de cateva minute uitandu-ma la pat, readucandu-mi aminte cand statea pe el si dormea. Exact ca un inger. Mi-am dat cateva palme usoare peste fata iar apoi m-am indreptat spre masuta unde imi tineam fardurile am inceput sa mi le pun intr-o gentuta. Apoi le-am pus intr-o alta geanta mai mare. Am lasat-o pe pat si am coborat jos pentru a vedea ce face Elisse. Pregatea niste gustari pentru a le putea savura in timp ce o sa vorbim.

- Liss, grijulie ca intotdeauna. i-am zis zambind amar.

Nu s-a sinchisit sa-mi raspunda s-a conformat doar sa zambeasca. Mi-am dat ochii peste cap, si m-am dus spre masa rotunda din bucatarie. Am inceput sa ma joc cu o suvita de par. Dupa doar cateva minute gustarile erau gata si o ceasca de ceai langa ele. Am inceput sa le savuram in liniste fara sa zicem un cuvant. Mancam absente uitandu-ne una la alta dar parca ne uitam prin noi, prin material fizica care ne constituia. Direct la suflet.

- Si ce ai de gand sa faci ? m-a intrebat Liss.
- La ce te referi ? i-am raspuns la randul meu cu o intrebare.
- Ma refer la cand vei ajunge in Franta.
- Ah' nici eu nu stiu, probabil imi voi implini visul. Si sper ca tu sa faci la fel. Sti totusi, Elisse, eu iti promit ca voi veni inapoi, nu stiu cand si cum, dar o voi face.

I-am zambit si mi-a raspuns cu un zambet inapoi. Imi parea rau ca trebuia sa o abandonez, dar eu nu mai puteam sta aici mult timp. Fara sa vrem ne-am prins in discutii picante si ea mi-a confesat iubirea ei fata de un baiat pe care nu il stiam. Ma bucuram ca toate erau ca inainte, sper ca vom supravietui in timpul acesta neavandu-ne una pe cealalata. Timpul a trecut zburand fara sa ne dam seama, i-am dat Porsche-ul meu pentru a putea merge acasa in fond maine venea cu mine la aeroport. Ne-am luat ramas bun si a plecat. Eu mi-am inchis usa de la casa si am urcat pe scari indreptandu-ma spre camera mea. Mi-am luat pijamalele si m-am trantit in pat, la scurt timp si dupa multe ganduri am adormit.
Dimineata m-a prins repede, mi s-a parut ca nu am dormit deloc. Incercam din rasputeri sa-mi tin ochii deschisi dar era in zadar. Am zabovit in jur de 10 minute stand sa ma trezesc. Apoi am pornit ca o racheta spre baie, am facut un dus rapid, iar apoi mi-am spalat dintii. M-am dus spre garderoba luandu-mi o rochie verde si niste balerini negrii. Am apucat trollerele si geanta ducandu-ma la parter cu ele. Acolo am asteptat-o pe Elisse sa vina cu masina sa mergem la aeroport. In mai putin de zece minute a ajuns, m-a ajutat cu bagajele mirandu-se ca imi luam doar atatea haine. In drum spre aeroport linistea a predominat, mai citeam din cand in cand mesajele care mi le trimiteau fetele urand-mi noroc in Franta. Am ajuns acolo in jur de o ora. Mi-am asteptat avionul iar intre timp a aparut Takumi. Nu imi venea sa cred ca era acolo. A venit pentru mine ... cu singuranta baiatul asta e un dar ceresc. A inceput sa fuga indata ce m-a vazut, am zambit discret, nu-mi venea sa cred ca ma iubea asa de mult. M-a imbratisat, l-am lasat. M-a sarutat, i-am raspuns. A cazut la picioarele mele, m-a luat de talie spunandu-mi ca ma iubeste chiar si in ciuda a ceea ce i-am facut. A stat asa cateva minute bune, apoi s-a ridicat si mi-a curpins fata in mainle lui mult prea delicate pentru a fi ale unui baiat. Mi-a spus doar o vorba "Adio !" apoi a plecat fara nicio retinere. Am vrut sa ma duc dupa el, sa-i spun sa vina cu mine, poate am putea salva relatia aceasta sa ii mai acordam o sansa. Pe cand sa fac un pas Elisse m-a prins de mana dand dezaprobator din cap. Nu am plans deloc pana cand am ajuns in avion, i-am facut cu mana lui Elisse strigandu-i ca o iubesc. Imediat ce avionul a decolat, lacrimile mele nu s-au mai oprit.


Capitolul 8

- Domnule Asazuki! Domnule Asazuki!
- Ce s-a intamplat?
- Am nevoie de o semnatura aici. Trebuie sa finalizam proiectul cu cei din Elvetia

In fiecare dimineata era la fel. Aproape ca ma obisnuisem sa fiu strigat dupa numele de familie ci nu dupa prenume. Am oftat in momentul in care am semnat actele si am intrat in lift. Am apasat pe butonul ce ma ducea la etajul sapte. Biroul meu era , evident, cel mai spatios dintre toate. Doar eu conduceam aceasta companie. Am intrat in incapere si am trantit usa. Scaunul era destul de confortabil. Biroul era alcatuit doar din articole moderne, lucruri fara pic de importanta insa ceea ce imi placea mie in acest loc erau ferestrele imense , ce inconjurau unul dintre pereti. De fapt acesta era alcatuit doar din geam. Priveam intotdeauna marele oras de aici, ma linistea si inca ma linisteste.
Au trecut sapte luni de cand m-am despartit de Angelique si in aceasta perioada s-au intamplat prea multe pentru ca eu sa le pot relata asa cum trebuie.
Mi-am pus capul de masa si am inchis ochii, imaginea trecutului intiparindu-se in mintea mea. Dupa ce Angelique a plecat am incercat sa traiesc ca si inainte, dar nu am putut. O gramada de persoane incepeau sa se agate de mine pentru a ma sprijini. Pe toti ii ignoram. Totusi l-am iubit pe Jack in momentul in care mi-a dat ideea sa plec dupa ea. Niciodata nu mi-am dorit sa vizitez Franta, dar exista un inceput pentru orice. De atunci Jack a fost singurul meu prieten adevarat. In stupida mea incercare de a pleca de acasa, tata s-a opus cu atat de multa fermitate incat aproape am cedat. Imi amintesc si acum discutia pe care o avusesem. Statea in usa mea privindu-ma in timp ce imi impachetam lucrurile. Ranjea rautacios si superior ca intotdeauna.
- Am inteles ca vrei sa pleci in Franta! Raspunsul este nu!
- Nu ti-am cerut aprobarea, eu plec. Nu imi pasa de parerea ta.
- Uite ce este, eu si mama ta plecam in Londra si avem de gand sa stam o perioada buna asa ca tu vei sta aici si vei avea grija de sora ta. Acum ca ai terminat si liceul te pot initia in afacerile familiei. Si nu poti refuza, nu este o ocazie ci o obligatie.
- Imi pare rau tata, eu plec.
Atunci s-a apropiat de mine si mi-a dat primul pumn pe care l-am primit vreodata, in intreaga mea viata. Recunosc ca a fost dureros, atat de dureros incat mi-am trecut o mana in jurul obrazului ranit. Cu toate acestea , in momentul in care a parasit camera am continuat sa impachetez. Vroiam sa plec, indiferent de ce urma sa se intample cu mine.
Am fost de acord sa raman cateva zile cu Beatriz , pana cand mama urma sa se intoarca acasa. Nu o puteau lasa singura total. Ea nu era baiat.
Trecusera doua zile de la plecarea lor, iar eu si Bibi vorbeam despre unele lucruri cand telefonul a sunat. Am raspuns eu si imediat m-am bucurat ca nu o facuse sora mea. Era devastator, avionul cu care plecasera parintii mei se prabusisera. Soferul si coechipierul lui au murit, insotitorul de zbor murise si el.. Iar apoi, si tatal meu. Singura supravietuitoare : Doamna Asazuki. De atunci.. Toata viata mea s-a schimbat.
Nu pot spune ca am plans la inmormantare, trebuia sa fiu tare. Am stat drept si privind rece peste tot ce ma inconjura. Mama si sora mea s-au agatat de mine pentru a reusi sa supravietuiasca, iar eu nu puteam gasi alinare nicaieri. Puteam doar sa ajut persoanele din jurul meu sa treaca peste acest macabru. In toata aceasta vreme singurul care mi-a fost alaturi in ciuda problemelor personale, era Jack. Nu stiam daca a fost datorita faptului ca tatal lui daduse faliment sau pentru ca tinea cu adevarat la mine , dar mi-a fost alaturi in afaceri. De la moartea tatalui meu , eu conduc intreaga afacere a familiei Asazuki.
In timp ce imi relatam trecutul in propria mea minte , un ciocanit usor a fost auzit in usa biroului meu.
- Intra! Am rostit sever.
- Domnule Asazuki, secretara dumneavoastra a telefonat, a spus ca doreste sa demisioneze din aceasta functie. Din motive personale. Ce ar trebui sa fac?
Am ras ironic in fata acelui angajat. Era nou aici doar de doua luni si venea sa ma deranjeze cu orice minoritate. Ma schimbasem mult in ultima vreme si nu mai puteam fi la fel; cel putin nu cu persoanele la care nu tineam. Si acum... Nu mai tineam la multe persoane.
- Incompetentule! Esti cretin, sau ce ai? Evident ca imi vei gasi o alta secretara. Uite ce e, daca ma mai deranjezi o singura data cu o minoritate de genul acesta o sa zbori din locul tau de munca cat ai clipi. Si daca ma enervezi destul de tare o sa am grija sa nu mai gasesti un post decent in acest oras. Acum misca din biroul meu.
A iesit lasand capul in jos si cerandu-si iertare. Devenisem un monstru. Mi-am trecut o mana in jurul fruntii si m-am ridicat. M-am gandit ca poate ar trebui sa imi iau restul zilei libere.

