INDIUS love

[Irukandji]

Oke, eu ca de obicei nu voi fi prea blanda :)). Nu te supara, tu miai cerut comm.

: Timpul care trecea era atat de rapid parca ar fi vrut sa se grabeasca adevarul. ( Eu as fi zis “ Timpul trecea atat de repede incat parca dorea sa grabeasca adevarul. “ Suna mai clar asa. A trebuit sa citesc propozitia de doua ori ca sa ii inteleg sensul… Oi fi si eu grea de cap dar no. In rest e destul de dragut creata :P ) Orele treceau atat de repede incat nici nu realizam ca s-a intamplat ceva in aceasta zi. Sfarsitul orelor ( ai mai repetat odata cuvantul “orele”-“orelor”. E repetitie si deranjeaza. Ai putea folosi “cursurilor” ) era de obicei unul din momentele care imi placeau cel mai mult dar de data asta totul era diferit, ( As fi pus punct “.” Sau doua puncte “:” ) o particica din corpul meu imi spunea sa stau in banca mea si s-o las pe Sakura sa faca toata treaba de la proiect. Nu gaseam nimic care sa ma faca sa ma simt mai bine, ( Eu as pune “Punct” si as incepe o noua propozitie ) totul parea posomorat, ( Eu as pune “Punct” si as incepe o noua propozitie ) pana si culoarea cerului parea sa fie inchisa in trista. Mersul meu ara ( Era ) usor, pasii mei nu se auzeau deloc pe cimentul rece care se gasea sub mine. Cu capul in jos ( “Cu privirea in jos.” Cu capul in jos se intelege ca mergea cu picioarele pe tavan. Sincer ma pufnit rasul cand am citit :)) ) mergeam in fata ( virgula “,” ) stiind ca odata ce o sa ajung la poarta o sa aud masinile care mergeau ( Desi e la trecut aici ar veni “merg”. Nu stiu sa iti explic de ce dar asa suna mai bine :)) ) cu o viteza rasunatoare. In ochii mei cei negri se vedea o tristete neinteleasa pana si de mine. Din cauza mersului cu capul in jos imping ( “Am impins” Ai schimbat timpul desi te descurcasei excelent in primele randuri ) usor o persoana care se afla ( aici nu stiu daca e la prezent sau la trecut. E cam aiurea :)). Nici eu nu folosesc caciulitele :D ) in fata mea.
-Tu nu te uiti pe unde mergi? spune persoana peste care am dat ( dadusem ).
Imi ridic privirea si vad o fata cu parul saten ( Karin e roscata ) care ( “pe care” ) il avea ( Deja ai revenit din nou la trecut ) desprins si ciufulit, lungimea acestuia ajungea ( “ajungandu-i” ) pana la jumatatea spatelui. Ochii ei erau caprui intens, ( punct “.” ) prin acesti ochi am vazut fata mea reflectata care parea trista si moharata. Cu aproximativ 10 centimetri era mai mica decat mine, corpul ei era dezvoltat si cu o alura ( forma ) de clepsidra. ( Imi place ca ai incercat sa descri ceva cat mai clar )
-Imi pare rau, mergeam cu capul in jos ( Iara faza asta. “Cu privirea in jos” ) asa ca nu te-am vazut.( virgula cand e propozitie afirmativa, abia apoi continui cu “a spus cutare”. La propozitile Interogative si Imperative raman semnele respective dar aici vine virgula. Verifica si tu in carticele ) spun ( iar ai trecut la prezent ) eu inca trist.
Ochii caprui ma priveau ( iar e trecut ) profund si parca ar fi ramas in stop ( nu inteleg clar ce ai vrut sa zici. Ma gandesc ca probabil te refereai ca sa blocat ) cand m-a vazut.
-Nu-i nimic. Pe mine ma chiama ( cheama ) Karin. Spune ( Ce iti place tie sa schimbi timpul ) ea inca uitanduse ( uitandu-se ) in ochii mei negri.
-Eu sunt, ( de ce ai pus virgula asta aici ? ) Sasuke.
Am mai vorbit putin si am realizat ca sta pe aceasi strada cu mine. Am mers impreuna pe drumul plin de copii care pareau sa emane o energie pozitiva enorma. Toti acestia erau bucurosi ca au scapat de la obositoarea scoala. Drumul era umplut de frunzele multicolore care au cazut ( “cazute” parca ar suna mai bine ) din copacii de pe marginea drumului. Toamna cea grea ajungea la sfarsitul calatoriei iar iarna cea figuroasa aparea din spatele ei ( in alt capitol parca era deja iarna. Sau sunt eu cu memoria in alta parte )
Iesin(d) din gandurile mele imi intorc usor privirea spre Karin si observ ca ea ( era ) imbracata intr-o rochie mov mulata. Corpul ei dezvoltat arata perfect in aceasta rochie. In admiratia mea ea ( as scoate acest ea de aici ) si-a intors capul si mi-a aratat din nou acei ochi minunati.
