26-12-2010, 03:13 PM
Imi pare atat de rau ca nu a mai intrat multe personae, cred ca o sa inchid povestea. NU cred ca mai are vreo importanta.Imi pare rau daca citea cineva dar asa cred ca este mai bine.
Capitolul 8: Moartea
Stau si ma aplec spre buzele lui Sakura, vreau s-o sarut, sa-i simt buzele alea rosii care ma inebunesc. NU o iubesc dar vreau sa vad ce poate, sa-i simt mirosul de trandafiri. Ma inebuneste tacerea si distanta ei, felul ei timid cum se uita la mine si nu spune nimic. Vreau sa stiu ce gandeste, dar parca nu pot sa fac nimic. Se uita ma mine speriata dar vad in ochii ei ca vrea sa continui, ca nu se opune dar ii este frica, iubesc asta la o fata, timiditatea si iubirea din ochi. Nu este nimeni in parc deci nu o sa ne vada nimeni, pot s-o sarut fara sa se intample nimic, nu se va auzi nicaieri.
Chiar vreau, nu stiu de ce dar este singurul lucru pe care il simt. Cand ne bateam cu bulgarii de zapada parca se lega ceva. Ma simteam bine, nu o iubesc, asta este clar. Dar vreau cu disperare sa fac asta, ma atrage felul ei de-a fi. Este prea repede s-o sarut dar parca simt ca trebuie sa fac asta acum, ca nu voi mai avea ocazia niciodata. Nu pot sa rezist, parca buzele ei sunt un magnet pentru mine, nu ma pot stapani.
O trag, o trag, pan abuzele noastre se unesc, pana ii simt buzele moi peste ale mele. Atat de reci cum sunt parca le-am incalzit, vreau sa stau asa o vesnicie. Ma ridic si stau in sezut in timp ce pe Sakura o iau dupa mine fara sa rup sarutul. Ea vrea sa pleca dar nu reuseste, sa da inapoi dar vin si eu dupa ea, joaca dea soarecele si pisica se opreste, Sakura nu mai are unde sa se duca din cauza unui copac.
O musc de buza de jos si imi strecor limba prin gura ei, ea nu face nimica, sta parca inghetata. Mai dureaza ceva timp si imi scot usor limba din lacasul ei si ma uit la ea, are niste ochi atat de frumosi. NU pot sa rezist si o mai sarut pentru a doua oara. Mama dreapta o am pe zapada si cea stanga pe obrazul ei fin. O sarut dulce iar in momentul in care i-am atins slimba ea a tresarit, parca s-ar fi trezit dintr-un somn adanc.
Ma saruta si ea chiar nu-mi vine sa cred. Limbile noastre se bat intre ele si de fiecare daca parca simt o intepatura, dar nu ii dau importnta. Imi place atat de mult acest sarut, nici nu pot sa ma gandesc la ceva mai dulce decat asta. Nu ne oprim deloc, parca am inebunit amandoi, daca ne-ar vedea cineva ne-ar spune ca suntem apucati. Pasiunea din sarut a disparut si violenta parca apare, mainile lui pacura cum in parul meu si ma trage spre ea, iar "gherele" mele sunt pe mijlocul ei tragand-o si eu.
Sakura se ridica si se tine de copac, dar in timp ce ea se ridica faceam si eu acelasi lucru, copie la indigo. Ne sarutam si acum dar si mai mult, si mai dulce, si mai apasat, si mai nebun. Dar ceva s-a schimbat, imi bag usor mama sub geaca ei si ii ating pielea, vreau doar sa stiu daca pielea ei este fina. Dar din pacata Sakura nu mi-a inteles cu adevat intentia si mi-a dat o palma. Am vrut s-o urmaresc dar nu puteam, nu vreau sa se supere si mai mult.
Ma uit la ea cum se indeparteaza, pleaca de langa mine avand in suflet decat ura pentru persoan mea. Daca asi fi in locul ei nu m-asi putea ierta. Merg usor spre casa parca incercand sa ma gandesc la altceva dar nu se poate, numai la ea ma gandesc. In suflet simt o apasare teribila, nu simt cine stie ce despre ea, dar parca azi a fost diferit, am simt-o cu adevarat. Vreau totusi sa nu ma urasca, sa ma ierte, sa nu ma mai chinui gandindu-ma la suferinta ei.