Aerul era rece, caracteristic pentru luna noiembrie. Am incercat sa nu acord prea multa importanta vremii si am urcat in masina.
Telefonul meu statea pe scaunul de alaturi. Nu aveam niciun apel, niciun mesaj. Am oftat si am luat micutul obiect intre degete pentru a apasa pe butoane .

[center] Draga mea Angelique,
Au trecut sapte luni de cand nu te-am mai vazut . Deja imi este dor de tine. Imi pare rau, dar nu te voi astepta. Pentru ca stiu ca nu te vei mai intoarce. In orice caz, nu la mine. Dar daca va fi sa ne mai intalnim vreodata, sa nu te miri daca eu inca te voi iubi. Atunci, daca nu vrei sa ai de “a face" cu mine, te rog ignora-ma. Asa nu voi mai fi ranit. Ah, sper ca Franta nu este asa de rece ca in America, aici este foarte frig.
Ai grija de tine!

Takumi Asazuki.[/center]

Dupa atata timp nu putusem sa ii trimit nimic, insa realizand faptul ca nu mai sunt la fel aveam nevoie sa ma linistesc. Asa cum credeam. Puteam sa devin orice insa cu ea ma voi purta intotdeauna la fel.

- Takumi, frate. Unde esti? Tocmai am ajuns la birou si tu nu esti aici . Mi-au zis astia ca ai plecat deja, esti bine?
Am ras sarcastic in telefon si am trantit usa masinii.
- Da, sunt! Nu am avut chef, rezolva tu celelalte probleme in locul meu, nu ma intorc azi. Am plecat acasa, Beatriz are niste probleme si trebuie sa le rezolv. Ne vedem maine. Salut!
Am inchis dupa care am intrat in vila in care obisnuiam sa locuiesc. Cand am pasit inauntru , trupul firav al surorii mele s-a prins intre bratele mele. Am sarutat-o pe frunte.
- Ce mi-ai adus?
Zambea la fel ca intotdeauna si nu am putut sa nu ii raspund in acelasi mod . Am scos punga de cadou si i-am inmanat-o. Mi-a multumit fericita pentru el.
- La multi ani dovlecel!
- Multumesc!
Pentru o fata de paisprezece ani , suporta destul de bine impactul mortii tatalui sau. Desi ea petrecuse mai mult timp cu el decat mine. Cred ca incerca doar sa isi ascunda sentimentele. Am strans-o si mai tare la piept dupa care am sarutat-o pe frunte. Am oftat in sinea mea. Urasem intotdeauna sa fac pe dadaca si acum, acum trebuia sa am grija de familia aceasta in locul tatalui meu. Imi parea rau ca murise, il iubeam . Dar nu vroiam sa ma transform in aceasi persoana rece ca si el.
Mi-e dor de tine, Angelique!


Capitolul 9


De cateva luni incoace tot primeam flori. In fiecare dimineata, zi de zi, nicio zi nu trecea si sa nu am un buchet de crini in casa. Crini erau florile preferate ale mamei mele, asa ca nu m-ar fi mirat ca tipa aceea tupeista, concubina tatalui meu, sa mi le trimita. In fond, stia ce ii place mamei mele pana la urma au fost surori. Fara sa mai stau pe ganduri m-am dus sa ma imbrac si am plecat spre casa tatalui meu. Aveam de mers doar zece minute. Era un cartier pentru bogatasii din Franta, imi placea aici, erau gradini superbe, dar din pacate era iarna iar florile erau vestejite. In apropierea casei lui tata mi-am auzit telefonul sunand, la-m scos din graba din buzunarul gecii ce o purtam. Am vazut ca era de la Takumi, m-am uitat indata, m-am bucurat ca nu a uitat de mine, dar totusi mesajul mi-a lasat un gust amar. M-am oprit cateva secunde pentru a-i scrie si eu un mesaj, dar am abandonat aceasta "misiune". Ce puteam sa-i scriu ? Ca ii simt prea mult lipsa ? Ca zilele parca sunt secole departe de el ? Sa-l ranesc si mai mult ? Sa-i stric prestigiul care il are acum si sa-l fac sa vina dupa mine ? Sa lase totul balta pentru mine ? Sa ii stric eu viitorul? Nu imi dadeam acest drept.
Am ajuns la vila si am intrat inauntru, o servitoare s-a uitat urat la mine, s-a uitat superior, am zambit in sinea mea.

- Ce ai ? Ce te uiti asa ? Cine te crezi ? Mergi naibii in bucatarie si spala vase ca asta e treaba ta ! am strigat la el.

Stiam ca nu le cad bine celor din casa asta, dar putin imi pasa, imi era si bine cu afectiunea tatalui meu. M-am indreptat cu pasi usori, parca dansand spre biroul unde deobicei tata isi facea veacul. Am vazut ca nu era acolo, ma speria faptul sa nu fi patit ceva, dar m-am linistit cand mi-a zis o servitoare ca a trebuit sa mearga pana in oras. Era perfect, nu era tata acasa si puteam sa-mi fac de cap cu matusica mea. Am inceput sa rad singura, urcam agale scarile, ultima data nu mi s-au parut asa de multe. La capatul scarilor era surioara mea vitrega, o fata inalta mult mai slaba decat mine, cu parul roscat si carliontat. Avea niste ochi albastrii superbi, dar pe cat era de frumoasa, veninul din ea plutea in jurul ei.

- Uite pe cine avem aici ! a exclamat ea.
- Mda. am zis printre dinti, dorind sa-mi continui drumul.
- Hei ! Unde te crezi ? m-a intrebat ca si cum ea avea mai mult drept decat mine sa fie aici.
- Da-te din fata mea, zgripturoaica proasta! am strigat catre ea. Cine te crezi ? Buricu pamantului ? am intrebat-o mergand tot mai aproape de ea cu gandul sa o iau de cap. Nu am nervii necesari sa-ti suport aerele de printesa.
- Linisteste-te ! Doamne, intrebam si eu. mi-a raspuns si si-a continuat drumul.

A mers pe drumul ei si eu mi l-am continuat pe al meu, am incercat sa ma linistesc, ca sa nu se observe. Am ajuns in fata usii unde se presupunea ca statea matusa mea. Usuratica ! Era camera mamei mele. Hmph, ii arat eu azi cine sunt. Am intrat fara sa bat la usa. Marea mea surpriza era ca statea peste un baiat care nu avea mai mult de 20 de ani, presupuneam ca era soferul, facandu-i cine stie ce lucruri. Dezgustator ! Am zis in sinea mea.

- Bravo ! am exclamat eu in timp ce bateam din palme si zambeam.
- Angelique ?! a spus aproape strigand in timp ce se grabea sa se dea jos de pe baiat.
- Da, eu. Vreo problema ? Va intrerup partida de sex ? am intrebat ironica.
- Nu faceam nimic ! Eu doar .
- Tu doar ce ? Doar ii faceai un masaj erotic ? am inceput sa rad. Hei ! Baiete, afara ! am strigat catre el.

Acesta si-a luat pantalonii si camasa de pe jos mai apoi fugind pe hol ca sa se imbrace. Am pasit catre ea si i-am dat o palma zdravana, mi-a placut sunetul care a fost produsul atingerii mele.

- Deci ai chef de joaca? am intrebat-o.

Dadea dezaprobator din cap, in timp ce incerca sa se acopere cu cearceaful de pe pat. Am luat-o de par, obligand-o sa se ridice de pe pat. Cearceaful care o acoperea a cazut pe podea in urma noastra. Am dus-o dealungul holului tragand-o dupa mine catre scari. Am pacurs in graba scarile, ea era prudenta sa nu se impiedice pentru ca daca o facea, ramanea fara par in cap. In mijlocul salonului am trantit-o pe jos. Era goala, si mai bine, sa se vada ce tarfa era. Atunci tatal meu a intrat in salon. A avut un soc cand a vazut aceea imagine, ea statea goala in mijlocul salonului si eu gata sa o lovesc.