-Ce s-a intamplat? spune ea curioasa cu putina roseala in obraji.
-Ma uitam. ( virgulita, am zis mai sus de ce ) spun eu calm ( “virgula” ) parca cea ( “ceea”, cu doi de “e” . Cea e total alt cuvant si se rosteste total altfel ) ce am facut ( “facusem” suna mai bine ) era bine.
-La ce anume? spune ea pe aceasi ton.
Vorbim mult ( “am vorbit mult” ) pana ajungem ( “am ajuns” ) in fata casei sale. Era o casa frumoasa cu forma de patrat in fata iar in spate in cerc ( suna cam penibil. Ar trebui sa descri forma mai clar, sa ii spui culoarea, marimea etc. )
-Pa. spune ( Iar prezent. Alege timpul si pastreazal. ) ea scurt.
-Pa. ( Nu mai pune astfel de chestii ca dialog. Pune si tu “ne-am luat la revedere apoi am plecat singur )
Apoi merg singur pe drumul care nu mai avea pe nimeni care sa-l calce in picioare ( suna cam dur ). Vantul de sfarsit de toamna a inceput sa miste plapandi pomi ( “pomii” E articulat hotarat. Banuiesc ca ai invatat la romana ) care incepeau sa se pregateasca mintal ( mental ) pentru aceasta iarna grea ( . Toata natura a inceput sa piarda din forta pe care o aveau ( adineauri era o natura, acum sunt mai multe? “avea” inainte. Mersul meu era mai grabit iar inima mea a inceput sa bata putermic, de ce nu stiu. ( De ce nu stiu ce? Nu am inteles asta ) Ma opresc in fata unei case care avea trei etaje si era toata alba ( atat? Mai mult nu poti sa zici despre ea. Si ce casa e aia? Trei etaje are un bloc … Sasuke e iar tipul de baiat putred de bogat? Mam cam saturat de asta ). Ochii mei cei negri privesc ( iar ai schimbat timpul ) cu frica clanta, si apoi o deschid usor parca asi ( fara “i” ) avea o presimtire sumbra, acelasi lucru ( il fac ) fac si pentru usa din fata. Intru cu frica in casa si imi misc privirea spre toate colturile livingului. Livingul ( abia ai mai scris livingului odata :)), revenim la repetitii ) era de culoare alba iar draperiile de culoare ( culoare… din nou de doua ori ) galbena dau o noua noanta ( nuanta ) camerei.
Sunt trezit usor din aceasta stare de sunetul telefonului meu care incepea ( iar ai schimbat timpul ) sa sune. Usor ( virgula ) scot telefonul din buzunar si ma uit sa vad cine anume este persoana care nu are ce face. Observ cu mirare ca nu am aceasta persoana in lista iar starea mea de spirit a scazut ( scade… iar ai schimbat timpul ) enorm, ( punct ) usor ( virgula ) apas pe buton ( virgula… cred ) iar inima mea pentru cateva momente s-a oprit. ( adineaori trecusei din nou la prezent si acum din nou ai ajuns la perfectul simplu )
-Alo. ( semnul intrebarii ) spun eu fara vlaga.
-Buna ( virgula ) Sasuke, sunt Sakura.
Auzind numele m-am linistit ( virgula ) dar o bucata din inima mea avea o senzatie ciudata. Pentru cateva momente stau ( iar ai schimbat timpul ) pur si simplu si ma gandesc la ce anume simt.
<< Oare ce se intampla cu mine? >> spun eu in gandul meu care era umplut pana la rasuflu de intrebari.
-Sasuke, mai esti?. ( nu mai trebuia si punct aici )
-...da... scuze ( virgula ) dar ma gandeam. ( virgula, tiam mai spus si in celelalte commuri de ce ) spun eu cu aceasi sintiment in inima.
-M-ai ( aici nu trebuie cratima. Ar fi trebuit sa inveti la scoala. Trimite-mi si mie un pm cu varsta ta, ca sa stiu daca e nevoie sa iti explic unele lucruri, pentru ca poate nu leai facut si noi te ametim atat ) facem proiectul impreuna? Spune ( intreaba ) ea curioasa.
Vocea ei imi aminte(a) de Karin. Sakura e o prietena buna iar Karin ar putea sa fie mult mai mult. Nu stiu ce anume imi place la Karin, dar ceva ma atrage sigur.
-Unde ne vedem? spun eu dupa ce sentimentele mele au revenit la normal.
-La mine acasa e bine?
-Da. Unde stai? spun in timp ce caut un pix si o foaie prin marele living.