Pana la urma ma duc spre casa ei, am prierdut mult drum spre ea, admiram orasul nocturn, si ma gandem la ce ii voi spune. Nu mai am mult pana la ea, inima imi bate tare, nu pot sa ma opresc din ganduri. Intru pe poarta si sun la sonerie fara sa realizez, mintea mea face cea ce ii spune sufletul ghinuit. In fata mea apare un ganbat destul de mare: parul verde ca iarba din vara, ochii verzi la fel ca rozalie, cu o barga si cioc care ii da un aer matur. Pe fata lui se vede o dezamagie si o tristete uriasa. Il intreb daca Sakura este acsa iar el se uita in pamant si imi raspunde printre lacrimi:
-Pe fata mea a calcat-o acum cateva ore masina si a murit.
Raman uimit de ce am auzit, nici nu pot sa imi inchipui cat de mult a suferit Sakura cand din bratele mele a sarit in fata masini. Este numai vina mea, daca m-asi fi dus dupa ea poate o salvat, sau mai bine sa ma abtin si s-o no sarut. Totusi ma bucur ca am putut s-o sarut inainte sa ajunga in rai, micul inger pe care l-am sarutat azi s-a dus, ma parasit, si-a luat zborul din colivia in care a stat. Nici nu pot sa-mi inchipui ce gandeste lumea despre mine, ca eu am dus-o la moarte, eu sunt de vina ca ea a parasit acesta lume, este numai si numai vina mea.
Am distrus un inger dar si familia ei, ma uit la tatal ei si simt ca inebunesc. A spus ca Sakura a fost omorata, cineva a impins-o in fata masini, nu ea s-a sinucis, si nici na fost un accident. L-am intrebat mai multe insa nu mi-a spus decat atat: un barbat i-a spus ca o fata a oprit-o si a vorbit cu ea, dupa ceva timp a spus ca: "Dca nu-l sarut eu nu-l saruta nimeni".
De data sat chiar e grav, Sakura a murit deoarece am sarutat-o, este vina mea, numai si numai vina mea. Tatal ei pe care il cheama Armando m-a intrebat daca eu sunt acea persoana care i-a dus fata la moarte. NU stiu ce sa fac, nu pot sa-i spun ca eu sunt acela care i-a bagat fata in groapa, i-am spus ca nu dar am tinut la ea ca la o sora. El continua sa-mi spuna cu lacrimi in ochi niste cuvinte care ma dor dar au atata dreptate:
-Oricine ar fi acel nemernic ar trebui sa-i para rau. Chiar daca acea fata mi-a aruncat fata in mijlocul masinii, sa sti ca nu este singura responsabila de moartea unui copil atat de bun ca si Sakura. Fara acea dulce care ma ajuta mereu s-a dus, ma parasit, ma lasat singur aici.
Sa stiti ca nu este corectat deoarece am terminat acum.
Capitolul 8: Moartea
Stau si ma aplec spre buzele lui Sakura, vreau s-o sarut, sa-i simt buzele alea rosii care ma inebunesc. NU o iubesc dar vreau sa vad ce poate, sa-i simt mirosul de trandafiri. Ma inebuneste tacerea si distanta ei, felul ei timid cum se uita la mine si nu spune nimic. Vreau sa stiu ce gandeste, dar parca nu pot sa fac nimic. Se uita ma mine speriata dar vad in ochii ei ca vrea sa continui, ca nu se opune dar ii este frica, iubesc asta la o fata, timiditatea si iubirea din ochi. Nu este nimeni in parc deci nu o sa ne vada nimeni, pot s-o sarut fara sa se intample nimic, nu se va auzi nicaieri.
Chiar vreau, nu stiu de ce dar este singurul lucru pe care il simt. Cand ne bateam cu bulgarii de zapada parca se lega ceva. Ma simteam bine, nu o iubesc, asta este clar. Dar vreau cu disperare sa fac asta, ma atrage felul ei de-a fi. Este prea repede s-o sarut dar parca simt ca trebuie sa fac asta acum, ca nu voi mai avea ocazia niciodata. Nu pot sa rezist, parca buzele ei sunt un magnet pentru mine, nu ma pot stapani.
O trag, o trag, pan abuzele noastre se unesc, pana ii simt buzele moi peste ale mele. Atat de reci cum sunt parca le-am incalzit, vreau sa stau asa o vesnicie. Ma ridic si stau in sezut in timp ce pe Sakura o iau dupa mine fara sa rup sarutul. Ea vrea sa pleca dar nu reuseste, sa da inapoi dar vin si eu dupa ea, joaca dea soarecele si pisica se opreste, Sakura nu mai are unde sa se duca din cauza unui copac.
O musc de buza de jos si imi strecor limba prin gura ei, ea nu face nimica, sta parca inghetata. Mai dureaza ceva timp si imi scot usor limba din lacasul ei si ma uit la ea, are niste ochi atat de frumosi. NU pot sa rezist si o mai sarut pentru a doua oara. Mama dreapta o am pe zapada si cea stanga pe obrazul ei fin. O sarut dulce iar in momentul in care i-am atins slimba ea a tresarit, parca s-ar fi trezit dintr-un somn adanc.
