29-12-2010, 07:31 PM
Multumim foarte mult pentru comentarii, am adus nextul. Destul de repede deoarece inspiratia a gasit drumul catre casa si s-a intors. Pai sa nu va mai tin in suspans si lectura placuta.
Capitolul 9
Alerg. Nici oamenii de pe strada, nici ploaia nu ma pot opri. Nu inteleg. Ce naiba i-am facut de mi-a distrus toata viata. De ce? Sunt o proasta. Stiam de la bun inceput ca daca ma voi baga in toata porcaria asta voi sfarsi rau. De ce nu mi-am ascultat instinctul? El s-a jucat cu mine. Tot ce vrea este sa ajung in patul sau. I-am putut citi pe chip acest lucru. Ma dorea. Asta este tot. Nimic mai mult. Mi-a stricat relatia cu Sasuke. Cu baiatul dupa care am tanjit mereu. Cel care am crezut mereu ca-mi este sufletul pereche. Itachi habar n-are nici cea mai vaga idee. Nu are idee cat de mult l-am iubit pe Sasuke. Cat mi-am dorit mereu sa fiu cu el. Cate am suportat doar ca acesta sa tina la mine ca la o amica. Nu aveam nici cea mai vaga idee ca va ajunge sa ma iubeasca.
Ploua din ce in ce mai tare. Incep sa incetinesc pasul datorita oboselii care a pus stapanire pe mine. Pot spune ca am avut destula energie dupa ce ca abia am dormit o ora. Trec de o cladire mare si ajung intr-o parcare a unui hotel. Un zgomot produl de ciocnirea dintre o masina si o motocicleta ma face sa-mi intorc privirea catre locul cu pricina. Scap din mana geanta cand il vad pe Itachi cum este azvarlit catre un zid mare. Raman incremenita pret de cateva minute dupa care fug catre el. Se pare ca nimeni nu are de gand sa faca ceva. Ii vad ochii cum se inchid in timp ce sangele isi croieste drum pe alee. Il strig insa acesta se rasteste la mine nervos fara a-si deschide ochii.
O masina de politie ajunge destul de repede si din aceasta coboara doi polititsti. Unul dintre ei cheama o ambulanta prin statia ce o poarta la el in timp ce celalalt se aproprie de noi. Se apleaca si ma intreaba daca il cunosc. Dau afirmativ din cap iar barbatul imi spune sa merg cu Itachi in ambulanta. Se pare ca daca va trai va primi o amenda deoarece nu a respectat nu stiu ce legi. Imi intorc chipul catre el in timp ce cateva lacrimi ies la iveala. Din cauza mea a patit asta. De ce port atata ghinion? Cu ce am gresit in toata viata mea?
Ambulanta ajunge intr-un timp record si-l ia pe brunet. Urc si eu si privesc medicii cum il bandajeaza. Vreau sa-mi scot telefonul insa imi dau seama ca se afla in geanta pe care am scapat-o. Intreb un barbat, in jur de douazeci si trei de ani daca are un telefon. Mi-l da iar eu incerc sa-mi amintesc numarul lui Sasuke. Dupa ce-l formez astept sa-mi raspunda insa nu are nici un gand. Imi dau seama ca daca ar fi fost numarul meu nici nu s-ar mai fi uitat la ecranul telefonului. Intr-un final, cand am incetat sa mai sper ii aud vocea trista si obosita.
-Sasuke, sunt Sakura! ii spun destul de repede. Te rog nu inchide, trebuie sa-ti spun ceva important. Itachi a avut un accident si acum sunt cu el in ambulanta. Ne vedem la spital, ii spun si nu-l las sa raspunda pentru a fi sigura ca nu ma va jigni cu nimic. Daca este sa o faca atunci sa fim doar noi doi fata in fata.