- Angelique, ce crezi ca faci ? m-a intrebat aproape strigand la mine.
- Hmph, iti pedepsesc concubina. Pentru ca am surpins-o cand si-o tragea cu un sofer de pe aici.

A ramas cu gura cascata, dupa cateva minute si surioara mea a venit. I-a fost mila de mama ei, dar nu s-a sinchisit sa o ajute si nu prea intelegeam de ce. Poate ca nu ii placea ceea ce ii facea tatalui meu, in fond era si tatal ei. Matusica mea scumpa nu zicea nimic, doar statea si privea in gol. Tatal meu a plecat din salon, mi-a parut rau pentru el, dar merita, merita sa ii deschid ochii. Am vazut-o pe roscata zambind si mi-a facut cu ochiul. Chiar nu o intelegeam, era o ciudata. M-am dus si mi-am luat geaca de pe cuier si am plecat acasa. Poate ca cu asta mi-am implinit o mica parte din razbunare.



Capitolul 10

Rece! Indiferent! Distant! Toate aceste cuvinte ma caracterizau intr-un anumit fel, in special acum , dupa atata timp. Trupul meu statea relaxat deasupra unui alt corp. O fata satena cu ochii verzi draguti statea goala sub mine, iar eu nu ma puteam gandi decat la o alta persoana. Am oftat in sinea mea in momentul in care mi-am proptit buzele de ale tipei. I-am desfacut bluza iar mainile mele s-au strecurat inautru, scotand si sutienul. Am inceput sa ii masez sanii, sau ar trebui sa spun silicoanele? Am vrut sa o mai sarut odata, dar mi-a fost teama ca voi fi dezgustat si mi-am trecut limba peste sfarcurile sale intarite. Am muscat-o agresiv iar aceasta a gemut. Imi striga numele iar mainile sale erau infipte in parul meu brunet. Chiar si acum, dupa atata vreme, inca era razlet. Mi-a mangaiat chipul cu degetele sale fierbinti iar eu am oftat. Poate credea ca este de placere, eu nu as fi crezut acelasi lucru. I-am aruncat pantalonii pe podea , scotandu-i lengeria intima. O mana s-a strecurat intre picioarele ei impingand usor. Un alt zgomot gafait a fost scos printre buzele sale rosiatice. Mi-a prins fata intre maini incercand sa ma sarute. In schimb eu mi-am aruncat dintii asupra gatului sau, muscand-o. Aceleasi degete s-au incurcat cu firele parului meu. Dupa aceasta clipa m-am apropiat mai tare de ea, astfel incat sa suspine. I-am muscat inca odata sfarcurile si am patruns-o destul de usor. A gemut. I-am lins sanii dupa care am impins mai tare. Mi-a strigat numele.
- Ah Takumi....
Dupa aceasta am continuat acelasi ritm monoton, pipaind-o. S-a rasturnat deasupra mea , privindu-ma cu ochii inlacrimati. Ceva ce nu m-a induiosat. Mi-am trecut mana printre suvitele ei satene, si am strans usor. Ochii mei conturau probabil agonia. M-a sarutat. Nu am simtit nimic. Dupa aceasta s-a cuibarit la pieptul meu si a adormit. Am ramas asa.

- Taku! Unde pleci?
Vocea subtire ma chema inapoi in patul ei. Nu am raspuns. Mi-am tras blugii pe mine si tricoul. M-am incaltat si am mai privit-o odata. Era inca goala, expusa in fata mea. Poate ca mi-ar fi placut mai mult daca nu era plina de operatii.
- Nu iti face griji, rolul e al tau. O sa dau un telefon, maine sa te prezinti la studio.
A oftat dandu-si parul de pe frunte la o parte. M-a privit serioasa.
- Nu la asta ma refeream! Cand o sa ne mai vedem?
Am ras ironic, iar ea m-a privit speriata. Si-a lasat capul in jos, parca regretand cuvintele spuse. Poate frica de a fi respinsa. Nu am fost induiosat ci am raspuns prin vorbe.
- Pentru atat ai platit. Ce te face sa crezi ca as vrea sa ma mai culc odata cu tine?
Am auzit-o plangand in momentul in care am trantit usa. Mi-am aprins o tigara si am plecat. Eram groaznic. Adevarul era ca ma culcasem cu ea doar pentru un singur motiv, acela ca semana atat de mult cu Angelique. Dar fusesem dezamagit, avea silicoane pana si in buze. De ce nu erau fetele mai naturale? Cateodata imi venea sa merg intr-o tara simpla si sa caut o fata simpla, dar asta nu ma facea sa o uit pe frumoasa mea fosta iubita. Ultima mea prietena, pentru ca in decursul ultimilor ani... Doar ma culcasem cu diferite femei, un barbat are anumite nevoi. Spun cu regret ca nu am experimentat orgasmul pana acum , si... la dracu, am deja douazeci si doi de ani. Am oftat inca odata cand am trantit portiera masinii. Am accelerat si am auzit telefonul sunand. Am privit numarul dupa care am raspuns.
- Buna raza mea de soare, ce s-a intamplat?
- Sper ca nu ai uitat de ziua de maine! La unsprezece trebuie sa fi acolo. O sa vi, da? Te rog!
Vocea ei subtire si rugatoare imi mai lumina putin starea. Am chicotit si am raspuns.
- Nu stiu.. Ma mai gandesc. Un oftat prelung s-a auzit dincolo de micutul obiect si am prezis ca urma o criza de isterie, asa ca am continuat sa vorbesc.
- Desigur ca voi fi acolo, doar intr-o singura zi absolva si surioara mea liceul, nu-i asa? Voi fi acolo Bibi.
- Te iubesc fartioare!
Am inchis dupa aceste ultime cuvinte. Mi-am continuat drumul pe soseaua aglomerata si am mai aprins o tigara. Incepusem sa fumez acum aproximativ un an, din cauza unor probleme. Pe cine mint? Imi era atat de dor de Angelique incat am avut nevoie de o alta ocupatie, cand femeile nu imi mai atrageau atat de tare atentia am zis ca am nevoie de altceva. Recunosc faptul ca mi-a fost frica sa nu devin homosexual, dar am gasit tigarile. Fumez doar cand ma apuca dorul excesiv, cam ca in aceasta clipa. La dracu , toata viata mea e o mizerie, un circ. Merg la birou pentru a finaliza mii de afaceri, ceva ce mi se pare banal din moment ce ma descurc foarte bine, ma culc cu femeile care arata bine si au in special ochii verzi. Desi unele dintre ele purtau lentile de contact. Ah! Cat de ironica este viata. Singurele persoane cu care sunt adevarat sincer sunt Beatriz si Jack. Cu mama este greu sa fiu onest. Am oprit masina in fata unei vile stilate si am ramas acolo. Am privit parca in vid, desi aveam ochii atintiti asupra unei anumite camere din locuinta.
Au trecut patru ani de cand am fost ultima oara in aceasta casa, de cand Angel a fost atat de aproape de mine. Mi-o imaginam uneori langa mine, in bratele mele. Cum buzele noastre se atingeau , unindu-se intr-un sarut mirific. Cum mainile noastre se impleteau iar eu o puteam tine in brate, trupurile noastre fiind prea aproape pentru a mai putea respira. Imi imaginam uneori vocea sa strigandu-mi numele. Ma opream imediat din visare, cand realizam ca asta nu este posibil. Atunci imi ziceam in sinea mea : "Treci peste asta prietene, au trecut atatia ani. Probabil deja te-a uitat. De ce nu faci acelasi lucru si tu? Esti patetic." Si da, chiar era curios. De ce? Inca o iubeam, la fel ca in prima zi in care am inceput sa ma intalnesc cu ea. Poate a fost chiar inainte.
Am intors autovehiculul si am plecat. Nu puteam suporta sa stau prea mult acolo, amintirile deveneau prea vii, aproape reale. Erau atat de dureroase.

