29-01-2011, 07:58 PM
Sa revenim:
Sasuke:
Nu stiu daca este ea sau alta femeie dar nu-mi pasa, vreau macar sa cred ca persoana de langa mine este ea, sa visez la acest lucru chiar daca este aproape imposibil. Nu pot sa traiesc fără sa o simt alături, parca toți acesti ani a scos la iveala o dragoste mai profunda ca oricui, nu am crezut vreodata ca o sa simt asa ceva.
Am in bratele mele o tanara slabuta care ma saruta cu atata infocare incat simt ca iau foc. Nu prea cred ca Sakara ar saruta cu o asemenea dorință, dar este mai bine pentru sufletul meu ca sa cred asta. Pana la urma toți acesti ani nu am facut nimic altceva decat sa caut in cineva acea nevinovăție si trandete care ma innebunau la Sakura. Oricat de mul mi-asi dori sa cred ca ea nu traieste o simt in inima mea, este ca un radar care imi spune unde este.
Ma implic din ce in ce mai mult in sarut. Limbile noastre se freaca cu repeziciune, iar mana mea dreapta care se afla pe piciorul ei imi trezeste amintiri dureroase cu Karin. Mana ei firava care se afla în parul meu ma trage spre ea. Corpul ei bine dezvoltat se presează de mușchii mei puternici, mușchii la care am luptat în timp ce minta se gândea la ea.
O așez pe ea cu fundul pe birou și o sărut din ce în ce mai nebun, încercând sa-i trezesc dureri pana și din sărut. Cobor ușor și o sărut pe gat, iar aceasta îmi face loc cu cea mai mare pofta. Cu unghiile perfecte de la degete imi deschide delicat nasturii de la cămașă punând mana pe corpul meu. Mișcările cu degetele imi trezesc o pofta imensa de ai aduce durere.
Dar un sunet asurzitor rasune in camera imensa oprindu-ne din "treaba". O camera decorata cu bun gust si in care s-au pus multi bani: biroul meu din sticla prezinta pe el toate hartiile pe care mi-le-a adus aceasta tanara, o mica biblioteca in care intru cand "ea" este in concediu, fotolii pe care stam cand ni se pare incomod biroul, si multe alte obiecte care fac parte dintr-un biroul obijnuit. Doar ca al meu este de fapt un dormitor.
Ma apropri de telefon si realizez ca cea care nu are ce face este Karin. Simt un gol in inima, simt ca si cum cerul a cazut pe mine si nu ma lasa sa ies de sub presiunea lui. Iar mi-a aparut amintirea sarutului meu cu Sakura, acel moment friguros in care m-am incalzit in bratele si buzele ei. Dar printre acesta vine si o ura absoluta care este indreptata spre Karin.
Merg grabit pe strada incercad sa gasesc o persoana care sa-mi spuna cine a omorat-o pe floarea mea de cires. Cat de ciudat suna sa nu-i spun "Sakura", dar pur si simplu am simtit momentul ca sa-i spun ca este a mea. Dar acum doar inima si mintea ma mai poate duce la ea, nimic nu ma mai leaga de parul ei roz bombon, copul firab batut cu delicatete de vant si buzele rozii care le-au atins pe ale mele. Nimic nu mai este lafel, totul s-a pierdut, asa cum fetele se pierd in ochii mei, asa m-am pierdut eu in disperarea iubirii.
Vad in fata mea o batrana cu pielea lasata care se sprijina de un bat subtire, si gata sa se ruma. Privirea acesteia este intreptata spre strada in care si-a pierdut sufletul Sakura. Pana si de la distanta mea pot sa vad ca tremura, cum doua lacrimi ii strabate obrazul imbatranit. Simt ca sufera, ca a intrat intr-o transa a dureri, dar si a spaimei in acelasi timp.