Razele soarelui isi fac aparitia in salonul brunetului. Il tin strans de mana insa acesta nu face nici o miscare. Sasuke a innebunit sau ce? Desi a fost o cearta apriga nici acum nu a venit. Poate crede ca am glumit sau poate se gandeste ca doar compania mea ii va face bine fratelui sau. Oftez si privesc aparatul care incearca sa-l tina pe Itachi in aceasta lume. Oftez usor. Nu am reusit sa dorm deloc. Cum as fi putut daca el este intr-o stare ca asta? Mana sa incepe sa ma stranga si il privesc. Ochii sai negri se deschid usor si privesc incaperea in care se afla.
-Te-ai trezit! strig fericita catre brunet.
-Ce cauti aici ? Pleaca! Ah, nu, nu, prima data adu-mi o tigara, apoi poti sa pleci linistita ! Nu am nevoie ca tu sa-ti faci griji pentru mine, pustoaico!
La auzul acestor cuvinte cateva lacrimi isi fac aparitia pe chipul meu bland. Ma priveste nervos si in acelasi timp curios de comportamentul meu straniu pentru el. Ma musc usor de buza si incerc sa nu las nici o lacrima sa paraseasca lacasul lor. Reusesc cu greu insa sangele isi face aparitia din buza mea carnoasa. Isi ridica o spranceana dupa care ma intreaba cu o raceala in voce daca ma duc sa-i aduc tigara aia o data. Parasesc incaperea si imi lipesc spatele de perete. Oftez si dau sa plec. In nici un caz nu-i iau o tigara. Ma duc sa iau o sticla de apa. Mor de sete si cred ca si el face la fel.
Cobor lent scarile dupa care parasesc cladirea. Merg incet, pana si un melc m-ar putea intrece. Imi ridic usor privirea pentru a fi sigura ca nu voi da peste cineva. Incremenesc cand il vad pe Sasuke la intrarea in curtea spitalului. Cateva cristale parasesc locasul lor sfant iar eu incept sa alerg catre brunet. Il imbratisez si las lacrimile sa curga. Brunetul nu face nici o miscare. Mai mult ca sigur inca este suparat pe mine. Incep sa-mi cer scuze. Nu am curajul sa-l rog sa ne impacam. Imi dau seama ca i-am pierdut increderea. Ma despart usor de el si-l privesc in ochi. Nu a dormit la cum arata. Il intreb de ce nu a venit pana acum insa el nu raspunde. Imi da aceeasi privire pe care mi-o dadea in urma cu cativa ani. Aceeasi privire de gheata de care am reusit sa scap insa acum a revenit.
-Sasuke, te rog. Iarta-ma. Te implor, continui in timp ce chipul imi este invadat de lacrimi.
Trece de mine fara a-i pasa de faptul ca eu ma simt foarte oribil din cauza celor intamplate.
-Nu-mi pasa de scuzele tale. Unde este fratele meu? ma intreaba cu o raceala in voce.
-Sasuke, inceteaza! strig cat ma tin plamanii. Tu nu poti intelege? Ti-am explicat aseara ce a fost cu adevarat! Chiar tu ai spus ca eu sunt sensibila! Cum crezi ca m-am simtit de fata cu fratele tau? Tu nu intelegi ca esti singurul la care am tinut, tin si voi tine mereu? Sau mai bine zis ca eu te iubesc!
Cad in genunchi. Norocul meu este ca nu era nimeni prin gradina pentru a vedea felul in care m-am comportat. De fapt ce-mi pasa ce cred altii? Ma intereseaza mai mult ceea ce crede Sasuke despre mine. Simt cum ma doare inima. Durerea provocata de faptul ca cel la care tin nu are incredere in mine imi sfasie inima. Fac pariu ca acum crede ca el nici macar nu a fost primul barbat din viata mea. Numai lui mi-am daruti trupul. El a fost cel care mi-a furat primul sarut. Inima mea i-a apartinul de multa vreme si inca ii apartine. Recunosc, nici eu nu stiu ce am simtit pentru Itachi. Poate a fost un fel de atractie. M-a uimit ce fel de persoana misterioasa poate fi. Cel putin atunci cand m-a salvat.