Am intrat in hol si am aruncat servieta pe un scaun, caruia nu i-am dat asa mare importanta . Usa camerei mele era deschisa, am intrat in baie si am facut un dus rapid. M-am aruncat dupa asta in pat, purtand doar o pereche de pantaloni scurti. Am aprins televizorul si am zambit sarcastic la imaginea fotomodelelor de pe scena. Am apasat pe butonul rosu, si imaginea a devenit neagra. Tavanul ma linistea ca intotdeauna. Mi-am trecut o mana in jurul pieptului si am oftat. Inima mea batea prea repede la vederea ei. Nu am reusit sa reaprind televizorul asa ca m-am rezumat la niste documente importante. Le-am semnat dupa care m-am ridicat din pat. Trebuia sa am o ocupatie, altfel stiam ca ma voi gandi prea mult la ea si o voi lua razna. Am oftat pentru ca nu gaseam nimic de facut. Instantaneu soneria usii s-a auzit. Am multumit in sinea mea si am mers sa raspund.
- Buna ziua! Domnul Asazuki?
Am dat din cap si mi s-a inmanat o cutie si un buchet de flori. Cine trimite flori unui barbat? Am semnat pentru primire si mi-am deschis portofelul. Era evident ca nu puteam sa nu ii las un mic bacsis. Am regretat imediat . Dupa ce persoana ce a venit sa imi aduca acele lucruri a disparut, am stat minute in sir in usa privind poza din portofel.
- Angelique...
Am reusit sa susotesc si am intrat inauntru. Mi-am luat cu greu ochii de la portofel, incercand sa ma linistesc. Simteam ca rosisem si am cautat un biletel printre flori.
[center] Alice
Pentru cel mai frumos barbat din Boston.
Fa-mi o vizita zilele astea.
[/center]
Alice Wonder, fotomodel faimos si total folosit. Ma culcasem cu ea odata, cand fusese asta? Acum cateva luni. Datorita mie luase un rol important intr-un film de succes, imi era datoare pana in gat. Dar eu nu vroiam sa ma culc cu aceasi femeie de doua ori. Plus ca uram persoanele care imi trimiteau flori. Am luat telefonul si am sunat-o. Vocea ei era dulce la auzul numelui meu, asa ca am taiat-o scurt.
- Imi doresti moartea atat de rau incat imi trimiti trandafiri rosii? Florile sunt pentru fete, ce Dumnezeu. Uite ce e, Alice, nu o sa te vizitez. Daca ai nevoie de un alt rol, vi la firma si vorbim.
Am inchis inainte sa imi raspunda si am aruncat cadourile primite la gunoi. Nu m-am uitat sa vad ceea ce era in cutie. De ce sa ii dau sperante cand era evident ca nu eram interesat de ea? Nici macar pentru o a doua partida de sex. Am intrat inapoi in camera mea iar poza aflata in rama, pe masuta de langa pat, mi-a captat atentia. Parul ciocolatiu, ochii verzi, zambetul nebunesc. M-am aruncat in pat si am aprins o tigara.
- La dracu! Ar trebui sa merg la un psiholog.
Am tipat pentru a-mi amortiza gandurile insa mintea mea o contura perfect langa trupul meu. Am revazut astfel ultima noastra imbratisare si cuvantul de "Adio!" . Nici acum nu imi raspunsese la cuvinte.
Am oftat si am incercat sa adorm.



Capitolul 11

Ultima zi normala care mi-o amintesc, a fost aceea cand am umilit-o pe matusa mea. Dupa aceea m-am mutat la tata si am lasat casa mamei goala. Mi-a parut rau ca m-am mutat, zilele mele au devenit un infern. Am incercat chiar sa-mi iau viata, totusi tata m-a gasit la timp. Ciudat comportament nu-i asa ? Poate ca sunt nebuna sau poate ca nu, dar lipsa lui Takumi mi-a facut mult rau. Aproape doi ani de zile am stat inchisa intr-un spital de nebuni, doi ani de zile pierduti. Inca imi amintesc zambetul de superioritate al suriorei mele cand am iesit din acel spital. Amintirea lui Takumi, visurile continue cu moartea mamei m-au stricat de cap. Totusi mi-am recuperat viata devenind fotomodel. Prestigiul mamei in aceasta lume a fost foarte mare si m-a ajutat mult, dar totusi si frumusetea mea naturala mi-a fost in avantaj, nu eram operata ca si celelalte modele.
Eram la o sendinta foto in costume de baie. Purtam pe mine un costum format din doua piese, culoarea lui era de un albastru metalizat fara niciun accesoriu. Barbatii prezenti ma sorbeau din priviri dar nu-mi pasa, femeile ma priveau cu invidie, eu le zambeam. Adevarul ca erau baietii foarte frumosi, pana la urma erau modele, dar Takumi, brunetul meu, era un zeu pe langa ei. Am terminat pozele la categoria "Costume de baie", urma categoria "Medievala". Aveam un partener dragut, dar era mult prea bronzat la neon. Am ras in sinea mea. Eram imbracata cu o rochie rosie, cu o trena lunga iar el purta un costum simplu negru si o camasa alba. Eram nervoasa, nu stiam de ce , m-am dus spre el si m-a luat de talie. M-am instrambat usor cand am simtit atingerea lui pe corpul meu. Mi-am pus mainile pe pieptul lui si am privit spre aparat increzatoare. Privirea aceea ii inebunea pe fotografi. Dupa vreo zece poze, am terminat cu totul. M-am grabit sa imi dau jos corsetul acela oribil care ma impiedica sa respir. Am aruncat hainele pe o canapea si mi le-am luat pe ale mele, am infascat geanta cu putere si am iesit afara.

- Angelique ! tresar la auzul numelui meu, m-am intors si l-am vazut pe baiatul cu care am facut sedinta foto.
- Da ? am raspuns.
- Am o propunere sa-ti fac. mi-a ranjit in cel mai urat hal posibil.
- Hmm, am chicotit, poti sa-ti bagi propunerea aceea undeva. i-am zambit si am plecat mai departe.

M-am urcat in Ferrari-ul meu nou nout, si am pornit cu multa viteza, lasand o dara neagra in urma mea. Parul meu lung si ciocolatiu flutura in bataia vantului, mintea imi era la Takumi, ma gandeam ce ar fi fost de noi, de relatia noastra, daca eu ramaneam acolo. Nu imi puteam imagina acest lucru. M-am uitat spre telefon si am vazut data, 13 August, am pus o frana brusca noroc ca nu era nimeni pe strada, deaorece puteam face un accident in lant. Era ziua lui ! Fara sa ma mai gandesc am luat-o spre o florarie celelebra in Franta. Am parcat rapid si am sarit peste portiera, inca imi amintesc cand am incercat asta prima data, am cazut pe jos, reusind sa-mi fac o vanataie frumoasa. Am intrat in florarie si m-am uitat peste flori. Sute de culori care mai de care atractive, dar totusi mi-au atras atentia unele exotice. M-am uitat la ele un timp destul de lung, iar apoi i-am zis vanzatoarei sa-mi aranjeze un buchet de orhidee si sa-l trimita in America chiar azi. I-am dat adresa, si am achitat nota de plata, iar apoi am iesit din cladire. M-am indreptat spre masina si m-am dus spre casa.
Odata ajunsa acasa, m-a intampinat Anne, surioara mea, atitudinea ei s-a schimbat destul de mult, dar nu stiam ce urmareste asa ca tineam o oarecare distanta intre noi. I-am zambit cat am putut de bine si m-am dus spre brioul lui tata. Am intrat dupa ce am batut scurt la usa. M-am dus si l-am imbratisat iar apoi m-am pus pe un scaun.

- Acum e luna August nu-i asa ? l-am intrebat. Nu mi-a raspuns ci a dat din cap aprobator. Bun, atunci in luna Mai a anului viitor, ma intorc in America. Te-am anuntat de pe acuma ca atunci sa nu avem probleme.

Nu am stat sa-i vad expresia caci m-am ridicat si am iesit din birou, l-am auzit cum mi-a strigat numele dar nu m-am intors. Ura mea fata de el s-a marit din momentul in care a lasat-o pe tarfa aia in casa, si cand zic tarfa ma refer la matusa mea. Inca era acolo, dar nu dadea ochii cu mine, cand ma vede isi pleaca privirea, cred ca s-a speriat ingrozitor atunci cand am umilit-o, crezand ca o voi rani mai tare. Am urcat la etaj si m-am dus spre camera mea. Era destul de mare si am remobilat-o pe placul meu. Patul imens era in mijlocul camerei, doua usi erau de o parte si cealalta a camerei, una ducea spre baie si alta spre gardorba mea. M-am trantit pe patul imens si am adormit imediat, era sigur ca sedintele foto erau obositoare.
M-am trezit intr-o camera foarte frumoasa dar totusi avea o mobila destul de veche.. O femeie bruneta cu ochii negrii ca si doua margele tinea in brate o fetita cu parul ciocolatiu si lung. Fata nu i-o puteam distinge, imediat m-am mai uitat odata la femeie si mi-am dat seama ca era mama mea. M-am speriat, m-am dus spre ea, am vrut sa-i pun mana pe fata dar am trecut prin ea. Am trecut prin ea cu tot corpul meu, era o iluzie. Imediat am vazut ca matusa mea a intrat in aceea camera. A lasat fetita jos si i-a spus sa mearga in camera alaturata, imediat ce m-am uitat mai bine la fata mi-am dat seama ca eram eu de mica.. Am auzit ceva strigate iar apoi pe matusa mea cu un pistol in mana atintind spre mama. Am fugit si m-am pus intre ele, dar glontul a trecut prin mine. Trantind-o pe mama la pamant, mi-am atintit ochii spre usa pe care eu cea mica am plecat, era intredeschisa. Ochii mi s-au marit constant, imaginea mamei mele pe jos in camera, sangele curgandu-i din piept murdarind covorul. Matusa s-a apropiat de ea, mama inca respira, dar a mai impuscat-o inca odata tot in piept.
M-am trezit plangand si eram toata uda. Respiram foarte greu intr-un ritm alarmat, m-am dus la baie si mi-am stropit fata cu apa rece, m-am uitat in oglinda si aratam ingrozitor. Am iesit din baie si m-am uitat la ceas era doar noua seara. M-am asezat din nou pe pat si m-am intrebat daca brunetul meu a primit florile. M-am ridicat de pe pat si m-am dus spre o masuta, mi-am turnat un whiskey intr-un pahar. Nu eram o mare fana a bauturilor dar catodata aveam nevoie sa ma relaxez. Am luat telefonul si am marcat numarul lui Elisse, am incercat de cateva ori dar in zadar, nu-mi raspundea. Mi-am terminat bautura si m-am pus a loc in pat, pierduta intre mii de ganduri am reusit sa adorm.