Ma apropri de ea si ii vad fata plina de riduri care ii arata grijile prin care a trecut pana in aceasta perioada. Sub ochii ei caprui deschisi se vede o culoare diferita de pielea maronie, un rosu cu inclinati spre mov, fapt care arata ca nu doarme bine. Cu vocea plina de respect o intreb daca a vazut cum floarea de ciresi a fost calcata de masina. Sta si se uita la strada, prin corpul ei trec mi si mi de pulsi care ii trezesc frica. Cu o voce lasata imi spune ca da, lacrimile incep sa-i cada pe obraj pana ajung pe cimentul cald.
- Imi pare rau daca intrebarile mele va aduc suferinta. Dar vreau sa stiu cum anume a murit fata care mi-a trezit niste sentimente aprinse. Va rog sa-mi spuneti. inca putin si simt cum din mine ies nste lacrimi pline de snetimente. Femeia se uita la mine si ofteaza, dupa care incepe sa-mi vorbeasca:
- O fata cam de aceasi varsta cu parul saten si destul de lung vorbea cu ea. Tanara care a avut accidentul parea sigura pe ea, hotarata si plina de bucurie cand bruneta a cazut jos. De ce anume s-a prabusit nu stiu. Dar ce am vazut asta iti spun. Pur si simplu din senin am vazut-o jos si se ridica. Tanara calcata de masina isi pierde curajul, devine speriata si parca dezorientata, se tot uita la mana si pe strada. Satena o impinge pe cealalta si ii face cu mama, in timp ce ea face cunostinta cu o masina neagra.
Dupa ce batrana vorbise cu mine apare Karin, batrana imi spune ca ea este cea raspunzatoare de accident. Am hotarat sa ma insor cu ea ca sa-i fac viata amara, dar cateodata am senzatia ca o vad pe Sakura, nu stiu si nu pot sa-mi explic dar nu o pot face sa sufere. Am planuit sa o torturez, dar mai mult ma tortureaza ea. Si tot nu pot sa-mi explic ziua accidentuui, atitudinea Sakurei cand Karin s-a ridicat de jos, si tot asa mai departe.
Cam atat. Va plevin ca nu este corectat.
Sasuke:
Nu stiu daca este ea sau alta femeie dar nu-mi pasa, vreau macar sa cred ca persoana de langa mine este ea, sa visez la acest lucru chiar daca este aproape imposibil. Nu pot sa traiesc fără sa o simt alături, parca toți acesti ani a scos la iveala o dragoste mai profunda ca oricui, nu am crezut vreodata ca o sa simt asa ceva.
Am in bratele mele o tanara slabuta care ma saruta cu atata infocare incat simt ca iau foc. Nu prea cred ca Sakara ar saruta cu o asemenea dorință, dar este mai bine pentru sufletul meu ca sa cred asta. Pana la urma toți acesti ani nu am facut nimic altceva decat sa caut in cineva acea nevinovăție si trandete care ma innebunau la Sakura. Oricat de mul mi-asi dori sa cred ca ea nu traieste o simt in inima mea, este ca un radar care imi spune unde este.
Ma implic din ce in ce mai mult in sarut. Limbile noastre se freaca cu repeziciune, iar mana mea dreapta care se afla pe piciorul ei imi trezeste amintiri dureroase cu Karin. Mana ei firava care se afla în parul meu ma trage spre ea. Corpul ei bine dezvoltat se presează de mușchii mei puternici, mușchii la care am luptat în timp ce minta se gândea la ea.
O așez pe ea cu fundul pe birou și o sărut din ce în ce mai nebun, încercând sa-i trezesc dureri pana și din sărut. Cobor ușor și o sărut pe gat, iar aceasta îmi face loc cu cea mai mare pofta. Cu unghiile perfecte de la degete imi deschide delicat nasturii de la cămașă punând mana pe corpul meu. Mișcările cu degetele imi trezesc o pofta imensa de ai aduce durere.