Oftez si imi ascund chipul in mainile fine. Nu mai rezist. Simt ca innebunesc. El se afla in fata mea si nu-mi adreseaza nici un cuvant. Ma uraste. Pur si simplu asta face. Ii aud pasii cum se indeparteaza de mine. Imi ridic privirea si tip in gura mare ca-l iubesc. La auzul acestor cuvinte se opreste. Desi tin atat de mult la el niciodata nu i-am spus ca-l iubesc. Desi noi doi suntem de un an impreuna nu am avut curajul necesar. Se intoarce spre mine cu un zambet victorios pe chip. Il privesc uimita si-mi spune cat de patetica pot fi dupa care se aproprie de mine.
Se apleaca la nivelul meu dupa care ma saruta usor. Un sarut scurt insa dulce. Exact ca primul nostru sarut. Se indeparteaza de mine si ma intreaba daca vin cu el sa-i arat unde se afla fratele sau sau va afla singur. Raman socata de felul in care a reactionat dupa care un zambet imi apare pe chip. Ma ridic si ma indrept spre el vesela. Ma opreste si imi sterge lacrimile de pe chip dupa care ma saruta pe frunte si ma tine de mana.
Nu-i voi mai pierde increderea niciodata. Tin prea mult la el pentru a-l pierde. Il strang tare de mana dupa care urcam la etajul al doilea unde se afla Itachi. Ii arat salonul lui Sasuke dupa care intra primul Eu raman la usa. Prefer sa-i las mai intai sa discute singuri dupa care sa intru si eu. Dupa ce brunetul meu il saluta nu se mai aude nimic. Cred ca inca este nervos asa ca prefer sa intru si eu. Pasesc sfioasa iar Itachi isi indreapta privirea catre mine. Ma intreaba unde este tigara lui insa ii spun doar ca nu are voie sa fumeze acum. Ma priveste nervos dupa care isi indrepta privirea catre fereastra dupa care nu mai spune nimeni nimic.
Pai, cam atat. Sper sa va placa si este necorectat. Again.
Capitolul 9
Alerg. Nici oamenii de pe strada, nici ploaia nu ma pot opri. Nu inteleg. Ce naiba i-am facut de mi-a distrus toata viata. De ce? Sunt o proasta. Stiam de la bun inceput ca daca ma voi baga in toata porcaria asta voi sfarsi rau. De ce nu mi-am ascultat instinctul? El s-a jucat cu mine. Tot ce vrea este sa ajung in patul sau. I-am putut citi pe chip acest lucru. Ma dorea. Asta este tot. Nimic mai mult. Mi-a stricat relatia cu Sasuke. Cu baiatul dupa care am tanjit mereu. Cel care am crezut mereu ca-mi este sufletul pereche. Itachi habar n-are nici cea mai vaga idee. Nu are idee cat de mult l-am iubit pe Sasuke. Cat mi-am dorit mereu sa fiu cu el. Cate am suportat doar ca acesta sa tina la mine ca la o amica. Nu aveam nici cea mai vaga idee ca va ajunge sa ma iubeasca.
Ploua din ce in ce mai tare. Incep sa incetinesc pasul datorita oboselii care a pus stapanire pe mine. Pot spune ca am avut destula energie dupa ce ca abia am dormit o ora. Trec de o cladire mare si ajung intr-o parcare a unui hotel. Un zgomot produl de ciocnirea dintre o masina si o motocicleta ma face sa-mi intorc privirea catre locul cu pricina. Scap din mana geanta cand il vad pe Itachi cum este azvarlit catre un zid mare. Raman incremenita pret de cateva minute dupa care fug catre el. Se pare ca nimeni nu are de gand sa faca ceva. Ii vad ochii cum se inchid in timp ce sangele isi croieste drum pe alee. Il strig insa acesta se rasteste la mine nervos fara a-si deschide ochii.
