Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

III. Centrul Orasului: Prieteni?

#1
ooc: Mentionez ca actiunea din acest thread se refera strict la Centrul orasului nostru. Asta inseamna doar locul unde se afla fantana, parcul nou, bancutele si diverse standuri pentru suveniruri. Pentru magazine/librarii etc se vor deschide alte threaduri. La actiune pot participa mai multe personaje, in cadre distincte.

bic: Soarele se pregatea sa apuna. Asezata pe una dintre bancutele proaspat vopsita din centrul oraselului, Aimee privea trista jocul de apa al fantanii arteziene. Din cand in cand, privirea ii mai zbura catre petalele aramii ce se scuturau usor din copacii alaturati potecii centrale, dansand, spre pamant. Isi stranse puternic paltonul aramiu, acoperindu-si picioarele fine, dezvaluite sub voalul unei rochite subtirele, de-o culoare visinie. Vantul ce-i mangaia parul usor parea sa fie destul de rece. Stranse din nou din buze, incretind mai apoi din sprancene. Trecuse o luna de la acel incident.. O luna de suspine, o luna de framantari, o luna de dor si o luna de chin. Nu-si mai vazu de atunci ‚ingerul’, si chiar daca si-ar mai dori sa-l vada, stia ca lucrul asta n-o va ajuta. Era mai bine asa – era mai bine sa-l uite. Clatina usor din cap, incercand sa-si scoata pentru a nu stiu cata oara gandul asta din minte. Unicul lucru care-i ingreuna situatia acum, era ca nu mai avea puterile ei‚ iar asta o impiedica sa mai frecventeze vreun club, sau sa iasa tarziu. ’Mai e doar o luna’.. – isi spuse ea.

Brusc, gandurile ei fura intrerupte de un latrat puternic. Cand isi reveni din visare, ochii ei se bucurara de imaginea unui catelusi adorabil, ce-o privea insistent. Aproape ca nici nu observa persoana care se aseza pe banca, langa ea, tinand micutul animalut in brate. Era captivata de zambetul si limba scoasa a micutii fapturi. „Hei, cred ca te place..” – se auzi vocea stapanului.



ooc: cine doreste.
[Imagine: dh4h3a.png]

~.~
„Nu poti cunoaste cu adevarat decat ceea ce renunti a stapani.”

#2
bic: Justin era imbracat specific anotimpului. Cum vantul ii deranja o mare parte din suvite, el alesese sa-si puna si o caciula moderna pe cap, de culoarea neagra, ce se asorta perfect cu paltonul lung pana la genunchi. Era deschis la toti nasturii, dezveling blugii albastri si puloverul crem cu un guler foarte pufos. Franklin, cainele sau si unicul prieten in care mai putea avea incredere, il urmari in Centrul Orasului, fiind prins in zgarda neagra. "Hai, baiete, joaca-te!" - se auzi din gura satenului in momentul in care Franklin scapa de zgarda si se putu bucura in voie. Primul lucru fu acela de a se duce in gramada mare de frunze si a se rostogoli in ea de cateva ori, moment in care Justin incepu sa rada. Nu dura mult si mica vietate puse ochii pe una din putinele persoane prezente la acea ora. Satenul il urma, asezandu-se pe banca si luand patrupedul in maini.
"Hei, cred ca te place.." - constata el imediat cum observa ca partenerul sau patruped nu se mai oprea din a latra fericit si a da din coada.
Justin analiza dintr-o singura privire persoana de langa el, oprindu-se la mainile si degetele sale. O privi in ochi pe fata, apoi isi inclina capul spre trupul animalului.


ooc: Niska

#3
bic: Dintr-o singura privire, Aimee fu fermecata de micutul catelus. Din putinele cunostinte pe care le avea despre ei, ar fi ghicit ca acesta sa fi fost un Beagle – totusi, nu era tocmai sigura. Boticul lui pufos il facea sa para adorabil si ii dadea un aer vesel, usor lenes. Ochii lui caprui erau foarte expresivi, si se potriveau perfect cu blanita lui combinata cu alte nuante de alb si negru. De asemenea, dupa marimea lui putea ghici ca e doar un pui ce avea cateva luni, iar asta il facea, dupa parerea ei, si mai dulce. Era induiosata.