Dar un sunet asurzitor rasune in camera imensa oprindu-ne din "treaba". O camera decorata cu bun gust si in care s-au pus multi bani: biroul meu din sticla prezinta pe el toate hartiile pe care mi-le-a adus aceasta tanara, o mica biblioteca in care intru cand "ea" este in concediu, fotolii pe care stam cand ni se pare incomod biroul, si multe alte obiecte care fac parte dintr-un biroul obijnuit. Doar ca al meu este de fapt un dormitor.
Ma apropri de telefon si realizez ca cea care nu are ce face este Karin. Simt un gol in inima, simt ca si cum cerul a cazut pe mine si nu ma lasa sa ies de sub presiunea lui. Iar mi-a aparut amintirea sarutului meu cu Sakura, acel moment friguros in care m-am incalzit in bratele si buzele ei. Dar printre acesta vine si o ura absoluta care este indreptata spre Karin.
Merg grabit pe strada incercad sa gasesc o persoana care sa-mi spuna cine a omorat-o pe floarea mea de cires. Cat de ciudat suna sa nu-i spun "Sakura", dar pur si simplu am simtit momentul ca sa-i spun ca este a mea. Dar acum doar inima si mintea ma mai poate duce la ea, nimic nu ma mai leaga de parul ei roz bombon, copul firab batut cu delicatete de vant si buzele rozii care le-au atins pe ale mele. Nimic nu mai este lafel, totul s-a pierdut, asa cum fetele se pierd in ochii mei, asa m-am pierdut eu in disperarea iubirii.
Vad in fata mea o batrana cu pielea lasata care se sprijina de un bat subtire, si gata sa se ruma. Privirea acesteia este intreptata spre strada in care si-a pierdut sufletul Sakura. Pana si de la distanta mea pot sa vad ca tremura, cum doua lacrimi ii strabate obrazul imbatranit. Simt ca sufera, ca a intrat intr-o transa a dureri, dar si a spaimei in acelasi timp.
Ma apropri de ea si ii vad fata plina de riduri care ii arata grijile prin care a trecut pana in aceasta perioada. Sub ochii ei caprui deschisi se vede o culoare diferita de pielea maronie, un rosu cu inclinati spre mov, fapt care arata ca nu doarme bine. Cu vocea plina de respect o intreb daca a vazut cum floarea de ciresi a fost calcata de masina. Sta si se uita la strada, prin corpul ei trec mi si mi de pulsi care ii trezesc frica. Cu o voce lasata imi spune ca da, lacrimile incep sa-i cada pe obraj pana ajung pe cimentul cald.
- Imi pare rau daca intrebarile mele va aduc suferinta. Dar vreau sa stiu cum anume a murit fata care mi-a trezit niste sentimente aprinse. Va rog sa-mi spuneti. inca putin si simt cum din mine ies nste lacrimi pline de snetimente. Femeia se uita la mine si ofteaza, dupa care incepe sa-mi vorbeasca:
- O fata cam de aceasi varsta cu parul saten si destul de lung vorbea cu ea. Tanara care a avut accidentul parea sigura pe ea, hotarata si plina de bucurie cand bruneta a cazut jos. De ce anume s-a prabusit nu stiu. Dar ce am vazut asta iti spun. Pur si simplu din senin am vazut-o jos si se ridica. Tanara calcata de masina isi pierde curajul, devine speriata si parca dezorientata, se tot uita la mana si pe strada. Satena o impinge pe cealalta si ii face cu mama, in timp ce ea face cunostinta cu o masina neagra.
Dupa ce batrana vorbise cu mine apare Karin, batrana imi spune ca ea este cea raspunzatoare de accident. Am hotarat sa ma insor cu ea ca sa-i fac viata amara, dar cateodata am senzatia ca o vad pe Sakura, nu stiu si nu pot sa-mi explic dar nu o pot face sa sufere. Am planuit sa o torturez, dar mai mult ma tortureaza ea. Si tot nu pot sa-mi explic ziua accidentuui, atitudinea Sakurei cand Karin s-a ridicat de jos, si tot asa mai departe.
Cam atat. Va plevin ca nu este corectat.