O masina de politie ajunge destul de repede si din aceasta coboara doi polititsti. Unul dintre ei cheama o ambulanta prin statia ce o poarta la el in timp ce celalalt se aproprie de noi. Se apleaca si ma intreaba daca il cunosc. Dau afirmativ din cap iar barbatul imi spune sa merg cu Itachi in ambulanta. Se pare ca daca va trai va primi o amenda deoarece nu a respectat nu stiu ce legi. Imi intorc chipul catre el in timp ce cateva lacrimi ies la iveala. Din cauza mea a patit asta. De ce port atata ghinion? Cu ce am gresit in toata viata mea?
Ambulanta ajunge intr-un timp record si-l ia pe brunet. Urc si eu si privesc medicii cum il bandajeaza. Vreau sa-mi scot telefonul insa imi dau seama ca se afla in geanta pe care am scapat-o. Intreb un barbat, in jur de douazeci si trei de ani daca are un telefon. Mi-l da iar eu incerc sa-mi amintesc numarul lui Sasuke. Dupa ce-l formez astept sa-mi raspunda insa nu are nici un gand. Imi dau seama ca daca ar fi fost numarul meu nici nu s-ar mai fi uitat la ecranul telefonului. Intr-un final, cand am incetat sa mai sper ii aud vocea trista si obosita.
-Sasuke, sunt Sakura! ii spun destul de repede. Te rog nu inchide, trebuie sa-ti spun ceva important. Itachi a avut un accident si acum sunt cu el in ambulanta. Ne vedem la spital, ii spun si nu-l las sa raspunda pentru a fi sigura ca nu ma va jigni cu nimic. Daca este sa o faca atunci sa fim doar noi doi fata in fata.
Razele soarelui isi fac aparitia in salonul brunetului. Il tin strans de mana insa acesta nu face nici o miscare. Sasuke a innebunit sau ce? Desi a fost o cearta apriga nici acum nu a venit. Poate crede ca am glumit sau poate se gandeste ca doar compania mea ii va face bine fratelui sau. Oftez si privesc aparatul care incearca sa-l tina pe Itachi in aceasta lume. Oftez usor. Nu am reusit sa dorm deloc. Cum as fi putut daca el este intr-o stare ca asta? Mana sa incepe sa ma stranga si il privesc. Ochii sai negri se deschid usor si privesc incaperea in care se afla.
-Te-ai trezit! strig fericita catre brunet.
-Ce cauti aici ? Pleaca! Ah, nu, nu, prima data adu-mi o tigara, apoi poti sa pleci linistita ! Nu am nevoie ca tu sa-ti faci griji pentru mine, pustoaico!
La auzul acestor cuvinte cateva lacrimi isi fac aparitia pe chipul meu bland. Ma priveste nervos si in acelasi timp curios de comportamentul meu straniu pentru el. Ma musc usor de buza si incerc sa nu las nici o lacrima sa paraseasca lacasul lor. Reusesc cu greu insa sangele isi face aparitia din buza mea carnoasa. Isi ridica o spranceana dupa care ma intreaba cu o raceala in voce daca ma duc sa-i aduc tigara aia o data. Parasesc incaperea si imi lipesc spatele de perete. Oftez si dau sa plec. In nici un caz nu-i iau o tigara. Ma duc sa iau o sticla de apa. Mor de sete si cred ca si el face la fel.
Cobor lent scarile dupa care parasesc cladirea. Merg incet, pana si un melc m-ar putea intrece. Imi ridic usor privirea pentru a fi sigura ca nu voi da peste cineva. Incremenesc cand il vad pe Sasuke la intrarea in curtea spitalului. Cateva cristale parasesc locasul lor sfant iar eu incept sa alerg catre brunet. Il imbratisez si las lacrimile sa curga. Brunetul nu face nici o miscare. Mai mult ca sigur inca este suparat pe mine. Incep sa-mi cer scuze. Nu am curajul sa-l rog sa ne impacam. Imi dau seama ca i-am pierdut increderea. Ma despart usor de el si-l privesc in ochi. Nu a dormit la cum arata. Il intreb de ce nu a venit pana acum insa el nu raspunde. Imi da aceeasi privire pe care mi-o dadea in urma cu cativa ani. Aceeasi privire de gheata de care am reusit sa scap insa acum a revenit.