Totusi, dupa ce vocea stapanului se auzi vorbind langa ea, paru distrata de la imaginea adorabilei companii. Sunetul vocii lui ii mangaie timpanele. Ochii ei fura uimiti sa vada stand langa ea un tip inalt si atragator. Arcuii usor buzele intr-un zambet, lasand ochii ei violeti sa cada prada celor verzui, de care se indragosti instantaneu. Se intoarse usor, privind in jos, realizand ca incepea sa roseasca-n obraji. Tanarul continua sa o analizeze, sorbind-o din priviri. Respira incet pe gura, zambind natural, precum un copil adorabil.

„Cred ca si eu il plac pe el!” – spuse ea, fluturand din gene. „Pot sa intreb cum il cheama?”



ooc: cine vrea, desi preferabil B.
[Imagine: dh4h3a.png]

~.~
„Nu poti cunoaste cu adevarat decat ceea ce renunti a stapani.”

#4
bic: Franklin era un prietenos si un rebel. Avand inca zgarda la gat pe care ii era frumos tiparit numele si adresa - in caz ca se pierdea -, micul animal continua sa latre, sa sare in bratele baiatului si sa isi manifeste fericirea. 'Vrea sa fie in centrul atentiei, bineinteles.'
Justin isi dadu ochii peste cap. Mereu avea concurenta cu el. De fiecare data cand il scotea afara, privirile erau atintite in primul rand spre caine si apoi spre el. Se incrunta usor cand realiza ca Franklin isi pierduse din rebelitate; statea cuminte in poala sa fara sa mai dea miile de ocolisuri in jurul fantanii sau ale bancilor. Ridica din nou privirea spre fata, o analiza inca o data si dadu din cap la intrebarea ei. "Franklin."

Se lasa pe spate, se facu comod si isi spuse ca aici va ramane o buna perioada de timp. Nu stia de ce, dar asta ii era impresia.
Telefonul incepu sa-i vibreze deodata in buzunarul pantalonilor, apoi se auzi un sunet din interiorul acestuia. Il scoase, privi numele, apoi inchise. Nu. Nu avea dispozitia necesara sa vorbeasca cu unul din membri familiei. Voia liniste si relaxare, insa apelantul insista.
"Sa te duci dracu, Nicolau. N-am chef de tine." - mormai satenul, dandu-si bretonul din ochi cu mana. Inchise apelul, dupa care se uita spre persoana de langa el. "Ma scuzi."

ooc: Who wants.

#5
bic: „Franklin?” – intreba curioasa tanara. Baiatul o privi iar, zambind si aproband. „Oh ce nume dragut..” – mai adauga ea. Sincer, nu prea stia ce sa zica. Amutise usor. Clipi apasat, incercand sa-si revina, sa fie cat mai relaxata. Ii era frica sa stea prea mult la taclale sau sa-l mai priveasca mult timp pe baiat. Acum ca n-avea puteri, se simtea oarecum incoltita. Se simtea inutila si fara aparare. Nu vroia sa se indragosteasca iar, nu, sub nici o forma! ’Oh, haide tu, nu e mare chestie..’ – mai spuse ea. Mda. Asa era genul lui Aimee: una gandeste, alta face.

De-odata, baraitul enervant al unui telefon mobil se auzi. Aimee prinse in graba vorbele tanarului. Parea ca refuza sa raspunda cuiva. Incerca sa nu fie prea bagacioasa. Baiatul marai ceva, apoi se scuza, relaxandu-se inapoi pe banca. ’Poate are probleme, si vrea sa vorbeasca despre asta. Ar fi nepoliticos sa-l ignor’ – gandi ea. Se eschiva si se foii incet, arcuind usor din sprancene. Chipul ii se lumina usor „Um.. e totul bine? Sigur nu s-a intamplat ceva?” – rosti ea, desi ultima parte paru sa sune mai mult soptita. El o privi iar in ochi, tot mai adanc, tot mai adanc. Simtea cum ii urca iar sangele spre obraji..

ooc: cine doreste, cine pofteste?!
[Imagine: dh4h3a.png]

~.~
„Nu poti cunoaste cu adevarat decat ceea ce renunti a stapani.”