Capitolul 12



- Te iubesc, brunetule!
Doua degete reci mi-au atins chipul, mangaindu-mi pielea. O alta mana si-a strecurat degetele printre firele mele razlete tragand usor. Mi-am apropiat buzele de ale ei si am sarutat-o. Limbile noastre s-au unit intr-un joc nebunesc. Am gafait si la fel a facut si ea. S-a pus la pieptul meu iar eu am strans-o usor sarutandu-i parul.
- Angelique... Am zis incet doar pentru ca ea sa ma auda.

- Ta-ku-mi! Trezirea!
O voce s-a auzit tare si clar in incapere. Mi-am deschis ochii brusc si am realizat ca fusese un vis. Poate cel mai frumos din ultimele luni. Am oftat. Normal ca nu avea cum sa imi zica asa. Am privit persoana de langa mine si m-am ridicat. Mi-a atins fata dar nu am dat importanta gestului. M-am vazut dezbracat total si am incercat sa realizez unde sunt, imi aminteam doar ca bausem prea mult noaptea trecuta. Am zarit o blonda stand langa mine. Ochii ei albastrii puteau fi confundati usor cu marea. Eu ii gaseam goi, vulnerabili, serviti pe tava. Nimic complicat la textura albastruie, nimic captivant la suvitele blonde. Buzele sale mi-au cautat gura , sarutandu-le. Nu am reactionat.
- Stii ca vorbesti in somn?
Mi-a zis pe un ton linistit. M-am ridicat din pat si m-am imbracat , fara a-i da prea multa importanta. Cand mi-am pus tricoul pe mine, am vorbit.
- Da ? Si ce zic?
Tonul meu era indiferent. Nu m-am uitat la ea, am trecut in baie si m-am privit in oglinda. Am aruncat niste apa pe fata si m-am intors in camera.
- Ei bine, stii tu... Strigi numele acelei fete. Toata noaptea a fost asa, de fapt cred ca i-ai spus numele si cand faceam dragoste. Esti o figura.
S-a apropiat de mine dar nu am lasat-o sa ma atinga. Am mers spre iesire insa ea s-a apropiat de mine si si-a inconjurat bratele in jurul trupului meu. Spatele imi era invaluit de niste maini fierbinti. Ardea. Am oftat simtindu-i bataile accelerate ale inimii.
- Vreau sa ne mai vedem! Te implor.
S-a asezat in fata mea, in genunchi, acoperindu-mi picioarele cu mainile. Nu si-a atintit privirea asupra mea. Nu am vrut sa ii zaresc ochii, inca mi-am lasat ochii peste ea.
- Normal ca vrei. Dar ...
Nu m-a lasat sa imi continui propozitia. S-a ridicat in picioare sarutandu-ma . Nici de aceasta data nu am raspuns la sarut. Si-a introdus o mana pe sub tricoul meu, pipaindu-ma. La dracu, un barbat nu rezista asa de usor la mangaierile unei tipe. Insa durerea de cap era mai puternica in aceasta clipa.
- Nu spune nimic. Nu imi pasa ca iubesti o alta femeie. Eu te iubesc pe tine Takumi, nu as putea rezista fara tine. As muri, m-as destrama in mii de piese. Vreau sa fiu cu tine, oricare ar fi pretul. Chiar daca asta inseamna sa te gandesti la ea cand esti cu mine . Poate cu timpul vei ajunge sa ti la mine. Te implor.
Si-a inconjurat bratele in jurul gatului meu iar eu am aprobat din cap. Am strans-o in brate dupa care am vrut sa ies din apartament. I-am adresat cateva vorbe inainte sa plec.
- Nu te voi iubi niciodata, pe nimeni in afara de ea nu o voi vedea cu asemenea ochi. Daca pe tine nu te deranjeaza asta , fa ce vrei. O sa mai trec pe aici cand am chef.
Am trantit usa si i-am vazut zambetul triunfator, cazand in genunchi. Am jurat ca am putut-o auzi plangand , dar nu am vrut sa ma intorc. Adevarul era ca tipa aceasta era singura care nu venise la mine pentru nu stiu ce rol, ci doar pentru ca ma placea. Mi-a placut tonul ei amuzat si replica pe care mi-a dat-o. " - Takumi Asazuki, te iubesc! Culca-te cu mine! ". Totusi nu am putut sa nu remarc expresia sa uimita cand i-am raspuns, "- Ok ! ".
Am lasat toate gandurile despre aceasta la o parte si am accelerat. Era zece dimineata, treisprezece august, ziua mea de nastere. Am ras in sinea mea si am continuat sa conduc.
Cand am ajuns in apartamentul meu am putut simti linistea. Adoram acest loc. Totusi a fost spulberata in clipa in care am realizat ca nu este gol.
- Da, Bibi ? Am oftat.
- La multi ani! Ai devenit un batranel morocanos, deja douazece si trei de ani, cat mai ai de gand sa imbatranesti?
S-a aruncat in bratele mele sarutandu-ma pe obraz. Nu am reactionat ci doar am spus un multumesc printre dinti, avertizand-o ca nu vreau nicio petrecere. Ultima data cand imi sarbatorisem ziua de nastere fusese cand inca eram cu Angel. Pe atunci ea m-a sarutat pe obraz si mi-a dat un cadou pe care il am si acum. “ La multi ani, brunetule ! " a fost replica ei , singurul moment pe care l-am simtit adevarat din toate punctele de vedere, in relatia noastra.
- Ai primit flori. Mi-a aratat un buchet splendid de orhidee din bucatarie , dar nu am intrebat nimic. Am aruncat florile in cosul de gunoi si am mers in sufragerie , deschizand televizorul. Am auzit-o bombanind pe acolo dar nu i-am dat prea mare importanta.
Vroiam liniste. Insa , in scurt timp ea a aparut in fata mea, bruindu-mi imaginea.
- Nu te intereseaza deci de la cine sunt florile?
- Nu! Am raspuns nonsalant.
- Atunci pot sa le arunc in tomberon, afara?
- Fa ce vrei.
A zambit sarcastic si i-am cerut sa se miste din fata televizorului. A plecat spre bucatarie spunand cu un glas foarte ridicat.
- Ok atunci, voi arunca florile astea minunate, la fel si biletelul semnat cu numele de : " Angelique Capet ". Hmm, pacat. Orhideele sunt superbe.
La auzul cuvintelor sale am tresarit , si intr-un interval de o secunda m-am ridicat. Am privit incaperea, parea ciudata. Armonioasa dar aglomerata de sentimente alarmante . Am incercat sa imi retin bataile inimii insa erau cu mult prea accelerate. Am fugit in bucatarie fara a-mi putea reprima expresia fericita de pe chip. Am cautat in cosul de gunoi si am apucat buchetul. Am cazut in genunchi, strangandu-l la piept. Am stat asa pret de cateva minute, insa Beatriz iesise din camera. Probabil mi-a inteles nevoia de a sta singur. Am desprins orhideele de trup, mirosindu-le. Erau chiar dragute. Am scos biletul, inca stand in genunchi.
Am citit, si am simtit ca inima mea o ia razna, ca sufletul meu e renascut. De parca as fi fost aruncat intr-o groapa a fericirii. Sau poate chiar Raiul. Mi-au trebuit minute lungi pentru a reveni in lumea reala.

[center] “ La multi ani, brunetule! "
Angelique[/center]

A fost cea mai frumoasa aniversare din ultimii ani, m-am simtit fericit. Florile le-am pus intr-o carte imensa. Cred ca era un atlas. Barbatii nu pun florile la presat, corect? Uneori ma indoiesc asupra propriei mele naturi, insa realizez ca sunt prea indragostit sa fiu coerent. Si , Doamne, trecusera atatea luni, atatia ani, atata vreme.. Iar eu, parca cu fiecare secunda ce trecea deveneam tot mai indragostit de ea. Cred ca intr-una din zilele astea as fi in stare sa zbor spre Franta. Dar asta.. Ar fi greseala mea, poate ca a fost doar o bataie de joc. Sau poate vrea sa fim prieteni . Nu conta, atata vreme cat am stiut ca.. Fie si pentru o singura secunda ea s-a gandit la mine. Am apucat telefonul, fara a-mi putea respinge sentimentele si am apelat numarul ei. A sunat de doua ori, dupa care a raspuns. Nu am lasat-o sa spuna nimic, ci eu pe tonul linistit si dulce , pe care i-l puteam acorda doar ei, i-am zis .
- Multumesc Angelique. Mi-e dor de tine.
Am lasat un fel de oftat usor sa se auda si am apasat butonul rosu. Stiam ca daca scoate un singur sunet as face infarct. Pentru restul zilei am stat in apartament, intr-o stare pe care nu o puteam exprima in cuvinte.
Extaz! Fericire !
Am refuzat sa fumez fie si o singura tigara.