-Sasuke, te rog. Iarta-ma. Te implor, continui in timp ce chipul imi este invadat de lacrimi.
Trece de mine fara a-i pasa de faptul ca eu ma simt foarte oribil din cauza celor intamplate.
-Nu-mi pasa de scuzele tale. Unde este fratele meu? ma intreaba cu o raceala in voce.
-Sasuke, inceteaza! strig cat ma tin plamanii. Tu nu poti intelege? Ti-am explicat aseara ce a fost cu adevarat! Chiar tu ai spus ca eu sunt sensibila! Cum crezi ca m-am simtit de fata cu fratele tau? Tu nu intelegi ca esti singurul la care am tinut, tin si voi tine mereu? Sau mai bine zis ca eu te iubesc!
Cad in genunchi. Norocul meu este ca nu era nimeni prin gradina pentru a vedea felul in care m-am comportat. De fapt ce-mi pasa ce cred altii? Ma intereseaza mai mult ceea ce crede Sasuke despre mine. Simt cum ma doare inima. Durerea provocata de faptul ca cel la care tin nu are incredere in mine imi sfasie inima. Fac pariu ca acum crede ca el nici macar nu a fost primul barbat din viata mea. Numai lui mi-am daruti trupul. El a fost cel care mi-a furat primul sarut. Inima mea i-a apartinul de multa vreme si inca ii apartine. Recunosc, nici eu nu stiu ce am simtit pentru Itachi. Poate a fost un fel de atractie. M-a uimit ce fel de persoana misterioasa poate fi. Cel putin atunci cand m-a salvat.
Oftez si imi ascund chipul in mainile fine. Nu mai rezist. Simt ca innebunesc. El se afla in fata mea si nu-mi adreseaza nici un cuvant. Ma uraste. Pur si simplu asta face. Ii aud pasii cum se indeparteaza de mine. Imi ridic privirea si tip in gura mare ca-l iubesc. La auzul acestor cuvinte se opreste. Desi tin atat de mult la el niciodata nu i-am spus ca-l iubesc. Desi noi doi suntem de un an impreuna nu am avut curajul necesar. Se intoarce spre mine cu un zambet victorios pe chip. Il privesc uimita si-mi spune cat de patetica pot fi dupa care se aproprie de mine.
Se apleaca la nivelul meu dupa care ma saruta usor. Un sarut scurt insa dulce. Exact ca primul nostru sarut. Se indeparteaza de mine si ma intreaba daca vin cu el sa-i arat unde se afla fratele sau sau va afla singur. Raman socata de felul in care a reactionat dupa care un zambet imi apare pe chip. Ma ridic si ma indrept spre el vesela. Ma opreste si imi sterge lacrimile de pe chip dupa care ma saruta pe frunte si ma tine de mana.
Nu-i voi mai pierde increderea niciodata. Tin prea mult la el pentru a-l pierde. Il strang tare de mana dupa care urcam la etajul al doilea unde se afla Itachi. Ii arat salonul lui Sasuke dupa care intra primul Eu raman la usa. Prefer sa-i las mai intai sa discute singuri dupa care sa intru si eu. Dupa ce brunetul meu il saluta nu se mai aude nimic. Cred ca inca este nervos asa ca prefer sa intru si eu. Pasesc sfioasa iar Itachi isi indreapta privirea catre mine. Ma intreaba unde este tigara lui insa ii spun doar ca nu are voie sa fumeze acum. Ma priveste nervos dupa care isi indrepta privirea catre fereastra dupa care nu mai spune nimeni nimic.
Pai, cam atat. Sper sa va placa si este necorectat. Again.