#6
bic: Beagle-ul mari ochii, simtind nelinistea din sufletul lui Justin. Nicolau era unchiul sau cu care obisnuia sa faca afaceri. Era genul de persoana ce dorea sa iasa in avantaj, indiferent daca i-ar rani pe cei dragi. Cu mult timp in urma, Nicolau fusese un personaj important in viata satenului si ii devenise model. Dupa ce i-a descoperit adevarata fata, a inceput sa ii displaca.
Botul umed al lui Frank ii atinse repede mana in care tinea telefonul, apoi il privi in ochi trist. Cainele stia sentimentele lui pentru acea persoana.
"E-n ordine, Franklin." - ii zambi, apoi ascunse micul aparat la locul lui, in buzunar. Auzind vocea fetei ce-i gadila timpanele, isi muta privirea spre ea. Ochii o sorbeau, reusind sa ii observe minunata culoarea. "Acum e totul in ordine. Doar o persoana cu care nu doream sa vorbesc, atat."
Dadu din cap. Totul era ok atata timp cat respinsese apelul. Isi vârî mainile in palton, apoi realiza ca ii e prea cald, asa ca il dadu jos si il puse in partea cealalta a bancii. La fel facu si cu caciula. Dupa ce o aseza peste materialul paltonului, isi trecu mana prin par, uitandu-se jos, spre cateva frunze purtate de vant.
"Porti lentile? " - veni intrebarea lui pe neasteptate.

ooc: Oricine doreste

#7
bic: Aimee nu putu sa nu observe cat de agitat era micutul catelusi, lucru pentru care cazu pe ganduri o perioada. Stia prea bine ca un animal de companie reprezinta un lucru foarte bun pentru oameni, iar intre acestia si caini exista o conexiune deosebita, dar nu-i veni sa creada cand il vazu pe Franklin atat de ingrijorat si receptiv. Era un caine atat de inteligent! Zambi scurt in timp ce-si muta privirea spre copacii alaturati ce se scuturau incet. ’Oare un catelus va intelege la fel de bine si-un inger?’ Era indignata ca la momentul de fata nu putea sa probeze acest lucru. In prezent, nu mai detine nici un fel de putere, iar asta o facea sa se simta ca un soricel incoltit de pisici. ’Parca vorbeam despre caini, cum naiba am ajuns la pisici?’ – rase ea in gand.

Petale de flori zburau rebele prin mijlocul orasului, parfumand aerul. Aimee inchise usor din ochi si inspira adanc, in mijlocul tacerii – inca putin si putea sa viseze cu ochii deschisi. Aceasta liniste fu sparta curand de aceeasi voce dulce si calda de mai devreme. "Porti lentile? " – veni o intrebare usor neasteptata. Aimee zambi incet, privindu-si degetele, precum un copil care nu stie sa raspunda la o intrebare atat de grea. „Um.. stiu, sunt ciudati. Nu, nu port lentile” Il privi adanc pentru o secunda, ochii ei violeti stralucind puternic. Baiatul o sorbea din priviri. De data aceasta nu mai reusi sa-si ascunda roseata din obraji. Rusinata putin de privirea lui, trase o suvita blonda pentru a-i acoperii. ’Oh, ma port ca un copil!’ –spuse ea in gand.

Fara sa-si dea seama initial, bratara de la mana ei, impodobita cu pietricele visinii, se desfacu brusc din incheietoare. Se rostogoli usor in fata, alaturi de o frunzulita aramie. Tanara se apleca imediat sa o ia, cand mana ei fu atinsa de cea a baiatului. ’E atat de fina.. ’ Cand si-a intors capul pentru a zambi lui, buzele lor erau doar ca cativa centimetrii distanta..


ooc: cineee? ;;]
[Imagine: dh4h3a.png]

~.~
„Nu poti cunoaste cu adevarat decat ceea ce renunti a stapani.”