Imi da adresa iar eu o scriu usor pe foaia de culoarea alba, ( punct ) adresa este una usor de memorat si chiar cu rima. Dupa ce scriu adresa ( ai repetat din nou cuvantul adresa dupa ce lai mai folosit si in propozitia precedenta ) in inima mea se invarte ( se invart… nu uita, intre subiect si predicat exista ceva ce se numeste acord. Trebuie sa aiba aceeasi persoana ) iar acele sentimente necunoscute.
<< Ce se intampla cu mine? >> nu eram intr-o stare perfecta iar asta este usor de stiut ( observat suna mai bine ). Corpul meu era ( nu cred ca mai are rost sa iti semnalez schimbarea timpului ) slabit iar mintea mea mai avea putin si exploda.
-Sasuke?
-...da ( virgula, inainte si dupa persoana careia i se adreseaza o replica intr-un dialog este virgula ) Sakura?
-Mai esti la telefon?
-Da. Hai ca ma schimb si vin. ( cam seaca replica, nu crezi? )
Urca ( urc… ovesteai la persoana I ) scarile repede pana la ultimul etaji ( fara “i” … nu stiu de unde le scoateti. Daca esti nesigura foloseste dex online ) si intru repede pe usa camerei mele. Peretii erau de culoare alba iar patul si alte dulapioare erau de culoare ( iar ai folosit de doua ori foarte aproape cuvantul culoare. E deranjant. Puteai pur si simplu sa zici albastre ) albastra. Imi iau repede pe mine un tricou alb si niste pantaloni negri cu bretele albe. ( sincer, pentru cititor nu este foarte important ce haine poarta personajul decat daca este ceva caracteristic, de genul “Palaria albastra pe care o purta mereu cand se simtea nesigur” . Nu stiu daca ai inteles la ce mam referit ) Pe cap imi pun o bereta si sunt gata sa dau fetele pe spate. ( cat de modest :)) ) Merg usor pe drumul cel lung si zgomotos, ca sa ajung acasa la Sakura. ( cred ca trebuia alineat aici si puteai descrie intr-un mod mai artistic drumul. E o descriere grabita si fraiera ) Inima mea nu mai parea atat de buciumata ( zbuciumata ) dar cand vad pe o tabla numele strazi pe care se gaseste casa lui Sakura ( Sakurei ) o ieu razna. Inima mea a inceput ( ce ma streseaza cum tot schimbi timpul ) sa bata cu putere parca ar vrea sa iasa, sa fuga de nebuna,( punct ) mintea mea a inceput sa fiarba iar corpul meu era slabit. Nu mai puteam sa-mi controlez corpul ( coprul... E o minunata repetitie. Din nou ) , mintea ( si aici este tot repetitie ) mea nu mai gandea dar trupul meu se misca spre casa colegei mele. Nu stiam ce vreau sa fac, ma simteam ca o marioneta care parea sa fie controlata. Respiratia a inceput sa ( sa-mi , suna mai bine asa ) slabeasca, inima sa ( mi se ) accelereze, sangele sa erupa ( fiarba… nu prea are cum sa erupa ) , toate erau intr-o stare de... nu stiu nici cum sa explic. ( nu suna bine sfarsitul asta. Nu e o replica a unui personaj. Este descrierea ta, nu este un om care vorbeste. Mereu trebuie sa ai cuvintele potrivite. Zi si tu, intro stare de groaza, sau ceva de genul )
<< Nu mai pot. Ce sa fac?>> ( aceasta replica nu are rost, e seaca )
Ma simt pierdut in desert fara apa fara mancare. Gresesc, era mai bine, macar stiam ce fac.
Corpul meu incepe sa sune la usa, sa intre, fara sa fac nimic. ( degetul meu apasa soneria fara ca eu sa comand nimic. Asa ar trebui sa fie propozitia, altfel are un inteles aiurea. Nu suna bine )
O ved ( vad ) pe Sakura imbracata intr-o rochie neagra cu niste curele si lanturi de culoarea roz. Parul ei roz ( roz, roz, nu e faza ca nu imi place culoarea, ci ma enerveaza repetitia ) bombon era lasat liber, iar parfumul ei de ciresi ( fara i, doar cires ) a ajuns la narile mele si le-a dat o senzatie placuta. Mai vorbim putin si ea imi cere sa mergem in camera ei ( ea, ei… tot un fel de repetitie este ), plecand din livingul de culoarea crem. Camera ei era roz cu alb,( punct ) aceste doua culori se potriveau perfect si transformau camera intr-una frumoasa si eleganta de asemenea ( ingeneral eleganta e frumoasa, puteai gasi alte doua adjective, gen eleganta si vesela ). Hainele, parul, camera, tot ce reprezenta ea este in roz, ( punct ) mie imi place albastru asa ca il port mult. ( cam sec… )
Vantul de afara misca usor crengile copacilor iar ele faceau umbra in camera fetei. Tensiunea care se gasea in aceasta camera era usoara, eu ma uitam in jur iar Sakura cauta atlasul in biblioteca ei.