Capitolul 13

Somnul mi-a fost spulberat de sunetul telefonului. Am luat micul obiect care era cazut pe jos si am raspuns, o voce ciudat de calda si cunoscuta mi-a zis " Multumesc Angelique. Mi-e dor de tine ". Imediat ce i-am recunoscut vocea am scos un " Si mie " stins dar pe care nu l-a auzit deoarece a inchis telefonul. Am pus telefonul pe masuta de langa pat si m-am ridicat in sezut, m-am uitat la ceas speriindu-ma ingrozitor, era zece dimineata si eu la unsprezece aveam repetitiile pentru parada. Am alergat pana la baie, apoi mi-am aruncat hainele de pe mine pe unde am apucat. Si am intrat la dus, apa usor calduta imi rasfata pielea. Pacat ca nu imi permiteam sa stau mai mult pentru ca astfel intarziam. Am iesit de sub dus si am fugit cu un prosop dupa mine spre garderoba. Mi-am luat o rochie, prima care am vazut-o, si niste sandale negre. Am iesit in fuga din camera si am coborat scarile in graba, i-am salutat pe cei ce erau jos si am iesit rapid din vila. Am luat masina familiei pentru ca nu eram in stare sa conduc. I-am zis soferului unde sa ma duca si am pornit indata. La doar zece minute de cladirea unde trebuia sa exersez am fost prinsi in trafic. M-am coborat din masina si i-am zis soferului sa plece acasa ca eu ma duc pe jos. Am inceput sa alerg ca si nebuna pana la aceea cladire. Cand am intrat in cladire m-am uitat la ceasul de la telefon, exact cu cinci minute inainte am venit. Am pasit increzatoare in timp ce luam guri mari de aer. Organizatorul vorbea cu un model destul de cunoscut, dar indata ce m-a vazut a lasat-o cu vorba in gura si a venit la mine. M-a imbratisat si apoi m-a condus la "profesoara" care avea sa ne indrume. Am mai participat la cateva parade asa ca aveam habar ceea ce trebuia sa fac. In calea noastra s-a bagat o tanara blonda cu niste ochi superbi.

- Jean dragule, cine e taratura asta ? a intrebat aratand spre mine.
- Taratura o faci pe bunicata. am bombanit printre dinti. Jean, o sa te las cu "modelul" asta. i-am zis lui, punand accent pe cuvantul "model".
- Nu ! Angelique ! Stai ! a inceput sa strige in timp ce venea dupa mine.

Mi-a zis sa ne continuam drumul, am auzit-o pe domnisoara model cum a inceput sa strige dupa Jean, dar el nici nu s-a sinchisit sa o asculte. M-a condus la profesoara care urma sa imi arate miscarile care trebuia sa le facem pe podium. Jean s-a dus cine stie unde lasandu-ma singura cu dumneaei. Mi-a aratat niste miscari simple pe care a trebuit sa le memorez iar apoi sa le pun in practica. Dupa ceva timp a venit Jean cu modelul care m-a facut taratura, sentimentul de ura a aparut in inima mea, i-am aruncat priviri ucigatoare. Se credea un model de nemaivazut, dar o sa ii arat eu cine e. Am inceput sa rad in sinea mea, uitandu-ma fix la ea.
Am urcat pe podium si am inceput sa defilez. Imi amintesc tot ce mi-a zis, umeri drepti, usor trasi in spate, mersul sa fie ca un dans, iar expresia fetei mele sa fie una naturala, sa zambesc si sa privesc inainte. Am terminat defilarea si m-am indreptat spre locul unde erau Jean si profesoara plus scorpia blonda. Urma ca ea sa faca acelasi lucru ca si mine, s-a indreptat spre mine, ca sa mearga spre podium, atunci in moementul in care a trecut pe langa mine i-am pus piedica, usor discret ca sa nu se vada. Ceea ce nu stiam e ca "domnisoara" era foarte impiedicata si a cazut pe burta. Am inceput sa chicotesc iar mai apoi am ras.

- De ce te razi, idioato ? m-a intrebat in timp ce se ridica. Tu mi-ai pus piedica !
- Oh, asta nu ! Eu nu am cu nimic de-a face ca esti doar o impiedicata. Sa stii ca o grseala din-asta pe podium ti-ar ruina "cariera". I-am zis batjocoritor.
- Ei pe naiba, am iubit care ma poate ajuta in cariera. mi-a zis parca crezand ca o sa ma afecteze.

I-am zambit iar apoi m-am indreptat iarasi spre Jean care radea dar in acelasi timp dadea dezaprobator din cap. Am ridicat din umeri si apoi i-am zambit. Am mai repetat de cateva ori, iar apoi ne-am dus sa vedem cate ajustari trebuiesc facute la rochii, apoi am plecat acasa. Nu imi dadusem seama cat era ora dar era trecut de cinci, am ramas cu gura cascata cand am vazut acest lucru. M-am dus spre masina mea si m-am dus spre vila. Odata ajunsa i-am gasit pe Anne si pe tata in sufragerie care erau in compania unui baiat, sau mai bine as zice barbat ?




Capitolul 14
~ Takumi ~
Strada era aglomerata, dar puteam sa vad prin gramada de persoane, o puteam vedea. Am alergat spre ea, statea nemiscata. As fi vrut sa o ating, atat de repede. Curand am inceput sa fug, mai tare si tot mai tare. M-am oprit pentru a respira si am alergat din nou. Inca statea acolo, dar parca nu puteam ajunge. Imaginea ei era tot mai clara. Am ajuns, am intins o mana spre ea. Asteptam sa o ating. A disparut, la fel si eu...

Zgomotul provocat de telefon m-a trezit. Am injurat printre dinti in clipa in care am apasat butonul verde. Ochii imi erau indre-deschisi , aruncati pe tavan. Am oftat la vederea numarului.
- Ce vrei? I-am zis nervos, imi spulberase visul , plus somnul. Aveam o gramada de treaba la dimineata. Ce cretina. Am oftat.
- Ta-ku-mi! Nu o sa iti vina sa crezi ce am patit. E o idioata aici , participa si ea la parada... Mi-a pus piedica . E o total nenorocita! Vreau acasa! Nu vreau sa o mai vad.
Am inghitit in sec pentru a ma mai calma putin si am reusit sa scot cele mai calme cuvinte pentru acel moment, desi erau tipete.
- Lasa-ma sa dorm Vanesa, tu stii cat e ceasul? Vreau sa dorm. Nu ma intereseaza daca ti se pune piedica.
Tonul ei era usor regretabil si domol.
- Este zece seara.. Probabil acolo este mai tarziu. Imi pare rau ca te-am deranjat.
Am oftat, tonul fiindu-mi rece insa tipatul fiind disparut.
- Uite ce e, ai ajuns in Franta cu eforturi proprii, daca tu vrei sa renunti acum , esti o lasa. Asa, pur si simplu.. iti pune cineva piedica si tu vrei sa pleci? Ai innebunit? Uite ce e, daca renunti acum la parada renunti si la mine, asa ca pa.
- Dar... Nu stii cum arata tipa, trebuie sa recunosc ca arata mult mai bine ca mine. Nu vreau sa o mai vad, e o vipera.
- Tu esti chiar idioata! Uite ce e, ori termini cu asta ori ai face bine sa nu ma mai cauti.
A mai spus ceva inainte sa inchid.
- Da , domnule! Multumesc. Stiam ca ma pot baza pe tine. Te iubesc.
- Nu te poti baza pe mine. Am tipat. Vreau doar sa dorm pentru numele lui Dumnezeu. E ora patru dimineata. Am de lucru la sase. Si... cu placere.
Am inchis si m-am aruncat iar pe perna. Femeia asta imi dadea batai de cap, totusi simteam cum sentimentele ei sunt adevarate. Cand imi spunea " te iubesc ", dadea cel mai suav glas al sau. Cand ma atingea de abia putea respira. Imi amintea de un prost din trecut, eu si dragostea lui neimpartasita, ea . Bun, macar eu eram sincer de la inceput , cu aceasta femeie blonda. Am inchis ochii si am sperat sa pot regasi acelasi vis.
Am putut revedea doar ochii ei verzui, in intuneric. Restul era un mister scufundat intr-un negru abisal.