#8
ooc: scuzati postul de tip observator

bic: Era o seara linistita, 'cel putin pentru mine, oricum nimic nu conta, ma simt pierdut, mereu ma simt asa.' Xyanok se plimba pe aleeile destul de pustii la aceea ora. Ii placea sa admire lumea, sa descopere caratere noi. Nimic interesant, aceleasi chipuri, aceleasi locuri cunoscute, dar totusi el tot aici venea. Puterile lui nu-l ajutau cu nimic,defapt nici nu vroia asta.'Abia astept sa se termine.'

Uitandu-se in jur vazu ceea ce de la indepartare parea deja un cuplu. Cum actiunea pare destul de interesanta si cum nu avea nimic mai bun de facut Xyanok se aseza pe o bordura la ceva distanta de ei privind interesat actiunea.

ooc: Altcineva decat eu
Elda Taluta
Sarks Sark
Ark Alks

#9
ooc: Bun venit, Astaroth.

bic: Justin ramase mut cand ii intalni din nou privirea. Ii exprima frumusete, inocenta si senzualitate. „Um.. stiu, sunt ciudati. Nu, nu port lentile” - se auzi vocea ei. Cum? Nu purta lentile? Chiar avea niste ochi ciudati, dar foarte frumosi. Prefera sa lase complimentele pentru mai tarziu, in schimb, chicoti cand observa cat de rosie devenise in obraji. Stia ca fetelor le plac lucrurile de genul, insa pur si simplu cuvintele nu ii ieseau pe gura.
Satenul fu pe faza si se apleca spre bratara imediat cum observa ca se pregateste sa cada. Amandoi aproape se ciognira, iar distanta dintre ei era una foarte mica. Intr-o fractiune de secunda lua bijuteria de pe jos si o stranse in mana stanga, cu dreapta indepartandu-i cateva suvite de pe fata. O privi calm, apoi afisa un zambet induiosator. Purta cu el o tentativa de a-i atinge buzele, dar se simtea privit, iar lucrul acesta il deranja intr-o oarecare masura.
Intoarse privirea si dadu de o persoana ce se uita exact in directia lor. Se incrunta, trimitand in atmosfera un aer rece. Isi ridica spatele cam indiferent si ii intinse bratara, punand-o la mana fetei.
"Poftim..." - zise pierdut.

Era nelinistit; nu se simtea in apele lui. Brunetul pe care il privise mai devreme ii oferise o senzatie ciudata pe care nu o putea descrie. Nu era frica, nici relaxare. Era ceva straniu. Pentru o secunda, se simti incoltit de personaje fictive. Pana si Franklin amutise pe undeva pe sub banca, cu ochii inchisi si labutele incrucisate.

ooc: Astaroth sau Niska smile

#10
ooc:Suntem doar 3 o.O?

bic: Muzica ii rasuna in urechi,restul nu prea mai conta,asta era singurul lucru care il alina. 'Nici eu nu inteleg de ce stau in locul asta,si mai ales ma intreb daca nu cumva am ceva mai bun de facut'.Fara sa-si dea seama privirea lui ramase atintita spre cei doi tineri. Se ridica, isi scutura costumul cu usurinta, schimba melodia si inceput sa se uite in jur. 'Hah, toti cred ca sunt nebun.. ' Chipul sau era plictisit,parul nearanjat iar costumul usor sifonat asa ca se hotorase sa plece, sa mearga in alte locuri mult mai aglomerate cu multi mai multi oameni de privit si descoperit. In drumul sau trecu' pe langa cei doi, si desi nu era in firea lui pe un ton incet si neclar zise: " Va sta bine impreuna. " Zise asta si incepu' sa mearga mai departe

ooc: Haideti oamenilor,we need more people
Elda Taluta
Sarks Sark
Ark Alks



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Centrul de inregistrare personaje Lia 10 19.810 07-07-2013, 02:12 PM
Ultimul răspuns: Xpt1
  Centrul de inregistrare RPG Lia 6 6.455 07-04-2013, 08:38 PM
Ultimul răspuns: Costin


Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)