-Nu e aici ( punct ) ma duc jos sa vad daca e acolo. ( virgula, tiam zis in celalalt comm de ce ) spune ea in timp ce se indreapta spre usa.
Nu ii raspund ( nu trebuia sa ii raspunda ) si ma apropri de biblioteca cea mica care se gasea in aceasta camera. Este curata,( punct ) nu se veda nici un pic de praf pe ea, toate cartile erau ( sunt… ) noi. Ma aplec ca ( evita ca-ul acesta. Puteai formula “ma aplec pentru a vedea si ultimul raft ) sa vad si ultimul raft iar atunci vad cu uimire ca era o carte mai veche prin toate celelalte. Imi intorc capul spre usa ca nu cumva sa intre acum Sakura si sa spuna cine stie ce. O iau usor de acolo si ma indrept spre scaunul biroului ca sa ma asez ( pentru a ma aseza ). Cartea era veche din cate se vedea ( ai mai zis asta odata. Poti sa descrii si altceva, gen groasa, subtire, mare, mica, cu scrisul mare, mic etc ), iar praful era pus de vreo doua degete ( de grosimea a doua degete ). Cu mana sterg coperta de praf ( iar ai repetat cuvantul praf ), iar atunci mana mea era plina de microbii acestei misterioase carti. ( mana mea umplandu-se de microbii misterioasei carti, suna mai bine :D )
<< De ce toate cartile sunt curate iar asta este plina de praf? >> in gandul meu aceasta intrebare se invartea si se rasucea ( as continua propozitia cu “ creandu-mi o stare de nedumerire totala )
Dupa ce o sterg ma uit la coperta pe care era scris "INDIUS love ".
<< Love inseamna iubire,dar "indius" imi este stain. >>
Daca titlur ( titlul ) are in componenta un cuvant in engleza inseamna ca si "Indius" este. Ma mai uit odata la coperta si vad ca nu este mentionat cine a scris-o sau de la ce editura este. Dau coperta si ma uit pe prima pagina care era pur si simplu goala. Celelalte pagini erau scrise, scrisul ( repetitie, doua cuvinta unul langa altul ) era ciudat si nu intelegeam la ce anume se refera. ( As fi formulat “ Celelalte pagini erau scrise intr-un mod ciudat si nu intelegeam la ce anume se refera ) Rasfoiesc cartea si dau peste acelasi( aceleasi ) herogrife ( hieroglife ) ca la ( pe primele pagini nu la primele pagini ) primele pagini. In cautarea mea dau peste o foaie A4 in care scria in japoneza " Tu om chiar de-ai fi, ca o marioneta tu vei deveni".
<< Pare sa aiba rima. >> acum sunt mai confuz ca niciodata. ( Ici ar trebui sa inchizi asa numitele ghilimele )
Inchid cartea si ma uit la coperta de pe spate, era si acolo scris ceva " Iubirea de indius este decisa". O deschid dinou ( din nou ) dar acum incep de la spate.
<< NU se poate! >>

Oke, deci ma bucur sa vad ca nu grabesti actiunea, ca ai redus dialogul la cantitati optime, dar inca e sec in unele locuri si ca ai inceput sa mai adaugi descriere. Dar inca mai ai de lucru. Incearca sa folosesti epitete, creatii mai artistice si comparatii. Axeaza-te mai mult pe sentimente si nu exagera cu marimea caselor. De asemenea, apreciez ca ai rezolvat cu estetica si se vede ca ai mai putine greseli de tastare. Totusi eu tias recomanda sa ai mare grija cu schimbatul timpului. Citeste capitolele inca o data si vezi daca tie iti suna bine, daca iti place cum ai scris.
Dupa parerea mea nu e necesar sa pui poze, eu sunt contra lor. Dupa parerea mea ar trebui sa fi suficient de bun sa descri prin cuvinte, nu prin imagini.
Felicitari, se vede un progres, dar inca mai ai de lucru. Mai recitestemi si comentariile anterioare pentru ca nu ai prins nici de acolo tot. De asemena, dupa ce ai scris un capitol, inainte de al posta, treci pe la commurile mele si vezi daca ai realizat ce tiam cerut.
Imi place ca ai bagat suspans dar e putin tras de par. Povestea e cam toata seaca apoi e brusc si dintro data faza asta cu nu stim nimic. E cam aiurea. Si faza cu karin. Abia a vazuto si deja o place si sunt mega prieteni. Nu trage de par intamplarile.
Spor la scris si astept nextul.