A doua zi a fost destul de obositoare. A trebuit sa merg pana in Washington pentru niste treburi urgente, pe care le puteam face doar eu. Ma intorc in Boston dupa care realizez ca incompetentii mei angajati nu au rezolvat o alta problema. Asa ca trebuie sa calatoresc iar in Washington. Aflu cand ajung iar la birou ca am o intalnire cu nu stiu ce actor de filme, pentru un contract de care nu am auzit. Mai erau douazeci de minute pana sa apara iar eu a trebuit sa citesc contractul si sa il gandesc, fara un avocat pentru ca se pare ca toti erau prinsi. Am blestemat mult in acea zi, cand am ajuns acasa ma simteam mai mult decat extenuat. M-am uitat la ceas, era deja ora doua. M-am aruncat in pat si am aprins televizorul. In Franta ar fi trebuit sa fie in jur de ora opt, sau ceva asemanator. Am schimbat canalele pana l-am gasit pe cel in care urma sa fie transmisa parada. Anuntau fotomodelele ce vor participa. Nu am putut sa nu fiu atras de singurul nume ce ma interesa, Angelique Capet. Am vazut-o si pe Vanesa pe " marea lista ", m-am simtit vinovat ca nu mi-a atras atentia. Am oftat si am inchis televizorul, eram prea nedrept daca urmaream parada, ochii mei ar fi fost atintiti asupra unei singure persoane. As fi fost prea inuman, m-as fi invinovatit prea mult; pentru ca desi pentru ea nu am fost decat un pariu, eu am iubit-o si inca o faceam. Am incercat sa adorm, dar mi s-a parut imposibil asa ca am iesit din apartament. Era usor racoare afara, am urcat in masina si am plecat spre casa lui Jack.
- Deranjez? Am intrebat cand am pasit inauntru, era clar ca da. Jack tocmai isi facea fiesta cu o bruneta pe care am putut sa o zaresc in dormitorul lui. Am chicotit.
- Clar da. Mi-a zis el. Dupa care a continuat. Dar, o pot expedia . Stai doar sa.. A vrut sa se intoarca pentru a pleca in dormitor dar l-am intrerupt.
- Nu iti face griji, nu e urgent . Nu puteam dormi, dar o sa merg sa beau ceva si o sa fie OK. . . Pofta buna-n continuare. Am ras inchizand usa dupa.

[Denny]

Capitolul nou, scuzati intarzierea ... dar scoala si orele in particular imi retin timpul. ^^''


Capitolul 15

Nu-mi venea sa cred cine era langa Anne, era el. Era verisorul meu, scump si drag. Cel cu care imi petreceam fiecare zi, asta a fost inainte sa ma trimita tata in Boston. Am fugit din locul in care eram sa merg sa il imbratisez. S-a ridicat de pe canapea si s-a apropiat si el. Mi-am bagat capul in pieptul lui imbratisandu-l strans. Spunandu-i cat de dor mi-a fost de el. M-a sarutat in moalele capului iar apoi mi-a zis ca si lui i-a fost dor de mine. Ne-am desprins cu greu din imbratisare si ne-am pus pe canapea.

- Deci, Angel, ai devenit model ? m-a intrebat ranjind. Stiu ca-mi ziceai asta cand erai mica : Voi fi cel mai mare fotomodel ! , asta ziceai in timp ce purtai pe tine rochia matusii.
- Cum de tii minte toate astea ? l-am intrebat razand.
- Nu degeaba am fost asa apropiati. mi-a raspuns zambind suav.

I-am zambit si eu la randul meu, apoi mi-am intreptat ochii spre Anne, care il privea cu mult interes pe baiatul de langa mine. Am zambit, pana la urma nu era o fata rea, sau cel putin nu imi parea. Am stat in jur de cateva ore bune. , dar eu m-am retras in camera deoarece trebuia sa fiu odihnita, maine era o zi mare. Mi-am luat o camasa de noapte din matase si m-am trantit in pat. Am adormit destul de repede de data aceasta fara sa visez.
Cand m-am trezit imi simteam corpul de parca am dormit pe lemne. M-am indreptat spre baie si am dat drumul la apa, am intrat imediat ce mi-am dat jos camasa, picaturile imi rasfatau pielea cu fiecare atingere a lor. Am stat in jur de vreo zece minute iar apoi am iesit. Mi-am luat o pereche de blugi pe mine si un fel de top rosu, mi-am luat niste adidasi si rochia mea care trebuia sa o port mai diseara. Am coborat jos si am luat pranzul singura, deoarece era deja amiaz, m-am mirat, cu toate ca adormisem devreme ma trezisem foarte tarziu. Nimeni nu era in casa, cu exceptia mea si a servitoarelor. Am luat rochia de pe canapea si am pornit spre iesire, mai apoi iesita din casa m-am dus spre Ferrari-ul meu care lipsea cu desavarsire, presupunand ca Alexander l-a "imprumutat" fara sa-mi zica ceva, am decis sa iau BMV-ul lui tata, stiu ca nu s-ar supara.
Indata ce am ajuns la locul unde trebuia sa se tina parade, m-am intalnit cu nesuferita de Vanessa. Blonda scorpie si urata, asa imi placea sa-i zic, dar totusi nu era chiar asa de urata. Mi-a aruncat o privire plina de ura, iar eu mi-am dat ochii peste cap. Am continuat sa merg cu rochia in brate pentru a o pune in cabina mea. Am intrat in incapere si am lasat rochia pe unul dintre umerase, m-am asezat pe scaunul din fata oglinzii gigantice, si am inceput sa ma privesc. In ultimii patru ani nu prea m-am schimbat, acelasi par saten aceiasi ochi verzi. Aceeasi piele alba aprope inumana. Pe usa cabinei a intrat Jean, m-a luat intr-o imbratisare stransa iar mai apoi mi-a sarutat ambii obraji. A iesit pentru cateva momente din incapere si apoi a revenit cu doua persoane. Prima persoana a inceput sa ma machieze, se mira ca fondul de ten nu ma facea mai bronzata nici cum. Buzele mi le-a inrosit precum sangele iar la ochii mi-a pus o culoare de verde pe pleoapa inferioara si galben pe partea de sus, mi-a zis ca asa o sa imi evidentieze culoarea ochilor si pielea mea sa para si mai inumana. Dupa ce a terminat retusurile machiajului au inceput sa-mi faca un coc francez. Nu stiam de ce imi faceau coc, se presupunea ca o sa prezint costume de baie, dar mai apoi Jean mi-a spus ca s-a schimbat, eu voi prezenta rochii de seara. Dupa vreo doua ore de cand am ajuns la locul paradei, am fost coafata si machiata. Apoi am facut cateva repetitii si am mers sa ne imbracam. Mi-au dat o rochie superva de un verde ca si iarba proaspata de dupa o iarna geroasa. Aratam divin, imediat ce m-am vazut in oglina picioarele au inceput sa-mi tremure, eram eu model dar emotiile tot emotii erau. Priveam printre cortine la cata lume era in incapere, imediat am inghitit sec gandindu-ma ca o sa o dau in bara. Rasul isterizant al Vanessei m-a facut sa ma incrunt.

- Ce vrei ? am intrebat-o linistita.
- Nimic, doar te priveam cum te cuprinde teama. mi-a zis incepand sa rada.

Adevarul era ca imi era teama, imi era teama sa nu o dau in bara. Apoi m-am uitat la Vanessa, era stralucitoare, purta o rochie albastra superba iar parul ii era lasat liber cu cateva onduleuri. Nu am apucat sa mai vad alte detalii caci Jean m-a luat si m-a dus la intrarea spre podium. Am inceput sa tremor, credeam ca o sa ma impiedic. Dar imediat gandul mi-a zburat la Takumi, mi-am adus aminte cum ii zambeam si cum mergeam spre el in asa fel sa-l inebunesc.

[Denny]

Etoooooo, am venit cu Capitolul 16, stiu, stiu era randul lui Teh si este dar are o problea, nu se poate loga. Asa ca o sa postez capitolul scris de ea. ^^ Eto :-? chiar asa de rau de fic-ul ca nu mai comentati ? ._.


Capitolul 16.

As vrea sa dispar, sa nu mai simt. Sa ma pot dispera in acel Univers imens, pentru a nu mai simti, pentru a nu mai fi in vid. Si totusi, aruncat in abis as vrea sa ma ridic, sa apuc acea mana alba, sa sarut acele buze rosiatice.. Sa privesc acei ochi verzi, chiar daca nu pot fi ai mei. Oare pot rezista? Doar atat, pentru a o vedea, a atinge-o oare ocazional, fara sa fie a mea, dar sa o stiu? As putea? Oare...