Ma saruta si ea chiar nu-mi vine sa cred. Limbile noastre se bat intre ele si de fiecare daca parca simt o intepatura, dar nu ii dau importnta. Imi place atat de mult acest sarut, nici nu pot sa ma gandesc la ceva mai dulce decat asta. Nu ne oprim deloc, parca am inebunit amandoi, daca ne-ar vedea cineva ne-ar spune ca suntem apucati. Pasiunea din sarut a disparut si violenta parca apare, mainile lui pacura cum in parul meu si ma trage spre ea, iar "gherele" mele sunt pe mijlocul ei tragand-o si eu.
Sakura se ridica si se tine de copac, dar in timp ce ea se ridica faceam si eu acelasi lucru, copie la indigo. Ne sarutam si acum dar si mai mult, si mai dulce, si mai apasat, si mai nebun. Dar ceva s-a schimbat, imi bag usor mama sub geaca ei si ii ating pielea, vreau doar sa stiu daca pielea ei este fina. Dar din pacata Sakura nu mi-a inteles cu adevat intentia si mi-a dat o palma. Am vrut s-o urmaresc dar nu puteam, nu vreau sa se supere si mai mult.
Ma uit la ea cum se indeparteaza, pleaca de langa mine avand in suflet decat ura pentru persoan mea. Daca asi fi in locul ei nu m-asi putea ierta. Merg usor spre casa parca incercand sa ma gandesc la altceva dar nu se poate, numai la ea ma gandesc. In suflet simt o apasare teribila, nu simt cine stie ce despre ea, dar parca azi a fost diferit, am simt-o cu adevarat. Vreau totusi sa nu ma urasca, sa ma ierte, sa nu ma mai chinui gandindu-ma la suferinta ei.
Pana la urma ma duc spre casa ei, am prierdut mult drum spre ea, admiram orasul nocturn, si ma gandem la ce ii voi spune. Nu mai am mult pana la ea, inima imi bate tare, nu pot sa ma opresc din ganduri. Intru pe poarta si sun la sonerie fara sa realizez, mintea mea face cea ce ii spune sufletul ghinuit. In fata mea apare un ganbat destul de mare: parul verde ca iarba din vara, ochii verzi la fel ca rozalie, cu o barga si cioc care ii da un aer matur. Pe fata lui se vede o dezamagie si o tristete uriasa. Il intreb daca Sakura este acsa iar el se uita in pamant si imi raspunde printre lacrimi:
-Pe fata mea a calcat-o acum cateva ore masina si a murit.
Raman uimit de ce am auzit, nici nu pot sa imi inchipui cat de mult a suferit Sakura cand din bratele mele a sarit in fata masini. Este numai vina mea, daca m-asi fi dus dupa ea poate o salvat, sau mai bine sa ma abtin si s-o no sarut. Totusi ma bucur ca am putut s-o sarut inainte sa ajunga in rai, micul inger pe care l-am sarutat azi s-a dus, ma parasit, si-a luat zborul din colivia in care a stat. Nici nu pot sa-mi inchipui ce gandeste lumea despre mine, ca eu am dus-o la moarte, eu sunt de vina ca ea a parasit acesta lume, este numai si numai vina mea.
Am distrus un inger dar si familia ei, ma uit la tatal ei si simt ca inebunesc. A spus ca Sakura a fost omorata, cineva a impins-o in fata masini, nu ea s-a sinucis, si nici na fost un accident. L-am intrebat mai multe insa nu mi-a spus decat atat: un barbat i-a spus ca o fata a oprit-o si a vorbit cu ea, dupa ceva timp a spus ca: "Dca nu-l sarut eu nu-l saruta nimeni".
De data sat chiar e grav, Sakura a murit deoarece am sarutat-o, este vina mea, numai si numai vina mea. Tatal ei pe care il cheama Armando m-a intrebat daca eu sunt acea persoana care i-a dus fata la moarte. NU stiu ce sa fac, nu pot sa-i spun ca eu sunt acela care i-a bagat fata in groapa, i-am spus ca nu dar am tinut la ea ca la o sora. El continua sa-mi spuna cu lacrimi in ochi niste cuvinte care ma dor dar au atata dreptate:
-Oricine ar fi acel nemernic ar trebui sa-i para rau. Chiar daca acea fata mi-a aruncat fata in mijlocul masinii, sa sti ca nu este singura responsabila de moartea unui copil atat de bun ca si Sakura. Fara acea dulce care ma ajuta mereu s-a dus, ma parasit, ma lasat singur aici.
Sa stiti ca nu este corectat deoarece am terminat acum.