- Fratioare, trezeste-te! Trezeste-te!
- Ce-i?
Am deschis un ochi usor, realizand ca era o lumina slaba in incapere. Atmosfera nu era atat de dezagreabila, mirosul de curat era oarecum prezent in incapere. Am realizat ca pe mese erau asezate cateva scaune, invers . Am dedus a fi intr-un bar. Am privit pe cel ce mi-a vorbit, o persoana inalta, parul roscat vopsit fiind tuns destul de scurt. Ochii caprui oarecum patrunzatori. Am deschis si celalalt ochi, pleaopele parandu-mi din otel. Am oftat cand am ridicat capul. In fata mea era un pahar si o sticla, ambele goale. Am reusit sa ma ridic, fara a scoate vre-un sunet. Mi-am trecut o mana prin parul ravasit si mi-ar privit hainele botite. Am decis sa merg spre iesire , fara a da importanta altor lucruri. Jack a mers dupa mine.
- Ce e cu tine? Te caut de vreo doua ore. Ai adormit aici, Jaggie Junior m-a sunat sa imi spuna ca "ai stat sa suferi dupa o frumusete goala" sau ceva asemanator. Am crezut ca ai terminat-o cu Angelique acum ceva ani, ce dracu! Termina, esti o persoana responsabila. Ce s-ar fi intamplat daca te-ar fi cautat sora ta , sau mama? Tipule, trezeste-te la realitate. Ai niste responsabilitati.
Poate! Poate era asa, dar ce puteam eu face? Ceea ce doream, nu mai stiam ce este. Ceea ce vroiam, nu puteam obtine. Si mai departe de asta, traiam pentru mine? Intrebari fara raspuns, le-am lasat pe baza somnului prost si bauturii, fara a le da importanta. Caci gandurile mele erau deja prea prinse in altceva, intr-o imagine perfecta, adesea gandita fara suflet. Asa era. Nu?
Am lasat un alt oftat sa imi scape si mi-am trecut o mana in jurul fruntii. O durere de cap ingrozitoare m-a surprins cand am urcat in masina, pe scaunul pasagerului. Jack a accelerat.
Ascultasem ceea ce imi spusese el, si puteam stii cu certitudine ca ma enerva, si poate daca nu ar fi spus acele ultime vorbe, nu as fi comentat nici eu nimic.
- Gandeste-te si la ceilalti Takumi!
A tipat, iar eu am tasnit. Pumnul meu a aterizat intr-unul din geamurile masinii, a tresarit. Mi-am aruncat privirea asupra lui. Ochii mei erau furiosi, la fel si eu cat si expresia chipului meu. Am incercat sa imi reprim furia. Nu am putut.
- Jackson, eu am fost singurul care a avut pana acum grija de mama si sora mea, eu am fost cel care a renuntat la propriile visuri, si tot asa continui sa spui ca nu ma gandesc la ceilalti? Nu eu am lasat totul de dragul familiei? Crezi ca visul meu a fost sa devin un om de afaceri genial? Ei bine, nu ma cunosti. Acum taci si condu, nu te platesc sa iti dai pareri despre asta. Du-ma acasa.
A tacut, iar eu mi-am pus capul pe scaun intorcand privirea. Nu imi placea sa ma cert cu prietenii mei, insa in asemenea momente, ce puteam face? Nu dadeam vina pe familia mea, pentru ca a trebuit sa am grija de ea. Imi iubeam surioara si mama intr-o oarecare masura. Nu imi uram tatal pentru ca murise; nu avusese in gand sa ne paraseasca. Dar simteam un sentiment repungator pentru propria fiinta, pentru ca nu mai eram acelasi baiat calm si dragut cu toata lumea. Oare cand ma transformasem intr-un monstru?
Da! A fost atunci. Imaginea aceea mi s-a intiparit iar in minte, atat de clar, ca si ultimul cuvant pe care am putut sa i-l adresez, atunci cand nici-o mana nu s-a asezat pe umarul meu pentru a ma opri.
[center]
" Adio! "[/center]
Patetic! Ca intotdeauna.
Pierdut in propriile mele amintiri dureroase nu am realizat cand am ajuns in fata cladirii. Inainte sa inchid portiera am auzit niste scuze din partea celui ce conducea. Am dat din cap, insa nu am privit.

Timpul a trecut destul de repede. Odata ajuns acasa mi-am deschis laptopul si am facut ceva munca de birou, trebuia sa inchid niste proiecte. Dupa aceasta am mers la somn si am dormit pana a doua zi dimineata. Telefonul meu suna incontinuu, ca de obicei eram trezit. Am privit ceasul, era zece dimineata. Am lasat un oftat prelung sa mi se aseze si am apasat butonul verde. Vocea subtire a inceput sa vorbeasca, am ascultat-o.
- Buna Taku! Ce faci? Avionul meu o sa aterizeze cam in treizeci de minute. Probabil ca tu nu poti veni sa ma iei, adica poate trebuie sa mergi la serviciu, dar am vrut sa stii ca ma intorc..
Am ras usor fals si am raspuns.
- Calm Vanessa , calm!
O sa vin sa te iau, scumpete. Doar m-ai lasat sa te astept atat, sper ca mi-ai luat un cadou. Daca nu o sa fi pedepsita. Am ras si am putut auzi cum a raspuns cu o voce rusinata avansurilor mele. Am inchis telefonul si mi-am facut un dus. Nu am dat prea mare importanta hainelor pe care le-am imbracat. L-am apelat pe Jack.
- Nu vin azi la birou, am rezolvat ceea ce aveam de facut ieri. Ia-ti si tu liber daca vrei.
- Takumi, scuze frate pentru ieri.. Nu am..
- Da, sigur, era doar parerea sincera. Bafta!
Am inchis, nu imi placea sa ascult fiecare scuza penibila, sau nu de la prietenul meu.
Odata ajuns la aeroport buna dispozitia mea a crescut. Ma gandeam ca, daca afacerile merg atat de bine, pe anul viitor in aceasta perioada as fi putut sa imi extind firmele si in alte tari, asta ar fi insemnat ca as fi ales prima data Franta, avand in vedere ca detineam si o linie de parfumuri, ceea ce ar fi avut un total succes in Franta. Am ranjit in sinea mea, privind blonda ce se apropia de mine. Parul sau buclat se aranja foarte bine, ochii sai albastrii straluceau in constrat cu zambetul fericit. Mi s-a aruncat in brate iar eu am sarutat-o. Mana mea s-a strecurat pe fundul sau, iar aceasta a chicotit. Am strans-o usor.
- Mi-a fost asa de dor de tine , Taku! A fost foarte draguta parada, cu exceptie unei vipere pe care am intalnit-o acolo! Iti zic, se credea centrul Pamantului. Dar..
- Nu conteaza, nu conteaza. Nu te astepta sa zic ca tu aratai cel mai bine de acolo, stii ca am o slabiciune pentru toate femeile. In schimb, nu am chef sa vorbesc despre asta. Hai sa mergem.
A rosit si s-a aruncat la bratul meu, urmandu-ma ascultatoare. Cred ca asta imi placea intr-o oarecare masura la aceasta femeie, supusa si sincera doar cu mine. Plus eu, cel ce ii spunea ca nu o iubeste ci doar doreste. Cum putea fi atat de fericita avand pe cineva ca mine alaturi de ea? M-a lamurit cu multa vreme in urma, doar pe mine ma iubeste si doar pentru mine ar fi in stare de asa ceva. Oricum ar fi, nu ma va trada. Sigur, aceste vorbe m-au facut sa o las sa stea langa mine. Da, pentru ca stiam... si eu simtisem asta candva. Mai grav de atat, inca simteam si inima mea nu putea respinge acest sentiment.
Reveneam la un gand precedent, daca ar fi sa o vad pe Angelique, mereu, oare as putea rezista sa o vad cu altcineva? Am intrebat acelasi lucru pe Vanessa, mi-a raspuns ca sufletul ei imi apartine si ca pentru ea nu conteaza atata vreme cat eu sunt langa ea. Nu am putut sa ma impac cu acelasi gand.

[Mitus]

Salut.
Sa nu credeti ca nu va citeste nimeni ficul si ca nu e unul reusit. Eu il citesc de cand ati inceput sa postati da sinccera mi-a fost lene sa las un comm...
Imi place foarte mult povestea voastra. Este foarte interesanta si chiar merita sa fie citita. Mai aveti si voi cateva greseli dar e un lucru normal.
Eu una sper ca Takumi sa fie din nou impreuna ca Angelique pentru ca cei doi se iubesc prea mult si lui Takumi ii sta mult mai bine cu Angelique decat cu Vanessa.
Imi place foarte mult ca postati des si nu e nevoie sa astept mult...
Puneti continuare cat mai repede si nu cumva sa va ganditi sa renuntati pentru ca este un fic foarte frumos
Cya :*

[Amelia_Angel_Devil]

Sa nu va aud cu chestii de genul: ,,E asa de rau fic-ul?".Nici pomeneala! E superb! Ok, nu am ce comenta, e gandit foarte OK. Saracul Takumi... Off off off...Personajele sunt conturate foarte bine, intr-un mod foarte "aratos" =]] Sper sa postati mai repede urmatoarele capitole, imi place foarte mult fic-ul! (Am mai spus asta, nu?)
Bye-bye